Scrisoare Craciun 2012

 

Cuprins

scrisoare 3Adventul şi Crăciunul în viaţa cotidiană a sufletului omenesc

Apropierea lui Christos

Predica in Advent

RETROSPECTIVE

  Sărbătoarea de Mihaeli la Odessa

  Timpul Recoltei

  Deschidere către comunitatea lărgită

  Retrospectiva anului 2012

  Lumânările de Advent

VEŞTI DIN COMUNITATE

  Brief-ul toamnei 2012

  VEŞTI DE LA BELIŞ

  O toamnă bogată

  Activitatea din ultimele luni la Cluj

  Câteva veşti de la Bacău

PERSPECTIVE

PERICOPE  2012- 2013

MESAJ DE CRĂCIUN

INFO

 

Adventul şi Crăciunul în viaţa cotidiană a sufletului omenesc

   

Adventul ne vorbeşte despre Acela care vine an după an la Crăciun.

Cum să Îl percepi pe El care poate va trece neobservat, ignorat ?

Cum să-L primeşti? Care-i ochiul ce L-a zărit?

În timpul vieţii Sale pe pământ nu ochii fizici au fost cei ce L-au perceput şi

L-au recunoscut; ochii sufleteşti au fost cei care i-au presimţit fiinţa: « Cine-i acela căruia vânturile şi marea i se supun?”- se întrebau discipolii. Ochii spiritului Îl recunosc: ”Eu ştiu că Tu eşti Christosul, fiul lui Dumnezeu, care trebuie să vină.”- este ceea ce Marta a putut recunoaşte.

Este toată raţiunea de a fi şi forţa evenimentului Învierii ca de atunci El să fie prezent şi hotărâtor în viaţă, în tot ce trăieşte; accesibil privirii interioare a  fiecărui om care este în căutare. Plecând de aici cum să-L recunoaştem?

Helen Keler, surda şi oarba din naştere, ieşi din haosul obscurităţii interioare în ziua când putu să dea cu adevărat un nume lucrurilor şi fiinţelor. Intuiţia gândirii s-a pus în mişcare în ea atunci când, într-o zi, îşi băgă mâinile fremătând  în apa fântânii, făcând, în sfârşit, o legătură între cuvântul “apă”, pe care îl învăţase prin limbajul semnelor - care îi erau “lovite” pe palmele mâinilor sale - şi materia- apă, pe care o simţea curgând printre degetele sale. Până atunci cuvântul “apă” şi materia-apă rămăseseră fără legătura în spiritul său. Apa îi ‘vorbi” în acea zi, în palma mâinilor sale despre cuvântul “apă”! Ea recunoscu prin forţa intuitivă a gândirii trezite, că lucrul şi cuvântul sunt una şi aceeaşi realitate.

Orbi - şi tot aşa de surzi poate- căutăm să-L vedem pe Christos cu simţurile exterioare. Dar numai atunci când ne deschidem inima, în întregime, fără nici o reţinere, pe de-a-întregul gratuit, numai atunci organe noi pot începe să se deschidă. Cuvintele din Evanghelii, cuvintele sacramentelor, sunt tot atâtea semne care ne sunt date, “lovind” la poarta inimii noastre iubitoare. ”Lucrurile pământeşti -spunea Pascal- trebuie să le cunoşti ca să le iubeşti, lucrurile cereşti trebuie să le iubeşti ca să le poţi cunoaşte.”

Apoi inima începe să-L presimtă, în toată viaţa sa, în tot ce e fiinţă vie, în tot cuvântul viu al Evangheliilor şi sacramentelor purtătoare a sensului Misterelor a tot ce este, în Univers şi în viaţa omului... Cuvântul “sacrament” nu este el  traducerea directă  a cuvântului  “Mistere” din civilizaţiile vechi? O forma de activitate a gândirii încă necunoscută omului modern care, cu intelectul nu poate aborda decât ceea ce vede cu simţurile sale exterioare. Aici, în sacramente, unde realitatea vieţii este în mod particular întreagă, plină cu vârf de substanţa vietii terestre şi spirituale, începem să călătorim prin forţa de intuiţie a gândirii inimii. Sacramentele  vin să ne deschidă inima şi gândirea, când le primim în noi.

Christos vine atunci către lumea oamenilor într-un Advent (aşteptare) al Spiritului care nu are sfârşit, un Advent  care se deschide iar şi iar, zi după zi, asupra unui Crăciun interior, asupra unei naşteri, asupra naşterii unei altfel de gândiri, a unei altfel de cunoaşteri, care înglobează vizibilul şi invizibilul,  cu o fermitate frumoasă, sigură şi fină, pătrunsă toată de lumina vie.

Activitatea de rugăciune care e cunoscătoare, care re-cunoaşte şi este re-cunoscătoare (în limba greacă veche, limba prin excelenţă solară, cuvântul “eucharistie” însemnă recunoştinţă) este baza pe care privirea interioară începe să se dezvăluie; gândirea ea însăşi este pusă în mişcare în contact cu cuvintele sacramentelor care sunt primite în sânul sufletului. Viaţa, fiinţele, evenimentele vieţii, încep să vorbească, puţin câte puţin, în sufletul angajat, devotat, total oferit, în căutarea sensului adevărului.

                                                                           Marie-Pierrette Robert

                                                                            Traducere Lidia Blidariu

 

                                        “Slava intru cele ceresti

             Pace pe pamant  Oamenilor  de buna vointa ! »

Craciun fericit si bun fiecaruia dintre voi in  profunzimea inimii!

                                    Un AN Nou bun!    

                 A dumneavoastra,        Marie- Pierrette Robert

Înapoi

Apropierea lui Christos

 

Iată Eu stau la uşa şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu mine.„ Apoc. 3:20

 

Mai înainte să fi fost creat omul în Paradis, în lumea spirituală s-a intâmplat un eveniment hotărâtor. Toate fiinţele divine care până atunci formau o unitate, s-au împărţit în două. În urma acestei sciziuni au fost naştere două curente evolutive: au luat naştere „zeii de sus“ şi cei „de jos“.  Mitologia greacă împărtăşeşte această scindare prin aceea că îl arată pe vechiul Saturn (Cronos) ca adversar al tatălui său Uranus.

Zeii de sus sunt cei cari domnesc peste ceea ce se desfăşoară înaintea simţurilor noastre, prin ceea ce judecata noastră înţelege conştient. Exprimat în noţiuni greceşti:  este sfera lui Zeus şi Apollo. Iar zeii de jos - ei trăiesc în tot ceea ce este inconştient în noi (de pildă în voinţa noastră), iar aceasta este sfera lui Dionysos.

Această sciziune a zeilor o purtăm în noi înşine. Urmarea ei este faptul că omul poate  găsi tot mai puţin acces la o realitate adevărată, iar prin aceasta pierde puterea de a crea.

Cu Christos intră un Dumnezeu în viaţa fizică, care chiar dacă - corespunzător naturii Sale- ar putea trăi în elementele uşoare ale lumii de sus, alege să se unească cu Pământul. El creează astfel o punte în lumea spirituală între zeii de sus şi cei de jos. Aceasta are efect şi asupra Pământului, asupra omului. După ce Christos s-a făcut trup şi a trăit printre noi ca personalitate istorică, după ce a putut fi văzut, auzit, atins de oamenii din jurul său – după Inălţarea Sa la cer, El vine în întâmpinarea noastră, iar noi începem să-L trăim din ce in ce mai mult in interiorul nostru, în noi înşine.

