Scrisoare Craciun 2015

 

Cuprins

Naşterea verbului divin în inima omului şi forţele răului,

 Marie-Pierrette Robert, traducere Lidia Blidariu

Epifania zilelor noastre, Monica Culda

Salut  de Advent și Crăciun de la Uwe Sondermann

De la mine mai puțin, de la Dumnezeu mai mult, Laurenţiu Cîmpeanu

RETROSPECTIVE

Aşteptând Sărbătoarea Copilului, Armgard Hasselmann

În octombrie la Tblisi, Lidia Blidariu

Retrospectiva 2015, Lidia Blidariu

POVESTE, Fiul lui Dumnezeu, G. Dreissig

VEŞTI DIN COMUNITATE

Un suflu nou al Comunităţii din Bucureşti, Cristina Mirela Stan

PERSPECTIVE

Zile sfinte de Crăciun la Bucureşti şi Cluj

PERICOPE 

Urare de Crăciun

INFO comunitate, site, persoane de contact

Redacţia: Lidia Blidariu, Monica Culda, Verginia Petrovici

Coperta – Nașterea de Ninetta Sombart

 

 

 

 

Nașterea Verbului divin În inima omului și forțele rĂului

Marie Pierrette Robert

Crăciunul de anul acesta, în țările europene, este ca înveșmântat într-o amplă mantie de doliu: actele de violență datorate fanatismului politico-religios din Franța, situația din Ucraina, din România… Am putea spune că devenim, ca europeni, un pic mai mult frații celor, care, de decenii, în atât de multe colțuri ale lumii, trăiesc teroarea, dictatura, atentatele continue, războiul, în fiecare zi ?

Și totuși Crăciunul vrea să vină și vine. Unde vine el dacă nu în inima celor care știu că acest eveniment nu depinde de bunăvoința oamenilor. Crăciunul a fost un eveniment istoric și de atunci realitatea lui se amplifică pe măsură ce omul îl primește în conștiinţa sa trează. Războaiele, atrocitățile, actele de distrugere fizică și morală, acestea depind de oamenii care vin în lume. La fel este și pentru acele acte umane care merg în sensul Binelui, ca pacea, de exemplu, care de Crăciun este anunțată de lumea îngerilor: »Pace  oamenilor de bună voire ! » Căci evenimentul nașterii Spiritului, care este Crăciunul, vine din lumea spirituală.

Ce se întâmplă la Crăciun?

Cuvântul purtător de viață divină, chiar mai mult, Verbul divin, vine să locuiască în inima omului. Gândirea ființei divine care cuprinde toate lucrurile, care a creat toate lucrurile și ființele, este Verbul de la Originile lumilor. Și chiar această Ființă, a Verbului însuși, a venit să locuiască într-un corp uman, de-atunci, de la primul Crăciun al lumii: Copilul Isus, descendent al celor două linii regale ale regelui David – cei doi fii ai săi, Solomon și Nathan, concepuți de două femei diferite - a primit trup de carne. Corpul în care vine să se așeze, de atunci începând, este în inima omului. O rădăcină lingvistică comună releagă noțiunile de  Inimă și Verb/Cuvănt. Limba franceză are o palidă reflectare a acestui lucru, când cuvinte învățate sunt spuse »par cœur»- « pe de rost ». E vorba aici nu numai de o simplă facultate de memorizare. Cuvântul poeziei sau al textului sacru își regăsește locul originar ca Verb: în inimă, prin inimă, pătrunzând în întregime inima! Gândul care trăiește în cuvinte dă viață inimii și întregului suflet. Inima gândește în noi cuvintele, pe care le aude și pe care apoi «le ține în inimă», »le are la inimă». De aici, toată fiinţa noastră își regăsește suflul de viață nouă, poate să se reconstruiască, să se ridice.

Inima este deci acel organ misterios, cu închiderea sa, cu »crucea sa interioară» între auriculul drept și ventricolul drept, auriculul stâng/ ventricolul stâng - și textura sa de «soare» (aurul, metal solar, este prin excelență medicament pentru inimă, de ex., în homeopatie). Crucea de la evenimentul de pe muntele Golgota și soarele Învierii la Paște, găsesc aici un spațiu familiar.

Christos, în Evanghelia lui Marcu, vorbește despre inima umană indicând și la ceea ce este expus acest organ, la forțele adverse prin excelenţă, datorită faptului că pe pământ, a înfrunta domeniul tenebrelor face parte « din contractul» de viață terestru”.

“Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoțiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul pizmaș, hula, trufia, ușurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru și spurcă pe om.”(Marcu,7, 20-23).

Dar şi iubirea are sediul său în inimă, la fel ca și lumina…Câţi sunt aceia care abia pot să-si găsească locul în inimă, organ atât de pus la încercare în epoca noastră. Aici, »bunele intenții » și asalturile ce vin dinafară (vezi versetele citate mai sus) rănesc adevarata dimensiune divină - idealul, aspirația spre Bine, spre Frumos…, a căror conținut inima noastră le este de asemenea depozitar. Am putea spune că este o rană între marea respirație divină a universului și reducerea, stăvilirea idealului din noi. De la această sufocare inima noastră cade bolnavă, până în fizic; acest organ este cel mai atins de boală.

Gerhard Klockenbring, unul din fondatorii Comunității creștinilor în Franța, a scris o piesă de teatru inspirată de Christien de Troye și Wolfram von Eschenbach: « Parsifal ». În Vinerea Sfântă, Parsifal, aflat la capătul puterilor sale sufletești și spirituale, întâlnește pe călugărul Trevricent și îi pune întrebarea întrebărilor: « Dar de unde vine răul care infectează tot pământul? 

»Trevicent îi răspunde pas cu pas, cu o calitate a cuvântului pătrunsă de gândire şi rugăciune, cultivate ani întregi,  după ce traversase el însuşi multe probe, care l-au făcut să atingă o limită de la care nu mai prevalează decât un singur lucru: Esenţa fiecărei fiinţe, Esenţialul. El îi răspunde aşa:

-« Originea Răului este un mister profund…/ Într-o lume ordonată , unde fiecare fiinţă  îşi are locul său/ Unde toată creatura este un reflex al lui Dumnezeu/ Totul este Bine. Dar totul se schimbă din momentul în care/  Invidia apare. Simţi cum conştiinţa deviază,/ Preferând realului iluzia unei dorinţe,/ Şi negând ceea ce este pentru tentaţia de a simţi neantul/ Invidiosul devine el însuşi vis;/Lumea în jurul lui ia forma minciunii./ Da. Aceasta este lumea, făcută din tenebre/ Ca şi din claritate, care popasul omului./ Când doarme, el se află în unitate./ Dar de când se trezeste e captat de mii de impresii/ Diverse care-l asaltează… »

Apoi Trivicent urmează, imprimând în forţa spirituală a gândirii sale, ceea ce este centrul fiinţei lui Christos şi aceea ce vine să aducă pe pământ, din Crăciun în Crăciun, de la Paşte la Paşte: forţa lui de iubire care îmbrăţişează toate contrariile şi  transformă, prin Iubirea sa totală, ce sedăruie , moartea, în nou izvor de viaţă:

