Scrisoare Crăciun 2017

CUPRINSUL

Advent – Armgard Hasselmann- trad. Liliana Dumitriu

El este Soare,este Stea– Marie-Pierrette Robert, trad. L. Blidariu

Larg se întinde sufletul meu- Armgard Hasselmann

Pragurile destinului și Epifania- M.P. Robert

RETROSPECTIVE

Piatra din capul unghiului- Laurentiu Cîmpeanu

O comunitate tânără-Monica Culda

O nouă împământenire- Luisa Testa

O relatare de la Bonn- Barbara Meffert

Scrisoare de la Paris-Michel Decouche, trad. L Blidariu

Fondarea- Verginia Petrovici

Actul de Sfințire a Omului-Peter Selg- lansare de carte

POVESTE DE IARNA- Noptile sfinte

VEŞTI DIN COMUNITATE

Scrisoare de la preotese -A Hasselmann, M. Culda

Cum m-am întâlnit cu Comunitatea- Mihaela Țoțu

Retrospectiva anului 2017- Lidia Blidariu

Ecouri și Invitație la Beliș- Anna van Grottel

Vești internaționale- Monica Culda

PERSPECTIVE

Programul de Crăciun ,București

Programul de Crăciun, Cluj

PERICOPE 2017-2018

Urare de Crăciun 2017    INFO comunitate, site, pers. de con

           Redacţia: Lidia Blidariu, Monica Culda, Verginia Petrovici

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ADVENT

 

Dragi prieteni!

            În lume domnesc neliniștea, învălmășeala, cearta temperamentală, însă și mai impresionant sau, mai degrabă, devastator acționează ideologiile.

            Epistola de Advent vorbește despre liniștea lumii. Ce contradicție!

            Atunci când ne aflăm, la nivel profesional sau personal, în fața unei decizii importante, încercăm să ne adunăm pentru a acționa din forțele concentrate și bune ale ființei noastre. Dacă suntem solicitați să contribuim cu un cuvânt la o anumită situație, ne gândim o vreme la acest lucru și tăcem. Cu cât mai mare este tăcerea, cu atât mai plin de forță va fi cuvântul care pornește din ea, atunci când este rostit la ceasul potrivit. Tăcerea este poala din care sunt născute cuvinte și fapte care sunt active.

            Natura nu ar putea să își găsească liniștea iernii, nu ar putea să meargă odată cu sămânța în locul ascuns, cu animalele în hibernare, cu păsările migratoare în depărtări, dacă nu ar cădea asupra ei razele liniștii lumii, nu ar fi pentru o vreme luată înăuntru într-o viață mai înaltă a liniștii cosmosului.

            A participa la acest mare ritm în așa fel încât el să fie fapta interioară liberă a omului, acest lucru ne învață perioada de Advent.

            Crăciunul – binecuvântarea nopții – este unul dintre cuvintele cele mai importante pe care le are de rostit creștinătatea pe parcursul anului. Însă înainte de aceasta, în perioada de Advent, aici ne ținem respirația împreună cu anul și ascultăm la cuvântul de Crăciun încă nerostit.

            Liniștea interioară nu este atinsă, la urma urmelor, dacă luptăm împotriva neliniștii. Ci numai prin faptul că dobândim o conectare la o viață mai înaltă, care vibrează în ritmuri mari.

             În perioada de Advent, religia este o privire ridicată către Tatăl. Perioada de Advent își are țelul în Crăciun. Dorește să servească. Are taine. Tace cu o bucurie a anticipării.

            Noi căutăm, așteptăm liniștea. Ea se va instala atunci când devenim liniștiți în lăuntru.

            Vă doresc o perioadă de Advent împlinită de tăcere și ascultare!

Armgard Hasselmann

 

 

                ”El este Soare, este Stea”

                                           Noul drum al Epifaniei

Marie Pierrette- Robert

In timpul de Crăciun sufletele noastre vor fi îmbăiate într-o lume, care este în afara timpului obișnuit. Un spațiu –timp străbătut de un suflu venind din sfere îndepărtate, imprimat de o dulceață misterioasă, total în polaritate cu asprimea lumii exterioare și duritatea atât de frecventă în epoca noastră.

Este dulceața nașterii unui germen divin în profunzime sufletului, nașterea- conștientă sau nu - a Copilului Divin. El aduce cu sine suflarea lumii stelelor...De Crăciun, în chip subtil, discret, dar tangibil, se revarsă o ploaie de stele pe firmamentul nostru interior.

Din această cauză ne place, deja din timpul Adventului să împodobim ferestrele cu ghirlande și stele colorate, și in același fel să decorăm bradul de Crăciun: da, cerul înstelat vine  în așa ploaie de iubire e pământ.

Dar aceste forme ale stelelor pe care noi le desenăm, de unde vin ele? Sunt ele oare imagini fidele a ceea ce sunt stelele pe cer? Aceste stele cu 5, 6  sau 7 raze, chiar 12, pe care le desenăm într-o geometrie perfectă, sunt cu adevărat formele stelelor?

O stea este, înainte de toate, un bulgăre de foc, o veritabilă sursă de lumină radiantă. Planetele, nu fac decât să reflecte lumina soarelui, ele au altă stralucire decât stelele.

Strălucirea și pâlpâirea, acel ”foșnet” ușor, după poetul Arthur Rimbaud, aceasta fină scânteiere, întrețe, în cerul nocturn, sunt  ceea ce noi percepem.

Ele sunt, într-un fel, veștmântul exterior al îngerilor, ochii lor, dacă e permis să vorbim de hainele și ochii îngerilor!

Astfel razele stelelor merg, fără limite, spre infinit. Este chiar sensul rădăcinii cuvântului ”stea”: ceea ce se desfășoară, se răspândește, amplu și vast. Iată de ce noi desenăm stelele cu ramuri (raze) care radiază. Steaua lărgește spațiul și-l limpezește, îl face viu.

Soarele, cât despre el, se poate spune că ”radiază”?

Soarele are o altă calitate: strălucește și suscită viața plantelor, pe care le cheamă la el, le face să iasă din pământ. El încălzește solul înghețat, face să se evapore apa de pe pământ și din mare. Ziua el acoperă lumina stelelor, care nu se vede decât noaptea, dar care atât ziua cât și noaptea revarsă ampla și larga lor influență. Soarele este inima universului...

Regele Irod pierduse facultatea privirii largi, vaste, asupra ființelor și lucrurilor. El vedea ”în mare/ măreț”, dar pentru el însuși, locuit cum era cu totul de frica de a-și pierde puterea și tronul său. La fel, tot Ierusalimul era ținut în plasa ființei sale obscure și tot aici, Regii Magi ”pierdură din vedere steaua”. Li se ascunsese sursa proaspătă și vie a Stelei Copilului divin. Sursa ființei sale de lumină cu totul pură devenise inaccesibilă Magilor datorită opacității dense ce acoperea Ierusalimul din cauza lui Irod.

Odata ieșiți din oraș, Regii Magi văzură din nou Steaua.

La Crăciun, o ploaie de forțe divine, o ploaie de străluciri ale luminii divine, o ploaie de stele se revarsă în inimile oamenilor. Și când vine timpul de Epifanie, odată închise marile portaluri celeste ale timpului de Crăciun noi ne întoarcem spre ceea ce crește din pământesc, din solul sufletului nostru, care a trăit Crăciunul: noi învățăm să ridicăm sufletele noastre spre ființa lui Christos, care este Stea și este Soare, sursă de viață și de trezire.

 Așa o numește și poetul Novalis: ”El este Soare este stea

       Sursă de viață-i calea Sa

          Din piatră, plantă, apă, foc

          Fața-i străluce–n orice loc!”

El luminează întunericul – acela al nopții și acela al sufletului nostru- redându-ni-le vaste, largi și profunde, după dimensiunea nașterii Sale, în devenire în noi. El strălucește ca un soare, care cheamă la viață umanitatea noastră interioară, în tot ceea ce facem.

Pentru aceasta El se dă ca  hrană, zi după zi,  pentru întreaga eternitate.

Cu aceste cuvinte poemul continuă: ”El ne iubește neobosit

                          Pentru noi un Dumnezeu, el însuși copil

              Băutura noastră și pâinea noastră

            El face inima puternică și senină”

Noi putem atunci să intreprindem, în Anul Nou, care stă să înceapă, un drum nou - adică unul care își pune fundamentul său în ceea ce a trăit la Crăciun - spre noi  înșine, spre alții. Spre tot ceea ce vine la noi și ne îndeamnă spre  țelurile  vieții noastre.

Trad.  Din l. franceză Lidia Blidariu 

 

 

   Larg se întinde sufletul meu

 

Armgard Hasselmann

  „Larg se întinde sufletul meu, pentru a te slăvi, domn al vieții... ”

 Astfel sună primele cuvinte ale cântecului de slavă pe care îl intonează Maria după anunțarea nașterii lui Christos. În aceste cuvinte se exprimă dispoziția sufletească a Mariei. Îngerul Gabriel îi adusese vestea că fiul pe care îl va naște va fi numit Fiu al Celui Preaînalt. Un eveniment spiritual intervine în viața ei – sufletul ei dorește să se extindă pentru a crește înlăuntrul mărimii acestui eveniment. Astfel trăiește ea în așteptarea nașterii Fiului lui Dumnezeu.

În săptămânile ce urmează mergem înspre trăirea Nopții Sfinte. Christos-Soare va răsări în mijlocul întunericului existenței pământești. Gândurile noastre legate de această sărbătoare nu se îndreaptă doar asupra evenimentului istoric extraordinar. Acolo găsim, într-adevăr, originea sărbătorii de Crăciun. Însă mesajul îngeresc: „Astăzi vi s-a născut un Mântuitor!” răsună mai departe prin toate timpurile. Răsună în fiecare Noapte Sfântă, este realitate prezentă.