Revenirea Sa o numim Apocalipsa, iar Apocalipsa este adeseori pusă în legătură cu evenimente zguduitoare, violente. Ea se numeşte însă şi Dezvăluire: ce a fost ascuns, învăluit - va fi dez-văluit, descoperit. Şi ce înseamnă că voalul este dat la o parte? Ce se întâmplă atunci? În această clipă se destramă – poate pentru o clipă -  iluziile pe care le-am avut până acum asupra lumii şi asupra noua înşine.

Însă, în loc ca să fie fericit de asta, că în sfârşit, poate vedea acum realitatea nefalsificată, de cele mai multe ori, omul se prăbuşeşte. Nu poate suporta realitatea. Pare că a avut nevoie de iluzie pentru a se apăra de realitate.

Apropierea lui Christos provoacă criza –căci El vine realmente ca judecător. Voalul, iluziile cad. Însă, El nu mai vine din exterior, de sus – cum spune  tradiţia -  ca judecător violent.

Apostolul Pavel zice: Nu eu trăiesc, ci Christos trăieşte în mine.

Iar când Judecătorul lumii este atât de intim legat de om, când El nu este prezent în afară ci în lăuntru, atunci omul însuşi este cel ce judecă, cel ce dă sentinţa. Simţim că nimic din afară nu ne mai sprijină în decizii, ci că forţa pentru aceasta a intrat şi trăieşte în noi înşine.

 

                                                                                                            MONICA CULDA

 

 In aşteptarea întâlnirii noastre, de la Cluj, din Zilele sfinte, primiţi  urarea mea de Craciun fericit de multă forţă şi curaj în noul an!

                                                                                                          M. Culda                                                         

 

Înapoi

Predica in Advent

 

                                            Dragă Comunitate a Creştinilor!

 

            Poetul Rainer Maria Rilke scria unui tânăr care se plângea că L-a pierdut pe Dumnezeu şi Paradisul: „Poate că nu L-aţi avut încă niciodată pe Dumnezeu. Dar dacă veţi recunoaşte că El nu a fost prezent nici în copilăria dvs. şi nu este prezent nici acum în acest ceas în care vorbim despre El, ce vă îndreptăţeşte să Îi simţiţi lipsa ca pe ceva ce aţi pierdut şi să-L căutaţi ca şi cum ar fi fost pierdut?

            De ce nu vă gândiţi că El ar fi Cel ce vine, care există din veşnicie, cel care este viitorul. Ce vă opreşte să Îi transpuneţi naşterea în timpurile ce vor să vie şi să vă trăiţi viaţa precum o dureroasă şi frumoasă zi din istoria unei mari „sarcini”? Nu vedeţi cum ceea ce se întâmplă este tot timpul un nou început şi oare nu ar putea fi chiar începutul Său?”

            Cum este cu noi şi cu devenirea? Oare ne putem deschide către o astfel de „sarcină”?

            El nu vine cu surle şi trâmbiţe şi nu vrea sa se impună prin strălucire. Felul simplu al apariţiei Sale oferă spaţiu, pentru ca în mod liber să ne îndreptăm spre El. Acest lucru presupune independenţă, loialitate interioară, străduinţă către adevăr.

            Cum îşi face simţită prezenţa în suflet acest lucru nou? Ar putea apărea precum un oaspete, care vrea să ne viziteze şi care prin prezenţa sa ne schimbă.

            Cum am putea deschide uşa sufletului nostru Celui ce vine, Celui încă necunoscut? Cum am putea să-L primim pentru ca El să se simtă la noi ca acasă şi să vrea să rămână şi să locuiască la noi?

            Această întâlnire are nevoie de pregătirea noastră activă: a liniştii! Dacă pregătim liniştea, dacă o pregătim în mod activ în noi, dacă veghem venirea Lui, atunci vom simţi forţa care vine dinspre El.  Vom simţi şi transformarea ce are loc în noi, cu noi. Un nou curaj şi o nouă pace pătrund în noi. O nouă încredere va încolţi. Încrederea în destin va creşte din nou.

 

                                                                             Armgard Hasselmann

 

 Advent 2012 Bucureşti                                   traducere Gabriela Cimpeanu

 

Înapoi

RETROSPECTIVE

 

Sărbătoarea de Mihaeli la Odessa

 

           În calitate de prieteni ai Comunităţii Creştinilor din România ne aflăm în faţa porţii marii comunităţi şi batem.

            În timpul zilelor petrecute la Odessa, septembrie-octombrie 2012, ne-am bucurat să întâlnim membri ai altor comunităţi din ţările vecine şi să-i întâlnim pe membrii Cercului celor Şapte. Am putut asculta cum s-a fondat şi s-a dezvoltat Comunitatea Creştinilor în diferite locuri ale ţărilor Europei de Est.

            A fost într-adevăr o „sărbătoare a recoltei“ căci am putut aduna multe impresii şi cunoştinţe noi.

            Din cercul mare al participanţilor a fost pusă la modul general întrebarea privind momentul propice pentru întemeierea unei comunităţi, iar noi românii prezenţi am primit un răspuns  cât se poate de personal!

           Dorinţa de fondare este mare, cadrul exterior există deja în mare parte, dar... trebuie să devenim mai conştienţi de marea răspundere faţă de lumea spirituală, şi în mod conştient să ne luăm acest angajament faţă de ea.

 

IMG_0995   IMG_0990

 

            Aşadar va trebui mai întâi să ne luăm „armura divina“ şi cu mult curaj să învingem rezistenţele interioare şi exterioare, înainte de a putea îmbrăca haina de sărbătoare şi de a invita pe toţi la „nuntă“!

   

                                                                                       Gabriela Cîmpeanu, Sibiu

 

Pax vobiscum

 

        Moto: „Nu timpul ne zoreşte, ci veşnicia!”                                                                                                                                           Michael Bauer

 

            Voi spune de la bun început că întreg conţinutul acestui articol s-a născut din gândurile care m-au mişcat începând cu un eveniment deosebit şi anume Simpozionul de Michael, Bucureşti, 19-21.10.2012 avându-l ca invitat pe dnul UweSondermann –preot al Comunităţii Creştinilor din Hamburg, Germania.

 

            Cel puţin o dată în viaţă fiecare dintre noi ne-am pus întrebarea: oare ce făcea Dumnezeu înainte de manifestarea Logosului şi începutul Creaţiei, practic înainte de a „vorbi”? Un răspuns mai la îndemână, cum ar fi : „păi ce să facă, probabil că pur şi simplu tăcea” chiar dacă pare ridicol de simplu şi stârneşte zâmbete este cât se poate de adevărat. Altfel spus era Linişte.

