Scrisoare de Sânziene 2016

COMUNITATEA CREȘTINILOR IN ROMÂNIA

 SCRISOARE DE VARA

SFANTUL IOAN 2016


Cuprins

SFÂNTUL IOAN – Armgard Hasselmann

INIMA SI GÂNDIREA – Marie -Pierette Robert                                      

CÂNTECUL MEU -   Gheorghe Aur 

COMEMORARE GERHARD PALMER- Monica Culda

RETROSPECTIVE

PUNCT DE FUGA!, Festivalul tinerilor, 13-17 mai, Hamburg- Alexa Cardas

Retrospectiva Bucuresti - Doina Stoicanescu

POVESTE, Drumul Soarelui si al Lunii 

VESTI DIN COMUNITATE

Info brief- vara  2016- Verginia Petrovici

PERSPECTIVE

Invitatie la Beli? -program Tabara mare/ tabara de lucru/  date orgranizatorice- Monica Culda

- Tabara interna?ionala de tineret- Beli?

PERICOPE

Urare de Sfântul Ioan 2016

INFO comunitate, site, persoane de contact

Redacţia:

Lidia Blidariu, Monica Culda, Verginia Petrovici

 Coperta- David Kashmadze- ROȘU

 

 

Sfântul Ioan

De Sfântul Ioan Soarele își atinge punctul culminant. Poziția lui cea mai înaltă, la zenit, a fost atinsă. În următoarele două luni vara poate să-și reverse bogăția peste Pământul nostru. În timpul vacanței ne bucurăm să putem prelua multă putere nouă.

În natură grânele se apropie de momentul coacerii. Deja ne gândim și la toamnă, când tot ce e viață își pierde puterea de creștere și apoi și moare. Așa ni se întâmplă și nouă oamenilor. Ne-am implicat pentru o vreme pe acest pământ și apoi ne-am golit rezervele de putere. Munca noastră de o zi se înclină neabătut către seara liberă.

Această înțelegere a legitătilor fenomenelor din viața naturii și a omului nu înseamnă că trebuie să cădem în resemnare. Cu atât mai mult trebuie să învățăm să citim din acestea. Pe măsura ce le însoțim obiectiv, mai conștient, putem vedea că moartea  nu e de temut, ci că ea ne aduce realmente un câștig. Cu privirea îndreptată spre generațiile care vin, le vedem cum ”înfloresc”. Ne putem bucura de desfășurarea sănătoasă de forțe. Astfel ne putem desprinde puțin de propriul nostru eu egoist, prin faptul că vedem deja viitorul străluminat  spre noi.

Ioan, ca mesager al lui Christos, a aratat spre acest drum, dar și spre un țel mai înalt, spre țelul său lăuntric:

                           ”El trebuie să crească, eu însă trebuie să scad!„

Este un cuvânt al renunțării la mărimea și la valoarea proprie, însă nu într-o resemnare tulbure. Botezătorul se bucura mai mult de ”mire”, de cel care vine pentru a se uni cu omenirea în iubire.

In Christos recunoștem Eul nou divin care dorește să se întrupeze în  noi. Prin aceea că noi, urmându-i exemplul, nu ne mai considerăm pe noi înșine prea importanți, ci învățăm să ne punem la dispoziție viața, dacă se ajunge până acolo, pentru ca asemenea lui Pavel, să putem face acea experiență pe care a înveșmântat-o în următoarele cuvine: De acum nu mai trăiesc eu, ci Christos trăiește în mine.”

Aceasta înseamnă practic, a putea avea o relație deschisă, prietenească față de oamenii din jurul nostru și o relație liberă, nesentimentală cu noi înșine.  Căci noi nu ne mai agățăm de noi înșine și de propria existență, nu ne mai învârtim în jurul propriului eu ca și cum am fi singurul punct central al lumii. Nu ne mai îmbătăm  pe noi înșine și nu mai suntem în pericol de a cădea în disperare  - tot datorită situației noastre. Ne simțim ocrotiți în Eul divin, pentru că ne-am încredințat aceluia care e  mai mare, care e viitorul însuși. El este acela care ne va înalța viața și o va duce în etern.