Există un cântec pentru copii care sună astfel: „În fiecare an vine din nou copilul Christos pe Pământ, unde suntem noi, oamenii.” Soarele vine – noi mergem în întâmpinarea lui. Ambele  își aparțin.

Preumblarea la o oră matinală, prin lumina revărsatului de zori, în care trăim țeserea multiplă a luminii aflate în creștere, a culorilor în nunațe tot mereu noi, dorește să ne dispună pentru această stare și să ne pregătească pentru deplina apariție a astrului strălucitor. Dacă suntem dedicați pentru un timp mai îndelungat impresiilor Soarelui care se apropie, atunci sufletul nostru devine plin de așteptare, se lărgește pentru spectacolul naturii oferit de Soarele care răsare.

Cu siguranță că toți am viețuit deja odată faptul că un eveniment ne copleșește. Pe neașteptate, pe nepregătite ne-a lovit acest eveniment. O expresie precum: „Nu pot să pricep”, nu se manifestă doar atunci când ne lovește ceva greu. O asemenea afirmație se poate auzi și atunci când suntem dăruiți cu ceva frumos și îmbucurător. Trăirea noastră obișnuită, de zi cu zi, este depășită de un asemenea eveniment; nu suntem pe măsura lui deîndată, la nivel interior. Acest lucru lasă atunci în urmă un regret dureros și poate că ne spunem: A vrut să ni se dăruiască ceva, însă capacitatea noastră de cuprindere sufletească a fost prea mică pentru acest dar.

Prin faptul că pășim în timpul de Advent în mod conștient, ca într-un timp al pregătirii, se pot apropia de noi deosebit de mult cuvintele Mariei. Creștem tot mai mult lăuntric înăuntrul așteptării active.

                                    „Larg se întinde sufletul meu...”   

 

                                                          Traducere din l.germană, Liliana Dumitriu

 

 

 

Pragurile destinului și Epifania

Intalnirea paraliticului la Bethesda cu Christos

    (Evanghelia după Ioan, capitolul 5)

Marie –Pierrette Robert

Când apele unui fluviu se ridică sub efectul ploilor persistente, vedem apa agitându-se, umflându-se, învârtejându-se. Apa  bolborosește. 

Legatura ierarhiilor ingereseti cu lumea elementelor este, de asemenea ,o realitate a efectelor ” vizibile” în parte.  Cum se agita apa, cum se umfla, cum se ridica, cum se tulbura când Ingerul, în anumite momente, se apropia si relaționa cu  aceasta?

Este ceea ce noi putem citi parcurgând cuvintele evanghelistului Ioan (din capitolul 5).

Ingerul aduce forța sa, lumina sa, dimensiunea sa cosmică, care nu cunoaște nici greutate , nici întuneric. Cum reacționează apa la aceasta, la o asemenea prezență, care este toată obiectivitate și conștiență?

Aerul și lumina veneau să se amestece cu apa, care se umfla ca o matrice pentru vindecare, vindecare , ce este, de fapt,  nouă naștere. Atunci drumul terestru poate să continue pe o bază nouă.

Apa se umfla, era agitată...Ingerul venea. Aceste cuvinte noi putem să le auzim la/în prezent: apa se umflă, e agitată...Ingerul vine.

Nu percepem și noi această realitate în acele clipe ale destinului nostru în care un aer mai înalt, mai luminos sau mai grav, mai dureros, agită sufletul nostru și oceanul său profund de mistere?

Pragul, fiecare prag revelează realitatea a ceva, care în mine e pus în mișcare, a ceva care vine să se extindă și unde mă face să intru, dacă o vreau cu adevărat.

Pragul- este chiar sensul acestui cuvânt- este un loc unde se creează un spațiu: aici realitatea vieții este pusă în mișcare, prinde volum, se umflă, se învârtejează și devine spațiu unde o nouă naștere a propriului destin poate să se producă.

In acest spațiu –prag, Christos este aici, prezent,  suflul sufletului din sufletul nostru, lumina stelei din steaua destinului nostru.

Nașterea și moartea, la fel în timpul vieții noastre și nu numai la începutul și la sfârșitul acestei perioade, sunt praguri ale destinului, praguri care ne fac să  întâlnim, să  re-cunoaștem și să le trecem spre a merge către scopurile noastre și destin-ațiile noastre. A le simți, a le înțelege  și a le voi, aceasta e miza vieții noastre.

La aceste praguri, Christos se ține aproape cu Îngerul, care este auxiliarul său neclitit (nestricăcios). El confirmă ființa noastră și destinașia sa, ne afirmă în ceea ce noi suntem. Atunci noi putem să ne purtăm, să ne asumăm, cu forța Sa de prag în noi: noi preluăm realitățile și contingențele personale, care rămân ale noastre. Noi luăm ”povara” noastră iar, acolo unde  ne pierdem verticalitatea și suntem întinși (puși la pământ),  o luăm asupra noastră, o purtăm și mergem altfel cu noi înșine. Așa precum Regii- magi, odată împlinită Închinarea (adorația) lor și ofranda facută Copilului Dumnezeu, ”se întorc pe un alt drum în propria lor țară”.

 Traducere Lidia Blidariu

 

 

 

 

 

RETROSPECTIVE

FONDARE 2017

 

Piatra din capul unghiului

“Vulpile au vizuini și păsările cerului, cuiburi ;

 dar Fiul Omului n-are unde să-și plece capul.”(Luca 9,58)

Sunt multe feluri de ziditori și zidiri în lume. Se zidesc suflete, familii, comunități, societăți, state, case, colibe și palate. Pământul întreg se zidește astăzi din nou, pe temelii noi. Deasupra tuturor zidirilor și ruinelor răsună în urechile ziditorilor Cuvântul:

            “Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii a ajuns în capul unghiului. Tot cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi. “ (Luca 20, 17-18)

De doua mii de ani se tot întreabă ziditorii: ce este cu această piatră? Și răspunsul pe care ei l-au găsit, cel puțin până astăzi, este că această enigmatică piatră care a ajuns în vremurile noastre în capul unghiului este însuși Hristos. Și atunci ei și-au zis: ”să nu zidim nimic fără Hristos!” sau altfel spus ”Nihil sine Deo!” Mie personal aceasta îmi sună astăzi atât de general și abstract, încât înclin să cred că oameni nu au găsit încă răspunsul corect.

Acum o sută de ani, Rudolf Steiner, un urmaș al lui Hiram, ziditorul Templului lui Solomon, și-a șocat auditoriul spunând: ”Nu Hristos ne lipsește, ci Cunoașterea lui Hristos!”. Iată în sfârșit ceva concret care mă ajută acum să înțeleg că acea piatră care astăzi a ajuns în capul unghiului nu este un Hristos abstract, ci ar putea fi această  ”Cunoaștere a lui Hristos”, ceva concret cu care putem efectiv lucra.

Și daca privim retrospectiv și perspectiv evoluția umanității și a creștinismului, ea se sprijină pe trei mari capete de pod, care sunt pe rând o dată pietre de poticnire, altă dată pietre de încercare, ca mai apoi să devină pietre de temelie.

·      

Prima piatră de temelie este mărturisirea de credință a lui Petru: ”Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu-Cel-Viu!”(Matei 16,16). ”Pe această piatră (epitavte te petra) voi zidi Biserica Mea.”(Matei 16,18). Aceasta nu se referă la persoana lui Petru, ci la mărturisirea lui de credință, ca temelie a Bisericii lui Hristos. Însă această piatră de temelie care nu stă în lumina ”cunoașterii lui Hristos” poate deveni piatră de poticnire (”skandalon”, tradus de multe ori prin românește prin ”sminteală”) așa cum apoi s-a și întâmplat: ”Mergi înapoia Mea, Satano!; piatră de poticnire-Mi ești, că nu le cugeți pe cele ale lui Dumnezeu, ci pe cele ale oamenilor!”(Matei 16, 23).

·      

A doua piatră de temelie este întrebarea existențială a lui Pavel (Saul) în fața porții Damascului: ”Cine ești tu, Doamne?”, care îl conduce negreșit mai departe pe drumul cunoașterii de sine (căci apare inevitabil întrebarea: și atunci cine sunt eu?) și implicit spre Cunoașterea lui Hristos. Așadar Pavel parcurge drumul lui Petru în sens invers, căci zelul de a sluji unui Dumnezeu pe care nu îl cunoaște îl duce la fanatism și astfel Hristos și Biserica Sa îi sunt lui la început pietre de poticnire, care mai târziu devin pietre de temelie.

