Scrisoare de Sânziene 2012

Cuprins

De La Violenţa Care Omoară La Violenţa-Forţă De Devenire.

1

Scrisoare De Sfantul Ioan.

2

Cinci Altare În Răsăritul Europei

2

Retrospective.

3

Sărbătoarea Confirmării Tinerilor

3

Intâlnire De Paşte La Cluj

4

Impresiile Unui Tânăr Confirmat

4

Evocari

5

Omul Şi Comunitatea.

5

Consideraţii Asupra Evangheliei După Matei

6

Sfântul Ilie.

7

Vesti Din Comunitate.

7

Veşti De La Prieteni

8

Invitaţie La Nuntă.

9

Brief, Martie-Iulie 2012.

9

Alte Veşti

9

Perspective.

9

Taina Trinităţii - Ii

9

Programul  Simpozionulul De Vară  De La Beliş ,  19-30 Iulie.

10

Tabăra De Vară De La Beliş, 2012-Date Organizatorice.

10

Perspective.

11

Pericope.

11

Urare De Sânziene.

12

               

Redacţia: Lidia Blidariu, Monica Culda, Verginia Petrovici

*Coperta a fost realizata de Rodica Cantemir - reproducere dupa  Ninetta Sombart

 

                                   

            

De la violenţa care omoară la violenţa-forţă de devenire

                                                                                                    Marie-Pierrette Robert

Pamântul este adesea violentat de mâna omului, care conduce maşini ce-l muncesc, îl grapă, îl recoltează  ” de la distanţă” , fără să-l mai atingă. Mâna omului, de-acum deja mult timp, nu  mai ia bulgarele de pamânt pentru a-l simţi în căuşul palmei, pentru a simţi şi “asculta” mirosul său, sau pentru a a-l lăsa să se adune între degete ca  într-o capelă mică de rugăciune. Maşina gargantuelică striveşte, zdrobeşte, răneşte, ucide pamântul. Violenţe şi violenţe. Şi totuşi pamântul dă recoltele sale, an de an. El este recunoscător acolo unde oamenii îl tratează uman, în acele alegeri pentru activitatea în agricultură în care inima omului are un loc.

Tragedia din primăvara trecută de la Fukushima, trista aniversare a Cernobâlului ne vorbesc, cu ce elocvenţă strigătoare la cer!, despre violenţa mortală pe care omul o aplică pamântului.

 În acest domeniu, de asemenea, oamenii arată şi voinţa lor de a proceda în alt fel. Printr-o altfel de agricultură ei merg şi contra curentului tendinţei accentuate numai spre profit, care s-a generalizat. Ei se fac artizanii unei acţiuni care necesită o imensă cantitate de voinţă. Este vorba aici de o voinţă, care vrea sa creeze o legatură nouă a omului cu Creaţia. În greaca veche aceasta se exprima prin cuvintele: violenţa-forţă creatoare. Nu este o violenţă distructivă, ci o violenţă care este forţa creatoare originală. O voinţă care este energie creatoare.

Evanghelia după Matei vorbeşte despre Ioan Botezătorul folosind cu precizie acest cuvânt: “Din vremea lui Ioan Botezătorul cei violenţi -impetuoşi percep lumile spirituale” (fr.- nota trad.) - în româna “Din vremea lui Ioan Botezătorul împărăţia cerurilor se ia cu năvală”( nota trad.) - Matei 11, 12. Ioan Botezătorul este purtătorul unei asemenea energii, care nu e o forţă depusă în om, aşa cum există el prin natura sa. Ceea ce ne spune Evanghelia este că Ioan este ” cel mai mare dintre cei născuţi din femei” şi “cel mai mic în lumea îngerilor”( Matei, 11,11). Om şi înger sunt în el în mod real, constitutiv.

Această forţă-violenţă a originilor, ea arde în conştienţa sa şi poate să-l facă pe Ioan să pronunţe aceste cuvinte: “El trebuie să crească, şi eu să descresc”( Ioan 3, 30). 

În ciuda dimensiunii supraumane a acestei afirmaţii, noi simţim bine că ea ne priveşte de foarte aproape, dacă nu vrem sa ne luăm din ce în ce mai mult riscul de a nu vedea mai departe de  necesităţile cele mai plate şi mai plictisitoare ale vieţii noastre terestre, inspirate de spiritul materialităţii în care tot Spiritul a disparut.

Este ceea ce o făcea şi pe Simone Weil să spună: ” Răul  este libertatea fără nici un fel de limite; pentru asta răul este monoton. “Monoton”, în sensul propriu al cuvântului, înseamnă: care nu ştie joace-cânte decât pe un ton monocord şi plictisitor, mat, extenuant; şi care nu ştie să se asculte pe sine însuşi, fără nici un interes pentru altceva.

Mesajul lui Ioan Botezătorul ajunge ne violenteze, o violenţă creatoare, ca aceea cu care învelişul bobocului plesneşte ca să lase floarea să se deschidă spre cer. Ce am auzi dacă am avea urechi să ascultăm această desfacere a bobocului? Când vechile înţelepciuni spun că zborul unui fluture  răsună până la marginile pamântului, ce să gândim atunci despre forţa –violenţă care face sa vibreze pamântul nostru mamă, în fiecare clipă, copleşit de chinurile pe care omul i le provoacă.

 Sub privirea îngerilor omul este încă un homunculus, un omuleţ, căruia adesea îi e frică chiar înainte de a fi întreprins cea mai mică deschidere a propriului boboc interior. Ne e frică de lumile de sus, poate  mai mult  decât vrem să o recunoaştem.  « El trebuie să crească… » : aceste cuvinte sunt piatra noastră de temelie, fundaţia unei noi legături cu Christos, pe care putem să- L invităm să lucreze în noi; cu Christos care merge cu/în noi, pe căile noastre, care merge smerit şi onest, cu ceea ce noi suntem, cu cele la care aspirăm, noi mergem contra curentului obisnuinţelor  şi necesităţilor facile în viaţa noastră terestră.

 Actul cultic, actul rugăciunii practicate într-un mod optim, am putea spune, căci acestea depăşesc capacitatea personal-individuală, sunt locuri unde sufletul uman intră în contact cu această violenţă-forţă creatoare (forţa de “năvală”, impetuozitate), şi începe să o cultive şi să o (re)culeagă în el. Pentru el însuşi, pentru fraţii umani, şi pentru regnurile naturii.

Noi nu putem face  nimic pentru ca maşinile şi industriile care torturează pamântul să înceteze răutăţile lor; dar putem contribui la activităţi ca forţe vindecătoare să-i fie integrate/incluse. Este sensul Actului sacru de Euharistie, care transformă materia în lumină a Spiritului iradiantă şi tămăduitoare.

                                                                                               Traducere, Lidia Blidariu

                                                                     Din- Perspectives chretiennes, Saint Jean 2011

          Dragi prieteni din Romania

        Fiecăruia dintre voi, gândurile mele cele  mai călduroase  înaintând spre timpul sărbătorii de Sfantul Ioan. Pe curând, la Belis , pentru a ne intalni din nou cu taina trinitatii si a integra lucrarea noastra devenirii comunitatii, vietii.

                                                                                               Marie-Pierrette Robert

Inapoi

 

SCRISOARE DE SFANTUL IOAN

Dragi prieteni!

Perioada sărbătorii Sfântului Ioan este o perioadă de răscruce în an, în natură şi de asemenea în împărăţia oamenilor. De ziua Sfântului Ioan soarele a atins înălţimea maximă deasupra orizontului, din acest moment zilele se scurtează şi nopţile devin încet mai lungi.

Perioada sărbătorii Sfântului Ioan este o perioadă bogată, de culminaţie în natură, culturile de pe câmp se coc, fructele vor fi curând recoltate.  Fiecare floare ne revelează lumea spirituală în imagine senzorială. "Împărăţiile cerului s-au apropiat ."