Armgard Hasselmann

 

 

Inima şi gândirea

În timpul lunilor de vară, soarele îşi  răspândește puterea de lumină și căldură. Chiar şi zilele ploioase cedeaza locul soarelui al cărui foc arde și în acelaşi timp coace recolta ce va veni. Soarele este polul care acționează, punctul de referință în viața săptămânilor  de vară, în totalitate.

Poetul german J. W. von Goethe a descris cu un verb puternic și încântator ceea ce este zi după zi traiectoria soarelui. El scrie că soarele "rezonează în spațiu din vremuri îndepărtate, derulându-şi alergătura lui de zi cu zi într-un tunet ce se rostogolește prin spațiile universului." Există, în corpul uman un organ a cărui textura originală suprasensiblă este moștenirea lăsată de puterea soarelui: este inima!

Unei inimi bolnave,  îi vom da aur - în medicina antroposofică - aur, care vine de la soare, aurul care este, de fapt, soarele devenit materie terestră.  Această inimă din noi are puterea și bubuitul unui tunet atunci când viața o animă, atunci când bate. Iar puterea de care este responsabilă este obligată să devină și mai mare.

Acesta este, într-un fel, mesajul din ultima duminică a timpului liturgic al Sf. Ioan:

Hristos a anunțat că începând de la Ioan Botezătorul, are loc o cotitură la nivelul de raport al sufletului omenesc cu lumea spirituală: "începand cu zilele lui Ioan Botezătorul, împărăţia cerurilor este deschisă, iar cei puternici o iau cu forța."

Până la Botezător, cei care au primit darul divin al profeției erau cei care făceau  legăturile între Dumnezeu și oameni. Începând de la Ioan Botezătorul, sunt aceia care au inima puternică, cei care "au inimă", s-ar putea spune, cei ce trezeasc în ei focul iubirii din inima pentru Împărăția cerurilor și care lucrează  fără sa se  eschiveze, fără să obosească.

Inima umană este făcută pentru a revela această putere: arataţi neobosiţi energia necesară pentru a împinge ușa grea și groasă de la Cădere, ce închide accesul la lumea cerului. Hristos a venit, astfel încât contactul este restabilit. Ușa este deschisă, potențial, dar fiecare  trebuie să o împingă.

Ce semnifică deschiderea ușilor cerului, dacă nu suntem obisnuiţi să gândim la realitatea lumilor divine și să devenim cetățeni ai ei, în timp ce trăim pe pământ? Când Ioan Botezătorul va suna în sufletele noastre focul Cuvântului: "Întoarceți-vă  gândirea, dirijați-o spre lumile superioare, în scopul de a fertiliza viața pământească," este  vorba despre deschiderea acestei usi.

Și acest lucru nu se face doar reflectând, teologizand, argumentând cu acea parte a activității noastre, gândirea - ca o lună ce reflectă palid lumina soarelui. Este printr-un tunet al inimii, mesagerul Soarelui în noi, care leagă ceea ce aude și "vede" în el, de ceea ce i-a spus Ioan Botezătorul

Când gândurile noastre travesează spațiul, bazându-se pe inima noastră, care se leagă, atunci ea devine capabilă să atingă realitatea împărăției cerurilor. Inima devine ofrandă, sacrificiu, rugăciune. Potirul plasat pe altar la centru, este imaginea realității Spiritului.  Aşa cum inima noastră este în centrul ființei noastre intime.

Cristos vine să o umple, mereu și pentru totdeauna. Astfel, încât format cu răbdare, acest corp să se nască: inima care gândește și simte și dorește ca Soarele lui Hristos în individualitatea noastră și umanitatea noastră. Astfel că inima noastră, de fapt, va deveni mai puternică, se leaga de activitatea interna spre a cuceri lumile Duhului: "De la Ioan Botezătorul, Împărăția cerurilor este forţată, și sunt cei puternici, care-o cuceresc. "

Marie Pierrette Robert

 