·      

Cea de a treia piatră de temelie și de altfel sigurul reazem fix al podului care unește lumea noastră cu lumea spirituală este iubirea vestită de apostolul pe care Domnul îl iubea și care L-a cunoscut cel mai bine însoțindu-L până sub cruce: ” Iubiților, să ne iubim unii pe alții, pentru că iubirea este de la Dumnezeu, și tot cel ce iubește este născut din Dumnezeu și-L cunoaște pe Dumnezeu. Cel ce nu iubește, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu este iubire.”(1 Ioan 4,7-8)

Tot ce m-am străduit eu să scriu până acum în multe cuvinte, Pavel rezumă într-o singură propoziție:  ”Și acum rămân: credința, nădejdea, iubirea, acestea trei; dar cea mai mare din ele este iubirea.” (1 Corinteni 13, 13)

Și totuși eu o să îndrăznesc sa afirm că toate aceste trei pietre de temelie, ca și virtuți teologice sau calități sufletești, fără piatra din capul unghiului , pe care până acum au nesocotit-o ziditorii, și anume ”Cunoașterea lui Hristos”, devin mai devreme sau mai târziu pietre de poticnire. Fără ”Cunoașterea lui Hristos” putem vedea astăzi cum credința se pierde sau se transformă în fanatism; nădejdea, dacă nu se prăbușește în disperare, poate duce către o naivitate sectantă; iar iubirea sfârșește în iubire de sine sau de arginți. Așadar toate trei întru una sunt, așa cum Ioan în cuvântul lui testamentar ridică un colț din vălul care acoperă Misteriul Trinității din cer, care se regăsește în Omul de pe pământ: ”Fiindcă Trei sunt Cei ce mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul și Sfântul Duh; și Aceștia Trei Una sunt. Și trei sunt cei ce mărturisesc pe pământ: Duhul și apa și sângele; și aceștia trei întru una sunt.” (1 Ioan 5, 7-8)

Și cum altfel ar putea Ioan sa își încheie testamentul său către noi, decât făcând elogiul ”Cunoașterii lui Hristos” ca remediu sau rezolvare a Misteriului Răului din lume: ”Știm că noi suntem din Dumnezeu și că lumea întreagă zace sub puterea Celui-Rău. Dar știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat nouă pricepere ca să-L cunoaștem pe Dumnezeul-Cel- Adevărat; și noi suntem în Cel-Adevărat, în Fiul Său Iisus Hristos. Acesta este Dumnezeul-Cel-Adevărat și viața veșnică.”(1 Ioan 5, 19-20)

Aceasta este moștenirea cu titlu de sarcină pe care noi am primit-o de la Ioan, să-l cunoaștem pe Hristos pentru a putea apoi înțelege și simți Iubirea pentru El și semenii noștri.

Istoria Creștinismului ne-a arătat că Hristos poate fi pentru creștini și necreștini, atât piatră de temelie, cât și piatră de poticnire. ”Cunoașterea lui Hristos” însă, nu poate fii decât ”cheia de boltă” a creștinismului ca fapt cosmic. Fără aceasta nici un edificiu nu stă în picioare. 

 

 

Fondarea, împământenirea, întemeierea Comunității Creștinilor în România este o zidire din voința lumii spirituale, ca răspuns la faptele de voință a unei generații întregi care timp de peste 40 de ani a pus piatră peste piatră la construirea acestui templu spiritual. Poate că fiecare dintre cei care astăzi însoțesc această Comunitate, din cer sau de pe pământ, ne-am regăsit în căderile și ridicările lui Petru și Pavel, sau am încercat să urmăm îndemnul lui Ioan de a ne iubi unii pe alții. Însă nu am încetat nici o dată să credem că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, să nădăjduim că vom ajunge cândva să-L cunoaștem și să iubim ceea ce am reușit să înțelegem. Fie ca niciodată să nu pierdem din suflet bucuria și entuziasmul succesului nostru comun și mai ales să nu uităm: cheia universală a oricărei zidiri încununate de succes este ”cheia de boltă” sau ”piatra din capul unghiului” – Hristo-Sofia!

Nașterea Comunității Creștinilor în România premerge, anul acesta, nașterii pruncului și ce ne-am putea dori oare mai mult de Crăciun, decât ca Fiul Omului să găsească aici un lăcaș unde să-și poată pleca capul.

Cu prețuire pentru cititorii Scrisorii Comunității Creștinilor,

Laurențiu Cîmpeanu

 

O comunitate tânără                 

 

 

 

 

 Ne-am întors de curând de la sărbătoarea fondării Comunității Creștinilor în România. O sărbătoare, în care toate s-au petrecut peste așteptările noastre.  A venit o mulțime de prieteni din douăsprezece țări... treizeci și unu de preoți. Sărbătoarea a fost pregatită de o echipă, care a dat tot ce avea mai bun!                                                                                                                               

Am privit încă o dată în trecut la drumul devenirii noastre. La început, comunitatea a fost aidoma unui firicel timid de apă izvorât în Beliș, cu patru-cinci oameni. Firicelul a crescut. A devenit  pârâu, apoi râu, pentru ca acum, la fondare, să ne împletim cu marea Comunității  Creștinilor.

A fost un fel de sărbătoare a majoratului nostru. Până acum toți se uitau la noi îngăduitori, protejându-ne. Acum, purtăm împreună cu ceilalți responsabilitatea față de idealurile noastre.

Apoi am privit în viitor. Cum vom merge mai departe? Ce ar trebui să facem?                            

Categoric, suntem încă firavi. Dar nu acesta este esențialul. Cine trece prin Cluj, pe strada Kogălniceanu, prin fața Bisericii Reformate, vede un monument cunoscut în Europa:  Sfântul Gheorghe în luptă cu balaurul.  Am crede că Sfântul Gheorghe trebuie să fie un cavaler puternic, cu umerii lați, cu armură lucitoare și arme strivitoare. Și când colo, vezi o făptură, despre care ai spune, mai degrabă, că e o femeie, un tânăr sau chiar un copil.  Este într-un echilibru subtil, între cer și pământ, dar cu balaurul ținut sub picioarele sale.                                                                  Pentru mine această statuie este întruchiparea Comunității noastre. Tânără și firavă. Mă pot vedea pe mine în ea, pe o prietenă din comunitate, cu durerile ei de șold, pe o alta, cu probleme de tensiune... Pe fiecare dintre noi.

Nu ai zice că suntem cine știe ce luptători. Dar și Ahriman îl consideră pe Mihail cam prost. Și pe bună dreptate, căci  ceea ce face Arhanghelul Mihail  e hotărât din altă perspectivă;   el își foloseste înțelepciunea altfel decât o face Ahriman.

 

Fondarea Comunității Creștinilor în România din 6-8 octombrie 2017,  atât de așteptată de noi și de cei de ”dincolo”, ne-a adus  într-o  altă ”categorie”.  În această categorie trebuie să ne facem griji, nu pentru că suntem puțini sau pentru că nu avem un spate puternic, ci atunci când nu simțim prezența  balaurului, când nu știm care sunt taberele între care se dă lupta.

Situația se schimbă când ne luăm pe noi înșine, în serios și când, în fiecare dimineață, ne hotărâm pentru cine vrem să luptăm în ziua aceea! Da, așa să fie!

Monica Culda                                               

                        Cluj, 15 octombrie 2017   

                                  

O nouă împământenire

Sărbatoarea Fondării în România a fost pentru mine o plăcere extraordinară, atât pentru căldura inițiativei înseși și bogăția întâlnirilor, cât și pentru bucuria de a putea trăi curajul vostru și entuziasmul dezvoltarii în ansamblul Comunității Creștinilor din întreaga lume.

 

A fost important pentru mine, ca reprezentant al Italiei, să aduc salutări și urări în acele zile, la București, pentru că noi resimțim, în mod special, prietenia dintre popoarele noastre.

 

 

 Rădăcinile noastre culturale sunt comune și în anii recenti contactele între cele două popoare ale noastre au devenit mai strânse, datorită rațiunilor economice (cum se întâmplă adesea în acest timp).

A stabili o prietenie pe plan spiritual face ca relațiile să avanseze: le completează, făcând referire la Spiritul, care dă sens vieții noastre omenești.

Și încă un lucru. Atât în Italia cât și în România ne găsim față în față cu o biserică tradițională profund înrădăcinată în obiceiurile și cultura curentă. Trebuie să te angajezi foarte puternic pentru a face să trăiască, aici, reînnoirea religioasă!

Incă o dată, cele mai bune urări, pentru ca noiiIor înrădăcinări/ Impământeniri din România să-i urmeze fructe bogate !

Cu prietenie, Luisa Testa, preoteasă a Comunității Creștinilor în Italia

 

 

Relatare de la comunitatea din Bonn

 

          Fondarea Comunității Creștinilor din România a avut loc  6- 8 octombrie 2017.

          Acum mulți ani, viața Comunității a început să prindă putere ca o plantă foarte fragedă. Michael Debus, preot in Germania a avut legături cu prietenii români, încă din 1974. In 1975, Gérard Klockenbring –preot in Franța - a vizitat de două ori pe români și a oficiat Actul de Sfintire în limba franceză. 

          Victor Dan (1941 - 2014), din Cluj, un om spiritual și un muzician foarte întreprinzător, a descoperit în 1977, în timpul unei vizite la Leipzig în fereastra unui magazin cartea „Comunitatea Creștinilor“, scrisă de Gerhart Palmer și l-a invitat ,după aceea, în România. Acesta a onorat invitația un an mai târziu și a celebrat la Cluj. 

          După prăbușirea regimului comunist din Romania, în 1990, Victor Dan a intâlnit-o pe Rose Klockenbring la Colmar și a invitat-o să vină într-o vizită în România.  Astfel au început întâlnirile de vară în Beliș, la care oamenii au venit din întreaga țară.

          In ajutor au venit si colegii preoti, Claudia Stockmann și Michael Debus. Astfel, prietenii români au avut mai întâi Actul de sfintire în franceză și în germană. Pentru experiența Actului de Sfintire a Omului în propria lor limbă, prietenii români, au trebuit să  mai aștepte. 

 

În 2004, Anca Burloi prima preoteasă româncă a celebrat pentru prima dată în limba română în Stuttgart. În București și Cluj s-au cumpărat câte un spațiu cultic cu ajutorul donațiilor din țară și din străinătate. 

          De 4 ani, Monica Culda (ordinată în 2006) s-a întors în România și celebrează în țară. Armgard Hasselmann a însoțit inițial comunitatea română de la Bonn, dar acum este de un an cu angajament deplin în București.

          Ca lenker, Marie Pierette Robert (Paris) a însoțit comunitatea română din 2006. Uwe Sondermann, de la Hamburg, a însoțit și el colegiul pentru România în ultimii ani.

 

Acum, în octombrie, o comunitate mare s-a adunat la Fondarea Comunității  românești, la Casa Rudolf Steiner, din București - aproape 200 participanți. Oaspeți  multi au venit de departe, din Europa. 