Dar în împărăţia oamenilor? – În Evanghelie putem citi cum Marcu (Mc. 1.1) vorbeşte despre reluarea acţiunii îngerilor pe pământ. El indică omul în care această nouă muncă a îngerilor s-a revelat mai întâi: Ioan. Ce se putea percepe nou la el? Impresionantă era privirea sa, el vedea ce nu era vizibil pentru ceilalţi oameni: Dumnezeul din oameni. Această capacitate era necesară pentru Christos pentru a putea apărea pe pământ. El avea nevoie de omul care să-l recunoască.  În acelaşi timp însă Ioan era cel al cărui privire putea pătrunde în viitor. Acest lucru devine clar din cuvintele sale: „După mine va veni cel ce a fost înaintea mea...". Conştienţa sa cuprinde viitorul şi în acelaşi timp trecutul. Ioan este cel care din prezenţa spiritului putea face ceea ce era necesar. El devine premergătorul Celui ce urmează să vină.

Cum devenim noi premergători ai Celui ce vine? Pe atunci, la începutul unei noi ere, cea creştină, Ioan a fost cel dintâi.

Din nou trăim o perioadă de schimbări/ începuturi/ de răscruce şi avem nevoie de privirea ioaneică, care caută în oameni divinitatea, în spatele a tot ceea ce o ascunde. Avem nevoie de privirea care îşi creează mai întâi în propriul suflet imagini despre cum ar trebui să se configureze viitorul pământului. Suntem fericiţi să păstrăm visând momentul şi credem că vom putea prelungi acest moment, pentru că este aşa de frumos. Dar dacă privim lucrurile just adeseori ne este teamă de viitor. 

Este necesar să luăm în considerare faptul că, lumea va lua forma imaginilor pe care noi le purtăm acum în gândurile noastre. Acestea, împreună cu impulsurile noastre morale, sunt impulsuri pentru îngeri, care prin acţiunea îngerilor vor fi transformate în ceva nou. Natura ne arată imaginile devenite vizibile, imagini care în timpul iernii au trăit invizibile în gândurile îngerilor. Să dezvoltăm în noi forţa de a putea vedea în natură din ce în ce mai mult esenţa plantelor, iar în om să vedem pe cel care el vrea cu adevărat să devină. Atunci vom fi cocreatori ai acestei priviri îngereşti care veghează asupra fiecărui om, pentru ca el să devină – Om – loc de întâlnire cu divinul.

                        Vesele salutări de Sânziene,  Armgard Hasselman( Bonn)

                                                                                  Traducere Gabriela Cimpeanu

Inapoi

 

Cinci altare în Răsăritul Europei

În viaţa Comunităţii din lumea întreagă se fac simţite în ultimii ani două regiuni cu o viaţă comunitară deosebit de intensă. Pe de-o parte America (atât cea de Nord cât şi cea de Sud) – iar pe de altă parte, răsăritul Europei.

După instituirea Comunităţii Creştinilor în 1922, fondarea comunităţii din Praga - Cehia are loc tot în anii `20, între cele două Războaie mondiale, prima în partea central- răsăriteană europeană. După aceasta a urmat o pauză lungă. Comunismul, restricţiile lagărului socialist. Şi apoi a venit 1989. Prima ţară în care s-a continuat  şirul fondărilor de comunităţi, după căderea Cortinei de fier a fost  Ucraina - Odessa, apoi a urmat Georgia -Tbilisi  şi  Estonia -Tallinn, toate din fosta URSS.

Din decembrie 2011 Ungaria (Budapesta) este cea de-a cincea ţară în care se celebrează regulat. Puţină istorie despre drumul până aici.

În Ungaria primul pas a fost făcut de preotul Gerhard Palmer (din Germania de Est-DDR) – care a celebrat primul botez în 1965.

In 1979  Michael Kaiser redeschide, cu un al doilea botez, un şir de întâlniri, simpozione, cununii şi botezuri ; în 2002 a avut loc prima confirmare în limba maghiară. Cele peste 26 de şcoli şi grădiniţe Waldorf înfiinţate după 1989 şi-au  arătat roadele şi au fost deschise ideilor de reînnoire religioasă creştină.

În 2003 a avut loc un prim simpozion cu Gwendolin Fischer şi Imre Silye (pe vremea aceea încă student seminarist la Stutgart) cu tema “Creştinismul supaconfesional”. Dna Fischer ( care slujeşte în Austria) era în acea perioada în  conducerea Seminarului de preoţi din Hamburg.

Până la sfinţirea ca preot a lui Imre Silye în 2007, Michael Kaiser organizează în continuare simpozioane, tabere de vară. Comunitatea creşte şi, tot în 2007, se dobândeşte recunoaşterea juridică a Comunităţii  Creştinilor în Ungaria ca şi comunitate religioasă, statut care din păcate stă din nou sub semnul întrebării din cauza unei noi schimbări a legii.

In 2008  dl.Kaiser îşi înceteaza activitatea – o încercare grea pentru mulţti, un moment în care mulţi au trebuit să-şi redefinească apartenenţa la Comunitate.

In ultimii doi ani pregătirea Fondării  Comunităţii Creştinilor fost continuată – din însărcinarea Cercului celor Şapte -  de Imre Silye şi Gwendolin Fischer.

Pas cu pas – au conştientizat posibilităţile concrete din ţară, au luat naştere cercuri de studiul Evangheliei în care se lucra şi în absenţa preotului.

Din vara anului 2010 Imre Silye s-a mutat din St. Gallen- Elvetia, prima sa comunitate, în Ungaria şi a început să lucreze împreună cu Gwendolin Fischer  la o singură întrebare: Ce înseamnă Fondarea? După decizia de fondare de către grupele de lucru din Ungaria, s-au adresat în martie 2011 conducerii Comunităţii mondiale de la Berlin. Impreună au constatat ceea ce mai era nevoie pentru asigurarea unei bune baze pentru fondare: găsirea unui spaţiu propriu, existenţa vesmintelor şi a obiectelor de cult, traducerea tuturor textelor cultice în limba maghiară, finanţele.

După motto-ul “Pe cel îndrăzneţ îl ajută Dumnezeu” – vecinii nostri s-au pus pe lucru şi au găsit cu câteva zile înainte de termenul propus pentru fondare, în centrul oraşului Budapesta – la 200 m de clădirea Parlamentului şi la 200 m de malul Dunarii  - o locuinţă spaţioasă , care a fost, în scurt timp, transformată într-un spaţiu adecvat vieţii comunităţii. În mjlocul forfotei o oază de viaţă.

 In toamna 2011 s-a luat hotararea Fondării în Budapesta, la al treilea Advent. Sărbătorirea evenimentului a fost în februarie 2012, la Dobogokö, în prezenţa a 200 de invitaţi din toată lumea.

Incercările au continuat pentru  cei 12 principali organizatori/colaboratori până în ziua festivităţii –  zăpada mare care a blocat multe artere de circulaţie, (multi dintre cei care doreau să participe din România au rămas din această cauză acasă), falimentul liniei aeriene de stat Malev tocmai la acel sfârşit de săptămâna de februarie, etc.

S-a privit şi în viitor la Dobogokö. Dupa atâtea momente festive s-a privit şi la “monotonia” cotidianului care le stă înainte şi care va trebui de fiecare dată însufleţit.  

M-au impresionat multe momente la Dobogokö. Iată două din ele. După slujba pentru copii - adulţii şi copiii împreună au realizat un mozaic din multele pietricele pe care le-au adus cu ei  un peşte - ca amintire pentru ziua fondării şi ca semn al drumului şi ţelului comun. Intr-un alt colţ stătea un război de ţesut, cu multe suveici cu lână de diferite culori. Oaspeţii au fost invitaţi ca în timpul zilei să se aşeze la război şi să continue ţesătura începută cu câteva fire...

Bucata prin care s-au unit astfel oamenii a fost atârnată apoi în comunitate, ca simbol vizibil al voinţei comune de a ţese ceva nou!

Viaţa comunitară creşte şi-şi caută albii în Răsăritul Europei. Cel de al cincilea altar răsăritean s-a fondat. E o pondere de bun augur pentru anul aniversării celor 90 de ani de la Fondarea Comunităţii Creştinilor (16 septembrie 1922). Şi pentru următorii ani...