Cântecul meu

                Aţi râs vreodată din inimă, în timp ce eraţi în ploaie, singur pe stradă? Aceasta mi s-a întâmplat mie, in Leipzig. A fi practicant în Leipzig este pentru mine un Dar delicat şi grandios. Natura, în pădurea cu râuri sau la lacuri, muzica între oameni pe stradă, viaţa spirituală în Actul de Sfinţire a Omului – aceasta trăiesc eu aici. Destinul îmi oferă diferite ocazii de a mă cunoaşte pe mine însumi. În comunitate pot, discret, să aşez scaune, dar şi să obţin aprobare, însoţită de aplauze. Este nevoie de smerenie pentru a putea purta asemenea lucruri, într-adevă,r cu linişte launtric’ăa. Smerenia, spunea cineva, se exersează cel mai bine între oameni.

            Orice întâlnire cu un alt om este o răscruce. Poate fi sfânt punctul sau clipa în care liniile se încrucişează? Pot eu să-l întâlnesc pe celălalt în aşa fel încat să rămânem liberi sau să devenim liberi? Ce înseamnă, de fapt, a deveni liber? Aceasta înseamnă, adesea, a purta o luptă pe scena sufletului.

            În cercul de lucru al proiectului meu de practică, mi-a spus o tânără, în timp ce îmi faceam griji că tema proiectului ar fi prea grea: „Noi nu mai suntem asa naivi!“ Pe scena sufletului ei se arătau rezultatele unor lupte. Şi în acelaşi timp se arăta cineva în ea, care putea să privească aceste rezultate. Ca pe zorii unei lumi noi am privit – eu şi tineri ai Şcolii Waldorf din Leipzig – tema proiectului nostru de teatru. O lume interioară a contrariilor, a impulsurilor şi cugetărilor, a tergiversărilor şi deciziilor bruste, toate acestea duse până la îmbolnăvire – aceasta este tema care ne-a apărut într-un tablou viu prin cartea lui Liz Bijnsdorp „Cele 147 de persoane, care sunt eu“. Tulburarea Multiplă a Personalităţii este şi în psihiatria actuală o temă nouă. Când am citit această carte, m-am simţit ca într-o comunitate nouă, diversă, alcătuită din toate aceste persoane descrise. Iar la gândul de a realiza o dramatizare şi un spectacol de teatru din această carte, m-am simţit ca un practicant ce încearcă să desluşească şi să înţeleagă forţele, diferitele caractere şi demnitatea acestei noi comunităţi. Şi apoi aceşti tineri deosebiţi, care vor să oglindească pe scenă un fir al acestei poveşti! O preţuiesc pe autoare pentru sinceritatea şi luciditatea ei. Şi îi preţuiesc pe tinerii care au ales această temă şi care vor să încorporeze, pe scenă, fiinţe ce nu îşi au existenţa în planul fizic, ci în planul suprasensibil. Pentru aşa ceva este nevoie de curaj.

 

            Înca de când eram actor, m-am intrebat sincer, dacă oamenii de astăzi mai au nevoie de teatru. Sau dacă este de folos pentru mine să experimentez şi să înfăţişez viaţa unui personaj pe scenă, în loc să am o profesie în viaţa nemijlocită.

 

 

 

 

 

 

Arta Teatrală – aşa cum se află în dezvoltarea ei actuală – îşi are începutul în Misterii, în Cult. În Arta Misterială nu erau reprezentate procese desfăşurate între oameni pe pământ, ci procese suprasensibile care se desfăşoară în legătură cu viaţa umană. Destinul era asupra dramei vechi ca atotstăpânitor. In Evul Mediu reprezentaţia scenică se separă de cult. Apartenenţa ei la cult se simte totuşi clar. Jocurile de Crăciun, în care domneşte destinul, iau naştere în aceste timpuri şi sunt

