Scrisoare Crăciun 2014

Conținut

De la Ajun la Crăciun- Marie Pierrette Robert-traducere Geta Ardeleanu

Singurul adevăr- Monica Culda

Gânduri despre CE şi CUM în istoria drumului Comunităţii Creştinilor în România-Laurenţiu Cîmpeanu

Urme în lumină- Gheorghe Aur

RETROSPECTIVE

Retrospectiva anului 2014

In memoriam Marcel Hălmăgean

Poveste de Crăciun- traducere Monica Culda

Vești din Comunitate

Infobrief 

Scrisoare apel către contribuabili

Vești internaționale

Imagini de la Cluj- Maria Meszaros ( Budapesta)

PERSPECTIVE

Programul de Crăciun la Bucureşti şi Cluj

PERSPECTIVE 2015- Casa Deschisa-Cluj- Monica Culda

PERICOPE 2014-2015

Urare de Crăciun

 

 Redacţia: Lidia Blidariu, Monica Culda, Verginia Petrovici, Laurențiu Cîmpeanu 

*Coperta realizată de Rodica Cantemir

 

De la Ajun la Crăciun

„Bătrâna lume / lumea veche întinerește ”

 

                                                                                                         Marie- Pierrette Robert 

Pregătirea Crăciunului de-a lungul celor patru săptămâni ale Ajunului este o perioadă agreabilă, dar și plină de încordare, în același timp. Agreabilă pentru că ea prevestește o sărbătoare de o caldă intimitate – când e sărbătorită așa cum se cade:venerarea Copilului – Dumnezeu în iesle, păstorii, bradul de Crăciun etc.

Tensionată pentru că e o perioadă a anului în care oboseala și nervozitatea se manifestă și apasă în mod deosebit. Întunericul, umiditatea și frigul iernii accentuează nevoia de lumină și căldură. Ne simțim cetățeni ai unei lumi învechite cu forțe epuizate, depășite, deteriorate și sperăm la o reînnoire, la o primăvară care să întinerească forțele trupului și ale sufletului.

Într-o epocă în care lumea terestră se îndreptă tot mai mult spre o îmbătrânire interioară, profetul Daniel a „văzut” venirea Celui care se pregătea să se nască pe pământ: ”Am privit în vedenia de noapte și iată, pe norii cerului venea cineva, ca Fiul Omului, și El a înaintat până la cel vechi de zile, și a fost dus în fața Lui. Și Lui i s-a dat stăpânirea, slava și împărăția și toate popoarele, neamurile și limbile îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veșnică și nu va trece în veci, iar împărăția Lui nu va avea sfârșit.” (Daniel 7, 13-14)

Daniel are această viziune la vreme de noapte – odinioară, experimentele lumii divine erau dăruite în perioada nocturnă.

Apoi a avut loc primul Crăciun cu nașterea Copilului, în iesle, la miezul nopții. În adâncul nopții, lumina împărăției divine și-a întemeiat lăcaș pe pământ.Acesta este marea trecere de la vechea la noua lume care, din acel moment, este într-o continuă întinerire: noaptea nu mai este acea lume a forțelor sufletești inconștiente, ci a devenit „matricea” nașterii pe pământ a luminii cerești. Universul care întinerește este cel al zilei însoțite de lumina solară pe care o contemplă simțurile noastre trezite în mod conștient.

Oricâte ar fi eforturile și tensiunile care ar pune sufletul nostru la grea încercare în timpul Adventului–putem afla și învăța să regăsim în sufletul nostru blândețea, mângâierea,  aduse, care vor veni odată cu evenimentul Crăciunului. Precum mângâierea blândă a unui răsărit de soare care scoate din obscuritate orice lucru și orice creatură care aprinde, trezește, însuflețește conștiența, gândirea și inima noastră.

În timpul Adventului, care ne conduce spre Crăciun, putem resimți toată povara trecutului omenirii, toată greutatea terestrului de la originea timpurilor, să simțim în noi această oboseală și apăsarea – dar, știind că blândețea Copilului Divin acționează deja în sufletul uman încă din vremea primului Crăciun „de la răspântia timpurilor. ” Dar cum va fi Crăciunul din acest an? Suntem pregătiți să-l lăsăm să ia ființă în noi, să-l lăsăm să ne renască prin faptul că prinde rădăcini în noi? Răsăritul său de soare în seninul sufletului nostru de Crăciun ne poate deschide ochii într-o manieră înnoită, mai conștientă în privința domeniilor asupra cărora dorim să „lucrăm” în anul care vine.

Răsăritul său de soare luminează felul în care privim lunile noului an în ceea ce privește : intențiile, țelurile de atins. Căci El are nevoie de oameni care să-i ofere lăcaș în inima lor pentru a putea transforma opacitatea apăsătoare a realității terestre într-o lume plină de lumină.

Adesea, putem avea impresia că lumea din jurul nostru rămâne obscură și amenințătoare. Cu toate acestea, important e să nu uităm că, dacă există întunecimi și umbre, aceasta o datorăm luminii, care e foarte vie: fără lumină, nici vorbă deumbră. Nouă ne revine sarcina de a permite luminii să lumineze umbra.

Crăciunul este acel timp privilegiat al anului – de la 24 decembrie la 6 ianuarie – în care cerurile se deschid și lumina țâșnește.

„La Răsărit, cerul se luminează

Bătrâna lume întinerește

Să sorbim lumina

De la izvorul care se ivește. ”

 

Fie ca acest cântec din vechime să însoțească sufletul nostru în drumul său către și în misterul Crăciunului, pentru ca să devenim noi înșine, în acest an, puțin mai puternici și smeriți purtători de lumină, a luminii unuia mai mare decât noi, pe care dorim să-L servim.      

                                                Traducere Georgeta Ardeleanu

  Înapoi

 

 

 

SINGURUL  ADEVĂR

 

Epoca actuală de cultură, care începe pe tărâm teologic cu Reforma, în artă cu Renaşterea, aduce cu sine noi idealuri, dar şi noi provocări.

Noua treaptă de conştienţă atinsă de omenire determină o scindare. Pictorii, de exemplu, încep să-şi semneze tablourile. Ceea ce expune cineva nu mai este un tablou, ci - tabloul său. O scindare şi mai profundă se profilează între ştiinţă şi credinţă. Un exemplu semnificativ şi binecunoscut este episodul în care Galileo Galilei susţine public faptul că planeta Jupiter are în jurul ei mai multe Luni. În ciuda euforiei provocate de această afirmaţie, a interesului general, al disputelor – descoperirea este infirmată de către cler. “Dar Eminenţă, eu am un telescop… (acesta abia apăruse), vă puteţi uita dumneavoastră înşivă” – “Nu, nu e nevoie să mă uit – Biblia nu spune că Jupiter ar avea Luni”.

Cele doua lumi – credinţa şi ştiinţa – se despart. Ambele sunt acceptate, dar ca lumi paralele. Cercetarea este liberă. Se poate cerceta şi studia în voie. Problematic este doar atunci când se susţine că rezultatele obţinute ar fi Adevărul, singurul Adevăr.

Pentru cercetătorul spiritual – în special pentru monişti – lumea are la bază şi tinde spre un singur Adevăr. Ca urmare adevărul ştiinţei trebuie să fie acelaşi cu adevărul ştiinţei spirituale, adevărul credinţei trebuie să fie în mod necesar acelaşi cu cel al stiinţei. Nu există mai multe adevăruri – ci doar unul singur.

Tema care ne stă în faţă în epoca actuală de cultură este revenirea lui Christos şi confruntarea cu Răul. Metoda (ca să nu spun meteahna) de a separa, de a scinda artificial realitatea a rămas. Cu Răul este aşa ca şi cu reziduurile radioactive – acum le avem şi trebuie să găsim un loc sigur, cât mai la o parte, unde să le putem depune. Aşa am făcut şi cu Diavolul – am descoperit pentru el Iadul. Asta ne dă pentru un timp o anume siguranţă.

Viaţa lui Christos pe Pământ îşi are începutul în Bethlehem. Şi aici am făcut ceva asemănător – am  legat-o de ieslea din Bethlehem şi de istoria idilică a Crăciunului.

Întreaga viaţă pe pământ se desfăşoară într-un câmp al extremelor. Rămânerea la ele aduce distrugerea, încercarea de a găsi mijlocul dinamic aduce viaţa. Christos este întotdeauna între extreme, în mijloc.

În Evanghelia citită ca pregătire pentru Crăciun, Luca 21 (numită şi mica Apocalipsă) se spune: “când toate acestea încep a se întâmpla – voi înălţaţi-vă, ridicaţi-vă capul, căci mântuirea este aproape”

 

Crăciunul este o sărbătoare e trezirii. O sărbătoare care poate duce la miezul lumilor, la mijloc, la singurul Adevăr – la Christos! 