 

          Celebrarea Actulul de Sfintire  a Omului a fost insoțită de  31 preoți. Totul a fost deosebit de solemn.  Au fost aduse trei ore și jumătate de impresionante salutări din întreaga lume. În timpul pauzelor au fost conversații interesante în limbi diferite, din nou și din nou. Chiar dacă, de a doua zi, afară a turnat cu galeata , atmosfera bună, armonioasă, nu a suferit. 

 

De  invidiat la Comunitatea Creștinilor din Romania, cu  cele două comunități (Bucuresti și Cluj), sunt muzicienii talentați, cum ar fi cei trei fii Dan din Cluj – Trio Dan, care, cu contribuțiile lor au destins întotdeauna întâlnirea și au început să o miște.

          Un punct culminant al evenimentului fondator din România a fost prezentarea din ziua de duminică, 8 octombrie, a dlui  Vicke din Behr,  Erzoberlenker, despre „lucrarea îngerilor“. Ideea de bază a prezentarii sale.: ”Cultul este comunicarea între diferitele tărâmuri, legătura noastră cu lumea divină, inclusiv tărâmurile angelice. Înaintea altarului noi ne întâlnim cu îngerii noștri pentru a consolida viața. Michael stă în picioare în fața Actului cultic, astfel încât Ahriman nu are acces.

 

          După contribuțiile multor participanți,  la final, sala cea mare a fost umplută de sunetele delicate ale unei orchestre cu tuburi sonore, care au creat un minunat spațiu adânc,  atingând deopotriva urechea și sufletul, persistent și fin. 

Dorim, sincer, Bisericii Comunității Creștinilor întemeiate în România, în octombrie 2017,  o creștere vie!

Barbara Meffert, Bonn,Trad. M.Culda

 

 

 Scrisoare de la Paris

 

Dragi prieteni,

 

Primiți câteva rânduri, ce pot rezuma impresiile și trăirile mele din România.

 

Mai întâi vreau sa vorbesc despre pregătirea remarcabilă realizată de grupul de aproape 30 de persoane din organizare. Oameni dinamici și zâmbitori, care au vegheat la toate detaliile. Detalii referitoare la: partea cultică; partea culturală, cu foarte frumoase prestații muzicale, euritmice, dans; aspectul aprovizionării (dejunuri, pauze, cine); înalta calitate a conferințelor; gentilețea și marea ospitalitate a tuturor prietenilor români, care a permis frumoase întâlniri umane; pregătirea călătoriei la mănăstirile din Bucovina, cu o mulțumire specială dnei Armgard Hasselmann, care a facut, pentru grupul nostru de francezi, toate rezervările, asigurând comunicarea și alte cerințe.

 

Numărul mare de participanți, peste 160 (aproape 200 - nota redacției), nu a împiedicat o derulare bună a celor două zile și jumătate consacrate Fondării Comunității Creștinilor din România, care mi-a lasat o impresie puternică și de neuitat.

 

 Călătoria de după Fondarea de la București - împreună cu grupul de englezi, germani, francezi - în Bucovina (9-12 octombrie), s-a petrecut și ea în cele mai bune condiții. Am avut tot timpul necesar să ne impregnăm de memorabillele imagini pictate ale mănăstirilor din Nordul României.

 

Devotamentul și cunostințele Verginiei Petrovici din Iași, care ne-a însoțit, ne-au ajutat să ne legăm de această mare cultură română-ortodoxă. Multumesc, Verginia!

 

Vreau să mai exprim un gând, care este de fapt o întrebare: cum putem să facem să trăiască, în continuare, legatura creată între toate comunitățile prezente la Fondarea tinerei comunități românești petrecută la București? Ce gânduri aveți voi în raport cu Comunitatea Creștinilor din Franța, cu relația dintre comunitățile noastre?

 

Inchei această scurtă relatare cu salutări călduroase adresate tuturor membrilor Comunității Creștinilor din România (din București, Cluj și alte orașe) întâlniți în acel debut de octombrie 2017, la București!

Michel Decouche, Paris, Franța, Trad. L.Blidariu

 

 

Fondarea

Eveniment cu profunde rezonanțe în plan personal și comunitar, Fondarea Comunității Creștinilor în România, a constituit un moment de conștientizare și de trăire a sentimentului unei forțe deosebit de mari ce ne leagă pe toți cei ce am reprezentat acolo doar o mică parte a comunităților noastre.

Nu se poate ca inima să nu tresalte la vederea a 31 de sacerdoți, veniți din întreaga lume, pregătiți să susțină Sfânta taină a transsubstanțierii, la întemeierea unei noi comunități christice.

Având sarcina de onoare de a conduce, după Fondarea de la București, un grup de 27 de prieteni din Anglia, Franța și Germania în Nordul țării ( 9-12 octombrie), pentru a vizita câteva mănăstiri din Bucovina, am putut continua cu împărtășirea impresiilor, cu schimbul de informații privind comunitățile noastre.  Este uimitor să constați cum țelurile comune, cum un ideal comun pot crea punți invizibile, dar  trainice, între oameni atât de diferiți.

Atât interesul real pentru a cunoaște o altă cultură cât și vremea , ce ne-a fost deosebit de favorabilă , au contribuit la crearea unei atmosfere pline de voie bună și vitalizantă.

Fie ca noile relații create astfel să contribuie la creșterea vizibilității internaționale, dar și la sporirea forțelor comunității noastre!

 

Verginia Petrovici

 

 

 

 

Lansare:”ACTUL DE SFINȚIRE A OMULUI ”de Peter Selg

 

In cadrul Fondării Comunității Creștinior în România, 6-8 octombrie, București, la Casa Rudolf Steiner, a fost lansată lucrarea ”Actul de Sfințire a Omului” de Peter Selg. Cartea a fost prezentată și oferită publicului român prezent de dl. Vlad Popa, directorul Editurii Univers Enciclopedic Gold. Îi mulțumim pentru un adevărat cadou!

Mai jos câteva informații preluate din prezentarea cărții. ( L. Blidariu)

 

Rudolf Steiner și Comunitatea Preoților Innoirii Creștine

             „Ştiinţa spiritului sau antroposofia îi va aduce pe oameni din nou spre religie, nu numai spre o concepţie religioasă, ci chiar spre practicarea religiei”, spunea Rudolf Steiner.

            Altă dată dădea această explicaţie: „Căci ceea ce ţine de cult trebuie până la urmă să se lămurească, când coloana vertebrală a cunoaşterii va fi ridicată.”

            Rudolf Steiner a văzut în ştiinţa spirituală modernă a antroposofiei o forţă de dezvoltare constructivă a viitorului pentru diferite domenii ale vieţii, în condiţiile civilizaţiei moderne. El a ajutat în diverse moduri „Mişcarea pentru înnoire religioasă”, pe care o denumea „Comunitatea Creştinilor”; aceasta nu ar fi apărut fără implicarea sa.

            „Coloana vertebrală a cunoaşterii” necesară pentru munca cultual-sacramentală şi duhovnicească i-a fost dată de antroposofie. Cartea de faţă ne dă informaţii despre relaţia, complexă şi adesea greşit înţeleasă de mişcarea antroposofică, dintre Rudolf Steiner şi Comunitatea Creştinilor.

   

Peter Selg (1963) s-a născut la Stuttgart şi a studiat medicina la Witten-Herdecke, Zürich şi Berlin. Până în anul 2000 a lucrat ca medic-şef al departamentului de psihiatrie juvenilă la spitalul Herdecke din Germania. În prezent este directorul Institutului de Medicină Clinică Ita Wegman din Arlesheim, Elveţia, şi profesor de medicină la Universitatea Alanus de Arte şi Ştiinţe Sociale (Germania).Peter Selg conferenţiază în mod frecvent şi este autorul a numeroase cărţi.

 

 

POVESTE DE IARNA

 

 

 

 

 

In Nopțile Sfinte

A fost odată un împărat şi o împărăteasă cărora Cerul le-a dăruit doi gemeni: un băiat și o fetiţă. Amândoi aveau pielea albă ca neaua şi părul strălucitor, de parcă ar fi fost de aur. Copiii creşteau spre bucuria părinţilor şi a întregii curţi. Ţineau atât de mult unul la altul, încat nu puteau fi veseli unul fără celălalt. Când băiatul a învăţat să călărească, a vrut să înveţe şi fata, iar când fetei i-a venit timpul să înveţe să ţeasă, atunci şi băiatul a vrut să învețe împreună cu ea.

Totul a fost bine,  până când copiii au împlinit 14 ani. Băiatul era acum un flăcăiandru  mândru, iar fata se făcuse atât de frumoasă, cum în lung şi-n latul împărăţiei nu se mai afla alta.

Peste palatul împărătesc se lăsă însă umbra necazului. Fata se îmbolnăvi şi îşi pierdu strălucirea de pe o zi pe alta. Nu mai putea mânca nimic. Doar din când în când, mai sorbea o înghiţitură de apă–în rest, nimic. Zi de zi devenea tot mai firavă, pielea îi era tot mai străvezie, pleoapele ochilor erau din ce în ce mai grele. Strălucirea soarelui îi producea durere, cântecul păsărelelor îi era chin. Nimeni nu mai avea voie să intre în camera ei decât părinţii şi prinţul, fratele ei. Însă şi cu ei abea mai putea schimba un cuvânt. La orice întrebare care i se punea, răspundea cu o ridicare din umeri, şi dacă insistau cu întrebările, fata începea să plângă.

Însă să nu credeţi că părinţii ei stăteau cu mâinile încrucişate şi se uitau la fiica lor cum se topea cu zilele. Împăratul şi-a chemat sfetnicii şi a căutat să afle de la ei sfat înţelept. Aceştia i-au spus: “Mărite împărate, în alte împărăţii sunt bucătari renumiţi, care gătesc bucate de vis. Cheamă-i şi porunceşte-le să pregătească cele mai gustoase şi mai hrănitoare bucate, care să trezească apetitul şi bucuria prinţesei.” Împăratului i-a plăcut sfatul şi a trimis soli în toate împărăţiile învecinate ca să-i cheme pe bucătari.