ca un rest al dramei de destin. Prin separare însă apare în jocul teatral şi celălalt element, care nu mai stă atât de aproape de ceea ce aparţine cultului, un element ce aparţine mai mult lumii. Prin aceasta, omul a învăţat treptat că poate să înfăţişeze nu numai o Divinitate a lumii exterioare, ci şi o Divinitate care este în el însuşi. Omul poate reprezenta o Divinitate, atunci când reprezintă propriul său interior adânc. Oameni, aşa cum se găsesc în viaţă, sunt din ce în ce mai interesant înfăţişaţi. Aşa apare, pe lângă destin, caracterul. Abia acum se poate găsi, pe scenă, iubirea şi umorul eliberator de viaţă. Aceste repezentaţii teatrale pline de viaţă se mai pot găsi în stilul Commedia dell'arte. Din destin şi caracter ia nastere, în continuare, cel de al treilea element. Aceasta este acţiunea, care se formează din caracteristica individuală. Drama noua – comedie sau tragedie – conţine destin, caracter şi actiune¹.

            Omul de astăzi însă este în sine însuşi o dramă nouă. În fiecare din noi se întreţes destinul, caracterul şi acţiunea individuală. A da pe scenă – cu iubire şi umor – viaţa altor personaje, este o privire indirectă în viaţa noastră, prin care încercăm să încorporăm lumii destinele, caracterele şi acţiunile noastre. După spectacole – atât ca actor cât şi ca coordonator al regiei – îmi rămâneau trăiri ce aveau ceva asemănător cu cenusa, cu ceva ce rămâne după o ardere. Cenuşa însă trezeşte şi indică şi spre viitor.

            Aceste mari teme, ce se cântă pe claviaturile textelor dramatice, pot constitui subiecte de discuţii ale unui simpozion sau festival. Un loc în care acest lucru este posibil este un Festival de Teatru. De aceea vrem să vă invităm, din inimă, la Festivalul de Teatru de la Berlin – Prenzlauer Berg, Festival ce are loc între 4-7 mai 2017. Aveţi o piesă de teatru, o tema pe care o consideraţi actuală? Vreţi să vedeţi şi alte piese de teatru, şi să purtaţi discuţii despre acestea? Vreţi să aduceţi prin fantezie, „acea minunată educatoare a gândirii, a cărei fortă magică transformă ceea ce este în ceea ce poate deveni“², noi impulsuri? Impulsuri ce pot fi desfăşurate într-o atmosfera vie, creatoare? Atunci veniţi la Festivalul de Teatru, un loc artistic al întâlnirilor. Fiecare întâlnire este o experienţă. Experienţele noastre sunt germeni pentru relaţia noastră cu lumea. „Tocmai de aceea amintirea experienţelor trecute îmi este foarte folositoare, fiindcă mă face capabil să vad noul.“³ Experienţele interiorizate fac ochii nostri clari, pentru a putea vedea lumea în devenire.

Gheorghe Aur, practicant in Leipzig

 

 

COMEMORARE PFARRER GERHARD J. PALMER                                                                                                                                          11.07.1929 – 19.2.2016

 

Cu soţia, dr. Sabine Palmer

Unul dintre preoții mai puțini cunoscuți care ne-au vizitat țara și care a și celebrat aici a fost Gerhard Palmer. La fel ca și Rose Klockenbring, el a venit în România la invitația lui Victor Dan.

Gerhard Palmer s-a născut la Berlin în 11.09.1929. Părinții antroposofi au trăit intens alături de Rudolf Steiner. Atunci când Scoala Waldorf din Berlin a fost închisă pentru că nu acceptase excluderea elevilor evrei, familia s-a mutat la Dresda. In 1941, când și această școală a fost interzisă de naziști, a fost interzisă și Comunitatea Creștinilor. Tatăl său a fost  trimis la închisoare.

Experiența majoră pe care tânărul Gerhard a făcut-o în acești ani a fost suveranitatea spiritului. Deși întreaga societate în care traia era supusă din exterior unor  presiuni puternice, ce le punea viața  într-un permanent pericol totuși, spiritul înnoirii trăia netulburat, cu vigoare în el și în prietenii săi. Infrângerea Germaniei – pe toate planurile - a trezit în el dorul de a deveni diplomat, de a ridica și înnoi lumea pe această cale. Tatăl său l-a trimis însă – avea acum 16 ani – la o fermă biodinamică unde va avea  șansa de a  cunoaște și de a lucra cu pământul. Destinul  a adus nu după mult timp o schimbare radicală  – un accident care l-a dus foarte aproape de pragul mortții l-a facut să aleagă un drum nou: seminarul de preoți. Impulsul lui arzător de a reconstrui lumea din spirit a găsit un făgaș nou.

