Întemeiere şi răspândire

Inceputurile Comunităţii Creştinilor se leagă nu de o persoană ci de un grup de studenţi şi tineri teologi ce militau pentru înnoirea vieţii religioase. In vremurile grele de după Primul război mondial ei resimţeau cu amărăciune lipsa profunzimii religioase şi spirituale.

In Antroposofia lui Rudolf Steiner aceştia au găsit un drum nou de înţelegere a Creştinismului. Cei 45 de întemeietori ai Comunităţii Creştinilor, între care Friedrich Rittelmeyer şi Emil Bock ca personalităţi de referinţă, au sărbătorit în septembrie 1922

prima celebrare a Actului de Sfinţire a Omului. Aceasta constituie momentul naşterii Comunităţii Creştinilor şi a fost premers de pregătiri importante, posibile doar prin ajutorul concret al lui Rudolf Steiner (1861-1925).

In 1941 Partidul naţional-socialist a hotărât  interzicerea Comunităţii. In ciuda  închiderii lăcaşurilor de cult, a confiscării bibliotecilor şi a închiderii multor preoţi, ea a continuat să trăiască „în subteran” până în 1945. De atunci ea reapare în viaţa publică şi doreşte să slujească creştinismului prin celebrarea cultului şi printr-o atitudine reformatoare.

Comunitatea Creştinilor este reprezentată prin comunităţi de sine stătătoare sau filiale pe toate continentele: în Germania, Austria, Franţa, Italia, Elveţia, Spania,  Belgia, Olanda, Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda, Estonia, Lituania, Letonia, Marea Britanie şi Irlanda, Australia şi Noua Zeelandă, Japonia, Statele Unite ale Americii, Canada, Cehia, Ucraina, Georgia, Ungaria,  România, Slovenia, Croaţia, Polonia, Rusia*, Brasilia, Argentina, Columbia, Peru, Chile, Africa de Sud, Namibia.

 

(* comunitati in curs de întemeiere).