 Monica Culda

 Înapoi

  

Gânduri despre CE şi CUM în istoria drumului

Comunităţii Creştinilor în România

 

            „Iată, ieşit-a semănătorul să semene” (Matei 13,3). Astfel a făcut şi Rudolf Steiner în 1889, când la 28 de ani a venit în Transilvania (Siebenbürgen) şi a sărbătorit Crăciunul la Sibiu (Hermannstadt). Pe atunci a fost posibil ca pe un pământ fertil să cadă o sămânţă sănătoasă, care mai apoi a adus mereu din ce în ce mai multe roade. Prima dată aceasta s-a întâmplat  în perioada interbelică, când primii români au găsit drumul către antroposofie. În timpul regimului comunist, munca antroposofică s-a intensificat în diferite oraşe din România cu toate riscurile asumate.

            Sămânţa, care între timp devenise un copăcel, a rodit din nou, atunci când în anii 70 oamenii au întâlnit pentru prima data Comunitatea Creştinilor ca Mişcare pentru Reînnoire Spirituală a Creştinismului. În 1974 un grup de studenţi de la facultatea de teologie ortodoxă împreună cu oameni care studiau deja antroposofia au făcut o muncă spirituală timp de o săptămână la Sinaia cu preotul Michael Debus (Germania). În 1975 a venit preotul Gerard Klockenbring care a celebrat Actul de Sfinţire a Omului în limba franceză cu veşminte şi recuzită de cult improvizate ad-hoc. Trei ani mai târziu preotul Gerhard Palmer (Germania) a celebrat în limba germană la Bucureşti, Sinaia şi Cluj-Napoca. Apoi a început persecuţia. Oameni, care erau implicaţi în activităţi antroposofice sau ale Comunităţii Creştinilor au fost nevoiţi, unii să plece din ţară, iar cei mai mulţi să suporte percheziţiile şi anchetele securităţii sau chiar pentru un timp închisoarea.

            În 1991, ca urmare a Revoluţiei, au rodit primele fructe în libertate. La început am fost purtaţi cu multă dăruire de un grup de preoţi format din: Rose Klockenbring (Colmar), Michael Debus (Stuttgart) şi Claudia Stockmann (Zürich). Ei au făcut precum apostolii o muncă de pionerat. În 2002 şi 2006 au fost sfinţite primele preotese românce: Anca Burloi şi Monica Culda. În 2004 răsună pentru prima dată Actul de Sfinţire a Omului în limba română. Un nou grup de preoţi a preluat cu responsabilitate sarcina de a ne însoţi pe drumul nostru către fondarea Comunităţii Creştinilor în România: Marie-Pierrette Robert (Paris), Armgard Hasselmann (Bonn) şi Uwe Sondermann (Hamburg).

            În tot acest timp comunitatea a crescut precum o plantă, natural şi organic. Este o realitate faptul că dezvoltarea exterior-materială a fost uneori mai rapidă decât cea interior-spirituală, căci lăuntric nu întotdeauna am reuşit să ţinem pasul cu sarcinile şi evenimentele exterioare. Ca urmare acestui fapt comunitatea a fost zdruncinată periodic şi biografic de momente de criză destul de puternice, dar absolut necesare. De ce a trebuit să se întâmple aşa? Deoarece conştienţa noastră individuală s-a născut treptat din sânul conştienţei colective în momente dificile, dar pline de sens.

            În acelaşi timp cu comunitatea am crescut şi noi împreună cu familiile noastre. Astăzi unii dintre noi am devenit părinţi sau chiar bunici, alţii au trecut deja pragul. Aşadar unii s-au născut pe pământ, iar alţii în cer. Însă cu toţii simţim acum că momentul favorabil fondării Comunităţii Creştinilor în România este cel mai aproape. Îngerul comunităţii noastre aşteaptă mult mai răbdător decât noi ca să coboare în mijlocul „lucrătorilor”. Eu nu ştiu prin câte încercări vom mai trece pe acest drum. Ceea ce însă ştiu şi cred cu tărie este faptul că aşa cum la Dumnezeu totul este posibil, de asemenea totul are şi un sens.

            Între umbrele trecutului şi iluziile viitorului stau în mod realist nevoile şi sarcinile prezentului. Deseori ne confruntăm cu diferite probleme financiare şi folosim multe forţe lăuntrice pentru a găsi rezolvarea acestora. Experienţa noastră de până acum ne-a arătat că banii sunt numai o parte a adevăratei realităţi, căci „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4,4).

            Atunci când la începuturi şcoala Waldorf din Stuttgart avea greutăţi financiare, Rudolf Steiner descria cu umor printr-o imagine un mare adevăr. El spunea că, cu măsura în care ridicăm o mână pentru a atinge un ideal, cu aceeaşi măsură trebuie să fim pregătiţi ca cealaltă mână să o coborâm în buzunar după portofel pentru a putea susţine material acest ideal şi a-l ajuta să se îndeplinească.

            Această imagine mi-a condus gândurile către grupul statuar „Reprezentatnul omenirii” de la Goetheanum în care Rudolf Steiner reprezintă umorul în poziţia cea mai înaltă din partea dreaptă a sculpturii. „Umorul guvernează lumea!” contra „Banii guvernează lumea!” Adevărul contra minciunii, realitatea contra iluziei. Ce însemnătate are umorul? În limba română putem spune că un om „plin de umor” este un om „spiritual”, adică un om „plin de spirit”. Şi care este cel mai înalt spirit? O deducţie simplă mă face să cred că prin reprezentarea umorului Rudolf Steiner s-a gândit la Spiritul Sfînt. Probabil că Dumnezeu are umor şi râde atunci când noi oamenii ne facem planuri care sunt sub- sau suprarealiste în raport cu voinţa noastră conştientă. Eu cred că numai adevărata noastră voinţă, inviduală şi conştientă, poate ajuta la fondarea unei comunităţi.

            Christos vine astăzi în conştienţa individuală şi tot acolo lucrează şi Spiritul Sfânt. Drumul de la întrebarea „CE este Comunitatea Creştinilor?” spre „CUM este Comunitatea Creştinilor?” este un salt calitativ în conştienţă. La capătul acestui drum o comunitate ştie ea însăşi dacă şi când este pregătită pentru o fondare spirituală. Noi suntem încă pe drum, însă de aceasta dată nu ne aflăm departe de ţelul nostru.

            În ultimul timp am reflectat asupra cuvintelor lui Christos din Evanghelia lui Luca 12,48: „De la cel căruia i s-a dat mult, mult se va cere; şi de la cel căruia i s-a încredinţat mult, mai mult se va cere.” Alături de această temă de meditaţie aş dori să pun un gând modern al lui Stefan Brotbeck, filozof şi antroposof contemporan cu noi. El spune: „Îţi este dăruit, numai ceea ce poţi să primeşti şi îţi aparţine, numai ceea ce poţi să dai.”

            Presimt că pentru a aduce în rezonanţă într-o comunitate aceste două afirmaţii avem nevoie de o întreagă filozofie a libertăţii, care ar putea constitui o bază solidă pentru viitorul Comunităţii Creştinilor. 

  Laurenţiu Cîmpeanu–Student anul II la Priesterseminar Stuttgart

(Articol preluat din revista Seminarbrief a seminarului de preoţi de la Stuttgart).

 Înapoi

 

 

Urme în Lumină

Am venit pe lume în orasul Braşov.Cea mai mare parte a copilăriei mi-am petrecut-o în pădurea de la marginea oraşului. Când eram mic aveam doua “vise”: vroiam să devin actorşi vroiam să privesc un bloc zgârie-nori.

La 23 de ani a început să prindă contur primul meu “vis”. M-am înscris la Facultatea de Teatru şi Film din Bucureşti şi am fost admis. După cei patru ani de studiu am obţinut posibilitatea de a juca la Teatrul Naţional din Bucureşti. În acelaşi timp am cunoscut o altă iniţiativă teatrală, o iniţiativă antroposofică – Teatrul Logos. După două săptămâni în Teatrul Naţional, am refuzat acest angajament şi m-am decis să urmez impulsurile Teatrului Logos. Aveam 27 de ani când am început să citesc scrierile lui Rudolf Steiner. Am primit aceste scrieri ca pe ceva de la sine înţeles.

Am încercat să găsesc o punte de legăturăîntre impulsurile lui Rudolf Steiner şi societatea românească. Gândeam că pot rămâne sincer cu mine însumi dacă lucrez numai în astfel de iniţiative. Trei ani am fost actor la Teatrul Logos. Apoi am lucrat aproape trei ani ca recitator la Ansamblul de Euritmie “Isis- Osiris”. După aceea am urmat  un  master în Arta Actorului, la Facultatea de Teatru şi Film. În timpul studiului am lucrat  ca pedagog la Centrul de Pedagogie Curativă “Corabia”. Au urmat apoi trei ani în care am fost profesor de Teatru şi de Istoria Artei la Liceul Waldorf Bucureşti.