            În greaca veche (dialectul koine), limba în care a fost scris Noul Testament, găsim pentru cuvântul linişte doi termeni: „siapao” pentru „liniştea profană” care poate fi chiar stânjenitoare atunci când doi oameni nu mai găsesc ce să-şi spună şi „sigao” pentru “liniştea sfântă” în care ne putem imagina că se afla Divinitatea înainte de momentul cu care Ioan îşi începe Evanghelia: „en arché  én ho logos..." („La început a fost Cuvântul…”). Iar dacă în această perioadă privim în jurul nostru descoperim că există şi o "nelinişte profană” a pregătirilor umane şi a agitaţiei de dinaintea Crăciunului prin care numai cu greu îşi croieşte drum liniştea Adventului, care face ca străfundul sufletului să poată percepe şi primi lumina din înalturi. Tot în perioada Adventului, în vremuri nu foarte îndepărtate, oamenii vieţuiau şi o „nelinişte sfântă” a aşteptării, speranţei şi bucuriei vestirii Crăciunului. Astăzi ne-a mai rămas numai neliniştea lipsită de sfinţenie.

            Cum putem ajunge iarăşi la o nelinişte sfântă şi prin aceasta la liniştea sfântă care e premiza misterului păcii?

            Dacă ne putem opri un moment din această hăituială a vieţii moderne a fiecăruia dintre noi putem descoperi şi demasca vicleşugul deosebit de perfid de inducere în eroare al lui Ahriman şi anume iluzia tempoului. Emil Bock, unul dintre cei mai apropiaţi discipoli ai lui Rudolf Steiner şi conducător prim al Comunităţii Creştinilor după moartea lui Friedrich Rittelmeyer, atrăgea atenţia încă din 1950 asupra vicleniei satanice a lui Ahriman, fiara cu două capete care produce în om iluzia tempoului şi care astăzi se dovedeşte a fi o minciună devastatoare pentru sufletul uman. Acesta spunea: "Căci prin nimic nu îl poţi ţine în loc şi abate pe om în mod mai eficient de la misiunile lui lăuntrice, decât prin iluzia aşa numitului tempo. Cine o lasă să pună stăpânire pe el, în curând nu mai găseşte, chiar dacă vrea, timpul lăuntric şi liniştea de care are nevoie să mediteze şi să lucreze asupra sufletului său. A avea timp, aceasta nu e o chestiune a ceasului, ci una a liniştii lăuntrice. Dacă omul pierde liniştea lăuntrică, el nu numai că pierde timpul, ci şi legătura propriu-zisă cu viaţa iar în cele din urmă pe sine însuşi.”

            Marea semnificaţie şi importanţă a unei vieţi religioase reînnoite cum se desfăşoară ea astăzi în Comunitatea Creştinilor este că aceasta îl îndeamnă şi pe omul modern, care nu vrea să petreacă timpul dormind, să ţină pasul cu destinul care zoreşte şi îl face capabil să găsească şi să cultive sfera liniştii lăuntrice şi a reculegerii, având posibilitatea de a scăpa de rătăcirea şi înstrăinarea de sine ahrimanice.

            Vechii greci aveau si pentru timp doi termeni: “chronos” pentru “timpul profan”, chronologic şi “kairos” pentru “timpul sfânt”- momentul favorabil. Dacă astăzi dinamica desfăşurării evenimentelor ne tulbură sufletele, precipitând totul in jurul nostru, atunci chiar acesta poate fi momentul în care cu deplină linişte şi conştienţă să ne luăm timpul necesar pentru a găsi deciziile corecte. Fiara din Apocalipsă se grăbeşte pentru că “ştie că mai are puţin timp” dar omul din ce în ce mai conştient va găsi din nou drumul de la  “time is money” la “time is holy silent”. A avea astăzi o relaţie justă cu Timpul înseamnă a te raporta într-un mod just la principiul Fiului, la Christos însuşi. În mod asemănător găsim corelaţii juste între Spaţiu şi principiul Tatălui, Conştienţă şi principiul Spiritului Sfânt.

            Misterul, încă nedescifrat al Treimii Divine ne dezleagă toate misterele existenţei, inclusiv pe acela al răului cu care o putem scoate la capăt numai printr-o gândire trinitară despre viaţă. Gândirea dualistă tradiţională, care crede că există numai simpla opoziţie bine-rău ne induce în eroare. Vis-á-vis de rău nu stă binele, ci un alt rău. Şi unde găsim totuşi binele? Etica greacă ne spune că îl găsim în calea de mijloc (aurea mediocritas), drept echilibru între cele două extreme, dintre cele două puteri potrivnice omului: Lucifer şi Ahriman. Pe ambele trebuie să le punem în slujba noastră, dar omul trebuie să se afle în centru ca să ţină în frâu în ambele direcţii atât balaurul aruncat din cer pe pământ, cât şi fiara ieşită din abisul pământului. Ce putere se află la mijloc şi ne ajută să găsim calea între Diavol şi Satan? Este Cristos însuşi. Iar Michael, arhanghelul lui Cristos, slujitor al echilibrului de aur ţine balanţa în mână şi ajută să biruim demonismele.

            În actuala epoca michaelică luptele spirituale tulbură fiecare suflet omenesc. Dacă am reuşi să ne transpunem în locul Femeii din Apocalipsa lui Ioan care se duce în pustiu, am simţi că este vorba despre pustia singurătăţii lăuntrice şi a reculegerii unde ne vine ajutorul lui Michael. Cu aripile de vultur pe care le primim în dar şi care sunt simbolul evanghelistului Ioan pentru gândirea pură ne putem înălţa deasupra sufletescului lipsit de spirit al lui Lucifer şi al spiritualităţii lipsite de suflet a lui Ahriman. Acum putem găsi calea adevăratei evlavii accesibilă omului modern, evlavia odihnirii liniştite în sfera căii de mijloc a lui Cristos, care este totodată şi sfera lui Michael.

            Cu toate că pare paradoxal, un mare adevăr poate fi exprimat astfel: a cultiva liniştea este totodată mijlocul cel mai eficient de a combate răul. Nu este nevoie să devenim războinici pentru a birui într-o luptă spirituală. Din pântecele matern al unui suflet plin de pace, pe care o cucerim prin meditaţie şi evlavie în sens sacramental, se naşte şi o nouă morală. O iniţiativă nouă, o decizie mărturisită curajos şi menţinută cu fermitate lăuntrică duce la trezirea balaurului din noi pentru care până acum nu prezentam nici un interes. Acesta încearcă cu toate forţele să zădărnicească orice manifestare michaelică a individualităţii noastre. Dar neliniştea unui nou început este străbătută şi însufleţită de liniştea împlinirii. Astfel putem să ne apropiem de dezlegarea misterului păcii de care vorbeam la început, dacă vom înţelege că pacea este acea stare a sufletului în care a intrat Divinul ce se revelează. Să primim cu veneraţie în faţa altarului la celebrarea “Actului de Sfinţire a Omului”, în sfânta perioadă a Crăciunului, salutul păcii.

Pacea să fie cu noi!

 

Sibiu,   21.12.2012                                                                               Laurenţiu Cîmpeanu

  

Înapoi

Timpul Recoltei                                                  


             Întâlnire de toamnă la Cluj,   26-29 octombrie 2012


Toamna e timpul recoltei în natură: fructele ce s-au copt de-a lungul anului sunt culese pe alese. Fiecare fruct îşi are propriul său timp al coacerii, de la mugur la floare – până la desăvârşirea fructului. Dacă timpul coacerii e scurtat, fructele necoapte cad la pământ fără folos şi putrezesc ori se înţepenesc.