« - Cerul imbrăţişează totul, noaptea ca şi ziua/ Fiinţa este destul de profundă şi de vastă/ Ca-n ea să se dezlănţuie orice element contrar:/ Eroarea, adevărul, plăcerea, dezamăgirea/ Ea înglobează totul într-o voinţă fermă/ De iubire ce reuneşte ura şi bunătatea.…/Dar iubirea nu este numai rezonabilă /Ea vede cu claritatea care ignoră soarele/ Ea impregnează acţiunile şi sondează somnul/ Ea face mutaţiile şi metamorfozele./ Acest mister, Autorul efectelor şi cauzelor/ Îl împlineşte legând fiinţa sa de soarta noastră/ Transfigurând în viaţă şi oroarea şi moartea… »

Fie ca marea respiraţie a lumilor, care vine deasupra şi în sufletele oamenilor la Crăciun, să poată fecunda inima noastră cu soarele iubirii  sale! Fie să putem, învăţând pe drum, spre şi cu Christos, să culegem în inima noastră şi mai intim cuvintele ritualurilor şi a Evangheliilor timpului de Crăciun, Verbul sacru , care la altar, ne vorbeşte de naşterea Sa în curs de a se împlini! Cum se petrece această naştere în noi, conştiinţa noastră este destul de incapabilă de a o sesiza; dar că aceasta are loc noi putem s-o auzim că ne este anunţată  în Verbul cultic sacru.

Aşa inima umană poate să-l primească pe Acela care e singurul ce transformă pe firul vieţii noastre, forţele răului cu aspectele lui multiple – aşa cum sunt descrise în Evanghelia după Marcu.

Oamenii care pe toată suprafaţa pământului sunt sacrificaţi pe altarul fanatismelor politice, economice, religioase, trăiesc cu sufletele lor în marele suflu al lumilor de dincolo de lumea sensibilă; fie să putem fi la înălţime, să ne deschidem suflăriiLogosului  şi naşterii sale din Iubire în inima noastră în zilele şi nopţile sfinte, să le aducem astfel forţele pe care le aşteaptă de la noi pentru drumul lor în Spirit.

Astfel ne vom putea ura din inimă: Crăciun fericit

Un An Nou bun, cu tot ce vă aduce el!

Traducere din limba franceza, Lidia Blidariu

 

Epifania zilelor noastre

                                                                                             Monica Culda

Dragi prieteni,                                                                                                                  Vă puteți imagina  sistemul nostru solar cu toate planetele și stelele lui fără Soare ? Fără nimic în  mijloc –  nici măcar cu un soare paliduț, ci doar un gol uriaș?                                 Poate la fel ar fi și un om care nu poate spune ”Eu sunt”.

În templele vechi de misterii, pe lângă elementele proprii specifice,  exista, de obicei, și un parcurs inițiatic comun. Primul lucru prin care trecea fiecare om la intrarea într-un astfel de lăcaș era purificarea. Departe de tot ce știa până atunci, în cea mai adâncă tăcere – trebuia să parcurgă un ritual inițiatic de purificare. Mistul își depunea hainele avute până atunci și era înfăşurat într-o pânză albă. Apoi era  spectator al unei piese de teatru, al unei drame cu imagini arhetipale copleșitoare. În fața sa era prezentată, de exemplu, răpirea Persefonei. Omul viețuia forța brutală cu care Persefona a fost dusă în lumea de jos. Era martor și la durerea profundă a mamei, a  Demetrei, care își căuta disperată fiica și nu o găsea... Intre spectator și scenă era un talger uriaș cu cărbuni încinși. Omul vedea ce se întâmpla pe scenă privind prin flăcări și fum - ceea ce făcea ca scenele să fie și mai cutremurătoare.  Emoții puternice îi cuprindeau sufletul și i-l purificau.

Într-o mișcare ca de pendul, sufletul trecea de la un sentiment puternic de compasiune și îndurerare la frică și respingere. Era aruncat dintr-o parte în alta,  răscolit, atât de bulversat, încât pentru câteva momente legăturile sale cu lumea cotidiană, modelele sale comportamentale, ”încheieturile” sufletului său se desfăceau. Mistul nu mai știa prea bine cine era și ce făcea în viața aceea. Într-un astfel de moment -  asemănător momentului morții – hierofantul îi spunea omului astfel pregătit: TU EŞTI – iar el răspundea: EU SUNT! La ivirea zorilor, pe când răsărea soarele, era trasă la o parte o draperie uriasă așa încât încăperea era scăldată în lumina soarelui ce răsărea.

În zilele noastre lucrurile s-au schimbat. Misterele se petrec acum la gară – spunea Joseph Beus. Datorită trărilor numerose pe care le avem de-a lungul zilei, a multelor evenimente în care suntem implicați, a imaginilor nenumărate pe care le percepem zilnic, luăm parte la soarta întregului Pământ. Suntem smulși, pendulând între compasiune și repulsie,  de evenimentele  din Siria, Franța sau Africa. Puterea de a rămâne deasupra tuturor acestora depinde de capacitatea noastră de a spune: ”Eu sunt”. Dacă suntem conștienti de aceasta, întrebările răscolitoare vizavi de crize, terorism, dușmani,  amenințări, dobândesc  o cu  totul  altă conotație.

Clătinările pe care le resimtim dramatic în  aceste dileme cotidiene fac parte din drumul propriu biografic pe care îl facem sub călăuzirea Stelei către  - Eu sunt!

 

Dragi prieteni din România,

Din păcate, în anul acesta nu am putut veni în România. În 2016, din fericire, va fi altfel. În martie, mai exact între 26 și 28 martie voi fi în Bucuresti, fapt care mă bucură deja de acum.

Anul calendaristic care se apropie acum de sfârșit a adus încercări pentru oamenii din Europa, încercări la care vom mai avea de lucrat ani la rând. Se pun întrebări pe care le uitasem deja demult:  Am voie sa mă delimitez?  Cui îi e permisă intrarea în țara mea? Cum ne raportam la Islam? Suntem amenințați de terorism? Avem dușmani? Cine sunt dușmanii noștri?

Pe bună dreptate că suntem sceptici atunci când cineva ne livrează răspunsuri simple. Pare că, din contră, trebuie să avem un mod de gândire dinamic.

Poate că timpul Adventului și al Crăciunului ne vor fi de ajutor. La urma urmei, Cel care se apropie acum de noi e Prințul păcii, Dăruitorul de har și de izbăvire. Fiul lui Dumnezeu devine Om. Aceasta are însă și urmări: El va face totul nou. Iar noi trebuie să ne schimbăm pentru ca nu cumva să ne simțim amenințați de acest Nou.  În fața amenințărilor reale și ireale din lume nu e deloc ușor să spunem unde trebuie să schimbăm ceva și unde trebuie să dăm dovadă de fidelitate.

Cel mai sigur drum este acela de a începe de la tine însuți.  Cum aș putea deveni eu un prinț al păcii – prin ceea ce fac; cum aș putea ca prin comportamentul meu să vină în lume bine și unde sunt în măsură să aduc, să dăruiesc binecuvântare? În acest fel purtăm în lume puterea atât de necesară  a păcii si vom deveni - sperăm și noi înșine puțin mai pașnici.