În aceşti ani mi-am retrezit iubirea faţă de natură. Deseori făceam trasee montane, singur, în Carpaţi. Când priveam vârfurile munţilor măîntrebam: De ce m-am născut aici, în România?

La 37 de ani am vrut săîmi petrec vacanţa în Germania. În vara anului 2013 am căutat un loc unde să lucrez sau să fac practică. Răspunsul a venit de la o Şcoală de Călărie din Munţii Pădurea Neagră. Aşa am plecat spre Germania. O lună mai târziu părăseam Şcoala de Echitaţie şi măîndreptam spre Lacul Bodensee. Acolo am vizitat un Centru de Cercetare în domeniul Forţelor Eterice. A apărut în mine dorinţa de a lucra în acest Centru. La întrebarea mea am primit un răspuns pozitiv. Şi aşa am rămas în Germania.

La începutul lunii martie 2014, pentru  a 38-a sărbătorire a zilei de naştere, colegii de munca mi-au făcut cadou o săptămânăîn Stuttgart, la Cursul de Orientare din cadrul Seminarului de Preoţi ai Comunităţii Creştinilor. Gândeam că nu am  o legătură cu Comunitatea Creştinilor. Şi consideram  Calea Antroposofiei  suficientă. Totuşi am acceptat să merg la Stuttgart: un cadou este un cadou!

În acea săptămâna am participat zilnic la Actul de Sfinţire al Omului. Deşi nu înţelegeam bine limba germană, aproape cu fiecare cuvânt rostit aici primeam ceva din altă lume. Şi în timpul unui Act de Sfinţire am avut o trăire interioară. În acel moment mi-am spus: De acum eu voi deveni preot.  În aceeaşi zi am avut o discuţie cu o studentă despre finanţarea studiului. Ea mi-a spus: Banii, de fapt, sunt ultima problemă. Două minute mai târziu, pe strada pe care se afla Seminarul am găsit 50 euro. Şi am înţeles că banii sunt ultima problemă.

Plin de uimire şi smerenie măîntreb uneori: Ce este viaţa?

 Aş vrea să spun în înţelesul lui Novalis:O naştere este o lume magică. Depinde de noi să facem din orice zi, o zi a Naşterii.

Gheorghe Aur

Student  ,Seminarul de Preoţi al Comunității Creștinilor- Stuttgart

 Înapoi

 

 

 RETROSPECTIVE

 RETROSPECTIVA ANULUI 2014

Ianuarie

- În 24-26 ianuarie la Bucureşti: Prima întâlnire 2014 în perioada de Epifanie cu Uwe Sondermann şi Monica Culda. Conferința Unde este regele nou-născut?

-Realizarea  situaţiei contribuţiilor pentru anul 2013- Consiliul Asociaţiei

 

Februarie

 

5 februarie–la 47 de ani, neaşteptat,a trecut pragul prietena Camelia Udrea, din Piteşti, membră a comunităţii.Un număr mare de prieteni au condus-o pe ultimul drum.

-Realizarea bilanţului financiar 2013 al Asociaţiei Comunitatea Creştinilor şi estimarea bugetului pentru  anul 2014- Consiliul Asociaţiei

 

Martie 

 

 

2 martie, Victor Dan

Pionier al mişcării noastre, Victor a trecut fulgerător pragul morţii în accident rutier, la Cluj. Pe 6 martie s-a trăit prima dată în româneşte ritualul de înmormântare al Comunității Creștinilor. Au slujit preoţii Monica Culda, Armgard Hasselmann, Anca Burloi.

 

Redactarea  unei Scrisori de Patimi-In memoriam Camelia Udrea, Victor Dan

- Lansarea site-ului Taberei Beliş de către Theo Dan- www.tabarabelis.eu

- Conferinţăşi dezbatere  de Patimi, Bucureşti –pr.Dieter Hornemann şi M. Culda 

Aprilie

-Redactarea şi trimiterea Scrisorii de Paşte 2014

-Întâlnire de Patimi şi Paște, 5-22 aprilie - Cluj, pr.Marie-Pierrette Robert si Monica Culda

 

-Întâlnire de Paște- Confirmare-17-21 aprilie, București, M.P. Robert și Monica Culda. S-au confirmat tinerii Tudor Popescu şi Ionuţ Stan dinBucureşti

 

 

 Mai


La începutul lui mai, Vizita în România(Cluj)  a prietenilor din comunitatea din Bonn, Kassel, Tubingen, Basel. Călătoria lor  în Bucovina, la bisericile pictate,împreună cu prietenii români şi preoţii Armgard  Hasselmann şi Monica Culda.

 

 

-Lansarea site-ului şi administrare- Cosmin Cristea, Cluj  www.comunitateacrestinilor.ro

 Iunie

 

 Participarea la Festivalul tinerilor, AHA!,

 7-11 iunie 2014, Tubingen, a pr. M. Culda  cu 11 tineri din Comunitatea Creştinilor in România.

 

 

 

-Redactarea şi trimiterea Scrisorii de Sânziene 2014, a pliantelor pentru Tabăra Beliş

Iulie

 

-1 iulie la Berlin se decide de către Cercul celor 7, rămânerea pr Monica Culda în ţarăşi pregătirea procesului de Fondare oficială  a comunităţii româneşti. Data evenimentului va fi comunicată.

 

-17-25 iuilie , vizita şi excursia în România(Cluj, Belis, Mţii Apuseni) a tinerilor din Koln împreunăcu trei preoţi ai Comunităţii Creştinilor- organizate de M.Culda 

 

 

 

- Simpozionul de vară  – Beliș, 24 iulie-4 august, cu tema NUNTA- taina cununiei, împreună cu Armagard  Hasselmann și M. Culda.

- Tabăra de tineret Beliş 2014, 21-iuile-4 august, coordonată de M.Culda, Aaron şi Theo Dan

 

August

 

-2 august Adunarea generală a Asociaţiei Comunitatea Creştinilor

 

 

* 3 august –Finalul taberei Belis cu Sărbătoarea nunţii tinerilor Alexandru şi Lavinia Bujoreanu, din Braşov. Naşi Maria şi Liviu Oros.

 

 

 

 

-15-16 august la Cluj , Conferinţa Parcival, euritmie şi muzică cu Manfred Schneider, Dresda

 

Septembrie

- 6-7 sept Participare la inaugurarea bisericii din Viena Sud-Mauer, Monica Culda

- Începutul Anului Creştin la Bucuresti, 13-14 sept, cu M.Culda, întâlnire cu tinerii, medicii

- Sărbătoarea de Sfântul Mihail cu copiii la Cluj

- Redactarea şi trimiterea Scrisorii de Sf. Mihail 2014

Octombrie

 

-3-5 oct-Weekend muzical cu tineri vienezi şi români la Cluj-parteneriat Comunitatea Creştinilor –Şcoala Waldorf  Viena şi Cluj

 

 

 

-10-13 oct. Vizita pr. Armgard Hasselmann la grupul comunitătii din Timişoara

-18 -19 octombrie, la Cluj , vizita Comunităţii prietene din Ungaria- Budapesta,  pentru prima dată Actul de Sfinţire a Omului şi în limba maghiară- pr Imre Silye şi M.Culda

 

 

- Vizita şi Conferinta publică

a pr. Marie Pierrette Robert, 

 24-26 octombrie, Bucureşti

 

 

Noiembrie

-19-20 noiembrie la Bucureşti- Întâlnire de comunitate-M.Culda.Seminar la Societatea Antroposofică, Şcoala de euritmie şi Comunitate cu dl. Michael Debus

- 21-23 noiembrie - Şase medici români din Bucureşti şi Ploieşti au participat cu M. Culda la Seminarul internaţional de Medicină pastorală de la Viena.

- Realizarea broşurii comunităţii 2014- Monica Culda şi Denisse Mihai jr.

- Lansarea Proiectului Casa Deschisă, la capela din Cluj

 

Decembrie

-13-14 dec. Întâlnire de Advent, Bazar, Teatru de umbre şi Conferinţă la Cluj, cu  Marie-Pierrette Robert şi Monica Culda

-18-21 dec,  Simpozion de iarnă la Bucureşti, De laAdvent la Crăciun, cu dna Marie Pierrette  Robert şi Monica Culda

-Redactarea şi trimiterea Scrisorii de Crăciun 2014

-Realizarea Calendarului 2015

-25. şi 26 dec. Slujbe  de Crăciun la Bucureşti şi Cluj - Monica Culda

                                                                                                       A consemnat Lidia Blidariu

  Înapoi

 

LA MULTI ANI!