În următoarele zile, au sosit la palat o mulţime de bucătari, cu oalele şi tigăile lor, cu legume, fructe, mirodenii şi băuturi alese. Mirosuri îmbietoare umpleau coridoarele palatului. Vreţi să ştiţi ce minunăţii se găteau şi se coceau acolo?  Era salată din stropi proaspeţi de rouă împodobiţi cu parfum de viorele;  tăieţei din raze aurii, atât de subţiri încât şi o suflare i-ar fi spulberat - garnisiţi cu albastrul cerului senin. Ca desert era îngheţată din petale de trandafir presărate cu cântec de privighetoare.

Cu siguranţă că şi vouă v-ar plăcea să gustaţi – şi mie, însă fata de împărat nici măcar nu a vrut să guste. Când i se aducea o mâncare nouă, gusta puţin cu vârful buzelor de dragul părinţilor şi se întorcea cu faţa spre perete. Apoi îi ruga să duca de acolo mâncarea. Totuşi, bucătarii nu se dădeau bătuţi şi încercau, în fiecare zi să pregătească o altă mâncare. Căci ce altceva ar fi putut-o însănătoşi pe prinţesă?

Noi însă, ne-am pierde timpul dacă am mai rămâne în bucătărie. Mai bine să vedem ce făcea în acest timp prinţul.  El a înţeles că măiestria bucătarilor nu va ajuta prinţesei şi de aceea a pornit el însuşi la drum, în căutarea vindecării.

Cum mergea el aşa, peste munţi şi văi, din ţară în ţară, a ajuns într-o zi la un râu uriaş. Pe malul lui erau o mulţime de oameni. Un bătrân care stătea ghemuit chiar lângă apă i-a făcut cu mâna: Hai lângă mine, o să ne treacă timpul mai repede! Bătrânul avea nişte cârje lângă el, era clar că nu putea să umble, aşa că prinţului i s-a făcut mila şi s-a aşezat lângă el. Bătrânul a început să-i povestească necazurile şi bucuriile lui, pentru ca la sfârşit să spună:

-Ştii tu, râul acesta este un râu aparte. Îl vezi aşa liniştit – ca orice alt râu. Şi totuşi el are un secret. O dată în an, după apusul soarelui, vin plutind pe el o mulţime de bărci cârmuite de copilaşi. Bărcile strălucesc ca stelele pe cerul nopţii. Copilaşii împart oamenilor pâinici coapte în brutăria cerului – iar ele potolesc nu doar foamea, ci şi vindecă orice boală de pe pământ. Există doar o condiţie: să fii liniştit!  Dacă spui vreun cuvânt, dacă eşti agitat sau te frămânţi – atunci pâinea îşi pierde puterea.

Prinţul se uită la bătrân cu atenţie:

- Şi pâinica asta te-ar vindeca şi pe tine? Ai scăpa de paralizie?

- Sigur, răspunse bătrânul. Dar până acum am avut tot nenoroc… Ştii tu, atunci când bărcile treceau pe lângă mine, nu mă mai puteam stăpâni. Începeam să mă agit şi să strig … de primit, primeam cateo pâiniţă de milă, dar din cauza nerăbdării mele puterea ei vindecătoare se pierdea. De aş avea pe cineva care să mă liniştească când trec bărcuţele, i-aş fi recunoscător toată viaţa.

-Dacă nu e mai mult de făcut – fac eu asta, spuse prinţul – mai ales că vreau să văd şi eu bărcile tainice. Şi eu am acasa o surioară, care are nevoie de vindecare. Bătrânul era atât de bucuros ca parcă acum-acum ar fi putut scăpa de paralizie.

Au aşteptat până când, într-o noapte, pe oglinda apei începură să pâlpâie lumini. Lumina creştea din ce în ce mai mult până când, în sfârsit, se puteau vedea bărcile luminând ca stelele în noapte.  Când copilaşii au ajuns în dreptul lor, bătrânul a făcut semn prinţului:

 – Acum! Acum strânge-mă de mână, cât poţi de tare, şi nu-mi da drumul până când bărcile vor trece mai departe. Prinţul îi apucă mână, atât de strâns încât îi simţea şi suflarea – dar de lăsat, nu l-a lăsat. Din ultima bărcuţă, un copil se întoarse zâmbind senin spre ei şi le aruncă o pâiniţă. Prinţul o luă imediat – si pentru o secundă încremeni: cui să o dea? Străinului care fără ajutorul lui nu ar fi putut renunţa niciodată la cerşit sau surorii sale, o copilă care zăcea pe moarte acasă şi care poate, ar fi fost salvată? O lupta amarnică se dădu în acel moment în inima prinţului.

Totuşi, chiar dacă decizia nu a fost uşoară, birui nobleţea din sufletul său. Îi promisese bătrânului ajutorul–şi asta trebuia să facă. Aşadar s-a îndreptat către bătrân – care nu bănuia nimic de lupta interioară a prinţului. Bătrânul luă repede pâinea, o îndesă cu lăcomie în gură şi imediat simţi transformarea. Începu să se îndrepte. S-a ridicat în picioare. Mai întâi călcă precaut când pe un picior când pe altul – iar când s-a convins că a fost vindecat – a început să ţopăie, să bată din palme, să danseze şi să chiuie.

Băiatul se uită o vreme la bătrân. Cu siguranţă că ar fi râs şi ar fi dansat împreună cu el, dacă nu s-ar fi gândit necontenit că acea pâine ar fi putut salva viaţa surorii sale. Durerea l-a coplelşit şi nu mai vroia nimic altceva decât să plece de acolo. Atunci băgă de seamă bărcuţa ancorată la mal:

- Văd că ai primit pâinea, îi spuse copilaşul, şi ea i-a adus prietenului tău vindecarea. Dar mai văd tristeţea de pe chipul tău. Spune-mi de ce te eşti atât de trist? Atunci printul i-a povestit de surioara lui care zăcea acasă. Copilul l-a ascultat atent, apoi i-a zis:

  - Noi venim o dată pe an şi dăruim tuturor pâinea cerească. Dar cel care nu cere numai pentru sine, acela o poate primi în fiecare zi. Urcă-te în corăbioara mea şi vâsleşte în susul râului. Acolo, la izvor, vei găsi ceea ce dă putere şi viaţă pâinii.

Prinţul îi mulţumi, sări în barca şi vâsli din toate puterile împotriva curentului. Când simţea că e copleşit de oboseală nu trebuia decât să se gândească la surioara lui şi puterile îi reveneau înzecit. Ajuns la izvor văzu o făptură în izvor … Arăta ca un om şi totuşi nu era om… era doar lumină caldă. Atunci când tinerelul întinse mâinile ca să ia lumină a auzit: Jumătate e pentru tine şi jumatate – pentru ceilalţi!

Apoi, băiatul a adunat vâslele şi s-a întins în barcă: Mă voi odihni doar o clipă îşi spuse în gând. Însă, abia a închis ochii – că a şi adormit adânc. Curentul râului l-a dus departe, departe în josul râului până la locul în care întâlnise bătrânul. Aici se trezi şi privi uimit în jur. Nu ştia dacă ceea ce a trăit în acea noapte a fost vis sau realitate - dar a găsit acolo pâinica. Mulţumi lui Dumnezeu pentru ea, băgă jumătate în traistă, iar pe cealaltă o mâncă cu poftă. Abia atunci a văzut cât de flămând era.

Apoi s-a întors atât de repede pe cât îl ţineau picioarele înapoi la castel. Acesta era gol. Bucătarii –pentru că nu găsiseră nimic care s-o însănătoşească pe prinţesă- se întoarseră la casele lor. Prinţul a intrat în camera fetei, s-a aplecat usor peste patul prinţesei şi i-a şoptit:

- Surioară, iartă-mă că îţi aduc şi eu ceva de mâncare; nu o lua ca un nou chin, dar simţi cât de diferită e această pâine?

Prinţesa luă pâinea şi îi inspiră adânc mireasma – apoi apucă o bucăţică de pâine, a cărei obârşie nu o cunoştea, şi începu să mestece. După ce a mâncat-o, cu poftă din ce în ce mai mare, a spus:

- Promite-mi că-mi vei aduce tot mereu astfel de pâine – ea mi-a readus bucuria vieţii. Băiatul, ce era să facă în acel moment? I-a promis. Şi când i-a povestit că pâinea are din lumina cerului – fata cu atât mai mult a insistat să-i mai aducă. Aşa că, ce ai promis – e bun promis – trebuie să faci!

Aşa se face, că de câte ori se apropie timpul, prinţul se porneşte la drum în întâmpinarea corăbiilor luminoase, apoi vâsleşte el cu toată forţa până la izvor pentru ca să primească acolo o jumătate de pâine, pe care s-o mănânce el, iar cealaltă jumătate  s-o dăruiască. Aşa poate trăi surioara sa mai departe, prin pâinea care purta bucuria vieţii!

Traducere si prelucrare Monica Culda

 

 

 

VEȘTI DIN COMUNITATE

                                 Scrisoare de la preotese

Dragă Comunitate,

Am dedicat un an întreg cu intensitate crescândă festivităților de Întemeiere și am aranjat minunat, în final, spațiile destinate, cu multe ajutoare sosite și de la Cluj, Iași, Bacău, așa încât să-i putem primi pe cei peste 200 de oameni sosiți din multe țări ale Europei, în Casa Rudolf Steiner și în Școala de Euritmie. A fost o sărbătoare măreață, care ne dă curaj! Adresăm mulțumiri tuturor, pe această cale.