Aceasta este valabil și pentru viața Comunității noastre a Creștinilor din România. Ca și orice altă comunitate avem aceleași întrebări ca toți ceilalți oameni din lume: delimitare, dușmani, ameninţare? Însă și pentru noi este actuală aceeași întrebare fundamentală. Cum am putea noi, ca și comunitate să pregătim un înveliș  în care să se poată întrupa El? Ce forțe de viață avem din noi înșine? Ce putem înfăptui doar cu ajutor? Cum putem întări forțele de pace dintre noi și cu cei din jur? Desigur, fiecare poate începe cu sine însuși. Însă ca o comunitate, îmi pare că cea mai importantă sarcină este cuprinderea forţelor, a strădaniilor fiecăruia în sărbatoarea comună a sacramentelor – și astfel să le fortificăm.

Vă salut cu profundă cordialitate și cu urarea unui timp de Crăciun pătruns de Christos,

                                                           Al dumneavoastră, Uwe Sondermann

 

 

 De la mine mai puțin, de la Dumnezeu mai mult

            Îmi amintesc că în urmă cu trei ani mă plimbam prin faimosul Târg de Crăciun din Sibiu. Aveam ceva emoții, deoarece de data aceasta eram împreuna cu Matia, fiul meu in vârstă de trei ani și jumătate și nu știam cum va reacționa. Unul dintre Moș-Crăciunii zilieri responsabili cu animația stradală a venit la noi și i-a întins lui Matia o bombonică, spunându-ne oarecum rușinat: ”Știți cum e...de la mine mai puțin, de la Dumnezeu mai mult. La mulți ani și Doamne-ajută!” Omul avea dreptate și vorbele lui mi-au picat bine, dar parcă totuși sunau atât de străin in decorul complet artificial al Târgului de Crăciun. Nici Matia nu și-a dorit să mai rămânem, așa că am ieșit repede de-acolo.

            Târgul nostru de Crăciun, importat și acesta din Occident, a înlocuit cu succes Orașelul Copiilor de tristă amintire și acum face concurență serioasă sărbătorilor sfinte din această perioadă: Advent, Crăciun și Epifania. Cu 2000 de ani în urmă, Iisus Hristos le-a spus celor ce necinsteau casa Tatălui, Templul din Ierusalim: “Luați acestea de aici! Nu faceți casa Tatălui Meu casă de neguțătorie!” (Ioan 2,16). Astăzi Templul s-a mutat în Piața Sfatului unde într-o frenezie aproape extatic-babilonică cu concerte și artificii se necinstește sărbătoarea nașterii Fiului și numele Lui. Despre acestea încearcă, fără succes, să ne amintească o iesle amenanjată în pripă și ascunsă într-un loc cât mai discret sub impunătorul brad care cu luminile lui colorate și sclipitoare trebuie să capteze aproape toată atenția.

            Luna cadourilor a luat de mult locul celor patru săptămâni de Advent (sau Postul Crăciunului), dar pe lista dorințelor nu găsim nicăieri: devoțiunea, venerația sau evlavia, deși Adventul este în primul rând cea mai potrivită perioadă din anul creștin pentru cultivarea acestor dispoziții sufletești esențiale pentru dezvoltarea sufletului conștienței omului modern. Și dacă acum nu mă îngrijesc singur de ele și nici nu le găsesc de cumpărat în supermarket, atunci cum voi putea viețui Crăciunul și Epifania? Mă întreb și eu așa... pentru că... nu pot să nu mă întreb. De ce-mi bat capul cu astfel de întrebări? De Crăciun, unii suferă de migrene din cauza vinului fiert, iar alții fac indigestii de la carnea de  porc. Mai există însă unii care caută cu lumânarea răspunsuri la întrebări arzătoare. Dar și acestea sunt greu digerabile și pot provoca dureri de cap. Se spune că până la urmă “tot un drac e“ și „că tot acolo ajungem cu toții”. Oare așa să fie?

            Unde aleargă toată lumea asta? Ce-i zorește pe oameni astăzi? Să fie oare pruncul care s-ar putea naște în fiecare an de Craciun în sufletul fiecărui om, cel care provoacă atâta agitație? Sau... mai degrabă „Omul fărădelegii, Fiul pierzării, Potrivnicul care se-nalță mai presus de tot ceea ce este dumnezeiesc și demn de venerat, și care se așeaza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu” (2 Tesalonicieni 2,4)? Pe acesta Pavel îl numește Omul Haosului (gr. antropos anomias), cel care în perioada aceasta, care s-ar cuveni să fie cea mai liniștită din an, provoacă haosul generalizat, pavat cu ”bunele intenții” ale Târgului de Crăciun și a Lunii cadourilor având ca motiv de fundal nașterea copilului Iisus.

            Și așa întreaga noastră viață devine un iarmaroc, unde vindem și cumpărăm, ne vindem și suntem cumpărați. Iar toate acestea, de multe ori în mod paradoxal, cu credința absolută că cel mai mare rău este binele suprem. Și de mulți ani ne urăm ”La mulți ani!” în spiritul Crăciunului opulent și ne rugăm cu umor ca ”atunci când ne-o fi mai rău, așa să ne fie”. Ne merge într-adevăr bine sau simțurile noastre pervertite nu mai pot percepe realitatea?

            Lucrurile pe care oamenii și le dăruiesc de Crăciun, le pot abate atenția foarte ușor de la adevăratele daruri care se revarsă către noi mai ales în perioada Nopților Sfinte, atunci când porțile cerului se deschid.

            Văd zilnic oameni care își risipesc forțe de viața în goana lor nebună între ceea ce ei numesc ”prea puțin” și ”prea mult”, însetând de dorul omului interior despre care filozoful grec Protagoras spunea că ”este măsura tuturor lucrurilor”.      

            ”Less is more!” (engl.) sau ”Weniger ist mehr!” (germ.) s-ar putea traduce în românește cu: ”Mai puțin înseamnă mai mult!” și aceasta la prima vedere pare o contradicție sau un nonsens. Însă acest adevăr universal și foarte actual ne poate conduce la esență. Cum îl putem totuși astăzi înțelege? Pe mine m-a ajutat pilda văduvei sărace din evanghelia lui Marcu, cap. 12, 41-44:

            ”Și șezând în fața cutiei milelor, Iisus privea cum mulțimea aruncă bani în cutie. Și mulți bogați aruncau mult. Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi bănuți. Și chemându-i la sine pe ucenici săi le-a zis: Adevăr vă grăiesc că această văduvă săracă a aruncat în cutia milelor mai mult decât au aruncat toți ceilalți. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, totul de la gura ei.”

            Deci încă o dată aflăm că nu CÂT, ci CUM aducem darul, jertfa, milostenia noastră este important. Cu ce gând (intenție) și cu ce dispoziție sufletească facem aceasta. Mai puțin (cantitativ) poate însemna mai mult (calitativ). Ne vine în ajutor și înțelepciunea populară prin acele ziceri care demonstrează că românii au cunoscut din totdeauna acest adevăr: ”mai bine puțin, dar bun, decât mult și prost” sau ”ce-i prea mult strică” sau ”mulțumește-te cu puțin”. Toate acestea ne conduc la esența unei noi Dispoziții de Crăciun pe care aș exprima-o astfel: ”a avea mai puțin înseamnă ”a fimai mult, pentru a putea apoi dărui mai mult din ceea ce ești și mai puțin din ceea ce ai.