Sfințirea ca preot a primit-o la 22 de ani în Stuttgart, prin Emil Bock. După un an petrecut în Berlin – a dorit să se alature fraților săi de credință care lucrau în zona ocupată de sovietici, la Leipzig. Entuziasmul și hotărârea sa mobiliza în special tineretul. Creștinismul pe care îl reprezenta nu era unul blând și evlavios, moleșit, ci aducea idei și forţa concretă de realizare. Se simțea în el esența creștinismului primar. De aceea abordează teme fundamentale. In comunitate  organizează cursuri de teoria cunoașterii, antropologie, istorie, studiul  evangheliei.

Pentru că între cele două Germanii s-a ridicat cortina de fier și nici un preot din vest nu mai putea  ajunge la ei – Gerhard Palmer împreună cu camarazii săi au fondat in Leipzig un seminar de preoți. Țelul era de a ajuta la aprofundarea Antroposofiei  și a fundamentelor creștinismului înnoit. Era de fapt un cetățean al lumii – care se implica în tot ce era arzator și de actualitate – politic, social, cultural.

Fără să țină seama de vreun risc – deși era sub observarea autorităților -   prezenţa sa charismatică provoca și motiva oamenii, aduna fonduri pentru construcția bisericii, pentru întrajutorarea studenților. In scurt timp i-a fost recunoscută valoarea și în afara bisericii sale -  în alte bisericii, în administrația orașului, în cercurile de artiști.

Desigur că sănătatea sa avea de suferit. Ceea ce l-a afectat masiv până la sârșitul vieții a fost  boala de plămâni pe care a contactat-o la renovarea bisericii – din cauza unui praf otrăvitor. Recomandările medicilor nu puteau fi respectate. Trebuia să fie mereu acolo pe șantier. Din acea perioadă nu mai putea dormi întins în pat, era  întotdeanua cu medicamente împotriva sufocarii la îndemână. După ce a fost ridicată  biserica, în  1982, ar fi putut să se retragă – dar și-a continuat munca . După căderea cortinei de fier, bucuria lui a fost repede umbrită. Revărsarea civilizației apusene asupra DDR- ului – cu economia ei agresivă, a otrăvit viață culturală. Avantajele materiale influențau acum totul. Totuși implicarea lui continua: în refacerea agriculturii, a medicinei antroposofice, a pedagogiei Waldorf etc.

Pe lângă interesul vădit scăzut pentru spiritualitate, a început o deplasare masivă a populației înspre  vest. Orașele, fabricile, comunitățile lor rămâneau goale. Spiritul lui de luptător optimist era dezamăgit pentru prima dată.  Totuși, a continuat să lucreze și  când nu a mai putut lucra el direct pregătea totul pentru ca alți să o poată  face.

In Romania a venit în anul 1978. Cum am spus, la invitația lui Victor Dan. Victor susținuse un concert de orgă în renumita Thomas Kirche din Leipzig. După concert,  așa cum făcea întotdeauna, obișnuia să se plimbe până târziu pe străzi. Așa se face că pașii l-au purtat înspre libraria evanghelică Eger în vitrina căreia, într-un colț era o  broșură  pe care scria: Die Christengemenischaft  / Comunitatea Creștinilor. Victor nu s-a mai putut desprinde de acolo, țintuit de gândul: vreau să cunosc această comunitate. Dar pe cine să întrebe? Era duminică, totul era închis – când ...ușa alaturată librariei s-a deschis și în pragul ei tocmai a apărut un domn. Victor, cu curajul său proverbial, l-a abordat, i-a spus că își dorește cartea aceea, oare l-ar putea ajuta să ajungă la autor???  Răspunsul a fost: Desigur! Eu am scris-o. Era dl. Palmer.