                                                                                                     

 

 

 IN` MEMORIAM

MARCEL HĂLMĂGEAN

 

 

 

Marcel Hălmagean  s-a născut la 21 sept  1948, în Arad. Tatăl său, un meșter croitor deosebit de talentat s-a îngrijit ca cel de-al doilea copil al său să primească o educație deosebită. Așa se face că între cei 9 copii,  Marcel a primit de ex., de mic, ore de flaut. A frecventat mai  bine de  5 ani Scoala populară de artă. La pian a învățat să cânte singur.

 ”Fratele cel mare”, cum îi spuneau ai lui, își ia bacalaureatul la Arad în 1966,  studiază  fizica la Universitatea din Timişoara și, deși ar fi dorit să continuie imediat cu studiul medicinii, acceptă postul de profesor la Sighişoara.  Autoritatea îmbinată cu o blândețe aparte îl ajută să câștige de la început – așa  cum se întâmplase și în familie  – respectul elevilor. În plus, la Sighişoara, în casa familiei Halmen, i se deschide o lume  nouă,  se deschide o poartă către cultura germană, o cultură care îi devine a doua natură.  La  doar 27 de ani este chemat ca asistent la catedra de fizică a Instittutlui politehnic din Timișoara. Din interes pentru studenții săi scrie două culegeri de probleme de fizică.

La Timişoara, deja din timpul studenției, ajunge în cercul antroposofic al dl Romaniţan, îi cunoaște pe dr. Rodeanu, Ioan Surgeanu, pe Ion Sădeanu, pe Ion Ionașiu și pe Iustin Iustinian.

În 1976, la 28 de ani, vede primul spectacol de euritmie, care este şi primul spectacol de euritmie din România, la Arad. Cu această ocazie cunoaște euritmiști ilustrii: Mihael Leber, Benedikt Zweifel, Else Klink cu care rămâne în legătură. Doi ani mai târziu se decide să studieze euritmia. Familia îl susține! Frecventează cu multă dăruire grupele de lucru antroposofic din Timişoara, Mediaş, Sibiu, Cluj. Alături de mentorul său, Ionaș Ionaşiu,        aprofundează munca meditativă.

În vacanțe aceste grupe se întâlnesc în munți și studiază antroposofie, pictează, fac euritmie, cântă. În aceste întâlniri o cunoaște și pe Lucia Bota. În 1980 se naște Gabriela, singura sa fiică. După un scurt timp se hotărăște să plece în  America, la familia sa. Cele 4 luni petrecute acolo sunt concludente:  locul său este în Europa.

Se întoarce la Stuttgart și începe, la 33 de ani, să studieze euritmia. Are  șansa de a o fi avut ca maestră pe Else Klink. Pentru ca să se poată întreține în timpul studiului face de toate: lucrează în Stuttgart ca fierar. Dimineața face euritmie, după masă lucrează cu focul și cu fierul; lucrează ca hamal în portul din Hamburg, dă ore de flaut, își croiește și coase singur hainele de scenă...

După absolvirea studiului, prima școala Waldorf în care preda euritmie și geometrie, este cea din Trier. În discuţia de prezentare în faţa colegiul profesoral este rugat să recite o poezie în limba maternă. Recită Luceafărul. Pe măsură ce avansa i se părea că o voce i se alătură. Din cauza emoției credea că i se pare. Dar s-a înșelat.  Din cercul profesorilor, recita alături de el, Dana Macarie, viitoarea sa soţie. 

 Peste câțiva ani se mută împreună la Wernstein unde predă și fizică și geometrie... Aici de ex, concepe și montează o instalatie solară care asigură și azi din belșug necesarul de energie al întregii școli. 

 ... În ultima şcoală la care a predat, din Innsbruck, alături de euritmie, predă istoria artelor, geografie, engleză, geometrie.

La revoluție se împlineste un vis: pedagogia Waldorf și euritmia puteau să fie predate deschis. Se întoarce în vacanțe, în ţară și se împlică timp de 6 ani în Seminarul Waldorf şi în Seminarul de euritmie din Bucureşti. Venea împreună cu soția sa – în perioadele în care ar fi trebuit să se refacă. Respectul, seriozitatea pe care o emana, bunătatea, liniștea sa de argint se transmitea interlocutorilor săi.

Şi aici, ca în toate celelalte școli în care a fost se ocupa de regizarea și pregătirea Jocurilor    de Crăciun. Vizitează iniţiativele tinere, susține taberele de vară de la Simeria, își vizitează consecvent vechii prieteni.

Un capitol aparte în viaţa lui Marcel Hălmăgean era munca cu Cuvântul. În activitatea sa bogată de traducere are o grijă deosebită pentru nuanţa exactă a unui cuvânt, pentru esenţa lui, calitatea sonoră... Printre traducerile sale se numără Teoria cunoaşterii în concepţia lui Goethe, de R. Steiner şiCalendarul sufletesc.  A colaborat la traducerea Lecțiilor esoterice.   Tăcerea, reținerea lui de a se pronunța, șovăiala, precauția, modestia izvorau din responsabilitatea față de Cuvânt.

Uneori însă, parcă dintr-o prea mare sârguință, ajungea la divergenţe cu colegii săi traducători. Atunci se baricada în spatele unui zid de bunăvointă și își urma înverșunat drumul. Alteori, din exterior, aveai impresia că acceptă protecția celor mai ”temperamentali”. Dar nu era în totalitate așa. Ocolea voit conflictele și își vedea cu o voință tenace de drum –  avea nevoie de pace pentru a-și continua cercetările.

Sensibilitatea pedagogică și intuiția curativă deosebită îl călăuzesc spre euritmia curativă          pe care o studiază la Londra. Împreună cu soţia sa asistă pacienți cu euritmie curativă, logopedie și desenul formelor.

 ...Printre temele sale preferate erau  curcubeul,  cercetarea probematicii infinitului, dramele mister, viaţa laPrag, preparatele biodinamice... Avea o fantezie efervescentă, neobosită. 

La începutul acestui an se pregătea de o mare schimbare, de un nou început în România.    Şi-a luat rămas bun, aproape euforic, de la prietenii euritmiști din Stuttgart, de la colegii din școlile în care a lucrat.

Cea de-a 24 aniversare a căsniciei cu Dana vroiau să o sărbătorească la Giriș, o localitate cu climă caldă -de care avea atâta nevoie– de lângă Oradea. De acolo ar fi putut susține în continuare munca antroposofică din România. Cumparaseră o casă cu o  grădina mare, și ce era mai important, cu o cameră de oaspeţi pentru copiii ce aveau să vină în vizită.

În iunie, pe drumul de întoarcere spre casă, după cum știți, a avut loc accidentul. Supravieţuirea lui a fost o minune... Gabriela şi-a închis cabinetul și l-a însoţit îndeaproape în toată perioada de spitalizare ... Făcea progrese nesperate. După  aproape 6 luni de intubare se bucură să respire liber, fără aparate și să-i spună: De Crăciun vom colinda împreună!

În 1 dec. este mutat de la terapie intensivă. Medicii au considerat că nu mai avea nevoie de supraveghere permanentă. În zorii zilei de 3 decembrie trece Pragul.

Marcel Hălmagean a fost întreaga viață un cercetător. Ca fizician a studiat, desigur, lumea fizică; de mic copil făcea experimente cu plante şi le observa legile creşterii, ale metamorfozei –observa legile lumii eterice; ca euritmist și muzician cunoștea întreaga paletă a trăirilor sufletului uman, ca terapeut şi cercetator spiritual, cerceta înălțimile şi profunzimile spiritului.

În spatele tuturor acestora, Marcel Hălmagean a căutat Cuvântul, Logosul căci ”La începutul originar era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El și nimic din ce a fost făcut nu a fost făcut fără El.”       

Marcel Halmăgean a căutat, a găsit și va trăi în Cuvânt.

Din predica biografică, rostită înainte de ritualul înmormântării,

Pr.Monica Culda

Evocare...

 

În ramura de studiu antroposofic noi am făcut o mică comemorare pentru Marcel. Fiecare dintre noi şi-a amintit ceea ce am căpătat de la Marcel, pe calea vieţii noastre. Multe cadouri de la el, realizăm noi acum, măreţia lui interioară, toleranţa sa, înţelepciunea lui cerească, ş.a. Pentru mine orele de euritmie erau ceva deosebit de preţios. Uşurinţa cu care Marcel cuprindea spaţiul. Şi în geometria proiectivă, Marcel era un îndrumător de drum şi cu mult, mult înaintea noastră. De asemenea în muzicalitate... era un suflet mare...