            Despre fondarea Comunității Creștinilor în România aș vrea să spun acum, la sfârșit de an, doar un singur lucru, deoarece tocmai am învățat că a vorbi mai puțin, poate însemna a exprima mai mult. Cred că pentru îngeri, Crăciunul ca rezultat are probabil o importanță mai mare decât Adventul, ca drum sau proces. Însă pentru noi, oameni individuali, ce dezvoltă treptat conștiența importanței sarcinii formării unei Comunități, cred că lucrurile pot fi taman invers, mai mult sau mai puțin. Pentru noi drumul, procesul, Adventul capătă o importanță mai mare decât rezultatul, Crăciunul, nașterea a ceva nou. Seriozitatea lucrului bine făcut face în așa fel ca așteptarea să merite din plin.

             Dragi prieteni din țară și de pretutindeni, mult a fost, puțin mai este, dar acest puțin înseamnă mult pentru că poartă în el esența credinței noastre în ceea ce vrem să înfăptuim. Iar gândurile și sentimentele pe care le îngrijim în această perioadă deosebită a acestui an, se vor regăsi cu siguranță în faptele noastre și evenimentele ce vor marca anul viitor.

            Să ne bucurăm de drumul împreună și Dumnezeu să fie cu noi!

 

Vă îmbrățișeză cu dor, Laurențiu Cîmpeanu- Student la Seminarul de preoți al Comunității Creștinilor  (Stuttgart) și practicant în Comunitatea din München-West

 

R E T R O S P E C T I V E

Aşteptând Sărbătoarea Copilului

Dragi prieteni,

Mai sunt încă câteva zile până la Crăciun. De la sfârșitul lunii septembrie trăiesc și lucrez în București. Jumătate din timpul prevăzut a trecut deja. Şi s-au întâmplat multe. În aceste prime săptămâni ritmul celebrării Actului de sfințire a omului a crescut de la o dată pe lună la un interval de paisprezece zile. Aceasta nu e așa de simplu, atunci când esti obișnuit, ca în Bonn, să trăiesti Actul de sfintire în fiecare zi, cu excepția zilei de luni.

Așadar, viața s-a concentrat pe perioda sfârșitului de săptămână, sâmbăta/duminica, cu pregătiri pentru bazar, conferințe sau predică de seară. Duminica veneau mai mulțti oameni pentru a înfăptui și a viețui Actul de sfințire. O dată în lună a putut avea loc și Actul duminical pentru copii, iar apoi, după o  pauză,  am continuat cu o discuție pe o temă anume: de obicei evenimente actuale, ca de exemplu incendiul din Clubul Colectiv și demonstrațiile care au avut loc ca urmare a acestuia,  îndreptate apoi împotriva corupției. O elevă de 16 ani, care aparține grupei noastre tinere spunea: ”Am mers aproape în fiecare seară la demo și sunt mândră că la noi în România toate demonstrațiile se întâmplă fără violență”.

Şi tinerii s-au întâlnit pentru a învăța germană și pentru a discuta temele actuale. Un sfârșit de săptamână a fost dedicat comemorării victimelor incendiului din Bucureşti și a evenimentelor din Paris și din Liban. În discuțiile purtate s-au pus întrebări referitoare la însemnătatea morții subite, care intervine dinafară – însemnătatea pe care o are nu doar pentru cel în cauză ci și pentru ceilalți; ce sens profund există în moartea unui suflet tânăr?  Dumneavoastră ce credeți?

Acum suntem înaintea Crăciunului, o sărbătoare a Copilului care, în puritatea lui, vrea să ne aducă nouă oamenilor impulsuri importante. Este vorba de capacitatea copilului nevinovat de a accepta pe fiecare om așa cum este el, fără a face nicio diferență. Abia când copilul crește remarcă la sine și a la alți oameni diferitele înzestrări. Ele ne solicită la o relaționare mai atentă în comunitate. Impulsurile de Crăciun vor fi sănătoase și vindecătoare atunci când fiecare e dispus să pună aceste capacități înaintea lui Christos, să i le jertfească, să le fructifice altruist acolo unde e nevoie de ele – fără să se gândească la folosul propriu. Pe copilul mic nu îl caracterizează minciuna. Noi, cei ”mari”, în strădania de a cuprinde cât mai profund esența Crăciunului, ne putem strădui tot mereu să dăm la o parte aparența și să pătrundem spre adevăr. Mai ales să nu ascundem propria nedesăvârșire sub o strălucire falsă. Atunci, din ceea ce facem,  poate izvorî o putere vindecătoare, atât de necesară în întâlnirea de la om la om.

Cu această relatare scurtă din București și cu gândul la Crăciun, la sărbătoarea Copilului, vă salut cordial și vă doresc o sărbătoare interiorizată, paşi chibzuiți pentru a da loc în noi Nașterii Pruncului.                                                             Armgard Hasselman

 

 

 

 

 

 In octombrie la Tblisi

 

Evenimentul internaţional la care comunitatea noastră a participat în această toamnă a fost Întâlnirea Comunităţii Creştinilor din Estul Europei. Un grup format din membri ai comunităţii din România, din Bucureşti, Cluj, Bacău împreună cu preoţii Monica Culda şi Armgard Hasselmann am călătorit în îndepărtata Georgie, spaţiu pământesc extrem răsăritean al Europei, graniţa Europei cu Asia.

Tradiţia acestor întâlniri ale comunităţilor est-europene este relativ recentă. După căderea comunismului, prima a avut loc la Praga (Cehia), în 1997, apoi, abia în 2012 la Odessa (Ucraina), iar a treia în octombrie 2015 la Tblisi, (Georgia). În regiunea noastră singura comunitate cu rădăcini înainte de al doilea război mondial este Cehia. Toate celelalte sunt comunităţi tinere, în formare.

Călătoria noastră spre Tblisi a trecut, pentru o parte dintre noi, prin Istambul, vechiul Constantinopole şi centru al Bisericii creştine de răsărit, înainte de invazia otomană. Am putut să admirăm incredibila Sfânta Sofia, basilica crestină construită în sec 14, cu urmele sale de pictură şi mozaicuri religioase, transformată pentru secole în moschee, iar astăzi e muzeu.

La Tblisi, capitala Georgiei - prima ţară ce s-a declarat independentă de URSS, în 1991, ne-au surprins contrastele între vechi şi nou, povestirile despre istoria recentă, plină de confruntări dramatice, conflicte armate, mişcări sociale. Dar cel mai mult ne-a surprins cocheta şi luminoasa  biserică a Comunităţii Creştinilor în Georgia, construită într-o grădină,  chiar în acest an, pe locul unei case mici, locul întâlnirii noastre. Am admirat uriaşa muncă a micii comunităţi georgiene, angajamentul cald al gazdelor pentru a primi pe cei aproape 80 de participanţi şi mai ales al inimoasei preotese Nargizi Tizlarishvili.