La invitația lui Victor Dan– dl. Palmer împreună cu soția sa, Sabine Palmer, medic pediatru neurolog – au venit în România. Au ajuns noaptea acasa, pe la ora 2. Victor îi aștepta la gară. Desigur, că și acum s-a întâmplat ceea ce se întâmpla de obicei:  Mașina nu a vrut să pornească – așa că ...dupa ceva timp.. au ajuns acasă.

La Cluj a oficiat Actul de sfințire de mai multe ori în prezența a 6-8 oameni. Soția sa  le-a vorbit despre medicina antroposofică, medicamentele Weleda și despre educația  copilului la vârstă mică. De față, (în locuința lui Victor Dan și a Luciei Bota)  erau și Lucia și Traian Dragoș (antroposofi din Turda) care erau căsătoriti de mai mulți ani – și care acum au dorit să fie cununați și religios. Buchetul de mireasă a fost oferit de dna Bota, inele nu au fost, dl Palmer le-a pregatit cele doua bețișoare – care au rămas mulți ani agățate pe perete în sufrageria familiei.

La Turda au vizitat tânăra familie Labancz. A fost botezata Cristina Labancz  (de 3 luni) – iar nașul de botez a fost Traian Dragoș. Ca vase pentru substanțele de botez au fost folosite trei scoici mari.

A fost vizitat și Iustin Iustinian în mica sa locuință din centrul orașului. Personalitatea lui Iustinian, cel care a luat toată ”vina”  pentru studiul Antroposofiei  asupra lui – și a fost închis – pentru ca ceilalți să fie eliberați, a lăsat o impresie  profundă  asupra lui Palmer.

O altă întâlnire deosebită a fost și cu familia Sîrbu din București. Dl Gogu Sîrbu (de origine sârbă), de profesie traducător, aparținuse Gărzii de Fier și avea o fire deosebit de îndârjită. A fost  închis 10 ani. În locuința lor, la o temperatura  de 40 de grade, s- a celebrat o slujba la care trebuie să fi fost aproximativ 20 de oameni.

Victor a însotit soții Palmer peste tot – și peste tot  au fost  surprize. De exemplu, la sosirea în București,  au constatat că nu știau unde este locul de întâlnire. La primele 2 adrese pe care le aveau – nu era nimeni. Norocul a fost să îl întâlnească, din ”întâmplare”,  pe stradă pe dl Gheorge Paxino – care știa.

O altă stație a fost Sinaia. Cu aproximativ 2 ani înainte, celebrase acolo dl. Gerard Klockenbring. De față, dintre cunoscuți, erau dl. Leonida Pop și Victor Dan. Au celebrat în secret. Către sfârșitul slujbei, starețul manăstirii a trecut pe acolo, a încercat să se uite pe fereastră – și dl Pop Leonida a trebuit să-i distragă atenția. In dulap mai era o casula de la slujba ținută de G.Klockenbring. Amintire vagă – că ar fi fost și veșminte de ministranți.

Vizita s-a încheiat după 14 zile, din nou la Cluj – unde Victor a dat un concert de orgă în onoarea oaspeților, au fost cu ei la opera  și a încercat să le faca cunoștință cu cât mai mulți oameni. La sfârșitul sejurului, din cauza multelor discuții avute de abia mai putea vorbi.

 

Monica Culda



 


PUNCT DE FUGA - OMUL!  

 

Festivalul tinerilor, 13-17 mai, Hamburg

 

 

 

Am plecat la Hamburg în prag de sesiune, dar cred că dacă nu aș fi mers, ar fi fost șanse mai mici să iau examenele la germană. Fie că vreau fie că nu vreau, trebuie să recunosc că pe lângă acest fapt, Hamburg-ul și oamenii din atâtea țări care au fost acolo (de la Namibia la Italia și de la Bangladesh la Olanda), m-au făcut (din nou) să îmi pun câteva întrebări al căror răspuns probabil că o să îl aflu mult mai târziu. Datorită acestor gânduri care îmi animă mintea deseori, cred că mă simt de fiecare dată ”în viață” când merg în aceste tabere internaționale ale Comunității. Pe lângă asta, mai este și sentimentul pur de siguranță și de conștientizare a apartenenței mele la această lume, pe care mi-l creează și Comunitatea.