Există oare şi pentru noi oamenii, pentru sufletele noastre, procese de coacere pentru a deveni fructe – o vreme a coacerii?  In aceste procese ale Devenirii se implică şi Împotrivitorul, căci el ştie că mai are puţin timp pentru planurile sale – să distrugă forţele spirituale ale Devenirii (pârguirii). Iar pe oameni să-i câştige pentru planurile sale: ca spirit al ne-liniştei şi-al neodihnei el vânează şi apucă tot ce-i viaţă şi gândire umană. Avem zi de zi acest spirit printre noi: lesne de identificat – duh al ignoranţei şi al neputinţei, al inerţiei şi comodităţii, el face ravagii în jurul nostru. Libertatea gândirii, supravieţuirea ei sunt ameninţate de închistare şi  mecanicitate iar omul îşi pierde suflarea şi se îngroapă în materialitate.

Să lupte împotriva ăstei forţe nimicitoare şi  duşmănoase – e sarcina cea mai mare a omului conştient din zilele noastre. Şi abia când înlăuntrul sufletului ajungem la Linişte şi Pace,  ne putem uni cu MICHAEL -  adevăratul Spirit al timpului nostru: el  arată spre Fapta de moarte şi viaţă de pe Golgota, spre noua dimensiune a lui Christos Cel Care a biruit moartea. Pentru a ne lega de forţele vindecătoare, aducătoare de sănătate (SALUS însemnând salvare, sănătate, dar şi sfinţenie) sunt indispensabile liniştea sufletească şi evlavia, coacerea lentă a gândurilor noastre, a sentimentelor şi hotărârea voinţei noastre. Abia atunci, eternele adevăruri vor fi în stare să ne vindece şi să ne sfinţească întreaga noastră fiinţare şi omenitate.

Sărbătoarea mihaelică  organizată la Cluj a însufleţit întreaga comunitate prezentă, venită să particpe la întâlnirea cu Monica Culda – preot şi al Comunităţii din Romania. În fata altarului, la Actul de Sfinţire a Omului, în studiul Evanghelic şi conferinţă, ne-am adunat prieteni mai vechi, dar şi foarte noi ai Comunităţii Creştinilor. Deşi numai trei zile a zăbovit în mijlocul nostru, prezenţa preotului a purtat stindardul Arhanghelului ca o binecuvântare peste ceea ce gândim, simţim, năzuim şi făptuim.

 

                                         Victor Dan, Cluj

 

 

Înapoi

Deschidere către comunitatea lărgită

 

Simpozionul de Advent de la Bucureşti, 6-9 decembrie, cu prezenţa dnei. preotese Armgard Hasselmann, a prilejuit şi o primă deschidere către comunitatea lărgită a celor ce-şi trag sevele din izvorul Antroposofiei, dăruită omenirii de către Rudolf Steiner. 

Vizita dumi-sale la Bucureşti a debutat cu o conferinţă pe tema Religiozităţii la copil, la Scoala liberă Waldorf, în care s-au abordat aspecte antropologice legate de cele trei  moduri de cunoaştere: cel religios, cel artistic şi cel  ştiinţific, fiecare dintre ele predominând în anumite epoci de cultură. În dezvoltarea fiinţei umane regăsim aceste etape: copilăria corespunde unei abordări religios-mitologice/imaginative a naturii, pubertatea unei nevoi de abordare artistică a lumii, iar spre maturitate o abordare ştiinţifică. Importantă am găsit prezenţa câtorva dintre membrii comunităţii noastre, la această întâlnire, ca suport spiritual pentru această nouă iniţiativă educaţională.

.           Ziua următoare a început cu Actul de Sfinţire a Omului, a continuat cu o vizită la Editura Univers Enciclopedic, unde dl. Vlad Popa, cu deosebită cordialitate, ne-a prezentat  direcţiile de acţiune ale editurii, una dintre preocupări fiind şi editarea cărţilor preoţilor din Comunitatea creştină.

P1180024 

Impresii despre capitală a putut culege musafira noastră dintr-o scurtă plimbare ce a traversat parcul Cişmigiu, spre str. Lipsacni, unde am savurat un ceai împreună cu Denise şi Andra Mihai. Imediat după masa de prânz, pregătită cu grijă de Denise, am putut să ne bucurăm alături de dascălii şi părinţii Liceului Waldorf de cântul corului şi orchestrei şcolii, de produsele confecţionate  de către copii, alegându-ne şi noi câteva daruri, de la tradiţionalul Bazar.

Reveniţi la capelă am putut urmări conferinţa dnei Hasselmann despre Advent-ca început al anului sufletesc-religios, dându-se citire Epistolei  de Advent ce deschide Actul de Sfinţire a Omului în această perioadă, urmată de discuţii şi de momentul cultic de încheire a zilei.

P1180073

Sâmbătă, iarăşi o zi plină: cu Actul de Sfinţire a Omului, cu discuţii pe Epistolă, cu întâlniri cu consiliul de administraţie al Asociaţiei şi cu membri ai Cercului de purtători.

 

P1180098Capela a căpătat haine de sărbătoare,  încununată fiind de Spirala de Advent, cu steluţele şi lumânările ei pâlpâind delicat, dar împreună luminând puternic încăperea scufundată până atunci în întuneric. La Spirala au participat si 4 copii.

Duminică, a doua de Advent a acestui an, ne-a prilejuit o nouă comuniune-cuminecare şi pregătire de Crăciun.  Noi, cei veniţi de departe: Bacău, Iaşi, Cluj, Sibiu, am avut prilejul să simţim bătăile inimii acestei comunităţi şi să împărtăşim bucuriile şi problemele lor.

Şi ca o confirmare în plus că această întâlnire a stat sub semnul comunităţii lărgite a fost şi vizita la Grădiniţa Christophori, unde ne-am încărcat atât de bucuria acestei mici comunităţi atât de greu încercată, dar curajoasă şi perseverentă,  cât şi de tot felul de bunătăţi prezentate la Bazar.

Sper ca acesta să fie un început de colaborare între iniţiativele antroposofice bucureştene, care astfel vor putea să se inspire, să se susţină spiritual şi material una pe cealaltă.

                                                                                        Iaşi, 20 dec. 2012, Verginia Petrovici

Înapoi

 

labirint Belis 2012       Retrospectiva anului 2012

 

 Ianuarie 2012

*Chemarea Crăciunului – „Cunoaşteţi!”,  Bucureşti 29 decembrie 2011 – 1 ianuarie 2012, Simpozion  cu preoteasa Monica Culda; s-a slujit si la Cluj in primele zile ale anului.

 

Februarie 2012

*În toiul unei ierni grele a avut loc la Bucureşti între 10-12 februarie o întâlnire  de lucru a Comunităţii Creştinilor cu preoţii Monica Culda şi Uwe Sondermann

*Participarea unei mici delegatii romanesti la FONDAREA COMUNITĂŢII CREŞTINILOR ÎN UNGARIA   17-19 februarie 2012, DOBOGOKÖ

 

Martie  2012

*În  16-18 martie 2012, a avut loc la Cluj, întâlnirea Consiliului Asociaţiei Comunităţii  împreună cu grupul de purtători. S-au abordat probleme de organizare, juridice, financiare

 *Intâlnirea duminicală are loc la aceeaşi ora -11.00- în grupurile de lucru din toată ţara, începând cu martie 2012.