                                                                                            Monica Culda

Inapoi

RETROSPECTIVE

 

SĂRBĂTOAREA CONFIRMĂRII TINERILOR

                                                            Cluj, 4-6 mai 2012

Totul a început anul trecut în tabăra de la Belis. Se formase o grupă de confirmanzi ce urmau ca, anul urmator, să participe prima dată la Actul de Sfintire a Omului-pentru adulti- şi in  care urmau să primeasca prima cuminecare cu trupul si sangele lui Christos, să devină membrii potenţiali ai Comunităţii Creştinilor.

A urmat o etapă de pregătire: o lucrare având ca temă una din Evagheliile Noului Testament, la alegere, iar ca subiect - unul dintre peronajele prezente în aceasta.  Alex, băiatul nostru, a ales Evanghelia lui Matei, iar ca personaj- Ioan Botezatorul. De mare importanţă era şi transcrierea Crezului, a realizării unui blazon care să îl reprezinte, a imaginii icoanei ce îl reprezintă pe Isus şi care apare deasupra altarului şi a unei documentaţii despre viaţa oamenilor din Epoca lui Isus. Când toate acestea au fost gata, a urmat o întâlnire, la Cluj, între confirmanzi şi doamna preoteasă Monica Culda, ce a avut cu aceştia discuţii pe baza lucrărilor prezentate.

Dupa o iarnă interminabilă şi grea, am aşteptat cu nerăbdare să mergem la Cluj, la data stabilită pentru confirmare. Odată ajunşi, am avut parte de o primire călduroasă şi emoţionantă atât din partea prietenilor din comunitate, cât şi a doamnei Culda şi a doamnei Robert,i pe care le-am reîntâlinit cu mult drag.                                                                                                                                                                   

Seara a trecut atât de repede şi de frumos, iar temele seminarului atât de captivante, încât nici nu am simţit că s-a făcut deja foarte târziu. Urma să mergem la Grădiniţa Waldorf unde a doua zi avea loc un prânz cu invitaţii ce urmau să fie prezenţi la Sacramentul Confirmării.

Abia atunci, noaptea târziu, am observat acea lună plină, imensă, de culoare portocalie, cea mai mare lună din acest an. Era copleşitoare. Mi-am adus aminte atunci că un vechi iniţiat care punea întrebări soarelui atunci când luna era nouă,  primea răspunsurile doar în timpul Lunii pline şi m-am gândit că nimic nu este întâmplător: confirmarea de a doua zi şi luna plină care se nimerea să fie şi superluna anului.

Aşa cum ştim de la R. Steiner: „fortele Lunii au particularitatea de a-i conferi omului organizarea, organismul care îi permite să gândească, să mediteze, dar ele sunt şi forţele care îl readuc pe om din lumea spirituală atunci când, traversând sfera eterică, trebuie să-şi găsească drumul pentru încarnarea sa pe Pământ...În timp ce Soarele îşi trimite continuu lumina sa spre Pământ, Pământul trimite fără încetare în spaţiul cosmic razele de voinţă, voinţa tuturor oamenilor care trăiesc pe Pământ. Şi când omul se află în strălucirea Lunii, el primeşte razele de gândire pe care Cosmosul le trimite către el”.

Ne-am trezit dimineaţă cu sentimentul unui început, al unei uşi care se închidea şi a alteia ce se deschidea în faţa noastră, a unor întrebări pe care le-am pus şi la care acum am primit răspuns. Deseori am fost întrebată de către cunoscuţi: ce este această confirmare? Te obligă? Ţi-au promis ceva? Acum ştiam răspunsurile. Confirmarea desăvârşeşte sacramentul Botezului, conferind copiilor o mai mare responsabilitate religioasă. Căci a confirma înseamnă a întări, a susţine, a recunoaşte autenticitatea, exactitatea unui lucru, justeţea unei afirmaţii; a adeveri.

        

Description: C:\Users\all\Desktop\549194_415451198485833_100000628695858_1343646_1398753193_n.jpg

             

Description: C:\Users\all\Desktop\547903_415451251819161_100000628695858_1343647_63592044_n.jpg

        In centrul atenţiei comunitatii - tinerii!         Vin şi daruri de la preoteasa M. Culda şi Henrike

Odată ajunşi la sediul Comunităţii Creştinilor din Cluj, emoţiile nu mai puteau fi stăpânite. Puterea evenimentului care avea să aiba loc deja îşi făcea simţită prezenţa. Am intrat în sală alături de ceilalţi invitaţi şi am aşteptat cu nerăbdare intrarea copiilor. Ceremonialul a fost unic.  Atmosfera era unică. Unice erau şi cele două preotese şi cei doi ministranţi pătrunşi şi ei de importanţa momentului. Cei trei tineri, imaculaţi ca nişte îngeri, s-au aşezat în primul rând aşteptând ca să înceapă pentru prima oară şi special pentru ei, Actul de Sfinţire a Omului. În rândul doi, eram noi părinţii şi fraţii acelora care acum treceau pragul adolescenţei. Cred că la fel ca mine, şi ceilalţi se gândeau că acum a venit timpul ca, dupa ce „am primit cu respect, l-am crescut cu iubire, să ne lăsăm copilul în libertate deplină ”. Emoţiile părinţilor au luat forma lacrimilor de bucurie pentru tinerii care au pătruns într-o nouă etapă a vieţii.

 

 

          

     

       Părinţii şi copiii confirmaţi fericiţi!                    Familia Stan din Bucuresti şi eroul lor

După slujba de Confimare, a venit momentul ca cei care mai ieri erau copii să fie prezentaţi  comunităţii de către părinţi, să primească cadouri, moment în care atmosfera s-a mai relaxat, deoarece Teodor şi Ana ne-au surprins prin interpretările lor la pian, iar Alex a trebuit să treacă peste un test dat spre rezolvare de catre dna. Culda.

La sfârşit am participat cu toţii la masa festivă de la grădiniţa Waldorf unde, pe lângă specialităţile locale, am avut parte şi de un tort fantastic de bun, venit să încununeze ziua minunată pe care am trait-o cu toţii din punct de vedere fizic, dar mai ales spiritual.


               Mirela Stan               

Inapoi 


INTÂLNIRE DE PAŞTE LA CLUJ


In luna mai , 4-6 ,2012,  în zilele pascale,  Clujul a găzduit dupa 4 ani o nouă Confirmare a tinerilor din Comunitate  şi un mic simpozion de Paşte . La acest eveniment au fost prezente preotesele nostre dragi  dna Marie -Pierrette Robert, dna Monica Culda  şi aproximativ 60 de persoane, membrii şi simpatizanţi ai Comunităţii Creştinilor din toata ţara.

Vineri s-au făcut pregătiri  pentru sărbătoarea Confirmării, curs pentru ministranţi ,iar seara membrii Comunităţii au avut o primă  întâlnire cu dna Robert şi o încheiere cultică.Sâmbătă ,dupa Actul de Sfinţire a Omului, au continuat discuţiile cu dna Robert. Consiliul Asociaţiei şi grupul de purtători au prezentat ceea ce s-a lucrat la ultima întâlnire  legat de sarcinile Consiliului şi a grupului de purtatori şi clarificarea situaţiei financiare, administrative şi statutul  membrilor, organigrama de funcţionare a  Asociatiei Comunitătţi. D-na Robert a fost încântată de munca depusă şi de rezultatele obtţnute.  Ca încurajare  ne-a spus   că dânsa speră ca atunci cand îşi va sărbători împlinirea celor 60 de ani  de viaţă să putem şi noi sărbători întemeierea Comunităţii în România. A fost o mare bucurie pentru noi să auzim această dorinţă . Acum ramâne ca noi să o împlinim.

Sambătă seara au fost mulţi participanţi la conferinţa legata de Sacramentul Confirmării,  a celor doua preotese. Dânsele ne-au prezentat atat de frumos problemele pubertăţii , necesitatea experienţelor de la această vârstă, dar şi  justa decizie de care trebuie să dea dovadă tinerii, încat am plecat mult mai liniştiti şi împăcaţi cu statutul de părinte de adolescent.