În perioada de Mihael, între 8-11 octombrie ne-am dat întâlnire la Tblisi, sub semnul Păcii-tema simpozionului - georgieni, cehi, armeni, ucraineni, rusi, slovaci, români, unguri, polonezi, peste 20 de preoţi ai Comunităţii Creştinilor care lucrează pentru aceste ţări şi din  Cercul celor şapte conducători. Nu au lipsit dl. Vicke von Behr, dl. Jaroslv Rolka (care răspunde de regiunea est-europeană), dna. Gisela Trimmer (responsabilă pentru Georgia) şi bineînţeles, dna. Marie-Pierrette Robert (responsabilă pentru România).

Am trăit împreună Actul de Sfinţire a Omului, închieri cultice ale zilelor, predici în limbile comunităţilor prezente. Limba română s-a auzit chiar în seara deschiderii reuniunii. Am audiat împreună  conferineţ, am participat la grupe de lucru, la discuţii despre situaţia dificilă din Ucraina, depre provocările lumii în care trăim (chiar în 9 octombrie se petrecuse, în gara din Ankara, Turcia, un grav atentat terorist).

Foarte important a fost că ne-am cunoscut mai bine cu comunităţile vecine. Fiecare grup ne-am prezentat, am depănat istoria recentă, dezvoltarea comunităţii.  Am avut momentul nostru românesc în care, în afara prezentării activităţii şi ţelurilor noastre, am adus, ajutaţi de Judith Dan, muzica şi poezia populară. Împreună cu prietenii din Ungaria, am învăţat un cântec georgian şi l-am oferit ca dar de despărţire gazdelor.

 

În alocuţiunea sa din 10 octombrie- zi în care am sărbătorit-o internaţional pe Diana Stoica de la Cluj – dl. Jaroslav Rolka a aprofundat tema Pragului şi pragurilor. Dânsul s-a referit la faptul că “sunt praguri pentru care trebuie să fim pregatiţi, trebuie să vedem aceste praguri (nu neapărat ca piedici şi linii de separare) şi să le înţelegem (ex. demarcaţiile culturale, graniţele geografice). Prezenţa lui Mihail ne ajută să ieşim din extreme şi să găsim mijlocul. La altar - a spus dl Rolka- linia de la comuniune este pragul dintre cele două lumi. În cult  facem exerciţiul de a trece conştient dincolo şi de a reveni mai sănătoişi, mai fortificaţi.

 

Am fost cu toţii prin această întâlnire şi georgieni şi ucraineni, cehi, polonezi, unguri. În Christos, prin noi, spiritele limbilor şi popoarelor noastre s-au ţinut de mâini, au creat legături conştiente . Au meditat împreună pentru ca pacea să fie cu noi toţi. Nu ne-am despărţit până când nu am cuprins spaţiul încărcat de o istorie străveche oraşului gazdă, dar şi cele impreganate de istorie precreştină şi creştină ale Georgiei, de la  Uplistsiche, Jvari, Svetitskhoveli.

După reuniunea comunităţilor preoţii prezenţi, responsabili pentru răsăritul Europei au rămas la Tblisi, pentru trei zile de sinod. În timpul întâlnirii aceştia au decis ca următorul sinod preoţesc, pentru regiunea est-europeană, să aibă loc la Bucureşti. Am primit vestea cu bucurie şi emotie. Dragi prieteni, decizia ne onorează şi ne responsabilizează pentru anul 2016.                                                                                                                                 

 Lidia Blidariu

 

 RETROSPECTIVĂ 2015

Ianuarie

  • Cluj, 10 ianuarie, s-a ţinut  Actul de Sfinţire a Omului- Slujba pentru defuncţi, pentru prietenul Marcel Hălmăgean (21.09.1948 - 3.12.2014).
  • Bucureşti, 10-11 ianuarie - Intalnire de Epifanie cu Uwe Sondermann, conferinta
  • 4 ian. Consiliu de administraţie al Asociatiei - Cerc financiar -retrospectiva 2014
  •  Cluj,25 ianuarie – Duminica Familiei si teatru de papusi pentru copii

Februarie

  • In cadrul Proiectului ”Casa deschisă” luni,  2 februarie, la comunitatea Cluj: ”Beethoven. Zbuciumul transformat în splendoare”- Conferință cu audiție, prezintată de prof. Judith Dan
  • Bucuresti, 13-15 febr. Intalnire cu Armgard Hasselmann. Pregatire pentru perioada Patimilor. Prelegere si observare activa a picturii Crucificarea
  • 20 februarie Timisoara, conferinta  M. Culda- Suflet creator, suflet constient- Jan Hus
  • 4, 11, 19, 24 februarie – trupa de teatru a Comunității Cluj a  prezentat spectacole de teatru de papusi  în mai multe  grădinițe  și clase de pedagogie Waldorf.

Martie

  • 1-2 martie-Cluj. Evocarea personalitatii lui Victor Dan. Dezvelirea tabloului comemorativ - pictor L. Valovitz. Concert In memoriam - formaţiaTrio Dan
  •  2 martie, Proiectul Casa deschisa, Cluj, Agricultura biodinamică- Rita Probst
  • 14-15 martie-Intâlnire în perioada de Patimi în Bucuresti cu dna M. Culda
  •  22 martie Cluj-  celebrare, program in sprijinul copiilor din Ucraina, teatru de umbre
  •  Participare Simpozion de medicina pastoralaViena, M.Culda cu 5 medici

Aprilie

  • A fost trimisa Scrisoarea circulara de Paste 2015, postata  si pe site-ul comunității
  • Intâlnire de Paşte la Bucuresti,  pregătire şi celebrare de Paşte- M.Culda
  • 6 aprilie, Cluj, Sărbătoarea Invierii pentru mici si mari
  • Reuniune de Proiect european- Stuttgart-M.Culda si 2 persoane din Cluj

Mai

  • 2-3 mai-Vizita dnei Marie-Pierrette Robert in perioada de Paște la București
  • 8-10 mai-Vizita comunităţii Cluj la comunitatea din Budapesta
  • 14 mai- Joia Înălţării la Cluj-participare la Căsătoria tinerilor Theo şi Sophie Dan
  • Intre 13-17 mai, un grup de opt adolescenți  au participat la Simpozionul Internațional al tinerilor, ACASĂ ÎN VIAȚĂ , organizat  la Dortmundt , în Germania
  • În zilele de Înălțare la Cer și până de Rusalii, 19-25 mai, un grup de prieteni din Bonn și Viena si Romania au călătorit în Bucovina- in organizarea pr. Armgard Hasselmann

Iunie

  • Între 1-5 iunie a avut loc Sinodul preoțesc international la Hannovra. A participat şi întreg grupul de preoţi responsabili pentru România.
  • În 14 iunie, Celebrarea Botezului fetiței familiei Borcea – Întorsura Buzăului.
  • În 14 – Monica Culda a prezentat la SAR, Bucuresti, conferinţa Ce impuls spiritual continuă Comunitatea Creștinilor? De la reformatorul ceh Jan Hus până azi.
  • 15-18 iunie - Întâlnire de lucru a preoților Comunității Creștinilor. Au participat preoţi din Germania, Austria şi Romania. Activităţile au avut loc la capela din Bucureşti
  • În 15 iunie – Dl.Dieter Hornemann a prezentat conferinţa Beethoven şi sufletul Europei, ilustrată la pian de prof.dr.Petre Papacostea, în sala Euritmeum- Bucuresti
  • A fost realizata Scrisoarea de Sanziene 2015 a Comunitatii Crestinilor in Romania.
  • 27 iunie- Cununia tinerilor Ildiko si Teodor Cojocaru la Cluj.