 

Aprilie 2012

*  S-a realizat  redactarea si trimiterea  Scrisorii de Paşte 2012

* La Cluj,  in 23 aprilie 2012,  a avut loc Adunarea generală a Asociaţiei

*La Bucuresti, demersuri intense pentru vânzarea casei din Tugomir Voievod

* la Bucureşti a prins contur  iniţiativa -Cercul  de studiu evanghelic

 

Mai 2012

*SĂRBĂTOAREA CONFIRMĂRII TINERILOR,  Cluj, 4-6 mai 2012,

Simpozion cu Monica Culda si Marie-Pierrete Robert.

*  La Cluj,5 mai 2012,  a avut loc Adunarea extraordinară a Asociatiei, Ordinea de zi:-Schimbarea statutului asociaţiei

 

Iunie 2012

*Intâlnire de lucru în iunie la Iaşi- schiţă de proiect  ”Idei pentru Fondare”

* Redactarea şi trimiterea Scrisorii de Sânziene 2012

*La Belis s-a realizat în luna iunie conectarea taberei noastre la reţeaua de apă şi curent electric a localităţii.

 

Iulie 2012

*Intâlnirea de lucru – Consiliul  Asociaţiei şi  grupul de purtători la Sibiu;

organizarea taberei Belis; in dezbatere tema Fondării comunităţii cu preot în ţară.

* Tabăra de lucru Belis, pregătirea taberei de vară, 16-19 iulie

* TAINA TRINITĂŢII - II , Simpozionul de vară al Comunităţii Creştinilor, Belis, 19-30 iulie 2012, cu  preotii : Armgard Hasselmann -Bonn, Marie-Pierette Robert şi bineinteles

Monica Culda;

*Aparitia Brosurii de prezentare generală a Comunităţii Creştinilor- Bucureşti

 

August  2012

* S-a definitivat delegatia comunităţii pentru simpozionul de la Odessa; s-a organizat transportul de la Iaşi 

* Lucru  la site-ul comunităţii

 

Septembrie 2012

*  Participarea (12 persoane) la Simpozionul de Mihaeli pentru comunităţile din Est, Odessa, 27-29 sept., împreună cu  preoţii  Armgard Hasselmann, Marie-Pierette Robert şi Monica Culda; s-au realizat înainte materiale de prezentare şi mediatizare ale comunităţii din România (banner, pliante )

 

 Octombrie 2012

Redactarea şi trimiterea Scrisorii de Mihael 2012

* Simpozion de Mihaeli- Bucureşti,  19-21 octombrie, cu Uwe Sondermann

* Întâlnire de toamnă  la Cluj, 26-28 octombrie cu Monica Culda

 

Noiembrie 2012

* Laurenţiu Cimpeanu (Sibiu) a fost acceptat din 2013 la Seminarul de preoţi din Stuttgart, al Comunităţii Creştinilor

* 16 noiembrie, Bucureşti– finalizarea procesului de vânzare a Casei din Tugomir Voievod; împrumutul de 50.000 Eu putând fi trimis la Fundaţie

* Realizarea Calendarului Comunităţii 2013

 

Decembrie 2012

*Întâlnire în Advent, Bucureşti, 6-10 decembrie, cu preot Armgard Hasselmann

*Redactarea şi trimiterea Scrisorii de Crăciun, 2012

*Simpozion de Crăciun 29 dec 2012-1 ian, 2013, cu Monica Culda

* Realizarea  Broşurii  2013 pentru sponsorii din străinătate - prima care se realizează în ţară.

 

                                                                                                  LIDIA BLIDARIU

 

 

           IN PRAG DE CRĂCIUN, LA  MULŢI  ANI  DRAGĂ  COMUNITATE!

              UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ CĂTRE PREOŢII SLUJITORI!

 

                                                                                                       

Înapoi

 

POVESTE

 

   ANd9GcSYTHzQO9cJhnPREzrsyYw7G2W2hgYRYhZh8SK63p7cBpd0_TDhWg           Lumânările de Advent

Una dintre multele povestioare  de  Advent este aceasta.

 

 Patru lumânări ardeau pâlpâind în Cununa de Advent. Era linişte. Atâta linişte era în jur, încât puteai auzi şoaptele sfârâite ale lumânărelelor.

Prima lumânare ofta:

- Numele meu e PACE. Lumina mea luminează în întuneric, dar ce folos, oamenii nu mă vor, ei nu vor pace… Şi luminiţa ei deveni tot mai mică, până ce se stinse cu totul.

A două lumânare tresări pâlpâind şi şopti sfârâind:

- Eu mă numesc CREDINŢA, dar se pare că sunt în plus. Oamenii nu vor să audă de Dumnezeu. Nu mai are nici un sens să mă consum arzând… O adiere străbatu încăperea şi lumânarea se stinse.

Cu o voce abia şoptită începu să vorbească şi cea de-a treia lumânare.

- DRAGOSTE mi-e numele. Simt cum mi se sfârşesc toate puterile. Oamenii mă împing de-o parte. Nu-şi văd decât propriile lor interese, n-au ochi pentru cei pe care ar trebui să-i iubească… Şi

cu o ultimă pâlpâire se stinse şi lumina DRAGOSTEI.

Un băieţel intră atunci în încăpere. Se uita la Cununiţa de Advent, la lumânările stinse şi rosti printre lacrimi:

- Bine, dar lumânările ar trebui să ardă!

Atunci se auzi şoapta celei de a patra lumânări:

- Nu te teme, copilaş! Câtă vreme mă vezi pe mine pâlpăind mai putem reaprinde celelalte lumânări. Numele meu este SPERANŢA!

Băieţelul prinse curaj, desprinse uşor SPERANŢA din cununiţa de Advent şi reaprinse de la flacăra ei PACEA, CREDINŢA şi DRAGOSTEA, după care reaşeză SPERANŢA în cununiţă.

Cele patru lumânări din cununiţa de Advent îşi răspândeau din nou lumina, ce destrămă cu pâlpâirea ei întunericul.

Înapoi

VEŞTI DIN COMUNITATE              

                                          Ce înseamnă  pentru mine comunitatea ?

Am fost apelată să scriu ( in sept. Nota red.) câteva rânduri despre ceea ce a reprezentat în acest an tabăra de la Beliş.  Am  stat şi am meditat asupra subiectului. Despre  Beliş se poate scrie o carte.  Anul acesta a fost cu atât mai important, deoarece la  trei ani de la sosirea în tabără, am devenit membru al Comunităţii Creştine din România.  Să scriu despre trăirile acelui moment pot, dar cuvintele mi se par limitate. Sentimentele sunt marcante şi transformatoare. Ceea ce pot spune  este faptul că îmi doresc ca fiecare să vrea să trăiască în felul său această experienţă de viaţă. Ce înseamnă pentru mine Comunitatea? Câteva idei ale unui nefilosof. Poate aşa, fiecare dintre cei care susţin cauza Fondării acesteia în România o vor purta în suflet, pentru ca dintr-o sămânţă să răsară o planta, o minunată floare

Comunitate înseamnă duminica în piaţa mare. Şi prânzul în familie. Înseamnă covrigi calzi în vreme de februarie. Şi căldura între oameni. Înseamnă curăţenie. Şi bun simţ. Şi vorba bună. Comunitatea pare că ştie ritualul lucrurilor bine făcute la fel de-o veşnicie.