Duminica Confirmării copiilor noştri a fost ce mai frumoasa zi !!!                                                                                                                       Nora Tigareanu

  

   Fam Anei Tigareanu (Cluj) şi naşa ei                         

  Proaspetii confirmati: Ana, Teo şi Alex cu M. Culda                   


Inapoi

             

Impresiile unui tânăr confirmat


      Dragi prieteni,

Experienţa făcută pe 6 mai la Cluj, cu ocazia Confirmării mele a fost interesantă şi nouă pentru mine. Cu toate că am mai asistat o dată la slujba de Confirmare în urma cu ceva vreme tot la Cluj(2008 nota red), de data aceasta sentimentele pe care le-am trăit au fost diferite. Acum am încercat să fiu atent la fiecare detaliu şi să-l iau cu mine în suflet.

Tot ce s-a întâmplat acolo începând cu slujba de Confirmare şi Actul de Sfinţire a Omului,  continuând cu felicitările şi darurile primite din partea comunităţii, prezentarea noastra  şi probele, masa festivă şi petrecerea, au făcut ca această zi să fie una deosebită in viaţa mea. Cu siguranţă, nu o voi uita niciodată.

                                                                                         Mulţumesc tuturor, Teodor Cîmpeanu

                          

Description: C:\Users\all\Desktop\560380_4154427gcfd.jpg

   

Familia Cimpeanu ( Sibiu) mandri de Teo                           Am primit prima impartasanie!!

  

 “Tinereţea nu este o perioadă a vieţii, ea este o stare de spirit. Este elanul voinţei, vioiciunea fanteziei, vigoarea sentimentelor, victoria curajului asupra laşităţii, triumful spiritului de aventură asupra lentorii…”  Albert Schweizer

 

Inapoi

 


EVOCARI                             


Omul şi comunitatea

  

Friedrich Rittelmeyer– împlinirea unui destin deosebit

Despre anul 2012 s-au spus multe, dar încă nu s-a spus totul. Aşadar am găsit că este relevant atât pentru viaţa spirituală cât şi pentru viaţa socială să aducem în conştienţa noastră faptul că în acest an se împlinesc 90 de ani de la întemeierea la 16.09.1922 la Goetheanum, Dornach-Elveţia, a Comunităţii Creştinilor - Mişcare de înnoire spirituală a creştinismului.

Dacă pentru fiinţa umană ritmul de evoluţie este septenal, nu acelaşi lucru se întâmplă şi cu viaţa socială a omenirii care se dezvoltă după un ritm de cinci ani. Iar dacă facem o împărţire simplă: 90:5=18 (cicluri) observăm că rezultatul este o cifră interesantă care ne poate duce cu gândul la un fel de „maturitate” a acestei mişcări spirituale. Nu mi-am propus să fac aici o astfel de analiză, dar cred că oricare dintre noi, dacă doreşte, poate parcurge retrospectiv viaţa Comunităţii din România şi va găsi ritmic momentele dătătoare de impuls: 2007 – iniţierea proiectului de fondare a Comunităţii Creştinilor în România, 2002 - hirotonisirea primei preotese românce şi Actul de Sfinţire a Omului în limba română, 1997- simpozionul internaţional de la Beliş cu participarea a peste 100 de oameni cand preotesei  pioniere Rose Klockenbring i s-a asociat   Michael Debus si Claudia Stockmann, 1992 - primul Act de Sfinţire a Omului de după revoluţie ţinut la capelina de la Beliş de către preoteasa Rose Klockenbring.

Aşa cum a dat de înţeles odată Rudolf Steiner, întemeierea Comunităţii Creştinilor s-a produs mai întâi în lumea spirituală şi a fost realizată de fiinţe spirituale. Originea ei propriu-zisă trebuie căutată deci în faptele unor îngeri şi arhangheli – până sus, la cele mai înalte fiinţe ale ierarhiilor cereşti. Ele primesc şi modelează ceea ce vine azi de la cea de a doua venire a lui Christos şi care trebuie să înceapă a trăi printre noi.

Îngerilor care au acţionat în lumea spirituală la naşterea Comunităţii Creştinilor li s-au alăturat şi un număr de oameni, care mai târziu au avut destinul de a lucra la dezvoltarea pe pământ a acesteia. Biografiile întemeietorilor au fost conduse „de la mari depărtări” către momentul în care cercul s-a constituit, făcând astfel posibilă începerea muncii de reînnoire a vieţii religioase. Ea îşi are originea în acei oameni care căutau un nou drum religios pornind de la trăirea în sânul Creştinismului şi simţind nevoia imperioasă de a găsi, printr-o însuşire vie a conţinutului suprasensibil al creştinismului, unirea sufletului uman cu lumea veşnică din care este el originar. Ei făcuseră cunoştinţă cu antroposofia, şi erau convinşi că aceasta le putea da ceea ce căutau. Dar ei nu căutau calea antroposofică, ci o cale specific religioasă. Steiner vorbeşte despre premizele întemeierii acestei mişcări spirituale:

„A devenit apoi posibil ca ei să meargă la doctor Rittelmeyer şi să-i prezinte năzuinţele lor legate de o preoţie creştină orientată spre spiritual. În el trăia o personalitate care era în cel mai adevărat sens al cuvântului preot creştin şi antroposof. El trăise înnoirea creştinismului, ce-i drept, fără viaţă de cult, dar conform spiritului şi aceasta în sensul cel mai adevărat al cuvântului - în activitatea pe care o desfăşura el însuşi. A oferi ceva din direcţia antroposofiei pentru înnoirea vieţii creştine - aceasta făcea să se ivească de la sine întrebarea practică: oare cum va primi Rittelmeyer ceea ce i se oferă? Ce poziţie va lua faţă de eforturile de înfăptuire a acestei voinţe. Căci mişcarea antroposofică vedea în Friedrich Rittelmeyer imaginea-model a unei personalităţi care unise în sine Creştinismul şi Antoposofia în armonia lăuntrică a inimii şi în armonia activităţii desfăşurate pe plan exterior.

Şi Rittelmeyer spuse din toată inima: „da”. Cu acestea s-a dobândit un punct de pornire solid pentru mişcarea independentă de înnoire a vieţii religioase."

Rittelmeyer a găsit antroposofia în momentul în care Biserica sa îi ceruse să ţină conferinţe împotriva antroposofiei. El şi-a dat seama că trebuie să o studieze în mod temeinic şi atunci destinul i l-a scos în cale pe Michael Bauer care l-a condus către Rudolf Steiner. Dar nici atunci şi nici mai târziu când s-a aflat faţă în faţă cu Rudolf Steiner însuşi Rittelmeyer nu a renunţat la un anumit scepticism sănătos: nu vroia să fie tutelat în nici o privinţă.

În anul 1911, când Rittelmeyer l-a întâlnit pentru prima dată pe Rudolf Steiner, el avea un auditoriu mult mai larg decât Steiner însuşi. Rittelmeyer ştia să umple nu numai cele mai mari biserici, ci şi cele mai mari săli pentru conferinţe. Numărul celor care îl urmau era de ordinul miilor, pe când cei din jurul lui Rudolf Steiner nu depăşeau câteva sute. Nu putem decât să-l stimăm cu atât mai mult pe Rittelmeyer, dacă a recunoscut, cu toate acestea, măreţia spirituală unică a lui Rudolf Steiner.