Acum când păşesc în şcoala Waldorf, simt foarte adânc cât de mult el ne lipseşte. Fiecare manifestare, festivitate la care mergeam, Marcel era purtătorul cultural, fie că era euritmie, concerte, drame mister, conferinţe. Acum nu mai e nimeni în şcoală sau în afara şcolii să poată face asta.

Veronica Seeber, Insbruck

 Înapoi

 

 

Poveste de Crăciun

de Rudolf G. Binding 

 

Pe vremea când copilul Isus trecea prin Flandra – doar cunoştea întreaga lume – ajunsese în dimineaţa de Crăciun împreună cu mama sa în marele oras Gent. Tot oraşul era pregătit de sărbătoare. Oamenii se îmbulzeau pe străzi ca să ajungă cât mai devreme la minunăţiile din magazine şi de la piaţă, minunăţii cu care ar fi putut să facă bucurie celor dragi.

In faţa marii biserici, care se înalţa deasupra caselor şi a oamenilor ca un munte uriaş şi care atrăgea şuvoaie de oameni, era întins Târgul de Crăciun cu standuri de turtă dulce, cu tejghele pentru licori calde, cu podoabe pentru pomul de Crăciun şi lumânări, cu soldăţei de plumb şi linguriţe de aramă, cu fluieraşe, trompete şi o sumedenie de jucării pentru copii, toate rânduite frumos şi îmbietor unele lângă altele.

Deşi era încă destul de devreme totuşi, oamenii de la ţară - ca să aibă pe cât posibil toată ziua la dispoziţie pentru cumpărături - intrau deja în oraş iar vânzătorii începeau să-şi despacheteze şi să-şi  aranjeze lucrurile…

Tocmai lăngă intrarea principală a bisericii era întins un stand mare cu jucării. Tobiţe şi trompete, cerculeţe, bile din sticlă colorate, păpusi, moşuleţi care urcau şi coborau într-un lichid rozaliu într-un tub de sticlă, muzicuţe şi armonici minuscule, care lăsau să răsune în diferite tonuri: “Glorie lui Dumnezeu in înălţime”. Anişoara, slujnicuţa familiei  tocmai agăţa o grămadă uriaşă de baloane roşii, albastre şi verzi, care scârţaiau uşor atunci când se frecau unele de altele, iar dedesubtul lor stăteau strânse într-un mănunchi bice mici cu şnururi împletite din piele albă, subţire şi cu mânere galbene. Fiecare mâner avea la capăt un fluieraş roşu din lemn de cireş. În spatele tejghelelor lungi şi a meselor pe care erau toate aceste lucruri frumos aranjate, stăteau trei copii blonzi şi cam tot atât de mari ca şi cei care ascultă sau citesc acum povestea. Mama lor era proprietara standului de jucării dar, pentru că atât de dimineaţă nu prea putea spera să aibă cumpărători,  nu venise încă, ci o trimise pe Anicuţa să pregătesca totul – ea luîndu-i pe copii cu ea.

Aşa se face că acum stăteau acolo şi se uitau curioşi nevoie mare cum despacheta fata o minunăţie după alta şi le aseza pentru vânzare. Pe măsură ce trecea timpul începea să le mijească în suflet una după alta dorinţe, gânduri poftitoare şi chinuri dulci ademenindu-i: Oare… ce le-ar place cel mai mult …Trebuiau să se decidă, pentru ca să-i poată răspunde mamei atunci când îi va întreba ce îşi doresc de Crăciun. Asta ştiau deja de anul trecut, că mama îl va lăsa pe fiecare să îşi aleagă ceva dintre minunăţiile expuse. “Dacă nu vor fi vândute până diseară”, obişnuia să spună mama, căci micul câştig care rămânea nu le permitea să-şi aleagă de la bun început jucăriile. Şi apoi… tremurau copiii ziua întreagă pentru cele alese şi de fiecare dată când se apropia un cumpărător, li se urca sângele în cap şi simţeau cum le bate inima mai repede. Dacă omul se ducea mai departe fără să fi descoperit, cum credeau ei, jucăria lor, erau în culmea fericirii. Dar deja de la următorul client treceau din nou prin acelaşi chin.            

Anul trecut mi-am dorit o păpuşă” spuse fetiţa “însă după câteva zile s-a spart. De data asta îmi voi alege altceva.” Apoi se lăsa din nou o mare tăcere între ei. Nici unul nu voia să se dea de gol. “De fapt, un titirez ar fi foarte frumos” spuse fetiţa cea mai mare „ nu se rupe şi apoi îmi plac lucrurile care dansează şi se rotesc“

Toti trei au privit deodată la grămada mare de titireze frumos colorate pe care vânzătoarea tocmai le scotea dintr-un sac.

“Imi doresc un titirez şi un bici pe deasupra„ spuse foarte categoric cea mai mare fată. Ideea le-a părut şi celorlalţi dintr-o dată grozavă. “Şi eu îmi doresc un bici şi un titirez” spuse a doua cu un glas la fel de categoric. “Si eu” spuse băiatul, pentru care era suficient faptul că surorile au descoperit ce vroiau să aibă. Acum priveau toţi trei curioşi la gramada de titireze de pe masă şi la legătura de cureluşe colorate.

“In timp ce titirezul se învârte, din ce în ce mai repede,  pot şi fluiera, băgă de seamă baiatul impresionat el însuşi de cele descoperite.. Fluieraşul de la capătul biciului ar trebui să aibă şi el o întrebuinţare… “  apoi învârţi din nou titirezul şi iar începi să fluieri…

            “Cine îl învârteşte mai bine, poate să şi fluiere mai mult” zise fetiţa cea mai mare. „ O, şi dacă vom fluiera toţi trei deodată…“ spuse cealaltă surioară cu ochii privind în depărtare visători…

 

Şi pe când stăteau ei aşa şi sporovăiau, veni în mijlocul poporului care se îndrepta spre biserică, copilul Isus. Pe vremea aceea era deja mai mare şi stătea călare pe măgăruşul său credincios care, după atâtea călătorii în Egipt şi în lumea largă, nu mai era dintre cei mai puternici şi înainta acum cu paşi mici şi evlavioşi prin mulţime. Lui Isus I se părea că e prea încet. Degeaba îşi îndemna el măgăruşul, bătându-l uşor cu mâinile pe grumaz, strângându-l cu genunchii sau încurajându-l cu mici strigăte. Măgăruşul rămânea la pasul său şi Fecioara Maria, care mergea în spatele măgăruşului, zâmbea doar la nerăbdarea copilului.

Pe când treceau prin faţa standului de jucării, Isus văzu mănunchiul de bice ce atârnau în colţ. Îşi mână măgăruşul pe lângă stand şi, ca Domn al lumii, apucă fără să întrebe ceva un bici-după care se îndepărtă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, jucând-se cu el deasupra capului.

“Stai! Nu! striga Anişoara. Copiii erau cât pe aici să strige şi ei, dar n-au reuşit să scoată nici un sunet pe buze. Copilul Isus se întoarse o clipă şi îi privi prietenos cu ochii săi adânci, nemărginiţi. Aşa ca şi cum ar fi vrut să le spună ceva. Respiraţia le-a rămas în gât şi toţi trei s-au ţinut unul de celalalt de parcă ar fi avut nevoie de sprijin.

“Cine e oare acesta?” s-au întrebat fără să se privească. Şi pe când o femeie înaltă, suprapământeană trecu pe lângă ei, parcă salutându-i ca în vis, a început să li se pară totul atât de crăciunesc încât cea mai mare spuse: “Aproape ca ar fi putut fi copilul Isus”

“Da ce îţi trece prin cap” zise cea mică, care era însă aproape bucuroasă că sora a găsit o explicaţie aproape plauzibilă. “Sigur că era copilul Isus. Altuia nici nu i-am fi lăsat biciuşca!”

“Care a fost Isus? întrebă băieţelul care încă nu înţelegea ce se ‘întâmplase. “Dacă voi l-aţi văzut atunci trebuie să-L fi văzut şi eu.” „Acela de pe măgar“ răspunseră amândouă deodată, mândre dintr-o data de agerimea lor. “Aaa, cel de pe măgăruş… da, da  sigur, că dacă nu era el, nici nu i-aş fi dat biciuşca…”

„Da, unui alt copil nici nu i-am fi dat biciuşca“ spuse şi cea mică „însă Lui trebuia să i-o lăsăm.“ Cu aceste cuvinte copiii şi-au dobândit pe deplin siguranţa şi toţi trei erau convinşi, să-L fi văzut faţă în faţă pe Isus. De asta erau la fel de convinşi pe cât de tare erau convinşi că erau copiii mamei lor şi dacă cineva ar fi pus această minune sub semnul întrebării, ei ar fi râs îngâduitori de ei.