Nimeni nu și-a putut imagina, înainte, că se vor găsi așa de mulți oameni din străinătate, care să participe la evenimentul Fondării. Din 12 țări au venit, la noi, oaspeți. Și niciodată până acum nu au fost atât de mulți preoți la o Fondare: 31 preoți!

Cerul a fost deschis nu numai pentru că a plouat tot timpul i cu asta s-a adeverit o zicătoare românească), dar și „spiritele bune ale lumii” s-au amestecat perceptibil printre noi.

Dorim să mulțumim călduros lui Vlad Popa și colaboratorilor de la Casa Rudolf Steiner, precum și  Marianei Marincea și lui Walter Weinzierl de la Școala de Euritmie din București. Fără deschiderea și receptivitatea lor, nu am fi putut organiza ambianța pentru Sărbătoarea Fondării, după posibilitățile și reprezentările noastre.

Ceea ce s-a putut realiza a fost posibil prin acțiunea, în comun, a tuturor oamenilor prezenți, prin gândurile bune și dorințele multor prieteni legați de noi și, prin ” însoțire superioară”. Aceasta ne-a fost dăruită nouă, tuturor.

Mulțumiri din inimă!

 

Ale dumneavoastră, Monica  Culda și Armgard  Hasselmann

 

 

 

Cum am întâlnit Comunitatea Creştinilor -1

        -Contribuții la testimonialul Comunității Creștinilor, aflat in proiect-

Atmosfera magică a ritualurilor Bisericii Ortodoxe trăită în copilărie şi-a prelungit ecouri difuze până târziu, integrată în studiile mele de literatură.

În al treizeci şi cincilea an al vieţii mele, un eveniment biografic major, deschizător de viitor, dar trăit dureros atunci, avea să aducă trezirea. Refuzul unui ajutor sufletesc cerut unui preot a declanşat avalanşa întrebărilor, ce s-au aşezat ca preocupare insistentă, frământare arzătoare: ce sens are religia astăzi, forma ei în faţa omului modern, adecvarea, necesitatea.

 În anul următor am întâlnit pedagogia Waldorf, şi prin ea, Antroposofia a devenit drumul meu de viaţă. A urmat invitaţia de a studia terapia socială la Aigues-Vertes, lângă Geneva. Şi, în prima duminică în care i-am însoţit pe companioni în frumoasa capelă a satului, limba franceză mi-a dăruit prima întâlnire cu Actul de Sfinţire a Omului – L’ Acte de Consecration de l’Homme

Am avut trăirea că primesc răspuns la toate întrebările mele, ca o invitaţie la o mare întâlnire perpetuă, dar uriaş în ajunul celei de a treizeci şi şaptea  aniversări a zilei mele de naştere.

Duminică de duminică, de la Mihaeli până la Crăciun, 1991, întâlnirea a devenit mai intimă şi mai cuprinzătoare, aducându-mi alte şi alte aspecte ale realităţilor trăite în Comunitatea Creştinilor. Am trăit cald şi adânc dorinţa-rugă ca toate acestea să poată trăi, să prindă formă şi în ţara mea, România. După întoarcerea în ţară, drumul spre şi cu Comunitatea Creştinilor în formare a început să curgă, din 1996, între Beliş, Cluj, Bucureşti, Braşov, devenind prezent continuu, adică viitor.

Mihaela Ţoţu

Retrospectiva anului 2017

IANUARIE 2017

Timpul de Epifanie e deschizător de drumuri . În 6 ianuarie, în Comunitatea Creștinilor la București și Cluj, s-a slujit, iar la capela din București a avut loc ”Jocul Magilor”. Duminică, 15 ianuarie la București s-a celebrat . Anul 2017 și iarna au intrat pe făgașul lor. La Comunitatea Creștinilor în Cluj în 16 ianuarie s-a reluat Atelierul de studiu al basmelor, împreună cu Judith Dan. La București, în ultima duminică de Epifanie, 29 ianuarie s-a celebrat si s-a sărbătorit Ziua Comunității - retrospectivă a dezvoltării Comunității Creștinilor și perspective.Tot în 29 ianuarie, la Cluj a fost inaugurată noua orgă, care a fost achiziționată din Germania, prin contribuția familiei Dan.

FEBRUARIE

Comunitatea Creștinilor în Cluj a comemorat sâmbătă, 4 februarie, pe regretata membră, Gitta Solyom. Portret de artist, mica expozitie și evocare. In 5 februarie a avut loc Duminica în familie cu Actul duminical pentru copii, urmat de carnaval.La Comunitatea Creștinilor în București, duminică, 5 februarie, s-a celebrat . M. P. Dna Robert a vizitat comunitatea din România( București, Cluj) între 6-11 februarie. Au avut loc discuții legate de Fondare, conferințe, concerte. În perioada 9-19 februarie, pr. Armgard Hasselmann a ținut conferințe despre România , în Germania și Elveția.  Fondurile strânse au intrat în contul evenimentului Fondării.

Duminică, 19 februarie, la Comunitatea Creștinilor în Cluj -  BOTEZ- fiul familei Man.Tot la Cluj a avut loc un concert  deosebit -  lieduri de Franz Schubert ,în 25 februarie ,cu solista: Frohlieb Tomsits (Viena).

MARTIE
Cluj-2 martie - Moment comemorativ Victor Dan - Concert pentru orgă și două viori-interpretat de Michael Dan (orgă), Sophie și Theo Dan (vioară).4 martie-conferința ”Lumina și forțele de viață” de către Raphael Kleimann (Norvegia). 5 martie - Duminica familiei- ”Din secretele viorii” - program pentru copii cu  Sophia șiTheo Dan.În martie Programul comunității București a cuprins celebrari duminicale,studiul Evangheliei, constituirea grupului pentru Fondare. In 20.03 a avut loc conferinţa “Har în ciuda tuturor păcatelor? ” (Armgard Hasselmann). La Cluj in 23- 26.03 - Curs de cultura vocala destinat  adultilor. Au fost multi participanti. In 26 martie a avut loc Conferință ”Puterea și frumusețea Cuvântului” - Volker Dauner (preot în comunitatea din Viena).

+In 29 martie am aflat cu durere ca a plecat dintre noi Lucia Bota, medic din Cluj,veche membra a comunitatii noastre si pionier al miscarii de innnoire religioasa in Romania.Lucia a fost inmormantata in ritul Comunității Creștinilor la Cluj.Ii purtăm multă recunoștință!

APRILiE

De 01 aprilie,in perioada de Patimi, la București, au avut loc celebrari , discuţii despre Epistola de Patimi (I) și o  primă întâlnire cu confirmanzii.În 2 aprilie:  Duminica familiei -  Sărbătoarea bobului de grâu - Pregătire pentru Sărbătoarea Paștelui - pentru mici și mari.Un concert de pian deosebit a fost oferit de Peter Starmuller (nepotul Gittei ).

În SĂPTĂMÂNA MARE programul a fost intens la București. In Joia Mare, 13.04 Actul de Sfinţire a Omului a fost însoțit de  prezentarea lucrării Cina cea de taină a lui Leonardo da Vinci, iar in Vinerea Mare, Actul cultic a fost urmat de  Reculegere - Moartea pe cruce.Programul si la Cluj pentru Săptămâna Mare a fost bogat . Celebrarari, iar de marți, 11.04 până joi 13.04  Manfred Schneider (Dresda) a susținut  conferințe cu tema: Arta arhitecturii în slujba devenirii omului - de-a lungul istoriei Fundamentul spiritual al arhitecturii sacrale, cu o aprofundare a temei prin modelaj - Forme arhetipale - cu Ulrike Schneider.Vineri - Cele șapte cuvinte de pe cruce împletite cu muzică pentru orgă (Judith Dan) și vioară (Annamaria Balogh).

PAŞTILE a fost celebrat la Bucuresti prin Actul de Sfinţire a Omului și Actul duminical pentru copii şi o mică festivitate pentru copii. În Duminica Învierii, la Cluj,16.04, au fost celebrate si Actul de Sfințire a Omului și Actul duminical pentru copii, urmate de Muzica și euritmie - de Paște (pt. copii și părinți)
Luni, a doua zi de Paște , la fel.

 La București în perioada 22-24 aprilie -vizita d-nei Marie Pierrette Robert (Franța), care a susținut conferinţa A călători cu Înviatul în Galileea-Drumul lui Parsifal

MAI

Intre 21-27 mai un grup de membri ai Comunității Creștinilor din Germania a călătorit în România , în Bucovina. Impreună cu dna Armgard Hasselmann au vizitat celebrele mănăstiri pictate și s-au bucurat de atmosfera de Inălțare a Domnului. In finalul excursiei prietenii noștri au vizitat Clujul și au participat la Actul de Sfințire a Omului celebrat  de cele doua preotese, Monica Culda si Armgard Hasselmann.

Comunitatea Creștinilor în Cluj a avut în 21 mai, Duminica în familie, cu o mică oră de religie și pregătirea sărbătorii Înălțării la cer. S-a celebrat Actul duminical pentru copii. , urmat de teatru de umbre - pentru copiii mici. Tot Cluj,  pe  15 mai, s-a ținut atelierul de luni- Ințelepciunea basmelor - cu Judith Dan, cu ” Cele șase lebede” de Grimm.

IUNIE In Bucuresti 3 iunie, Cercul de pregătire în vederea fondării și întâlnire cu confirmanzii, iar duminică, Sarbatoarea Rusaliilor pentru copii si comunitate . Luni 05.06 s-a celebrat Actul de Sfințire a Omului, urmat de discuție despre Epistola de Rusalii. In iunie s-a celebrat saptamanal si au avut loc intalniri ale grupului pentru fondare.In 24 Iunie s-au sarbatorit Sanzienele creștine.

La Cluj  slujire săpămânală.In 18 iunie, Duminica în familie.Tema - Mari personalități din Vechiul Testament.Duminică, 25 iunie,  - prima slujbă de Sfântul Ioan. 