Comunitate mai înseamna implicare. Implicare în problemele şi bucuriile locului. Mai înseamnă drum curat, lumină şi iubire. Mai înseamnă şi reguli de respectat. „Ciorapi si vise”, vorba lui Andrei Pleşu.

 Comunitate mai înseamna dorul oamenilor de comunitate. „Citadela este formată din clădiri şi străzi, dar şi din dorinţa oamenilor de a fi parte din ceva”, scrie Antoine de Saint-Exupery. Dorinţa revederii ne adună în fiecare an  fie în ţară, fie în afara ei.

 Comunitatea pare să fie un drum, nu neapărat o destinaţie. Comunitatea pare să fie un corp viu, pulsând de energie şi schimbare. Dar pare că ştie ce e al ei. Comunitatea pare că vrea schimbare, dar în contextul ADN-ului neschimbat. Comunitatea pare că îşi schimbă hainele uneori, dar calapodul ba. Recunoşti relativ uşor comunitatea. În privirile oamenilor, în relaxare sau dimpotrivă în acţiune, în felul în care se raportează la acelaşi reper.

 Comunitatea pare sa fie o discuţie la cafea despre cotidian. Dar şi despre urgenţele şi oportunităţile cetăţii. Şi da, comunitatea pare sa fie cetate.  Este fortăreaţa a cărei ziduri sunt împletite din inimile ce bat în iubirea faţă de Cristos.

 Comunitatea înseamnă aderenţă. Înseamnă o forma de conformism la ceea ce majoritatea decide, dar şi a respectului faţă de Eul fiecăruia. O formă de respect pentru colectivitate. Dar pare ca nu este obedienţa la reguli fără dezbatere. Totuşi nu e simţul comun. Nu e o dezbatere controlată numai de puterea argumentelor. Comunitatea pare să aibă un simţ etic nescris şi de-dezbătut. Căci altfel ar fi un spaţiu al dezbaterii schimbător după cum e puterea argumentelor. Ca vântul. Ori comunitatea dăinuie mai mult. E peste timp. E mai mult.

 Comunitatea însemna simboluri. Şi aderenţa la ele. Şi mândria de ele. Comunitatea are misterul simbolului. Şi-l apăra. Dar pare că nu-l explică. Suficient cât să-l vezi şi să-l adulmeci, insuficient pentru a-l înţelege total dacă nu eşti parte din acea comunitate.

 Comunitatea mai are şi un pic de magie. Şi un pic de interzis. Ceva ce poţi să vezi, dar nu poţi să fotografiezi. Poţi să simţi, dar nu poţi să iei cu tine.

                                                                                       Mirela Cristina Stan, Bucuresti

Înapoi

Brief-ul toamnei 2012

Comunitatea Creştinilor în România

 

O perioada bogată în evenimente interne şi internaţionale, multe dintre ele fericite, altele mai mult sau mai puţin îmbucurătoare, dar toate cu sens si semnificaţii care aşteaptă sa fie tâlcuite de către fiecare destinatar al acestui brief într-un mod individual.

 

Evenimente interne:

Ø  "S-a săvârşit” vânzarea casei comunităţii din  Bucuresti –str.Tugomir  Voievod şi prin aceasta ne-am scuturat de forţele trecutului pentru a permite o înnoire însănătoşitoare în biografia comunităţii. Preţ de vânzare: 58.000,-- euro dintre care 50.000,-- euro au fost viraţi către       Fundaţie în contul datoriei de 65.000,-- euro pe care am contractat-o pentru achiziţionarea imobilului din strada Astronomului.

Ø  Simpozionul de toamnă de la Bucureşti cu participarea preotului Uwe Sondermann din Hamburg a adus un aer proaspăt şi o voinţă mărturisită de implicare activă a oamenilor în perioada de pregătire a fondării.

Concluzie finală: cheltuielile pe care le-ar avea o comunitate fondată s-ar împărţi în trei domenii: 1. întreţinerea preotului; 2. cheltuieli de transport necesare pentru ca preotul să fie prezent acolo unde este nevoie; 3. cheltuieli curente ale comunităţii.

Dacă în primii trei ani vom reuşi să acoperim cheltuielile legate de prezenta permanentă a unui preot în ţară, atunci există posibilitatea ca Fundaţia să ne ofere susţinere financiară pentru celelalte două domenii. Din contribuţiile declarate la Bucureşti şi care deja au început să fie onorate putem spera că acest lucru va putea fi înfăptuit, cântărind greu la decizia „Cercului celor şapte” de a trimite un preot în România începând chiar cu vara anului 2013.

Ø  Întâlnire de Michael la Cluj în perioada 26-28.10 unde preoteasa Monica Culda a prezentat în cadrul studiului evanghelic o foarte interesantă biografie a lui Luca şi a susţinut prima parte dintr-un curs de însoţire a muribunzilor.

Ø  Sediul comunităţii din Bucureşti are acum o centrală Vaillant performantă, care ne-a costat în total 3500 RON (centrala, senzor de gaz, revizie instalaţie, punere în funcţiune, piese suplimentare pentru montaj). Banii pentru centrală provin din donaţii externe (comunitatea din Hamburg – 500 euro, Vicke von Behr 100 euro), donaţii interne (Verginia Petrovici 50 euro) şi din chirie Tugomir.

Ø  Situaţia financiară şi juridică a asociaţiei este urmărită cu acurateţe de către Consiliul de Administraţie şi putem spune că la acest sfârşit de an 2012 asociaţia nu înregistrează nici un fel de creanţe, iar toată documentaţia este pusă la punct conform legislaţiei.

Ø  Lucrările la calendarul 2013, broşura pentru prietenii din străinătate, site-ul comunităţii se îndreaptă către finalizare iar redacţia comunităţii adună deja materiale pentru Scrisoarea de Crăciun. 

Ø  Îi urăm doamnei Rodica Oancea (Cluj) multă sănătate şi refacere grabnică după operaţia pe care a suporta-o de curând.

Ø   Vrem de asemenea s-o felicităm pe doamna Judith Dan cu un călduros "La mulţi ani!” pentru împlinirea frumoasei vârste de 60 de ani.

Ø  Până la sfârşitul anului se anunţă o întâlnire de Advent extrem de interesantă în perioada 6-10 decembrie la Bucureşti cu doamna Armgard Hasselmann, preot în comunitatea din Bonn şi un simpozion de Crăciun la Cluj cu doamna Monica Culda, preot în comunitatea din Viena, în perioada 29.12.2012-1.01.2013, unde la cumpăna dintre ani vor răsuna din nou cuvintele Prologului din Evanghelia lui Ioan alături de Meditaţia Pietrei Fundamentale, iar prima zi a anului 2013 o vom începe împreună cu Actul de Sfinţire a Omului.

Ø  Adresam condoleante dnei Daniela Haralambie, din Bucureşti, a cărei mama a trecut de curând pragul. Trimitem şi dnei Lidia Blidariu (Bacau) gânduri de compasiune pentru pierderea tatalui

 

Evenimente externe:

Ø  La concursul literar organizat de revista Die Christengemeinschaft Ioana Grigore (Bucureşti) a luat premiul II, iar lucrările lui Alexandru Nicolici (Timişoara) şi Alexandru Stan (Bucureşti) s-au bucurat de asemenea de apreciere.