Apoi sosi, în sfârşit,  mama. “Mamă, l-am văzut pe Isus” strigară toţi trei. Surprinşi au văzut că evenimentul nu prea o impresionă: “Aşaa? Atunci aţi văzut ceva adevărat. Şi acum, ce îşi doreşte fiecare de Crăciun?”

Ca si cum s-ar fi înţeles dinainte, copiii au trecut peste faptul că Isus luase o biciuşcă şi s-au gândit să răspunda direct la întrebarea mamei.

“Eu îmi doresc un titirez şi un bici” răspunse cea mai mare. „Şi eu la fel!“ răspunse cea mica. „ Şi eu la fel!“ completă şi băiatul.

„Bine, răspunse mama, dacă vor rămâne nevândute până diseară“ şi apoi se îndreptă spre stand. Cumpărătorii se îmbulzeau care mai de care, ziua se scurgea repede, lămpaşele au început să se stingă şi pentru copii, evenimentele dimineţii se pierdeau în griul înserării şi în forfota târgului. Curând însă începu să-i neliniştească chinul aşteptării: oare vor rămâne până la sfârşit trei titireze şi trei biciuşte? Şi asta îi preocupa aşa de mult încât nu se puteau gândi la nimic altceva. De câte ori se apropia un cumpărător şi cerea  să vadă un titirez sau o biciuşca, trei inimioare simţeau trei împunsături iar, atunci când un titirez se vindea - împreună cu o biciuşcă - împunsăturile îi faceau se tresară de-a dreptul.   

Pe parcursul zilei feţele lor erau din ce în ce mai lungi şi chinurile din ce în ce mai mari. Grămada înaltă de titireze, la fel ca şi mănunchiul de biciuşte se micşorau văzând cu ochii. Slujnicuţa mai aduse şi ultimul sac cu titireze şi îl răsturnă pe masă. Cu asta provizia se terminase… Copiii nu vedeau că şi păpuşile se împuţinaseră la număr, la fel şi tobiţele şi mingile. La sfârşitul zilei standul lor era gol. Cu o singură excepţie. Din marea grămadă de jucării mai rămăseseră trei titireze, însă dintre biciuşti, nu mai rămăsese nici una şi aşa li se părea totul fără rost.

Mama a trecut cu privirea peste mesele goale, multumită de vânzarea bună pe care o avuse, fără să se gândească la copii. Abia când dădu cu ochii de ei şi îi văzu cum stăteau acolo, gata-gata să izbucnească în plâns a realizat ce se întampla.

“Na? dar ce s-a intamplat? întrebă ea. Şi asta a fost ca un semnal. Toţi trei izbucniră deodată în plâns. Lacrimi mari şi curate se rostogoleau una dupa alta pe obrazul copiilor şi cădeau necontenit pe cămăşuţe.

“Nu mai avem nici măcar o biciuşcă” reuşi să spună printre sughiţuri fetiţa cea mare “Ce rost mai au titirezele?” Mama încercă să-i mângâie, dar nu-i veni in minte nici un cuvânt potrivit.

“Si … Isus a luat şi el un bici” îngână băieţelul.

“Copilul Isus? întreba mama.

În acelaşi moment uşile mari ale bisericii au început să se deschidă încet, încet ceea ce se întâmpla numai cu ocazia marilor sărbători. Porţile s-au deschis şi copilul Isus a ieşit afară.

“A … e cel pe care L-am văzut dimineaţă” murmurară copiii şi s-au strâns şi mai mult lângă mama. În timp ce niciunul nu-şi putea desprinde ochii de la El, copilul se îndrepta liniştit spre stand. Exact ca şi dimineaţă, respiraţia li s-a oprit iarăşi, s-au prins unii de alţii aşa cum ar fi căutat sprijin. In toată emoţia aceea simţeau că li se întâmplă ceva ce în toată viaţa nu li se mai întâmplase. Copilul avea în mână o biciuşcă, biciuşca pe care o luase dimineaţă de la ei. Acum o întinse încet mamei şi spuse:

“Biciuşca ţine de prăvălia aceasta”. După aceasta mângâie copiii cu un salut şi se îndreptă spre portalul bisericii de unde tocmai ieşise. Uşile s-au închis în urma lui.

            Copiilor le era cald şi strâmt şi totuşi larg şi bine şi, deşi la început fuseseră dezamăgiţi de jumătatea de noroc pe care o aveau, treptat ochii începură se li se lumineze. Mama îşi sărută copiii. Ca la un semn, apucă fiecare un titirez şi fiecare a pus mâna pe mânerul lung al biciuştii şi au pornit ca într-un convoi triumfal spre casă.

Şi biciusca aceasta părea să aibă o însuşire deosebită, căci, deşi era o biciuşca la trei copii şi trei titireze, părea să ajungă tuturor şi nu s-a iscat nici măcar o ceartă. Pentru copii a devenit ca un simbol că oamenii pot împărţi tot ce au.

De atunci merge vorba în Flandra, atunci când mai mulţi sunt prieteni care pot împărţi totul: că au o biciuşcă între ei.

 

   Traducere şi adaptare, Monica Culda

  Înapoi

 

 

 

VEŞTI DIN COMUNITATE

 INFOBRIEF

In 3-5 octombrie Week-end muzical, grupul din Cluj a primit musafiri vienezi: 3 profesori şi 8 elevi, mici şi mai mari muzicieni de la Școala Waldorf Viena. Însoțiți  de pr. Monica Culda, de prieteni din comunitate, oaspeţii au făcut o vizită în oraș, au participat la Actul de Sfinţire a Omului, s-au întâlnit cu elevii instrumentiști de la Școala Waldorf Cluj pregătind şi susţinând un mic concert foarte apreciat si un atelier musical la capela comunității.Evenimentul a fost si un gest de omagiere a îndrăgitului prieten muzician, Victor Dan a cărui zi de naștere era în 3 octombrie.

10-13 octombrie- Vizita dnei pr. Armgard Hasselmann, la Timişoara. Dânsa a purtat  discuţii cu un grup mic al comunităţii şi a susţinut.conferinţa: Christos medicul.

 

17 -20 octombrie A avut loc vizita  reprezentanților Comunităţii Creștinilor din Ungaria la Cluj. Duminică, Actul de Sfinţire a Omului a fost în limba maghiară, iar predica în limba română. Pr Imre Silye a susţinut conferinţa: „Faptele lui Michael - în serviciul lui Christos şi în serviciul omenirii”. Vrem ca astfel să se instituie o tradiție a întâlnirilor între comunitățile vecine.

 

25-26 octombrie, A avut loc o întâlnire în perioada mihaelică, la Bucureşti , în prezenţa  pr. Marie- Pierrette Robert (Paris) , care a susţinut conferinţa Despre acţiunea lui Mihael azi,  Dna Monica Culda  a făcut o prezentare  publică pe tema: Cine este Comunitatea Creștinilor? în cadrul Zilelor porţilor deschise ale Antropozofiei, la Casa Rudolf Steiner.  Duminică s-a celebrat Actul de Sfinţire a Omului şi Actul duminical pentru copii. Dna Marie- Pierrette Robert a vorbit despre Motive mihaelice ,dar și despre perspectivele Fondării comunitătii, a raspuns în calitate de pr.  lenker la mai multe întrebări ale grupului din București

*Vă anunțăm cu bucurie că în  perioada mihaelică, octombrie 2014, a sosit pe pământ  pruncul familiei Maria și Liviu Oros. Este  fetiță, s-a născut la Stuttgart și se numește Cristina Mihaela. Ea a fost botezata în 14 decembrie în Germania.Nași au fost Laurențiu Cîmpeanu și Ioana Stănuțiu. A oficiat sacramentul botezului pr. Anca Burloi.

 

In 16 noiembrie,La Cluj s-a celebrat Actul Duminical pentru copii, duminica fiind dedicată copiilor și familiei. Actul cultic a fost prefațat de pr. Monica Culda cu muzică şi povestiri biblice, despre Geneză.

* In prima parte a lunii noiembrie a fost finalizată Broșura 2014 a Comunității Creștinilor în România, în limba germană, adresată comunității internationale. Conceptul și realizarea le datorăm Monicăi Culda și Denissei Mihai (fiica). Caietul informativ a fost trimis la toate comunitățile din Europa

 In 19-20 noiembrie, la Bucuresti, s-a celebrat Actul de Sfințire a Omului, s-au făcut pregătiri împreună cu Monica Culda pentru bazarul de iarnă. Invitatul special,dl.Michael Debus (Stuttgart), a susţinut conferinţele:”Drumul către sinea proprie. Comunităţile moderne” (la Capela comunității) , ”Păzitorul pragului – Omenirea la prag” (la Societatea antroposofică) şi Karma lunară şi karma solară (la Asociaţia Euritmia).Conferințele s-au bucurat de un mare interes și număr de participanți.