Anul ăsta, la Hamburg, am devenit mai conștientă de două lucruri: de libertate și de dăruire. Libertate pentru că atunci când cele două componente (fizică și spirituală) se află în perfect echilibru, mai apoi contopindu-se, e evident că nu ai cum să privești lumea decât acceptându-i, (așa cum îți accepți ție - sau ar trebui să îți accepți - metehnele), natura duală. Astfel, nu ai cum să te simți constrâns și te poți scinda în atâtea locuri, descoperind libertatea, pentru ca mai apoi, când părțile tale se reîntorc la tine, să ai sentimentul dăruirii. Dăruire pentru că, așa cum am experimentat la conferință, când a trebuit să facem un ”trade” cu oameni încă necunoscuți, făcând schimb de lucruri ce ne aparțineau, pentru altele ce le aparțineau lor, ca să creăm o comunitate globală. Sau mai degrabă să ne aducem aminte că suntem o comunitate globală, fiindcă din păcate uităm des. Cred că această experiență m-a trezit cel mai mult la realitate, pentru că, după ce am cunoscut câțiva refugiați acolo, întorcându-mă aici, mi-am dat seama că prin simplul fapt de a da ceva de mâncare unor oameni cărora viața nu le oferă ce îmi oferă mie, aș putea în primul rând să îmi concretizez prezența în această lume, care până la urmă, cel puțin cum văd la vârsta asta, se rezumă la cea mai înaltă formă de bunătate: atenția. Atenția îndreptată către ceilalți în primul rând. Ar mai fi multe de spus, dar cert e că de fiecare dată când particip la astfel de simpozioane, mă întorc aici și ce îmi rămâne de facut este să revelez în exterior ceea ce îmi dictează interiorul.

                                                                                            Alexa Cardas

 

 

Retrospectivă mai, iunie  - Bucureşti

 

A doua zi de Rusalii, 16 mai, la Bucuresti a fost marcată, pe lângă  Actul de Sfinţire a Omului şi de o nuntă. Mirii - Alexandru Bugnariu şi Tatiana Suliman - frumoşi şi nonconformişti, au adus cu ei o atmosferă specială: o „invazie” de puritate şi prospeţime prin prezenta a 10-15 bebeluşi (cu mamele lor) care, uimitor, au fost foarte cuminţi pe tot parcursul ceremoniei!! Au vrut probabil să-i mulţumească astfel miresei, care i-a ajutat să vină în această lume! (Tatiana este moaşă - de orientare antroposofică. În doi ani ea a ajutat, prin metode naturale şi blânde, venirea pe lume a aproximativ 90 de fiinte!). Pentru Comunitate a fost ca o binecuvântare sărbătorească de Rusalii. 

La sfârşitul lui mai, Comunitatea a găzduit a treia oară deja, întâlnirea grupului de lucru a preoţilor din Germania şi România. Marti, 23 mai, d-nul Hornemann a ţinut o conferinţă publică despre Bach şi harul lui ca muzician. Compoziţia lui pentru vioară solo „Ciaccona”- scrisă de el sub impactul durerii pierderii bruste şi neaşteptate a primei sotii, Barbara - a fost în centrul atentiei. După audiţia live a piesei, în interpretarea unui tanar violonist talentat, d-nul Hornemann a relatat cum o cercetătoare în descifrarea mesajelor ascunse, criptate în operele de artă a descoperit ca în partitura citită după un anumit cifru se afla ocultat, intenţionat sau nu, dictonul rosicrucian ”In Deo nascimur...”! S-a demonstrat astfel şi pe această cale că Bach îşi primea inspiraţia din înaltele sfere spirituale. 

Pe 22 mai, Comunitatea noastră şi-a oferit spaţiul pentru o altă artă: pictura lui David KASHMADZE, din Georgia. Mâinile harnice ale lui Marius Mălăiescu au ajutat la pregătirea expoziţiei care a fost introdusă de d-na Hasselmann. Lucrările de factură abstractă, profunde şi rafinate sunt realizate în acuarelă, ceracolor sau acrilic. Pictorul însuşi, profesor de arte la şcoala Waldorf din Tibilisi, de o modestie exemplară a spus că nu-i place să vorbească despre lucrările lui, ci că vrea să le lase pe ele însele să vorbească. Suntem invitaţi să le privim, admiram şi...cumpărăm până la sfârşitul lunii august.