Ø  Biserica din Bochum – arhitect Hans Scharoun – a fost apreciată ca monument cultural de însemnătate naţională.

Ø  Cartea lui Rudolf Frieling – „Creştinism şi islam” a fost editată în Ucraina şi este pe lista primelor şapte best seller-uri .

Ø  Comunitatea din Praga are un tablou de altar nou pictat de Ninetta Sombart.

Ø  Comunitatea din Bonn – Bad Godesberg construieşte un serviciu ambulatoriu (hospice) pentru muribunzi.

Ø  În 7.10.2012 a început la Stuttgart semestrul pregătitor pentru sfinţire. Au fost invitaţi 11 studenţi din seminariile din Stuttgart şi Hamburg. Decizia pentru sfinţire va fi luată de Cercul celor Şapte în luna ianuarie 2013 iar sfinţirea va avea loc în 22-24.02.2013.

Ø  În perioada 28.10-3.11.2012 la Stuttgart şi în 4.11-9.11.2012 la Hamburg au fost organizate săptămâni de orientare pentru cei care doresc sa devina preoţi.

Ø  Domnul Johannes Lauten, care ne-a însoţit o vreme în Cercul de preoţi responsabili pentru România, a sărbătorit împreună cu comunitatea sa din Essen 50 de ani de activitate preoţească.

Anul 2013 se anunţă deja ca fiind anul cu cea mai intensă activitate din viaţa Comunităţii Creştinilor din România de până acum cu evenimente deosebite programate pentru fiecare lună a anului şi în acelaşi timp un an decisiv pentru destinul comunităţii.

 

                                    În numele Consiliului de Administraţie, Laurentiu Cimpeanu, Sibiu


PB110064

 

Înapoi

VEŞTI DE LA BELIŞ

 

In ultima zi frumoasă de toamnă târzie am reuşit sa facem pătuţ cald ţevilor de apă din tabăra noastră din Beliş. Acum pot ierna liniştite.

Dupa cum vedeti  şi toamna e foarte frumoasa la noi in tabără.

Aici, o poza cu noi victorioşi că am reuşit ce ne-am propus. Mişike, elev deja în cl.a I a, a fost de mare ajutor.

Cu urări de bine, Nora Ţigăreanu

Înapoi

O toamnă bogată

 

 O toamnă bogată a trăit grupul comunităţii din Bucureşti. Principalele evenimente au fost:

- Menţinerea ritmului de lucru spiritual duminical la ora 11- bilunar- în grup de până la 10 persoane

- Participarea noastră – 4 bucureşteni-la Simpozionul de Mihaeli de la Odessa, unde am primit un important impuls pentru evoluţia comunităţii

- Între 19-21 oct. am organizat un  mic simpozion în perioada mihaelica al Comunităţii Creştinilor; întâlnirea cu preotul Uwe Sondermann de la Hamburg, de acum responsabil şi pentru comunitatea din Romania, a avut şi note foarte practice, de organizare şi administrare.

- Începutul lui noiembrie ne-a adus un final de proces fericit: vânzarea casei din Tugomir Voievod prin strădania susţinuta a lui Dorin Iuga şi returnarea unei mari părţi din datoria către Fundaţia Internaţională

- Săptămânal, miercurea am continuat Cercul de studiu despre Evanghelia lui Ioan

- Un eveniment deosebit -între 6-9 dec.-  a fost primul simpozion al Comunităţii Creştinilor în Advent, cu preot Armgard Hasselmann de la Bonn, aflată prima dată la Bucureşti; una din temele de discuţii- Epistola de Advent; au participat 20-25 de persoane între care şi prieteni din ţară.   

Un Crăciun fericit !

  Doina Stoicănescu

Înapoi

Activitatea din ultimele luni la Cluj

 

 După o vară plina şi caldă, toamna la Cluj a venit cu întâlnirea Comunităţii cu preotul nostru, Monica Culda, în perioada 26-28 octombrie. Actul de Sfintire a Omului ne-a umplut sufletele de linişte şi pace.

Studiul Evangheliei - Luca 7, ne-a făcut să înţelegem altfel aceasta pericopă, prin

cunoaşterea personalităţii evenghelistului Luca.

Importante au fost şi retrospectiva întâlnirii de la Odesa şi cea a Simpozionului de Mihael de la Bucureşti.

Începutul Adventului a fost marcat, ca în fiecare an, la capela din Cluj, de Spirala de Advent. Conştienţi şi plini de emoţie am aprins fiecare lumânarea şi cu mărul ce o susţinea, împreună cu gândurile şi speranţele noastre am depus-o pe spirala de brad şi o lumină feerică ne-a învăluit. Povestea cu tâlc a doamnei Judith Dan şi colindele au întregit atmosfera magică.

Acum aşteptăm cu bucurie sărbătoarea Naşterii Domnului, prin Simpozionul de Crăciun, împreună cu Monica Culda.

 

  Sărbători liniştite! Multă pace în suflete!                                                                                                                 Rodica Oancea

Înapoi

Câteva veşti de la Bacău

 

După cum ştiţi la Bacău ne întâlnim pentru lectura pericopei bilunar, 2-3 persoane.

Anul acesta în perioada de Advent am reuşit (ca şi în ultimii 3 ani) să facem pentru câţiva copii  mici, dar şi pentru noi, o mică Spirală de Advent (de „apartament”).

Familia Iacob ne-a adus crengi de brad, Tasia Serban şi cu mine am pregătit steluţe şi mere cu lumânări. Cu toţii ne-am bucurat de Călătoria în Grădina secretă, de poveste, de turta dulce şi ceai.

A doua săptămâna de Advent a fost bogată  pentru că ne-am întâlnit şi pentru o lectură despre „Noul Crăciun” din Emil Bock; am povestit despre Simpozionul din Advent de la Bucureşti şi ne-am făcut gânduri pentru 2013.

Vă dorim,  zile şi nopţi sfinte de Crăciun pline de sens!                                                                                                                Lidia Blidariu

 

 

Înapoi

PERSPECTIVE

* Simpozion de Crăciun la Cluj , 29 dec 2012- 1 ianuarie 2013, cu Monica Culda

* Întâlniri cu Armgard Hasselmann, 3-10 februarie 2013, Bucuresti, Timişoara, Iaşi

* Confirmarea tinerilor- Bucureşti, în perioada de Paşte, aprilie 2013

               

                Simpozionul de Crăciun al Comunităţii Creştinilor

                             Cluj, 29 decembrie  2012-1 ianuarie 2013

 

Sâmbătă, 29 dec.  17.00   -Deschiderea simpozionului

                               17.30  - În jurul bradului: atelier de creaţie – podoabe de Crăciun; Colinde

                               18.30 – Concert de Crăciun -orga, Victor Dan (Catedrala Sf.Mihail)

 

Duminica, 30 decembrie

                               10.00  - Actul de Sfinţire a Omului

                               11.30  – Cor – cu Judith şi Victor Dan

                               12.00 - Studiul Evangheliei- Monica Culda

                                    Pauză de prânz    

                               (15.00 – Intâlnirea cercului de iniţiativă)

                               16.30 - În jurul bradului, colinde, atelier de creaţie, discuţii      

                               17.30 – Cântecul lui Olaf Ästerson – Signe şi Franz Dietl (Viena)