Din 2-6 iunie s-a desfășurat Simpozionul internațional al Comunității CreștinilorRUSALII - 2017- Playing with fire / Mit dem Feuer spielen, în frumosul oraș s”Hertogenbosch sau Den Bosch - capitala provinciei Brabantul de Nord- OLANDA.Un grup mare de româniau participat, împreună cu M. Culda.

IULIE

- Bucuresti- s-a celebrat in fiecare duminică. 1 iulie, Cercul de pregătire în vederea fondării, întâlnire cu confirmanzii. Duminică, 9 iulie, Actul de Sfințire a Omului, Actul duminical pentru copii, Poveste de Sf Ioan pentru copii și comunitate- 10 iulie, Conferința “Ekta Parishad, vocea tăcerii – o mișcare moderna pentru dreptate și progres in India” (Armgard Hasselmann)

Cluj-7-9 iulie, Ulricke Schneider, terapeut şi Manfred Schneider, pedagog Waldorf, au susţinut o serie de ateliere de lucru pentru adulţi şi copii, după cum urmează:, 7 iulie  M.Schneider- Euritmie vitală pentru începători.Dialog  cu parintii despre basm: Influenţa basmelor asupra sufletului copilului.Sâmbătă, 8 iulie, Atelier de modelaj cu lut pentru copii si părinţi şi improvizaţie muzicală (Ulricke Schneider). Duminică, 9 iulie- Atelier muzical pentru copii, spectacol de teatru de păpuși.

*Incepând din Ianuarie s-au tinut intalniri lunare ale Consiliului Asociatiei si preotilor- in vederea Fondarii, in colaborare stransa cu grupul de organizatori din Bucuresti.

AUGUST

-BELIȘ -Simpozionul de vara  . Belisul 2017-Simpozionul de vara al Comuntatii Crestinilor din 3-13 august- a fost deosebit de cald, la propriu si la figurat. Desi a plouat in doua zile, doar briza muntelui ne-a mai protejat de caldura excesiva. Pe de alta parte prezenta unui numar mare de copii si adolescenti, prinsi in multe, multe activitati, a dat senzatia de viata efervescenta, debordanta.Am fost peste 80. Am avut de toate: studiu pe tema virtutilor, cursuri de muzica, desen, tras cu arcul, teatru, paslarit, concerte, dans si foc de tabara seara de seara. 
Actul de Sfintire a Omului a constituit centrul activitatii noastre, ca de obicei, iar evocarea personalitatii Luciei Bota, a fost momentul de exceptie al acestui an, încercând sa acopere golul lăsat de plecarea ei dintre noi. S-au facut importante recondiționări ale capelei din Beliș și mensei.Tinerii au avut și ei programul lor separat imprenă cu preoteasa Monica Culda.

In august,atât la București cât si la Cluj s-au realizat programele comunitatii pentru toamnă , pregătiri pentru începutul anului creștin si pentru evenimentul Fondării.

SEPTEMBRIE

 S-a intesificat ritmul intalnirilor grupului de organizatori ai Fondarii la Bucuresti si cele ale Consiliului Asociatiei Comunitatii – grupului de purtatori ai venimentului. Au reînceput slujirile sătămânale atat la Cluj cat si la Bucuresti.Comunitatea Creștinilor în Cluj  au inceput slujirile din 3 septembrie. Duminică 9-10 septembrie  a avut locVizita comunitatii din România la Budapesta: Festivitatea de primire a dnei pr. Anna Bozoki In 15 a avut loc-Atelier muzical – cu Frolieb Tomsits – Viena . Iar pe 16sept.- Concert ”Acorduri vieneze de-a lungul a trei secole” – Voce, violină și pian.Ultime pregatiri pentru Fondare( Inscrierea participantilor- comunicare pe site). In 29 sept Actul de Sfintire a Omului- Sf. Mihail.Săbătoare de Mihail pentru copii.

+In 15 septembrie,  Geo Aur , student la Seminarul de preoți din Stuttgart, a trecut pragul lumii spirituale, după o grea suferință, în Germania.El era în vârstă de 42 de ani ( născut la Brașov).

 La București- au avut loc intalniri săpămânale pentru pregătirea evenimetului Fondării Program
 incepând cu 9.09 Duminică  de duminică s-a celebrat pentru adulți și copii
18 sept- Conferința : Cum ne descurcam cu pericolele care ii pandesc pe copiii nostri?A. Hasselmann

OCTOMBRIIntre 6-8 octombrie a avut loc la București, Fondarea Comunității Creștinilor în România. Evenimentul a fost găzduit la Casa ”Rudolf Steiner” și Scoala de Euritmie. Au participat aproape 200 de prieteni din țară și din intreaga Europă. Programul a cuprins celebrări cultice, prezentări istorice, saluturi ale comunităților și preoților din 12 țari europene, conferințe, momente artistice de muzică clasică, jaz, euritmie muzica veche, lieduri, muzică populară ( TrioDan, Jazzapella, Formția Trei Parale, Cristina si Ever van Grottel) concerte,expoziții de pictură ,bazar, intalniri sociale , prezentări de carte( Univers Enciclopedic).
Ecourile Fondării Comunității noastre ne umplu inimile de bucurie și ne mobilizează pentru noi pași de dezvoltare.Pentru cei care nu au putut participa le-au fost oferite  diaporame cu fotografii, evocative pe pagina de facebook a comunității, ale evenimentului Fondării.

Continuarea Fondarii a avut loc la Cluj unde , oaspetii englezi și germani, care au călătorit după eveniment în Bucovina (insoțiți de Verginia Petrovici) au vizitat orașul, impreuna cu Monica Culda și au putut participa la Actul de Sfințire in capela din Cluj , cunoscând și aici viața de comunitate.

Pe site-ul comunității www.comunitateacrestinilor.ro la rubrica Fondare ,se pot accesa filmarile si fotografiile care ilustrează aceste zile minunate din viața comunității românești si internationale.

Au fost trimise de către preoți si comunitate scrisori de multumire în strainatate și în țară către participanți, comunități,organizatori( octombrie). S-a facut doua intâlniti de evaluare a evenimentului Fondarii, impreună cu o situație financiara.( Consiliul Asociatiei).

NOIEMBRIE /Revista de toamnă , Sf. Mihail, 2017 a Comunității Creștinilor în România  a apărut postată si pe site-ul comunității: www.comunitateacrestinilor.ro
Revista conține articole interesante legate de evenimentul Fondării, de perioada mihaelică, retrospective, vesti din comunitate.

Atât la București cât și la Cluj au fost celebrări săpămânele( duminica), sărbători de noiembrie pentru copii( Sărbătoarea Eșarfelor la Cluj),  Strabterea Labirintului-la București, conferințe-”Drumul lui Parsifala”( Liliana Dumitriu, la București),începutul repetițiilor la Jocurile de Crăciun,

In 17-18 noiembrie câțiva medici si terapeuți, împreună cu dna M. Culda, au participat la Simpozionul bianual de medicină pastorală de la Viena.

*Din 23 noiembrie la capela din Cluj, Actul de Sfințire are loc și joia , la ora 9.00

*S-a realizat Calendarul 2018 al Comunitații( Lidia Blidariu). A fost trimis la membri.

DECEMBRIE -In luna decembrie perioada de Advent a facut loc celebrarilor duminicale specifce așteptării Crăciunului atat la Bucuresti cat si la Cluj.In 3 decembrie –Gradinița de Advent la Cluj.In 4 decembrie- Conferința ”Novalis –Imnurile nopții”-A. Hasselmann-la București.Repetiții la Jocul de Crăciun și jocul Magilor. 9 decembrie- Spirala de Advent( la Bucuresti).

Au fost trimise programele pentru perioada de Craciun până la Epifanie la București și Cluj și mediatizate pe pagina de facebook a comunității.

A apărut Scrisoarea de Crăciun 2017-cu bogate retrospective ale evenimentului Fondarii.

Lidia Blidariu

 

                     Crăciun fericit și LA MULȚI ANI întregii comunități!

Ecouri și invitație la Beliș

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tabăra de tineret din Carpați

 

In zile calde de vară ale lui august, s-au strâns din 3 până în 14 august 2017, o mulțime de oameni, și mari și mici – ca să se bucure împreună de tabăra de vară din Munții Apuseni ai României. În mijlocul unei naturi puternice, la 1000 de metri înalțime, lângă  un sat lăturalnic numit Beliş (la aproximativ  60 km de Cluj)  are loc în fiecare vară tabăra de vară a Comunității Creștinilor- România.

 

În niste căbănuțe simple de lemn și pe minunatul teren din jurul lor se cântă, dansează, discută, se lucrează creativ și se celebrează. In programul colorat al taberei se găseste câte ceva pentru fiecare vârstă: In timp ce adultii au o grupa de studiu, tinerii se ocupă de copii și fac cu ei o multime de lucruri ca de exemplu –  podoabe din lână colorată, fină, jucării din lemn.

 

După pauza de amiaza este rândul tinerilor să rămână intre ei  - sau sa participe la atelier de teatru, improvizație sau muzică.

 

Un alt proiect al acestei veri a fost cursul de cântat după metoda Verbeck. Grupa de improvizație muzicală s-a lăsat animată de cele mai încântătoare ritmuri. În afară de toate acestea am avut si un curs  cu Monica Culda, de Antroposofie.

 

Intr-o zi deosebit de călduroasă – după ce ne-am terminat ce ne-am propus și anume amenajarea amfiteatrului din jurul vetrii focului  - ne-a prins dorul de baie. Asa ca ne-am luat lucrurile si ne-am dus să ne răcorim în râul din apropiere. Pânș acolo te delectezi de frumusetea peisajului carpatin si savurezi pauza la târgul din sat. 

 

Au fost si idei spontane. Intr-una din zile ne-a venit ideea unei case in copac. Ne-am mobilizat – si am facut-o: de la planuri, la procurat materiale si constructia in sine.