 *În perioada 21-23 noiembrie  a avut loc, la Viena, Seminarul  internaţional, bianual, de Medicină pastorală. De obicei acesta are loc la Linz. Au participat membri şi prieteni ai Comunităţii Creştinilor din Austria, Germania, dar pentru prima data și din Cehia, Estonia, Slovacia, Letonia şi România. Au fost multe contribuții ale preoților și medicilor participanți. Dl Michael Debus, care a patronat seminarul,  a conferențiat și la sediul Comunității Creștinilor din Viena. Grupul român a fost alcătuit din pr. Monica Culda şi şase medici din Bucureşti şi Ploieşti, care  au deja un grup de studiu ce se întâlneşte periodic, la Bucureşti.

 

 

* In prima Duminică de Advent, la  capela comunității din Cluj,s-a desfășurat pentru mari si mici  sărbătoarea Spiralei de ADVENT,drum luminos către Crăciun.

 

Mediatizarea activităților Comunității Creștinilor în România s-a realizat ritmic  și prin pagina https://www.facebook.com/pages/Comunitatea-Creştinilor/597762496949151

 

Simpozion

De la Advent la Crăciun”,

BUCUREŞTI, 18-21 DEC.

cu M.P Robert şi Monica Culda

 

18 -19 .12  10.00 Actul de Sfintire a Omului (1 Tesaloniceni 5, 1-11)

                   11.30 Studiul Evangheliei

20. 12 – ora 10 Actul de Sfintire a Omului ( 1.Tesaloniceni 5,1-11)

               11.30  Întâlnire cu comunitatea

16.00- 17.00 Bazar de Crăciun

               17.00 – Conferinţa dnei Marie-Pierrette Robert

21.12 - ora 10.00 Actul de Sfintire a Omului (Luca1, 26-38)

          - ora 11.15  Actul duminical pentru copii

 Înapoi

 

 

 

 

SCRISOARE APEL PENTRU CONTRIBUABILI

 

Dragi membri şi prieteni ai Comunității Creștinilor,

 

            Ne exprimăm recunoștința față de toți aceia care au reușit să-și onoreze angajamentele -contribuțiile angajate în 2014, acest lucru făcând posibile -în bună măsură-achitatarea impozitelor, cheltuielile curente ale asociației, plata salariului preotului, transportul, plăți care țin de bunul mers al Comunității Creştinilor în România.

            Vă amintim că la începutul lunii iulie 2014, la întâlnirea preoţilor responsabili de România, de la Berlin, cu Cercul celor şapte, după anul de probă, s-a decis ca preotul Monica Culda să rămână în România. S-a apreciat şi strădania de maturizare a întregii comunităţi române. A contat desigur şi strădania noastră de a contribui financiar pentru viaţa comunităţii şi de a avea ordine în modul în care lucrăm cu banii. Vrem să continuam la fel!

            Ne aşteptăm,în lunile următoare şi la precizări legate de termenul de  la care vom putea proiecta evenimentul Fondării.

 

Consiliul Asociaţiei Comunitatea Creştinilor  a realizat  situația centralizată a contribuţiilor pe primele 10 luni ale  anului 2014. Datele arată o situaţie mai slabă decât în  anul trecut.

Ne aflăm foarte aproape de sfârşitul acestui an.

Vă rugăm ca ghidați de așteptarea Crăciunului să achitaţi și RESTANTELE la angajamentele  pentru 2014!

Vă reamintim! Contribuţia lunară se achită casierului asociaţiei sau în contul asociaţiei. Vă reamintim Contul bancar: RO47 BTRL 0130 1205 9114 48XX cu menţiunea contribuţie.

 

În anul 2015 vrem să pornim la drum cu un număr mai mare de 61 angajamente și cu contribuții, poate, mai mari. Înnoiţi-vă angajamentele pentru ANUL NOU, 2015! 

Formularele de angajament le găsiţi la responsabilii financiari de grup la Bucureşti şi Cluj sau le puteţi solicita la adresele de email diana.stoica@yahoo.com, lidiablidariu@yahoo.com

Doar împreună, asumându-ne în libertate, contribuțiile băneşti şi de orice fel, onorându-le, punem pietre de temelie pe drumul Fondării.

 

Vă dorim un Crăciun luminos!

LA MULTI ANI!

 

 

          Consiliul de Administrație al Asociației

Comunitatea Creştinilor în România

 Înapoi 

 

 

 

 

VEŞTI INTERNAŢIONALE

 

Imagini din Cluj- Vizita delegatiei comunității din Ungaria

La mijlocul lunii octombrie într-o seară ploioasă de toamnă am ajuns împreună cu Silye Imre, la Dan Judith la Cluj. Nu peste mult timp s-a alăturat la poveştile plăcute şi calde şi a doua gazdă a noastră, Pozsonyi Katri. Am avut parte de o primire foarte călduroasă şi deschisă.

Sâmbătă dimineaţa am ajuns printre primii la casa comunităţii, care are intrare printr-o curte interioară din centrul oraşului. Antreul, bucătăria, sacristia şi sala de ceremonie erau dominate de ordine şi de idei practice. Sala de ceremonie radia de linişte înălţătoare în acelaşi timp arcadele încăperi icreau o  atmosferă intimă. Monica Culda a ţinut Actul de sfinţire a omului în limba romănă. Pe mine m-a fascinat faptul că oriunde şi în orice limbă se ţine ceremonia la fel se procedează, la fel se întâmplă totul. Gesturile, cum a decurs şi spiritul îmi erau cunoscute, acest fapt mi-a creat senzaţia de siguranţă şi de căldura unui cămin, chiar dacă nu cunoşteam limba. După sluujbă, Imre Silye a povestit celor  care lucrează la punerea bazei unei comunităţi române despre experienţa creării comunităţii de acasă, din Ungaria.

După masă gazdele primitoare şi drăguţe ne-au arătat locurile mai renumite ale oraşului. Am fost la cimitirul Hazsongard, la mormântul lui Remenyik Sandor, Kos Karoly şi la a lui Victor Dan, unde Judith şi Katri şi-au reamintit cu cât entuziasm şi devotament a ajutat Victor dezvoltarea comunităţii. La Biserica Sfntul Mihail a fost extraordinară expoziţia făcută pentru comemorarea episcopului Marton Aron, unde am avut ocazia să auzim citatele episcopului legate de viitor. La casa natală a lui Matei Corvin  ne-a atins şi ne-a cuprins atmosfera medievală. Seara am avut parte de o discuţie “adâncă”  despre soarta omenirii şi întrebările despre viaţă. Aceste teme erau provocate şi absorbite de gazdele noastre cu un interes cald .

Comunitatea Creştinilor, grupul din Cluj, şi mai ales cei de limbă maghiară, de mult au aşteptat să audă un Act de sfintire a omului în limba maghiară. De această dată dorinţa lor a fost împlinită, prima dată, în acea duminică, lucru pentru care comunitatea a fost recunoscătoare. După aceasta a avut loc prezentarea lui Imre despre Arhanghelul Mihail cu titlul ”Rolul lui Mihail în slujba lui Christos şi al omenirii”. Evenimentul a fost tradus de un translator oficial în limba română.

Zilele petrecute împreună cu comunitatea de la Cluj a creat senzaţia de comuniune. Am primit invitaţia de a-i vizita măcar o dată pe an. Am răspuns cu un DA călduros, în speranţa că data viitoare vor fi mai mulţi participanţi la întâlnirile comunităţii.