Iulie

  • 13-15 iulie- Tabara de lucru, pregatire a taberei de vara- Belis
  • 16-27 iulie –Tabara de vara a Comunitatii-Belis, Taina cununiei-comunitatea de viata II-  in organizarea preoţilor Monica Culda si Armgard Hasselmann-72 de participanti. Dna Hassemann a celebrat pentru prima dată în româneşte.
  • 22 iulie- Belis-Adunarea generală a Asociaţiei Comunitatea Crestinilor

August

  •  2 august-Întâlnire la comunitatea Cluj cu Laurentiu Cimpeanu, student in anul 3 la Seminarul de Preoţi-Stuttgart, împreuna cu familia sa.
  • 12-24 august- Tabara internaţională de tineret- Cluj/ Belis la care au participat tineri din Germania si România împreuna cu preotesele Xenia Medvedeva si Monica Culda.
  • 19-21 august la Simpozionul Sufletul Europei la Simeria au fost invitaţi şi au ţinut conferinţe şi preoţii Monica Culda şi Andrei Jiltov (Ucraina)
  • 25 august- Vizita dlui Rudolf Gadeke cu familia la comunitatea din Cluj. Dansul a conferentiat despre Drama fondatorilor Comunitatii Crestinilor.
  •  

Septembrie

  • Anul Creştin a început la Cluj cu celebrare în 13 septembrie.
  • Evenimentul lunii a fost sosirea pentru şase luni la Bucureşti a pr. Armgard Hasselmann. In 26-27 sept.dansa şi-a început activitatea împreună cu comunitatea din capitală, pregătind sărbătoarea de Sf. Mihail.
  • Revista de  Sf. Mihail 2015 a comunitatii.

Octombrie

  • 4 octombrie –Sărbatoarea de Mihael şi recoltă pentru copii la Cluj
  • Între 8-11 octombrie, în perioada mihaelică, a avut loc la Tblisi, Georgia, Întâlnirea comunităților din Estul Europei. Ungrup de nouă membri ai Comunității Creștinilor din România au participat la eveniment împreună cu preoţii.
  • Din 17 octombrie au demarat săptămânal, atât la Bucuresti cât şi la Cluj, pregătiri pentru Bazarul de Crăciun, activităţi pentru tineri şi copii, discuţii despre Fondare.
  • In 31 octombrie, la Cluj, in colaborare cu antroposofii, a avut loc Comemorarea celor decedati, prezentari pe tema morţii, la care au participat ambele preotese.

Noiembrie

  • 2 noiembrie - conferinţă la Cluj, în cadrul Proiectului Casa deschisa -dl dr. Petre Papacostea, care la cei 91 de ani, a ilustrat-o şi cu muzica la pian.
  • 7-8 noiembrie – Vizita dnei Marie-Pierrette Robert la Bucuresti. In afara de conferinta despre Vechile şi noile misterii, dna Robert s-a recules şi la locul tragediei din 30 oct.de la Clubul Colectiv, în care au pierit din cauza focului 60 de tineri. In 21 nov. s-a celebratpentru defuncti.
  • Între 20-22 noiembrie a avut loc un Simpozion de medicină pastorală,  laViena, la care a participat pr. Monica Culda și Gabriela Chelariu ( București).
  • 29 noiembrie la Cluj, după celebrare, o frumoasă sărbătoare cu Spirala de Advent.

Decembrie

  • 4 decembrie, vizita dnei Armgard Hasselmann la  grupul din Timişoara.
  • 5-6 decembrie-la Bucureşti, Monica Culda a început pregătirea confirmanzilor. Dna Hasselmann a predicat despre Advent. A avut loc si Bazarul de Crăciun.
  • Realizarea calendarului Comunităţii 2016
  • Redactarea si trimiterea Scrisorii de Crăciun 2015
  • 25-27 decembrie - Craciun, Nopţi şi zile sfinte la capelele din  Bucureşti şi Cluj.

 Lidia Blidariu

 

 POVESTE

Fiul lui Dumnezeu

                Când coborî noaptea cea sfântă, se făcu linişte mare pe Pământ. Ca şi cum lumea-şi ţinea răsuflarea. În Ceruri însă, îngerii priveau în sus, spre sferele mai înalte, acolo unde cercul heruvimilor şi serafimilor înconjura Tronul lui Dumnezeu. Şi atunci se petrecu ceea ce fusese de mult aşteptat şi sperat arzător: cercul se deschise şi tronul lui Dumnezeu putu fi văzut de întreg Cerul. Din tron însă ieşi Unul în faţă, atât de luminos, atât de senin şi curat, că nici măcar limba îngerească n-ar putea să-L descrie. Privi prietenos spre împărăţia îngerilor, care priveau într-una spre El, într-o continuă adorare.  

            Apoi El se dădu într-o parte, iar privirea sfântă şi serioasă a Tatălui pătrunse în toate sferele cereşti. În faţă se deschise un drum luminos, mai adânc şi mai adânc, până jos pe Pământ. La capătul lui, Cerurile văzură doar un staul sărăcăcios, în care şedeau un bărbat şi o femeie lângă un boulean şi un măgăruş, aproape de o iesle. Bărbatul era cufundat în somn. Femeia însă îşi îndreaptă privirea spre Cer şi, ca şi cum ar fi vrut să fie una cu drumul strălucitor, îşi ridică braţele spre el.

            Atunci păşi pe drumul acela fiinţa cea luminoasă, Fiul lui Dumnezeu, ce ieşise din Tronul lui Dumnezeu, coborând la vale, tot mai jos, salutat şi însoţit de cântecele îngerilor, ce se ridicau din ce în ce mai puternice. Pe când păşea dintr-un cerc ceresc în altul, se transforma şi El; mai întâi fu ca un serafim, ca un heruvim, schimbând ca pe un veşmânt o formă a divinului cu alta. Iată-L în cercul arhanghelilor, apoi în continuare, în cel al îngerilor şi ieşi şi din acesta. Lumină puternic staulul sărăcăcios îndreptându-se către Maria, aplecându-se spre ea.          Lumina Lui se oglindi din nou în ochii copilaşului pe care Maica Domnului îl ţinea în poală. Atunci răsunară iarăşi Cerurile de cântecele îngerilor, iar Pământul le răspunse cu cântece de slavă către Cer: Astăzi s-a născut Mântuitorul, Christos Domnul.

            Din acea noapte, cercul serafimilor şi heruvimilor nu s-a mai închis, iar drumul cel luminos de la Tronul lui Dumnezeu până pe Pământ s-a păstrat şi el. Christos păşeşte pe el în fiecare an de la Tatăl în jos la oameni să se nască la ei, şi asemenea lor să fie; şi pentru ca lumina Lui s-o sădească în inimile lor, ca ea să poată lumina prin ochii lor cum odată luminase în ochii copilului Isus.