În primăvara anului 1917 Rittelmeyer a fost chemat de la Nürnberg la Berlin, la unul dintre cele mai influente amvoane ale Germaniei, comparabil cu cel de la Sfântul Pavel sau de la City Tempel din Londra. Se părea că nu va mai dura mult până când avea să i se ofere cea mai mare poziţie din cadrul Bisericii Evanghelice a Germaniei. Dar totul avea să fie altfel. Rittelmeyer împlinise 48 de ani atunci când a avut loc marea cotitură a vieţii sale. Destinul l-a ajutat, dar nu l-a constrâns. În anul 1918 a fost lovit de o nenorocire - fracturarea unui picior, care la început nu a fost considerată prea gravă. Dar cu timpul s-au arătat vătămări interne şi cu începere din vara anului 1920 el a trebuit să se retragă pentru aproape un an de zile din viaţa publică. În tot acest timp, în care nu a avut voie să exercite nici un fel de activitate, a avut răgazul să cugete asupra mişcării de înnoire a vieţii religioase, despre care a dorit să fie informat de la bun început. Tot ceea ce s-a mişcat în spiritul său în cursul acestor luni a avut o importanţă decisivă. În momentul în care se refăcuse în suficientă măsură ca să se poată întâlni cu cercul întemeietorilor, hotărârea lui era deja luată. Atunci când a primit textul „Actului de sfinţire a omului” şi a meditat temeinic asupra lui a avut o trăire pur spirituală ce a constituit un factor decisiv şi anume faptul că în pâinea de la altar, Christos Cel Viu vine în mod real la oameni. Această trăire a fost atât de sigură şi de puternică încât pe ea putea fi clădită o întreagă viaţă cu un nou serviciu divin, o nouă comunitate, o nouă lucrare şi vestire a lui Christos.

La 16 septembrie 1922 a fost oficiat, de Friedrich Rittelmeyer, pentru prima dată, Actul de Sfinţire a Omului, care a cuprins şi prima sfinţire a celor 45 de noi preoţi întemeietori.

Gottfried Husemann scria despre Rittelmeyer: „cu o inimă caldă, extraordinar de sensibil, ba chiar cu o simţire delicată, era mişcat dureros de orice dizarmonie. El, care privea deseori ezitant, dar care ştia totuşi să rămână cu voinţă de fier la hotărârile sale, era întru totul însufleţit de un mare dor după omul adevărat… El era un om liber… dar se dăruia în mod liber destinelor oamenilor, din care fapt rezultau dependenţe. El era un om al succesului, ca predestinat să fie conducător. Dar a renunţat la tot (e vorba de poziţia de frunte în cadrul bisericii evanghelice) de dragul unui ideal mai mare.”

Faptul că Rittelmeyer a avut la momentul potrivit generozitatea sufletească de a renunţa, la o vârstă deja matură - avea 50 de ani - la tot ceea ce-şi cucerise până atunci, clădindu-şi viaţa sa proprie şi existenţa numeroasei sale familii pe un viitor nesigur, de abia aceasta a făcut posibilă înfiinţarea Comunităţii Creştinilor.

Destinul său îl condusese în aşa fel încât deja înainte de a-l cunoaşte pe Rudolf Steiner şi antroposofia căutase şi găsise un drum propriu pentru aprofundarea vieţii lăuntrice şi trăirea lumii spirituale – în special

prin faptul că se ocupase de Evanghelia lui Ioan. Vasta sa operă şi stilul interiorizat al acesteia dintre care pot fi amintite doar câteva lucrări şi anume: „Meditaţia”, „Din viaţa mea”, „Întâlnirea mea cu Rudof Steiner” depun mărturie în acest sens.

Rudolf Steiner l-a preţuit până la sfârşit ca pe unul dintre cei mai apropiaţi prieteni împărtăşindu-i „taine” despre care nu a putut discuta cu nimeni altcineva.

Friedrich Rittelmeyer părăseşte această lume în 1938 după o viaţă întreagă închinată căutării adevărului, activitatea lui neobosită în cadrul Comunităţii Creştinilor fiind decisivă în răspândirea acestei noi mişcări spirituale în întreaga lume.

                         Laurentiu Cîmpeanu

 

Inapoi

 


Consideraţii asupra Evangheliei după Matei

 - Eduard Lenz,  Univers Enciclopedic Gold&Triade, Bucureşti/Cluj, 2012


             Această a doua ediţie a cărţii (prima a apărut la editura Triade, la Cluj, în 1999) favorizează unui public mai larg accesul la aceste studii neterminate în mod tragic. Lucrarea este un mesaj multiplu adresat cititorilor. Aşa cum rezultă şi din scrisorile către soţie ale, pe atunci militarului Eduard Lenz, vremurile dătătoare de destin ale celui de-al doilea război mondial se precipitau către deznodământul tragic. În contrast cu delirul războinic şi catastrofa umanitară, preocupările preotului de Comunitatea Creştinilor Eduard Lenz l-au purtat până în dimensiunile esoterice, profunde ale primei Evanghelii. Un mod exemplar de a trăi în lume în condiţii de totală nesiguranţă existenţială. Vremurile au secerat în mod tragic şi vieţi din familia sa, însăşi viaţa autorului încheindu-se prematur înainte de a reveni acasă, înainte de a finaliza aceste consideraţii. Conştientizând această stare de graţie a autorului, orice lectură a studiilor devine mai consistentă, mai inspirativă, mai ales pentru cititorul din România zilelor noastre.

Publicarea pentru a doua oară în româneşte a acestor consideraţii este şi un memento pentru legăturile de destin întinse înspre România prin traducătorul cărţii, Agenor Crişan şi prin îngrijitorul ediţiei originale germane, preotul de Comunitatea Creştinilor Johannes Lenz, unul din primii susţinători ai prezenţei Comunităţii Creştinilor în România, şi profesor în seminarul de preoţi de la Stuttgart, unde au fost studenţi şi numeroşi români.

Profunzimea abordării biblice din acest text nu este întrecută decât de frumuseţea stilului lucrării. Textul neterminat invită la continuarea personală a investigaţiilor după metoda care este ilustrată aici magistral.                        

                                Sorin Tigareanu

          

              

Inapoi

 

Sfântul Ilie

Scena 1 La Ahab şi Izabela (Ilie se află în sala tronului şi îi învinuieşte pe cei doi că au dus poporul lui Israel pe căi nejuste. Doi gardieni păzesc uşa.)

Ahab (supărat, arogant): Tu eşti Ilie, Tişbitul, din ţara Galaadului, care faci totul împotriva poruncilor noastre? Tu eşti cel care nesocoteşti zeii lui Baal şi ai Astarteei?

Ilie (calm, dar ferm): Poporul lui Israel are doar un singur Domn, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Voi, ticăloşilor îl duceţi pe căi greşite.

Ahab (revoltat, ridicând vocea): Cum îndrăzneşti să te adresezi astfel regelui tău? Cum poţi să mâhneşti atât de mult pe regina ta?(Gest către Izabela şi Ahab)

Ilie (ridicând vocea): Unui rege nedemn şi ticălos eu nu pot să-i slujesc. Eu sunt prooroc al unicului Dumnezeu al lui Israel şi de El ascult eu şi de El să vă temeţi şi voi!

Izabela: (Revoltată saltă din tron, adresându-se soţului ei. Gest de ameninţare către Ilie): Cum poţi să-l suferi vorbindu-ţi astfel? Pune-l în lanţuri imediat!

Ilie: (Cu voce de tunet, fermă şi ameninţătoare): Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.(Ilie se face nevăzut înainte ca cineva să poată pune mâna pe el.)

Scena 2 Ilie şi vocea lui Dzeu

Ilie (singur pe un drum pustiu): Doamne, încotro să-mi îndrept paşii căci mânia Izabelei ajunge în ţările cele mai îndepărtate? Ahab a dat poruncă să fiu urmărit şi ucis.

Domnul (Se aude o voce puternică): Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te lângă râul Cherit, care este în faţa Iordanului. Vei bea apă din pârâu şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.(Pantomimă, muzică. Ilie îşi continuă drumul, ajunge în  pustie şi îl vedem hrănit de corbi)

Ilie (în faţa unei grote, rugându-se, la început fără glas, apoi strigând): Doamne, câtmai am de suferit aici în pustie? Apa râului a secat, căldura se face tot mai mare, stau aici singur de atâta timp, iar poporul lui Israel este tot mai rătăcit.

Domnul (Voce): Scoală-te, du-te la Sarepta care ţine de Sidon şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.  (Pantomimă şi aceeaşi muzică ca mai sus: porneşte din nou la drum prin pustie)

Scena 3 Ilie şi văduva din Sarepta(Ostenit se aşează pe o piatră de hotar. Vede o femeie cu un urcior pe cap, venind de la izvor.)

Ilie: Dă-mi, te rog, puţină apă ca să beau, căci sunt ostenit de drum lung. Şi adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine în mâna ta.