In fiecare dimineata am avut Actul de sfintire – o experiență deosebită.

 

Pe lângă cursurile destinate diferitelor grupe de lucru – toți participanții și mici și mari ne întâlneam la cercul de dimineață și de seară, la masă, la încheierea cultică a zilei și la focul de tabără, cu muzică și dans – încoronarea fiecarei zile.

 

In anul viitor tabăra de vara va fi  – din  10 până în 26 august !

Avem multe de făcut. Trebuie să reparăm acoperișul capelei, trebuie curățată pâdurea de uscături, casa din copac trebuie terminată și ea .... 

 Așadar – cine are chef de toate acestea – e primit cu drag. Vrem să facem și teatru cu cei mici. Se pricepe cineva?

 

 

Anna van Grootel, Goppingen (Germania)

 

 

 

VEȘTI INTERNAȚIONALE

Primiți Calendarul următor pentru sfârșitul anului 2017 și anul 2018:

-16-17 decembrie2017 - Sfintirea noii biserici din Colmar (Franta), preot Claudia Stockmann

- 4 februarie 2018 - Concert în beneficiu Comunității din România - în comunitatea din Freiburg  (informatii- Ioana Stănuțiu)

-16-18 februarie - Sfintirea preoților - Stuttgart

- 12-26 februarie - Turneul de conferințe despre Romania al dnei Armgard Hasselman, în nordul Germaniei.

- 26-28 februarie - Sinodul comunităților din Europa Centrală - la Budapesta

- 19-22 mai - Simpozionul international de tineret la Koln

 

M.Culda

 

 

PERSPECTIVE

 

 

 

 

 

 

 

 

PROGRAMUL DE CRĂCIUN AL COMUNITATII CRESTINILOR IN BUCUREȘTI

Duminică 24.12.2017

10.00Actul de Sfinţire a Omului- Ajunul Craciunului

Luni  25.12.2017- CRACIUN

00.00 Actul de Sfinţire a Omului  (in nocte)

 08.00 Actul de Sfinţire a Omului (in aurora)

10.00 Actul de Sfinţire a Omului  (in luce)

Marți  26.12.2017

10.00 Actul de Sfinţire a Omului

Miercuri  27.12.2017

10.00 Actul de Sfinţire a Omului

11.30 Curs de Crăciun: Începuturile Creştinismului în est si vest

Din 28.12.2017 si pâna 5.01.2018 se va celebra zilnic Actul de Sfinţire a Omului la ora 9.00 cu excepţia zilei de duminică 31.12.2017 și luni 01.01.2018 când va fi la ora 10.00. Urmează mereu cursul de Craciun .

Duminică 31.12.2017

17.00 Retrospectiva anului , în lume, în Romania, în Comunitate, personal

Vineri   05.01.2018,

19.00 Repetiție generală – Jocul magilor

Sâmbătă  06.01.2018- EPIFANIA

10.00 Actul de Sfințire a Omului

19.00 Jocul magilor. Sunteți invitați cu toții (mari si mici).

PROGRAMUL DE CRĂCIUN AL COMUNITATII CREȘTINILOR IN CLUJ

 

Duminică 24.12 , 16.00    Ajunul Crăciunului-  Jocul de Craciun

 

CRĂCIUN, Luni 25.12    00.00 Actul de Sfintire-In miezul nopții– Matei 1.1-24

                                                08.00 Actul de Sfintire – În zori de zi – Luca 2, 1-20

                                                10.00 Actul de Sfintire–  Dimineața – Ioan 21, 15-25

Marți 26.12 Duminica familiei. Actul dominical pentru copii.

Teatru de umbre pentru copii: Poveste de Crăciun de L.Tolstoi

                                                           Concert de pian – muzică clasică

Joi  28.12  9.00 Actul de Sfintire – în limba germană

 

Sâmbătă    30.12  ,10.00   Actul de Sfintire a Omului

                                      11.15  Euritmie – motive de Crăciun cu Dora Mihaly

 

Duminica,31.110.00 Actul de sfintire a Omului                                                        .                                                                                                                                                          11.15  Euritmie – motive de Crăciun cu Dora Mihaly

19 – 22.00 Program de Revelion (cu retrospective anului ,  muzică, jocuri, voie bună)

 

Luni  1.01.2018          10.00 Actul de sfintire a Omului-  Luca 2, 21-39                                     .                                

                                           11.15  Euritmie – motive de Crăciun cu Dora Mihaly

 

Joi, 4.01                           9.00 Actul de Sfintire – în limba germană

 

Sâmbătă, Epifania 6.01        10.00  Actul de Sfintire a Omului

                                                        11.15 Despre sacramental botezului

 

Duminica  7.01                          10.00  Actul de sfintire a Omului

                                                        11.30  Botez – Copilașul familiei Sándor

 

Miercuri 17 .01  -7 .02 –Curs de modelaj cu Maya Wagner ( Bonn)

                                                    Informații la Monica Culda

 

PERICOPE,  2017 – 2018


Advent     3 decembrie - 24 decembrie

3.12.  Luca 21, 25-36

10.12.  Marcu 13,24-37

             17.12. Matei  25, 1-13

             24.12. Luca 1,26 - 38            

 

Crăciun 25 decembrie - 5 ianuarie

25.12.  La miezul noptii  Matei  1,18-25

            In zori               Luca  2,1-20

            Ziua                   Ioan 21,15-25

26.12.   Ioan 21,15-25

01.01.2017 - Anul Nou     Luca 2, 21-39                  

Epifania  6 ianuarie – 3 februarie

6.01.    Matei  2,1-12

 7.01.   Matei  2, 1-12

14.01.  Luca   2, 41-52

21.01.  Ioan    2,1-11

28.01. Matei, 8,1-13   

                                                              Perioada intermediară 

 4 februarie -  3 martie

  4.02.  Matei 20,1-16 

11.02.  Luca 18, 18-27 si 31-34

18.02.  Matei 4,1-11

25.02. Matei 17,1-9   

 

Patimile 4 martie – 31 martie

4.03.   Luca 11,14-20 sau 29-36       

11.03.  Ioan 6,1-15

 18.03. Ioan 8,1-12

 

Săptămâna Mare 25 - 31 martie

25.03. Duminica Floriilor      Matei 21,1-11

29.03. Joia Mare               Luca 23,13-32

30.03. Vinerea Mare              Ioan  19,1-15

31.03. Sâmbăta Mare          Ioan  19,16-42

 

Paștele    1 april - 9 mai

1.04. Duminica Invierii Marcu 16,1-18

2.04.  Marcu 16,1-18

 8.04. Joan 20,19-29

  15.04. Ioan 10,1-16

  22.04. Ioan 15,1-27

 29.04. Ioan 16,1-33

    6.05. Joan 14

 

Înălțarea  10 mai – 19 mai

              10.05. Ioan 16,22-33

              13.05. Ioan 16,22-33

 

Rusaliile  20 -  22 mai

             20.05. Ioan 14,23-31

             21.05. Ioan 14,23-31

             22.05. Ioan 14,23-31

 

Perioada intermediară  23 mai - 23 iunie

27.05. Matei 28, 16-20                       

3.06.  Ioan 3,1-21

10.06.  Ioan 4,1-26

17.06.  Ioan 1,35-51

 

 

Sfântul Ioan 24 iunie - 21 iulie

 24.06. Marcu 1,1 -13

   1.07. Matei  3

   8.07. Ioan 1,19-34

15.07. Ioan 3, 22-36

 

Perioada intermediară

  22 iulie - 28 sept.

            22.07.  Marcu  8,27-38

            29.07.  Matei  7,1-14

              5.08.  Luca 15

            12.08.  Luca  9,1-17

            19.08.  Luca 18,35-43

            26.08.  Marcu  7,31-37

              2.09.  Luca 10,1-20

              9.09.  Luca 17,5-37

            16.09.  Matei  6,19-34

            23.09.  Luca  7,11-17         

 

Sfântul Mihael 

 29 septembrie - 27 octombrie

              29.9.  Matei 22,1-14

            30.10.  Matei 22,1-14

               7.10. Apoc 12

             14.10. Apoc 19,11-16

21.10.  Efeseni  6, 10-19

 

Perioada intermediară

  28 octombrie - 1 decembrie

            28.10.  Apocalipsa 1              

              4.11.  Apocalipsa 3

            11.11.  Apocalipsa 7,9-17

            18.11.  Apocalipsa 14

          25.11.  Apocalipsa 21

 

 URARE DE CRĂ CIUN

 

 

Fie ca Noul An să ne aducă bucuria împărtășirii unor roditoare experiențe personale și comunitare!

 

Să privim cu încredere sporită și să lucrăm cu forțe noi în proaspăta fondată comunitate!

 

Redacția

INFO

http://www.comunitateacrestinilor.ro/

https://www.facebook.com/pages/Comunitatea-Creştinilor/597762496949151

Centre ale Comunităţii Creştinilor în România

 

Bucureşti :Str. Astronomului nr. 5 sect 1;

Mihaela Deaconu, tel:0733701244 email: deaconu_mhl@yahoo.com,

Zoltan Andras 0723296306, e.mail : zoltanandras@dnt.ro

 

Cluj-Napoca: Bulevardul. 21 decembrie 1989 nr 36, ap 5

RodicaOancea tel 0264554732, Diana Stoica: diana.stoica@yahoo.com

 

Alte persoane de contact

Nora Tigăreanu, Cluj, tel.0741076471, email: noratig@yahoo.com

Lidia Blidariu, Bacău,  tel. 0788968599, email: lidia.blidariu@yahoo.com

Verginia Petrovici, Iaşi, tel 0748140974 email:  vpetrovici2002@yahoo.com

Laurenţiu Cîmpeanu: laurentiucimpeanu@yahoo.com