 Georg Dreissig

 

VESTI DIN COMUNITATE

Un suflu nou al Comunităţii din Bucureşti

Din când în când, dezvoltarea umanităţii noastre necesită un spirit de reînnoire. Putem observa acest lucru şi în istoria omenirii. Ştim acest lucru din vieţile noastre personale. Acest spirit de reînnoire ajută şi însufleţeşte munca noastră, sentimentul de direcţie, vieţile noastre. Un astfel de spirit se manifestă în cadrul Comunităţii Creştine din Bucureşti odată cu sosirea preotesei Amgard Hasselmann. Prin locuirea lui Christos în sacramente, acest impuls continuă să fie disponibil în mod individual în comunitate. Christos reface viaţa noastră în comunitatea sacramentală, care, la rândul ei, ne oferă ca indivizi, posibilitatea de a ne găsi şi a ne conecta cu impulsul de regenerare din viaţa noastră, din viaţa întregii omeniri şi din viaţa întregului pământ. 

Preotul nu s-a rezumat la activităţile care ţin strict de religie, ci s-a implicat activ în viaţa comunităţii. Entuziasmul şi dorinţa de a ajuta la dezvoltarea comunităţii s-au concretizat în multe proiecte importante. Astfel, a iniţiat un proiect educativ intitulat “curs de limba germană. De asemenea, sub îndrumarea Mihaelei Diaconu s-a dat curs iniţiativei de a confecţiona obiecte pentru Bazarul de Crăciun. Pentru cei doritori a avut loc consiliere personală, dar şi studiu evanghelic.

Prin prezenţa permanentă a preotului în Comunitatea Creştinilor s-a favorizat viaţa spirituală. Fiecare membru al comunităţii, se simte  respectat şi binevenit. Scopul este de a oferi coeziune prin credinţă, dragoste şi susţinere reciprocă. Cei mici  învaţă să se roage în cadrul Slujbei pentru copii, să se cunoască şi să trăiască împreună. Tinerii din comunitate au posibilitatea de a-şi planifica evenimentele şi-şi petrec timpul liber împreună. Ei se unesc în reţele de socializare şi fac schimb de informaţii. Este adevărat ca bazele acestei apropieri a fost pusă de mai mult timp însă, prin prezenţa doamnei Armgard, acestea s-au cristalizat. Astfel, cele doua fete, Ioana si Alexa au ministrat la slujba dedicată tinerilor decedaţi la Clubul Colectiv. Diversele sarcini au fost duse la îndeplinire cu succes de membri.

Voi prezenta câteva din ideile exprimate în evenimente ce au avut loc în Bucureşti.

Sâmbată, 7 noiembrie, am primit vizita doamnei Marie-Pierrette Robert, care a ţinut o conferinţă pe tema "De la vechile misterii de inițiere la Actul de Sfințire a Omului- Ce a fost iniţierea în vechile culturi şi ce este ea astăzi”. La aproape o sută de ani de la fondarea Comunităţii Creştine (1922), în tot mai multe persoane s-a trezit spiritul de responsabilizare de a servi pe pământ, mai degrabă decât să exploateze. Nu mai putem, ca indivizi, lăsa omenirea să continue să păcătuiască împotriva pământului pentru că, pe acest pământ Hristos a luat formă umană, a murit pe cruce şi a înviat. În lucrarea Lui de suferinţă, moartea şi învierea stau la baza potenţialului nostru, cu şi prin Christos, de a reface pământul ca loc de recuperare şi de reînnoire. Este nevoie de a ne păstra credinţa, de a cunoaşte pământul ca loc al întrupării lui Christos care, prin Evenimentul de pe Golgota, a unit trupul cu sufletul Său, prin moarte, pentru a face ca pământul să aibă potenţial de recuperare prin înviere.

Sâmbată, 21noiembrie, ca urmare a evenimentelor tragice de la Clubul Colectiv, s-a oficiat o slujbă în memoria tinerilor ce au trecut pragul, urmată de conferinţa „Moartea ca prieten”. A doua zi s-a oficiat o comemorare a morţilor.

Din cele două zile s-au desprins următoarele idei: viaţa umană şi moartea este pentru om un lucru singular. Atât viaţa cât şi moartea, sunt diferite. Naşterile noastre de pe pământ sunt deja o moarte la momentul sosirii noastre pe pământ. Parte a fiinţei noastre spirituale moare în lumea materiei. Naşterile sunt ocazii de speranţă amestecate cu tristeţe pentru îngeri deoarece, naşterea pe pământ este o moarte în ceruri. Sufletul nostru este ca o sămânţă pe care o luăm cu noi în drumul nostru prin viaţă, urmând să germineze pe parcursul întregii vieţi. Acestea sunt seminţele de moarte. Pe măsură ce îmbătrânim, seminţele de moarte sunt menite să fie în creştere şi să se maturizeze ca fructe de conştiinţă interioară pentru ca noi să ajungem din nou la cer care, în fapt, este considerat „acasă”. Tinerii de la Colectiv au ajuns cu rapiditate la punctul morţii lor pământeşti. Fructele lor din trecut, prezent şi viitor, s-au copt pe deplin. Văzută din afară, această moarte este un motiv de tristeţe. Dar văzută din lumea îngerilor, moartea lor este un motiv de bucurie; pentru că ei au fost în moarte pe pământ şi s-au născut în lumea spirituală. Îngerii s-au bucurat de sosirea acestor suflete umane bogat încărcate, în mijlocul lor. Hristos binecuvântează maturitatea tinerilor şi empatizează cu suferinţa celor lasaţi în urmă.

În tot acest timp al vieţuirii, fiinţele angelice şiChristos ne sunt alături chiar înainte de a ne naşte, în viaţă şi chiar şi după moarte. Ele veghează asupra noastră şi ne ajută atunci când le cerem ajutorul, dar mai ales atunci când suntem lipsiţi de puterea de a face binele. Având pe Hristos în inimile noastre, avem puterea de a deveni, de a creşte, de a evolua, putem învaţa fiecare lecţie, juca orice rol atribuit nouă sau de a merge pe orice cale şi de a depăşi orice moarte pentru a putea deveni puternici în puritatea sinelui nostru. Cuvintele „Nu eu, ci Christos în mine”, vor deveni complete pentru că El ne va vorbi şi va acţiona în sinele nostru superior. Christos este complet.

Cristina Mirela Stan

Alte veşti

*S-au realizat 2 pliante –program ale activităților de toamnă-iarnă la București și Cluj, care au fost multiplicate și oferite, pentru o mai bună orientare și prietenilor din alte inițiative antroposofice.

*Toate activitățile comunității au fost anunțate și mediatizate la București de Mihaela Deaconu și Mirela Stan, la Cluj de Diana Stoica. Pe pagina de facebook a comunității anunțurile au fost postate de Lidia Blidariu- Bacau.

https://www.facebook.com/pages/Comunitatea-Creştinilor/597762496949151

*In octombrie, noiembrie şi decembrie au avut loc 3 întâlniri de grup (6 persoane-responsabili București, Cluj și preoții) pe Skype, a Consiliului Asociației Comunitatea Creștinilor. În discuția din 26 noiembrie şi 15 dec. s-a pus accent pe situația finaciară 2015, problema contribuțiilor individuale, mai deficitară decât în 2013-2014.