Văduva: (Femeia îi dă să bea):Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt; n-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un urcior. Dar iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi vom muri.

Ilie: Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai pregăteşte-mi întâi mie cu untedelemnul şi făina aceea o mică turtă şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi fiul tău. Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului.  (Pantomimă şi muzică: femeia vine cu turta, Ilie mănâncă şi o urmează la casa ei.)

Scena 4 Ilie la casa văduvei (Pantomimă şi muzică: Ilie taie lemne, drege gardul, copilul femeii duce capra la păscut, ea găteşte, aduce apă. La un moment dat, copilul intră pe poartă şi cade din picioare, ca mort.)

Văduva (Femeia speriată strigă): Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să-I aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiurea mea şi să-mi omori astfel fiul?

Ilie (cu voce fermă şi sigură): Dă-mi încoace pe fiul tău. (Femeia îşi ia în braţe copilul şi-l aduce pe banca de lângă casă, bocindu-se)

Ilie (chemându-l pe Dzeu): Doamne, Dumnezeule, oare atât de mult să mâhneşti TU chiar pe văduva aceasta la care am fost primit ca oaspete încât să-i omori fiul? (închinându-se de 3 ori, aplecându-se peste copil): Doamne, Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el. (Copilul se scoală. Ilie îl ia de mână şi-l duce mamei lui): Iată, fiul tău este viu.

Văduva: (Strânge copilul la piept şi cu voce tremurată): Cunosc acum că eşti om al lui Dumnezeu şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr.

Ilie: Acum timpul meu a trecut. Domnul mi-a poruncit să mă duc şi să mă înfăţişez înaintea lui Ahab ca să dea ploaie din nou pe faţa pământului. Rămâneţi cu bine. (Ilie pleacă la drum, aceeaşi muzică de drum)…

 

                                                                     Dramatizare primită de la Verginia Petrovici

Inapoi

 

VESTI DIN COMUNITATE

                                          Întâlniri de suflet

 

Se pare că am ajutat puţin destinul meu, poate l-am şi forţat oarecum! în căutarea consecventă a situaţiilor dificile, provocatoare de schimbări lăuntrice.

Aşa se face că am decis, pentru un timp, să călătoresc, să întâlnesc oameni, să pun umărul unde este nevoie...

Aşa se face că în drumurile mele prin ţară am vizitat prieteni din Comunitatea noastră acasă în familiile lor, în grupele de lucru şi am luat parte la toate activităţile cultice din Cluj, Bucureşti sau Beliş. Dacă ar fi să enumăr doar pe cele de la începutul acestui an şi tot puteţi să vă faceţi o idee, să aveţi o presimţire a ceea ce am putut eu „palpa” din viaţa comunităţii noastre:

 30 dec.-1 ian, Bucureşti, trecerea în noul an cu preoteasa noastră Monica Culda şi sărbătorirea aniversarii a 60 de ani din viaţa mea împreună cu voi;

 15 ian., din nou în Bucureşti, în prezenţa a 15 persoane, alături de preoteasa Anca Burloi, am citit pericopa, am avut discuţii interesante, dătătoare de sens vieţii noastre; zi călduţă, cu flori de primăvară în Cişmigiu.

10-12 febr., pe un ger cumplit şi înzăpeziri pe traseul Iaşi-Bucureşti, am fost prezentă la întâlnirea cu Monica Culda şi Uwe Sondermann, întâlnire care a dat un real impuls de clădire comunităţii bucureştene.

4 martie, Cluj, aceleaşi 5-6 persoane devotate cinstesc altarul capelei, în fiecare dimineaţă de duminică.

  17-18 martie, Cluj, întâlnirea grupului de purtători cu membrii consiliului de conducere al asociaţiei, cu rezultate concrete privind planul de dezvoltare a comunităţii.

1 aprilie, Bucureşti, întâlnirea duminicală şi vizita pe 4 aprilie la Grădiniţa Christophori pentru a-i întâlni pe copiii botezaţi în comunitatea noastră (Clara Barbu, Aron Andraş şi Răzvan Pop )

5-6 mai, evenimentul Confirmării, la Cluj, cu cei trei noi membri ai comunităţii noastre: Ana Ţigăreanu din Cluj, Teodor Cîmpeanu din Sibiu şi Ionuţ Stan din Bucureşti.

27 mai, Bucureşti, o frumoasă întâlnire de Rusaliile cosmice, cu 12 persoane, făcând la ora 14.00 Aleluia odată cu toţi euritmiştii din lume. Un sentiment de apartenenţă cu totul reconfortant!

Mă simt primită cu căldură şi încredere pretutindeni. Mă simt parte a acestui întreg care are nevoie de tot mai multă coerenţă şi conştienţă pentru a-şi creşte forţele de viaţă. Şi mai ales, are nevoie de forţele noaste sufleteşti, în care pot trăi dorurile, aspiraţiile noastre, care aşteaptă să se concretizeze în activităţi cu sens, în iniţiative în care intâlnirile dintre suflete să depăşească nevoile primare: să mă simt bine, să  învăţ ceva nou, să am aprecierea socială...

Noua comunitate christică se poate clădi numai pe interesul real faţă de cel de lângă noi, pe depăşirea limitărilor proprii, pe strădania consecventă de a clădi pe valori eterne.

Citez câteva fraze ale lui Zoltan Andraş, din Scrisoarea de Paşte 2012, cu speranţa că nu rămân doar nişte îndemnuri pe hârtie, nişte întrebări retorice, ci că pot fi prelucrate interior de fiecare dintre noi, pentru a rodi noi forţe colective, care să ne ducă la creşterea noastră a tuturor împreună cu această nouă entitate ce aşteaptă să primească certificatul de naştere de atâţia ani!

Congregaţiile din Cluj şi din Bucureşti sînt în curs de îmbătrînire şi ca număr, foarte reduse. Adolescenţii confirmanzi, împreună cu părinţii lor, precum şi mai ales copiii mici botezaţi nu de mult, împreună cu părinţii lor vor fi cei care vor putea întineri comunitatea, dar mai ales cei care, prin statutul lor social, prin conştienţa modernă şi stilul de viaţă modern, vom putea să ajutăm decisiv la fondarea Comunităţii Creştinilor din România.

Putem fi mai des prezenţi la întîlnirile Comunităţii? Putem să aducem ceva în Comunitate din preocupările noastre, din ceea ce fiinţa noastră a cucerit şi dobîndit între timp prin lucrul spiritual? Putem să facem o muncă creativă de înnoire şi diversificare a formei şi sensului întîlnirilor Comunităţii, poate aducînd prieteni de o seamă cu noi care au preocupări spiritual-religioase, părinţi care vor putea rezona cu viaţa Comunităţii?

Putem, prin ceea ce este fiecare dintre noi, prin prezenţa noastră şi prin resursele noastre, să ajutăm Comunitatea să crească, atît interior, cît şi spre exterior, spre societatea civilă, venind în întîmpinarea căutărilor unora asemeni nouă?

Vă invit şi vă rog să luăm în conştienţă cu seriozitate şi cu iubire aceste lucruri.

            Din constatările mele, prima afirmaţie nu mai este valabilă pentru comunitatea bucureşteană, unde mereu am întâlnit oameni noi, care au şi continuat să vină la întâlnirile duminicale, care vorbesc cu drag despre ceea ce au găsit în acest loc, care contribuie la bunul mers al treburilor capelei. Şi mai ales sunt mereu iniţiative noi: a sărbători un eveniment din viaţa personală, a puncta un moment de amintire a unui eveniment, a învăţa câte ceva practic...

Sugestia mea de a începe studiul pe texte antroposofice, invitând şi prieteni care nu sunt legaţi direct de comunitate, dar care au căutări spirituale, a fost întâmpinată cu interes. Astfel se pot deschide uşile şi pentru noi persoane, se poate crea o legătură constantă cu spiritul steinerian ce tutelează şi mişcarea de înnoire religioasă şi mai ales putem crea o punte de legătură cu Societatea antroposofică, la nivel suprasensibil, sperând într-o mai rodnică activitate a celor două entităţi. Evanghelia după Ioan a fost aleasă, în ideea că Simpozionul național de Crăciun al societăţii, din 21-23 decembrie, are ca temă studiul acestei lucrări a lui R. Steiner şi mulţi dintre prietenii din comunitate participă la evenimentele societăţii. Preocuparea intensă cu acest text poate aduce o adâncire a problematicii la acea întâlnire, poate ridica nivelul discuţiilor, cu rezultate evidente în plan personal şi de grup şi poate crea o cupolă inspiratoare deasupra capetelor noastre, a tuturor celor care ne desfăşuram activitatea sub semnul spiritului timpului, Michael.