Meszaros Maria, Budapesta

Articol preluat din revista comunității din Ungaria

Traducere, Doina Burzo

 Înapoi

 

 

 

PERSPECTIVE                                                      

Programul  de CrĂciun la Capela din Cluj

Cu pr. Monica Culda

 

JOI,  25 decembrie

00.00 - 01.00 Actul de Sfintire al Omului(I slujbă de Crăciun)

08.00 - 09.00 Actul de Sfinţire al Omului(a II-a slujbă de Crăciun)

10.00 - 11.00 Actul de Sfintire al Omului(a III slujbă de Crăciun)

 

VINERI,26 decembrie

10.00 - 10.15  Actul Duminical pentru copii

10.30  Duminica copiilor - Teatru de umbre, Colinde

 

Programul  de CrĂciun la Capela din BUCUREŞTI

Cu pr. Armgard Hasselmann

VINERI,26 decembrie
    8.00- Actul de Sfinţire a Omului
  10.00- Actul de Sfinţire a Omului
  11.20- Slujba de Crăciun pentru copii
  11.30- Bufet
  12.00- Conferinţa:TAINA NUMĂRULUI 12


  13.30-15 Pauza de prânz(împreună, cu contribuţia fiecăruia)
  15.00-17.OO- ELEMENTE BIOGRAFICE ALE CELOR 4 EVANGHELIŞTI ÎN LEGĂTURĂ CU ZODIILE:LEU-LUCA
; SCORPION-IOAN; VARSĂTOR-MATEI;TAUR-MARCU

SÂMBATĂ,27 decembrie
  10.00- Actul de Sfinţire a Omului
  11.00-12.00 Pauză
  11.30- CELE 4 SIMŢURI ALE OMULUI,O LEGĂTURĂ CU ZODIILE:LEU-simţul căldurii; SCORPION-simţul mirosului ; VĂRSĂTOR-simţul vieţii; TAUR -simţul gândirii
  13.30-15.00 Pauza de prânz
  15.00-17.00- Cerc evanghelic: Naşterea lui Isus, după Matei

DUMINICA, 28 decembrie
  10.00 -Actul de Sfinţire a Omului
  11.20 -Actul duminical pentru copii
  11.30-12 Pauza
  12.00-13.00 Cerc evanghelic:Naşterea lui Isus, după Luca
  13.30-15.00 Pauza de prânz
  15.00-17.00 Cerc evangelic: Nasterea spiritului în Saul, care devine apoi Paul-Pavel

 

 

 

 

PERSPECTIVE 2015

Comunitatea Creștinilor                                                                                                                                                        Cluj-Napoca, Bdul 21 decembrie 1989 nr 36

 

 

 

Dragi prieteni,

În cadrul proiectului ”Casa deschisă”- vă invităm la o serie de conferințe lunare – în prima zi de luni a fiecărei luni de la ora 19.  Proiectul cuprinde:

5 ianuarie 2015

 ”Dinții noștri – Victimă a civilizației moderne?  Dentiția copilului școlar”  Prezintă: medic stomatolog, Lucia Bota            

2 februarie 2015

 ”Beethowen. Suferință transformată în bucurie Conferință cu audiție – prezintă prof. Judith Dan   

2 martie  2015

Eu, orașul și agricultura? Despre agricultura biodinamicăPrezintă ing. Liviu Tomos    

 

În continuare vom avea ca teme: Înțelpciunea basmelor,  problematica cancerului, democrația liberă, depresia,  etc. Temele le vom alege în funcție de interesul dvs.

 

Vă aşteptăm cu drag,

Monica Culda     

 Înapoi        

 

 

 

 

PERICOPE 2014-2015

 Advent  30 noiembrie - 24 decembrie

 30.11 Luca 21,25-36

              7.12  Filipeni 4,1-9

            14.12  1Tes. 5,1-11

            21.12  Luca  1,26-38

           

Craciun 25.12-5.01

25.12 La miezul noptii         Matei  1,1-24

          In zori                           Luca  2,1-20

          Ziua                              Ioan 21,15-25

In zilele de Craciun                         Ioan 21,15-25

 28.12                                  Luca  2,1-20

Anul Nou                             Ioan 1,1-14

 4.01                                    Luca 2, 21-35         

           

Epifania  6 ianuarie – 7 februarie

6.01    Matei  2,1-12

             11.01 Matei  2, 1-12

            18.01  Luca  2, 41-52

            25.01  Ioan    2,1-11

               1.02   Matei, 8,1-13                                                                    

           

P. intermediara   8 februarie- 7 martie

              8.02  Matei 20,1-16

            15.02  Luca 8,18-34

            22.02  Matei 4, 1-11

              1.03 Matei 17,1-9

 

Patimile8 martie- 4 april

               8.03 Luca 11,14-36         

             15.03 Ioan 6,1-15

             22.03 Ioan 8,1-13

 

Saptamana Mare     29 martie- 4 april

  29.03 Duminica Floriilor    Matei 21,1-11

  2.04 Joia Mare        Luca 23,13-32

3.04 Vinerea Mare   Ioan  19,1-15

  4.04 Sambata Mare           Ioan  19,16-42

 

Pastele    5 aprilie - 13 mai

5.04 Duminica Invierii Marcu 16,1-18

                 6.04 Marcu 16, 1-18

            12.02 Ioan 20,10-29

            19.04 Ioan 10,1-21

            26.04 Ioan 15,1-27

              3.05Ioan 16,1-33

              10.05 Ioan 14, 1-31

Inaltarea  14 mai-23 mai

              14.05            Ioan 16,24-33

              17.05            Ioan 16,24-33

 

Rusaliile 24- 26 mai

            24.05  Ioan 14,23-31

            25.05  Ioan  14,23-31

            26.05  Ioan 14,23-31

 

Perioada intermediara  27 mai - 23 iunie

           31.05   Ioan   3, 1-21

              7.06  Ioan   4,1-26

             14.06  Ioan 17,1-5

             21.06 Ioan 17, 6-11

 

Sfantul Ioan 24 iunie- 25 iulie

            24.06  Marcu  1,1-11

            28.06  Marcu 1, 1 -11

              5.07  Matei   3

            12.07  Ioan  1,19-34

            19.07 Ioan 3, 22-36

 

P. intermediara   26 iulie- 28 septembrie

            26.07  Marcu  8,27-38

            2.08    Matei  7,1-14

             9 .08  Luca 15

            16.08  Luca  9,1-17

            23.08  Luca 18,35-43

            30.08  Marcu  7,31-37

              6.09  Luca 10,1-20

             13.09 Luca 17,5-37

            20.09  Matei  6,19-34

            27.09  Luca  7,11-17

 

Sfantul Mihail   29 sept.- 31 octombrie

            29.09  Matei 22,1-14

            4.10    Matei 22,1-14

            11.10  Apocalipsa 12

18.10 Apo 19,11-16

           25.10 Efes 6,10-19

 

P. intermediara  1- 28 noiembrie

            1.11    Apocalipsa 1

              8.11  Apocalipsa 3

            10.11  Apocalipsa 7,9-17

            15.11  Apocalipsa 14

 

             22.11 Apocalipsa 21

  Înapoi

 

 

 

URARE DE CRĂCIUN

Vasile Voiculescu - Colind

In coliba întunecoasă
Din carne şi os lucrată
intrat Hristos deodată
Nu făclie ce se stinge,
Nu icoană ce se frânge,
Ci El Insusi, trup şi sânge
Preschimbat pentru făptură
Într-o scumpă picătură,
Dulcea Cuminecătură.
Coliba cum L-a primit
S-a făcut cer strălucit
Cu bolta de mărgărit


Şi pe ea soare şi stele
Cu luceferi printre ele.
În mijloc tron luminos
Şi pe el 
Domnul Hristos
Care mult se bucura
Duhul Sfânt Se alătura
Şi acolo rămânea
Şi acum şi pururea.

 

Şi noi Doamne ne-am sculat
Colibele am curăţat
Uşi, ferestre, toate-s noi.
Doamne, intrăşi la noi!
Trup tu dormi, Domnul te paşte!
Suflete, scoli şi cunoaşte
Luminos Prunc că Se naşte
În peştera inimii, în palatul Treimii.
Dară Pruncul cine mi-I?
Mi-e Hristosul Dumnezeu
Coborât în pieptul meu.
Maica Sfânta-n braţe-L ţine,
Duhul Sfânt cu drag L-alină,
Ingeri cu raze se-nchină.
Nu dorm, trupul meu îmi spune
Ci-ncleştat de grea minune
Stau în mută rugăciune
Să mai mişc nu se cuvine,
Căci cu harul care vine,
Raiul tot se află-n mine.

 

FIE CA INIMILE NOASTRE SĂ CUNOASCĂ PLINĂTATEA HARULUI,

DĂRUINDU-NE UN CRĂCIUN FERICIT!

REDACŢIA

 

INFO


http://www.comunitateacrestinilor.ro/

https://www.facebook.com/pages/Comunitatea-Creştinilor/597762496949151

http://www.tabarabelis.eu/

 

Centre ale Comunităţii Creştinilor în România

Bucureşti :Str. Astronomului nr. 5 sect 1;

Mihaela Deaconu, tel:0733701244 email:deaconu_mhl@yahoo.com,

Zoltan Andras 0723296306,e.mailzoltanandras@dnt.ro

Cluj-Napoca : Bulevardul. 21 decembrie 1989 nr 36, ap 5

Rodica Oancea tel 0264554732, Diana Stoica e.mail:diana.stoica@yahoo.com

 

Alte persoane de contact

Nora Tigăreanu, Cluj, email: noratig@yahoo.com, 0741076471

Lidia Blidariu, Bacău,  tel.0234515261; 0788968599, e.mail: lidiablidariu@yahoo.com

Verginia Petrovici, Iaşi,: tel 0748140974 e.mail:  vpetrovici2002@yahoo.com

 

Laurenţiu Cîmpeanu,  e.mail: laurentiucimpeanu@yahoo.com

  Înapoi