                               18.30 – Cina

                               19.00 – “Întemeierea şi rolul Comunităţii Creştinilor” – Conferinţa M.Culda

                                20.00 - Încheierea cultică

                                  

 Luni, 31 decembrie

                             10.00 -  Actul de Sfinţire a Omului

                             11.30 – Cor cu Judith şi Victor Dan   

                             12.00 – Studiul Evangheliei  

                                Pauza de prânz

                               16.30- Programul de Revelion:  

                                        deschiderea serii cu “Cântecul lui Olaf Ästerson” ,  colinde şi poezii  

                             17.30 - Apoi în program:  Retrospectiva anului 2012; Surprize culinare,

                                          Jocul destinului; Povestea lui Silvestru; Zicere de Anul Nou   

                             20.00- Încheierea cultică a anului

 

Marţi, 1 ianuarie 2012

                               9.30    - Actul duminical pentru copii

                               10.00  - Actul de Sfinţire a Omului

                              11.30 -12.30- Retrospectiva Întâlnirii de Crăciun; Perspective

 

  Date organizatorice:

  Activitatile se desfăşoară la sediul din Bdul 21 Decembrie nr.5, Cluj-Napoca

  Taxa de simpozion : 20 lei;

  Pentru participarea la atelierul de creatie, pe lângă materialele care stau la dispozitie, vă rugăm să aduceţi lipici, foarfeca etc.

  Înscriere / informaţii : Nora Tigareanu  email: noratig@yahoo.com, 0741076471

     *Cantecul lui Olaf Ästeson – este un  cantec initiatic, capodoperă a literaturii norvegiene. Olaf adoarme în noaptea de Crăciun. După 13 zile, de Bobotează , se trezeste şi relatează călătoria pe care a făcut-o în acest timp în lumea spirituală.

 

Înapoi

PERICOPE  2012- 2013

 


Advent  2 dec. - 24 decembrie

 

              2.12   Luca 21,25-36

              9.12   Filipeni 4,1-9

            16.12   1Tesaloniceni 4,13-18

            23.12   Luca  1,26-38

           

Craciun, 25 decembrie – 5 ianuarie

La miezul noptii         Matei  1,1-24

In zori                                     Luca  2,1-20

Ziua                            Ioan 21,15-25

In zilele de Craciun    Ioan 21,15-25

           

Epifania  6 ianuarie – 2 februarie

               6.01  Matei  2,1-12

             13.01  Matei  2, 1-12

            20.01   Luca  2, 41-52

            27.01   Ioan    2,1-11

                                                                                     

Per. intermediara   3 febr.- 2 martie

              3.02   Matei 20,1-16

            10.02   Luca 8,1-18

            17.02   Matei 19,30-20,16

            24.02   Matei 18, 23-35

             

Patimile  3 martie- 23 martie

              3.03   Luca 18,18-34           

             10.03  Matei  4,1-11

             17.03  Matei 17,1-9

 

Saptamana Mare      24 martie- 30 martie

24.03 Duminica Floriilor      Matei 21,1-11

  28.03 Joia Mare                   Luca 23,13-32

  29.03 Vinerea Mare             Ioan  19,1-15

  30.03 Sambata Mare            Ioan  19,16-42

 

Pastele    31 martie- 4 mai

 31.03 Duminica Invierii Marcu 16,1-18

  1.04 A doua zi de Paste Marcu 16, 1-18

  7.04 Ioan 20,10-29

 15.04 Ioan 10,1-20

 22.04  Ioan 15,1-27

29.04   Ioan 16,1-33

 5.05    Ioan 14,1-31

 

Inaltarea  9 mai-18 mai

                9.05 Ioan 16, 24-33

              12.05 Ioan 16, 24-33

             

Rusaliile 19- 21 mai

            19.05   Ioan 14,23-31

            20.05  Ioan  14,23-31

            21.05   Ioan 14,23-31

 

Per. intermediara  22 mai - 23 iunie

            22.05  Ioan  17, 1-5

            26.05   Ioan  17, 6-11

              2.06   Ioan   3,1-21

              9.06   Ioan 4, 1-26

             16.06  Matei 14, 22 -23

              23.06 Matei, 14, 22-23

 

Sfantul Ioan 24 iunie- 27 iulie

            24.06   Marcu  1,1-11

             30.06  Ioan 1, 19 -34

              7.07   Ioan   3,22-36

            14.07   Matei 11,1-15

            21.07   Marcu  8,27-38

 

Per. intermediara   28 iulie- 28 sept.

            28.07   Matei  7,1-14

             4 .08   Luca 15,1-32

            11.08   Luca  9,1-17

            18.08   Luca 18,35-43

            25.08   Marcu  7,31-37

              1.09   Luca 10,1-20

             8.09    Luca 17,5-37

            15.09   Matei  6,13-34

            22.09   Luca  7,11-17

 

Sfantul Mihail   29 septembrie- 26 oct.

            29.09   Matei 22,1-14

              6.10   Apocalipsa 12

            13.10   Apocalipsa 19,11-16

            20.10   Efeseni  6,10-19

 

Per. intermediara  27 octombrie- 30 nov.

            27.10   Apocalipsa 1

              3.11   Apocalipsa 3

            10.11   Apocalipsa 14,1-20

            17.11   Apocalipsa 21

             24.11 Apocalipsa 22

Advent

              1.12   Luca 21,25-36           

              8.12   Filipeni 4,1-9

            15.12   1 Tesaloniceni5,1-8,23-24

            22.12   Luca 1,26-38

 

Înapoi

          

MESAJ DE CRĂCIUN


            cop2 copy 

 

                 Dragi prieteni!

 Ne despărtim de un an , 2012 ,bogat în activităţi şi  multe promisiuni de viitor. In Zilele şi Nopţile Sfinte de Crăciun ne urăm să ne întrebăm, din nou, clar :

 „In ce fel sunt eu parte a Comunităţii Creştinilor?

Care sunt sarcinile pe care eu pot să mi le iau liber şi consecvent faţă de această comunitate, ca Fiinţă ce vrea să se întrupeze în România?

 Vreau eu să port  comunitatea cu preot în ţară – sufleteşte- spiritual / material în 2013 şi în viitor ?”

Vom fi auziţi.

 

                LA MULTI ANI!         Redacţia

 

Înapoi

INFO

 

Centre ale Comunităţii Creştinilor în Romania

 

Bucureşti

Str. Astronomului nr. 5 sect 1;

Mihaela Deaconu, tel:0733701244 email:deaconu_mhl@yahoo.com

Zoltan Andras 0723296306 ,e.mail zoltanandras@dnt.ro

 

Cluj-Napoca

Bulevardul. 21 decembrie 1989 nr 36, ap 5

Rodica Oancea tel 0264554732 Diana Stoica e.mail:diana.stoica@yahoo.com

 

Alte persoane de contact:

Nora Tigareanu, Cluj, email: noratig@yahoo.com, 0741076471

Lidia Blidariu, Bacău,  tel.0234515261; 0788968599, e.mail: lidiablidariu@yahoo.com

Verginia Petrovici, Iasi,: tel 0748140974 e.mail:  vpetrovici2002@yahoo.com

Laurentiu Cimpeanu, Sibiu, tel 0722504832  e.mail: laurentiucimpeanu@yahoo.com