* S-a realizat ca în fiecare an Calendarul comunităţii (Lidia Blidariu şi colaboratorii)

 

p e r s p e c t i v e 

 ZILE ȘI NOPȚI SFINTE  DE CRĂCIUN LA BUCUREȘTI

Joi, 24.12  

 16.00  Pregătire de Crăciun pentru copii si Comunitate cu muzică, povești.

Vineri , 25.12    

00.00   1.Actul de Sfintire -Miezul noptii

 08.00   2.Actul de  Sfintire – In zori

10.00  3.Actul de Sfintire -Pe lumină

11.20 - Actul de Craciun pentru copii

Sâmbătă 26.12.

 10.00  Actul de Sfințire a Omului

Duminică 27.12

10.00 Actul de Sfințire a Omului

11.45 -Curs de Crăciun- Cele 12 zile si nopți sfinte-importanta lor pentru anul următor

28-31.12 inclusiv: Actul de Sfințire, ora 9

 Joi, 31.12

 18.00 Predica de Anul Nou

 Simpozion cu tinerii - 1.01 2016

Vineri ,1.01.2016

10.00  Actul de Sfințire a Omului (Anul  Nou)

Sâmbătă 2.01

 9.00 Actul de Sfințire a Omului

10.15  Repetitie pt Jocul magilor(3)

Duminica 3.01

 10.00  Actul de sfintire  a Omului

 11.30  Repetitie - Jocul magilor (4)

Luni 4.01 si marți 5.01 8.00 Actul de Sfintire a Omului


 ZILE ȘI NOPȚI SFINTE DE CRĂCIUN LA CLUJ

CRĂCIUN



24.12  In seara de Ajun

16.00  Colinde pt  copii și adulți    

25.12  Actul de Sfințire la miezul nopții

8.00 - Actul de Sfințire in zori

10.00- Actul de  Sfintire- pe lumină

11.15  Actul de Crăciun pentru copii

26.12 - A doua zi de Crăciun 

10,00- Actul de Sfințire  a Omului

27.12

ora 10.00  Actul de Sfințire a Omului

Discuții: Cele 12 Nopți sfinte  și însemnătatea lor pentru anul viitor.

ANUL NOU

Joi, 31.12

17– 21.00 Intâlnire de Revelion

1 ianuarie 2016,   Prima zi a anului

10.00  Actul de Sfintire a Omului

Duminică, 3.01

10.00  Actul de Sfințire  a Omului

11.15  Repetiție generală Jocul Magilor

 

 PERICOPE 2015-2016 

Advent  29 noiembrie - 24 decembrie

            29.11   Luca 21,25-36

              6.12   Filipeni 4,1-9

            13.12   1Tes. 5,1-11

            20.12   Luca  1,26-38

           

Craciun 25.12-5.01

25.12 La miezul noptii   Matei  1,1-24

          In zori                 Luca  2,1-20

          Ziua                     Ioan 21,15-25

In zilele de Craciun              Ioan 21,15-25

 27.12  Luca  2,1-20

Anul Nou                        Ioan 1,1-14

 3.01               Luca 2, 21-35         

           

Epifania  6 ianuarie – 6 februarie

6.01    Matei  2,1-12

             10.01 Matei  2, 1-12

            17.01  Luca  2, 41-52

            24.01  Ioan    2,1-11

            31.01  Matei, 8,1-13                                                                    

P. intermediara   7 februarie- 27 februarie

              7.02   Luca 18,18-36

            14.02   Matei 4, 1-11

            21.02   Matei 17, 1-13

 

Patimile 28 februarie - 19 martie

              28.02 Luca 11,14-36

                6.03 Ioan 6,1-15

              13.03 Ioan 8,1-13

 

Saptamana Mare         20 martie- 26 martie

  20.03 Duminica Floriilor    Matei 21,1-11

  24.03 Joia Mare           Luca 23,13-32

  25.03 Vinerea Mare    Ioan  19,1-15

  26.03 Sambata Mare Ioan  19,16-42

 

Pastele    27 martie - 4 mai

27.03 Duminica Invierii Marcu 16,1-18

 3.04   Ioan 20, 10-29

10.04  Ioan 10, 1-21

            17.04  Ioan 15, 1-27

            24.04  Ioan 16, 1-33

            1.05  Ioan 14, 1-31

Inaltarea  5 mai- 14 mai

                5.05 Ioan 16,24-33

                8.05 Ioan 16,24-33

 

Rusaliile  15 - 17 mai

             15.05  Ioan 14,23-31

            16.05  Ioan  14,23-31

             17.05  Ioan 14,23-31

 

Perioada intermediara  18 mai - 23 iunie

             22.05     Ioan   3, 1-21

              29.05    Ioan   4,1-26

              5.06  Ioan 17,1-5

             12.06  Ioan 17, 6-11

               19.06 Ioan 17, 12-26

 

Sfantul Ioan 24 iunie- 23 iulie

24 .06 Marcu 1,1-11

            26.06  Marcu  1,1-11

              3.07  Ioan 2, 22-36

             10.07  Matei   3, 1-17

            17.07   Ioan  1,19-34

 

Per. intermediara   24 iulie- 28 septembrie

            24.07  Marcu  8,27-38; 9.1

31.07 Matei 7, 1-14

            7.08    Luca  15

            14 .08 Luca 9, 1-17

            21.08  Luca  18, 35 -43

            28.08  Marcu 7, 31-37

              4.09 Luca 10, 1-20

             11.09 Luca 17, 11-19

             18.09 Matei 6, 19-34

            25.09  Luca 7, 11-17

                       

Sfantul Mihail   29 sept.- 29 octombrie

            29.09  Matei 22,1-14

             2.10   Matei 22,1-14

             9.10   Apocalipsa 12

           16.10    Apoc 19,11-16

           23.10    Efeseni 6,10-19

Per. intermediara  30 oct.- 26 noiembrie

            30.10  Apocalipsa 1

              6.11  Apocalipsa 3

            13.11  Apocalipsa 7,9-17

            20.11  Apocalipsa 14

 

 

 

 Urare de CrĂciun

 

 

 

 

 

 

Fie ca lumina Crăciunului să strălucească mereu în inimile noastre, aducând speranţa, pacea şi curajul de a ne confrunta cu marile provocări ale noului an!

 

 

 

 

 

 

INFO

http://www.comunitateacrestinilor.ro/

https://www.facebook.com/pages/Comunitatea-Creştinilor/597762496949151

http://www.tabarabelis.eu/

Centre ale Comunităţii Creştinilor în România

Bucureşti :Str. Astronomului nr. 5 sect 1;

Mihaela Deaconu, tel:0733701244 email: deaconu_mhl@yahoo.com

Zoltan Andras 0723296306, e.mail zoltanandras@dnt.ro

Cluj-Napoca : Bulevardul. 21 decembrie 1989 nr 36, ap 5

Rodica Oancea tel 0264554732, Diana Stoica e.mail: diana.stoica@yahoo.com

Alte persoane de contact

Nora Tigăreanu, Cluj, email: noratig@yahoo.com, 0741076471

Lidia Blidariu, Bacău,  tel.0234515261; 0788968599, e.mail: lidiablidariu@yahoo.com

Verginia Petrovici, Iaşi,: tel 0748140974 e.mail:  vpetrovici2002@yahoo.com

Laurenţiu Cîmpeanu,  e.mail: laurentiucimpeanu@yahoo.com