Mulţi dintre noi pot deveni centrul unei activităţi sociale pătrunse de spiritul christic, trebuie doar să avem curajul de a aduna prietenii şi cunoştinţele în jurul nostru, de a crea o atmosferă de încredere şi de căutare sinceră şi consecventă a adevărului, de a ne susţine unii pe alţii în astfel de iniţiative.

Să nu uităm că ne-am propus nişte obiective clare încă din toamna anului 2008, ca paşi către fondare. Citez aici doar cele legate de obiectivul II- Dezvoltarea calitativă şi cantitativă a comunităţii:

·       

Transformarea asociaţiei actuale în asociaţie explicit religioasă

·       

Întâlniri periodice între membrii responsabili din asociaţie

·       

Simpozioane deschise la marile sărbători ale anului creştin

·       

Conferinţe publice la capele şi extern

·       

Participarea la cult, sacramente, evenimente ale membrilor (nunti, botezuri),  cu invitaţi

·       

Activităţi sociale (intercunoaştere şi biografii) la capele-pentru armonizarea internă

·       

Activităţi artistice: muzică-concerte, cercuri de artă plastică, pictură, confecţionare de jucării, expoziţii, la care participa şi invitaţi

·       

Simpozioane împreună cu alte organizaţii inspirate de stiinţa spiritului  (ex. SAR )

·       

Publicaţii/ofertă informaţională: Scrisori circulare (4 pe an), pliante pentru simpozioane, traduceri şi editări, broşuri şi pliante  de prezentare a C.C., monografia comunităţii, calendare, cărţi postale

·       

Site-ul comunităţii (un format simplu, cu prezentare sintetică şi activităţi, care poate fi dezvoltat cu un  forum după venirea preoţilor)

·       

Formarea unor persoane, în afara preoţilor, pentru a susţine ore de religie

·       

Implicarea în viaţa socială , culturală şi spirituală locală şi naţională

·       

Comunicare şi colaborare cu organizaţii cu scopuri sociale si culturale apropiate: SAR-ramuri, şcoli Waldorf, grădiniţe, ferme, organizaţii medicale, edituri, alte organizaţii privind drepturile omului, ecologice etc

 

Sperând că vom reuşi să ne mobilizăm cât mai bine în realizarea acestui obiectiv, să nu uităm de un prim pas: de avizier la stradă, atât la Bucureşti (şi firmă, în primul rând!) cât şi la Cluj.

 

Cu gânduri bune şi calde sentimente,

Verginia  Petrovici

Inapoi

VEŞTI DE LA PRIETENI

Dragi prieteni ai Comunităţii Creştinilor în România,vă transmit tuturor calde salutări !

În perioada Rusaliilor ce a trecut am fost în Elmshorn la Actul de Sfinţire a Omului, care a fost celebrat de către domnul Uwe Sondermann.

Elmshorn se află la nord de Hamburg, acolo locuieşte fiul nostru mai mare Clemens cu familia. Elmshorn a fost pentru câţiva ani căminul meu, deoarece acolo am fost educatoare şi am contribuit la fondarea şcolii din localitate.

Aşa că majoritatea membrilor Comunităţii cu care m-am întâlnit la reniunea de după slujbă îmi erau încă cunoscuţi. În timpul acesteia am reuşit să-l percep puţin şi pe domnul Sondermann. Mă bucur foarte mult pentru voi, că aveţi în cercul preoţilor responsabili pentru România un preot atât de simpatic şi plin de umor.

Vă doresc pentru vara ce vine un simpozion minunat în Beliş, să primiţi gânduri bune legate de tema Trinităţii pe care aţi început-o deja cu un an în urmă. Dacă eu şi Udo vom putea veni din nou vara viitoare (noi ne-am propus clar acest lucru!) voi aduce fotografii vechi din 1990-1992, făcute la Plopi. Unii dintre cei care au fost prezenţi acolo sunt greu de recunoscut astăzi, alţii au trecut deja pragul celeilalte lumi.

Încă îl aud pe Victor spunând: „Avem nevoie pentru Comunitatea Creştinilor de un loc unde cresc brazi înalţi care se leagănă în vânt şi cântă.”

                                               O frumoasă perioadă la Beliş vă urează din Kassel, Henrike şi Udo Henkel

INVITAŢIE LA NUNTĂ

 

Boieri Dumneavoastră!

Voim să vă vestim că în mândra cetate a Primei Şcoli Româneşti

Cavalerul Ion-Liviu îşi ia doamnă de-a pururi pe Domniţa Maria.

 Ridicatu-ne-am la gândul să purcedem la această unire, noi,

 familiile Oros                 şi                 Petrule

drept pentru care rugăm pre domniile voastre să vă strângeţi la un loc şi să vă alăturaţi alaiului nunţii. Cavalerul şi Domniţa îşi vor împleti destinele întru veşnicie după datină în Biserica Comunităţii Creştinilor din Freiburg-ul Germaniei, în a 22-a zi de iulie 2012, însoţiţi fiind de preacinstiţii nuni

   Gesa şi Jan-Matthias        şi         Roseta şi Ulrich Heinrich

Hesse                                                  Zabet.

Poruncitu-s-a mare praznic în cetatea Braşovului în a 25-a zi de august 2012, la Hanul Dâmbu-Morii, de la orele 13. Mare bucurie ne veţi face cu a domniilor voastre înfăţişare să ne cinstiţi!

 

Brief, martie-iulie 2012

  • Întâlnirea duminicală ritmică la aceeaşi ora -11.00- în grupurile de lucru din toată ţara, începând cu martie 2012
  • Întocmirea dosarelor de evaluare a celor 4 proprietăţi ale Comunităţii  şi predarea acestora la Administraţia Financiară pentru recalcularea impozitelor.
  • Achitarea impozitelor pentru prima jumătate a anului 2012 la cele 4 proprietăţi ale Comunităţii
  • Adunarea Generală a Asociaţii 23 aprilie 2012 – aprobarea bilanţului şi bugetului
  • Adunarea Generală a Asociaţii 5.05.2012 – aprobarea statutului şi cooptarea domnului Iuga Dorin în Consiliul Director al Asociaţiei
  • Organizarea simpozionului de Confirmare de la Cluj-Napoca 4-6 mai în aceeaşi perioadă cu celelalte simpozioane  de Confirmare din lume.
  • Demersuri în vânzarea casei Tugomir în vederea returnării unei părţi din împrumutul de la Fundaţia internaţională
  • Fixarea ca obiectiv şi termen pentru deschiderea unui website a Comunităţii Creştinilor în România
  • Intalnire de lucru in iunie la Iasi- schita de proiect ”Idei pentru Fondare”
  • Configurarea unei delegaţii  , care va lua parte la întâlnirea de la Odessa din septembrie 2012 a comunităţilor din ţările din est
  • Stabilirea întâlnirii de lucru de la începutul lui iulie 2012 – Consiliu Director al asociaţiei şi purtători la Sibiu.
  • La Belis s-a realizat in luna iunie conectarea taberei noastre la reteaua de apa si curent electric a localitatii.
  •  Urmeaza Simpozionul de la Beliş-19/30 iulie, cu tabără de lucru

 

Din partea Consiliului Asociaţiei, Laurenţiu Cimpeanu

 

Alte veşti

* La Odessa în Ucraina, între 27-29 septembrie, are loc în organizarea Comunităţii Creştinilor, un Simpozion de Mihael, adresat comunităţilor din ţările din Estul Europei. Trecutul  comun comunist, viaţa religioasă tradiţională-ortodoxă creează o alta premisă de dezvoltare pentru viaţa Comunităţii Creştinilor decât în Apusul Europei. Vor putea fi prezente: Rusia,  Ucraina, Georgia, Ungaria, Polonia, Cehia, Slovenia, Ungaria, Estonia  şi România. La eveniment va fi prezentă conducerea comunităţii mondiale. O delegatie de membri activi va participa din partea comunităţii româneşti, la această întâlnire importantă pentru viitorul altarelor din răsăritul Europei.  M.Culda


  

PERSPECTIVE

                                 

TAINA TRINITĂŢII - II

                                     Simpozionul de vară al Comunităţii Creştinilor

                                                           Belis, 19-30 iulie 2012

Dragi prieteni, vă invitam din nou la Belis!

