Educaţia religioasă

Devenirea creştină începe la botez. Ea are nevoie de îngrijire şi cultivare până când omul ajuns adult, responsabil faţă de Dumnezeu şi faţă de sine, poate deveni - la rândul său – naş.

Atunci când învăţăm să cântăm la un instrument, avem pe de-o parte orele de teorie iar pe de altă parte orele de exercitiu. Tot aşa este cu educaţia religioasă: orele de religie sunt completate prin închinarea, reculegerea comună în serviciul divin special pentru copii (Actul duminical pentru copii).

In Actul duminical i se împărtăşeşte copilului Vestea Bună a Evangheliei: Christos este Invăţătorul iubirii dintre oameni, iar cine-L caută – Il va găsi! („Căutaţi şi veţi găsi, cereţi şi vi se va da, bateţi şi vi se va deschide!” Luca:11)

Orele de religie nu au ca scop transmiterea unor conţinuturi dogmatice (Comunitatea Creştinilor nu are dogme). Preotul sau profesorul de religie conduce copilul, de-a lungul anilor de şcoală, prin întreaga evoluţie religioasă a omenirii. Astfel, se trece de la basme, povestiri despre plante şi animale la mituri şi legende;  din clasa a treia începe prezentarea Vechiului Testament şi în continuarea lui - a Noului Testament. Până la confirmare fiecare copil dobândeşte o orientare asupra vieţii lui Isus Christos, învăţătura şi jertfa  Sa dumnezeiască.

Exemplul personal dat de părinţi este o parte importantă a educaţiei religioase. Realitarea căutării lor spirituale este percepută de către copii cu mare acuitate.

După confirmare urmează punerea bazelor pentru o concepţie creştină asupra  lumii. Se urmăreşte formarea de opinii juste în confruntarea cu materialismul şi fenomenele lui însoţitoare, cunoaşterea celorlalte religii mari, etc.. Idealul educaţiei religioase este formarea unor oameni responsabili pentru propria viaţă religioasă şi care să dovedească deschidere şi apreciere faţă de semenii lor.