Bucătăreasa face deja meniul, preotesele îşi fac gânduri asupra programului şi păpuşa Lailali….se gândeşte în fiecare zi câte perechi de şosete să ia cu ea!

Vom petrece împreună zece zile pline de conţinut! Un “meniu” bogat – pentru toate vârstele!

De copii se vor îngriji social şi artistic: Monica Nicolici, Traian Trif, Alice Popescu şi …Ana Ţigăreanu!

De cei mari, în acest an - trei preotese: Armgard Hasselmann, Marie-Pierette Robert şi Monica Culda. Împreună vom aprofunda tema simpozionului începută anul trecut – Taina Trinităţii. Ca  docenţi şi oaspeţi îi avem pe Mirela Tatoli (pictura), Simona Rusu (euritmie), Helmuth Wagner (cu tema “Cu şi despre apa”), Judith şi Victor Dan (muzica/teatru) şi Maya Wagner (pictura/modelaj).

Dintre multele surpize dezvăluim doar una: Darius Mocanu (elev din Cluj) – va cânta cu noi la focul de tabără!

Dupa masă va fi loc pentru iniţiative libere: studiul evangheliei, întreţinerea taberei, întâlniri de comunitate (consiliul de conducere, grupul de organizatori, purtătorii, etc), dar şi pentru momente de reculegere individuală în liniştea naturii.

Seara – pe lângă discuţiile bazate pe întrebările participanţilor – întâlnirea părinţilor copiilor botezaţi şi/sau confirmaţi, comemorarea defuncţilor, concert, etc

Nu vor lipsi şansele de a face ceva şi pentru întreaga tabără – de la curs pentru ministranţi la adunat fructe de pădure, adus apă, îndrăgitul ajutor la bucătărie, întreţinerea cabanelor, curăţarea terenului de copăcei.

Desigur nu vor lipsi nici drumurile la cascadă, excursia la lac, serbarea de la sfârşitul taberei.

Aşadar, pe curând, cu voie bună, în Beliş!       

                                                                                                       A dvs, Monica Culda

 

Programul  Simpozionulul de vară  de la Beliş ,  19-30 iulie

8.00 Actul de Sfinţire a Omului

9.00 Micul dejun

10.00 - 10.30    Cercul de dimineaţă pentru toti participanţii; muzică
 10.30-11.30    Curs - studiu pentru adulţi şi tineri : Taina trinităţii

10.30 -13. 15    Ateliere  pentru copii

11.45- 13. 15  Cursuri artistice pentru  adulţi

 13.30 – Prânzul

 14.00- 16.00- Pauza de odihnă
 16.00-17.30 – Ini
ţiative libere: Studiul Evangheliei, întâlniri de consiliu; alte întâlniri de comunitate pe grupe (cupluri cununate, părinţi, etc)

18.00- 18.30 Cercul de seară pentru toţi participanţii; muzică

19.00 Cina

20.00 Cercul de discuţii (întrebari legate de cult, sacramente, alte teme)

21.00 Incheierea cultică a zilei  

                                             Atenţie dragi participanţi!

În Tabăra Comunităţii Creştinilor vrem să exersăm o viaţă creştină autentică. Vrem să ne autoeducăm într-un stil de viaţă mai sănătos, mai echilibrat în alimentaţie şi social, pentru copiii noştri şi pentru noi.Bunul mers al taberei depinde de implicarea tuturor participanţilor la treburile gospodăreşti, curăţenie, bucătărie, căratul apei, tăiatul lemnelor!

Somnul tuturor, copii, tineri şi adulţi nu va întârzia după ora 23,00, când focul de tabără va fi  stins.

În Tabăra Beliş consumul de alcool este neacceptat!

Fumatul este permis doar în locul amenajat, din afara taberei!

Telefoanele mobile vor fi închise în timpul activităţilor şi nu pot fi folosite în jurul capelei!

Dorim să ne respectăm între noi în comunicare, respectând programul şi regulile taberei!

                                                                                                                                                                                                                           Organizatorii

 

Tabăra de vară de la Beliş, 2012-DATE ORGANIZATORICE

 

Cazare: în cabanele de lemn din tabără ( 5 ron/zi)sau la gospodăriile ţăranilor( pret privat) sau în cortul propriu.

Costurile  de anul acesta :

Adulţi  - taxă de participare 60 ron; Masa 20 ron/ zi

Copii sub 10 ani: - taxa de participare 30 ron.  Masa 15 ron/zi.

Persoana cu venituri sub 600 ron: taxa de participare 50 ron; Masa 15 ron/zi.

Observatie: Taxa de participare reprezintă contribuţia noastră la transportul, cazarea şi masa docenţilor şi a preoţilor cât pentru reparaţii şi întreţinerea taberei. Taxele de tabără se plătesc la sosire.

Participanţii sunt rugaţi să aducă :

Biblia (Noul Testament); sac de dormit şi izomat, pelerină de ploaie şi cizme de cauciuc, îmbrăcăminte călduroasă, pantofi de euritmie, lanternă, lumânări.

 Posibilităţi de transport pe traseul Cluj Napoca-Huedin-Belis-Gorga

* Pana la Huedin cu trenul sau cu microbuzul cu plecare din autogara Cluj la orele: 9.00, 13.00, 13.30, 16.00

* Cu auto personal din Huedin se ajunge în punctul Beliş Gorga, dupa staţia Dealu Negru, apoi se parcurge 1 Km de la drumul national, în dreapta (urmând indicatorul).

 

INSCRIEREA

 Înscrierile se fac la:

 Nora Tigareanu,  Email: noratig@yahoo.com,  tel. 0741076471, fix  0264433693

 Diana Stoica, tel. 0729543943, fix 0264-552641;e-mail: diana.stoica@yahoo.com

 

 

 

 

 

 PERSPECTIVE

* Simpozion de vară, Beliş, 19-30 iulie 2012, cu Monica Culda, Marie-Pierrette Robert şi  Armgard Hasselmann

* Simpozion de Mihaeli pentru comunităţile din Est, Odessa, 27-29 septembrie 2012

* Simpozion de Mihaeli- Bucuresti,  19-21 octombrie, cu Uwe Sondermann


 

PERICOPE

                                              

 


Sfântul Ioan

24.06  Marcu  1,1-11

  1.07  Marcu  1,1-11

8.07    Ioan  3,22-36

15.07  Matei  11,1-15

 

Perioada intermediară

22.07  Marcu  8,27-38

29.07  Matei  7,1-14

 5 .08  Luca 15,1-32

12.08  Luca  9,1-17

 19.08 Luca 18,35-43

26.08  Marcu  7,31-37

   2.09 Luca 10,1-20

 9.09   Luca 17,5-37

16.09  Matei  6,13-34

23.09  Luca  7,11-17

 

Sfântul Mihail

29.09  Matei 22,1-14

  30.09            Matei 22,1-14


 


URARE DE SÂNZIENE

       

In Scrisoarea  de Sânziene  este reliefată , în an aniversar- 90, tema Fondării Comunităţii Creştinilor  prin descrierea altarelor din Estul Europei, prin mărturia  celei mai recente fondări,   evocarea fondatorilor , a lucrărilor lor .

Fie ca în timpul Ioaneic în care intrăm  aceste impulsuri să ne ghideze forţele de jertfă individuală către energia creatoare a comunităţii noastre!

Sa ne întâlnim sănătoşi la Beliş!

                                Redacţia