Drept multumire pentru invitaţia pe care a primit-o de la noi să expună în spaţiile Comunităţii, David s-a exprimat pe limba lui: a lazurat peretele de la altar în  violet închis (cu ajutorul unui confrate român, Matei Avramescu)!! Faptă pentru care toţi bucureştenii le sunt profund recunoscători.

Doina Stoicănescu

 

 

 Poveste de vară

Drumul Soarelui şi al Lunii -Poveste slavă

                Trăiau odată doi tineri care se îndrăgeau mult. Băiatul se numea Jean, iar fata, Annette. Fata era drăgălaşă ca o porumbiţă, dar în curaj şi putere părea un vultur.

            Tatăl ei era un om bogat ce deţinea intinse pământuri, pe când tatăl lui Jean era un simplu păstor de munte. Fata nici nu se gândea că flăcăul e sărac pentru că era plin de bunătate şi hărnicie.

            Într-o zi Jean îşi puse cele mai bune haine ale lui şi merse la tatăl fetei ca s-o ceară în căsătorie. Acesta îl privi mirat de îndrăzneală, îl ascultă, dar îi spuse în cele din urmă: “Dacă doreşti să te căsătoreşti cu fata mea, mergi şi întreabă Soarele de ce nu încălzeşte şi noaptea ca şi ziua. Apoi mergi la Lună şi întreab-o de ce nu luminează ziua ca şi noaptea. Când te vei întoarce cu aceste răspunsuri vei primi nu numai mâna fetei mele, ci şi întreaga mea avere.”

            Aceste condiţii nu-l speriară pe Jean care-şi  puse pălăria pe o ureche şi luându-şi rămas bun de la iubita lui Annette, plecă în căutarea Soarelui. Ajungând într-un orăşel la asfinţit, căută un locuşor să-şi petreacă noaptea. Câţiva oameni buni îl invitară să-l ospăteze şi să-l găzduiască, întrebîndu-l totodată de ţinta călătoriei lui. Când aflară că are de gând să-i viziteze pe Soare şi pe Lună, îl rugară să întrebe Soarele de ce nu mai dă fructe, de câţiva ani, cel mai frumos păr din oraş, căci odinioară avea cele mai gustoase fructe din lume. Jean le promise că va întreba acest lucru, iar a doua zi îşi luă bun rămas şi-şi continuă drumul.

            Merse el ce merse, peste munţi înaţi şi văi mlăştinoase, prin codri de nepătruns şi prin câmpii dogorite de soare, până ajunse într-un loc lipsit de apă de băut. Locuitorii îl rugară să întrebe Soarele şi Luna de ce o fântână care era principala sursă de apă bună din împrejurimi, nu mai dă apă bună. Jean le promise ajutor şi-şi continuă drumul lui greu, fără a se descuraja.

            După multă suferinţă şi îndelungi căutări, el ajunse la Soare, când tocmai se pregătea să se ridice din nou pe cer.

            “O, Soare”, spuse el, “opreşte-te o clipă şi-mi răspunde la căteva întrebări.”

            “Grăbeşte-te că am de făcut înconjurul lumii azi.”

            “Te rog, spune-mi, de ce nu încălzeşti sau luminezi pământul noaptea la fel ca ziua?

            “Pentru simplu motiv că dacă aş face-o, lumea şi tot ce există pe ea ar fi curând arse.”

            Jean se grăbi să pună şi celelalte întrebări despre păr şi fântână. Dar Soarele îi spuse că sora lui, Luna, va putea să-i răspundă la acestea.

            Abia apucă să dea aceste răspunsuri că Soarele trebui să se grăbească, iar Jean plecă să găsească Luna. Ajungând-o din urmă, el spuse: ”Eşti bună să te opreşti o clipă? Am căteva întrebări să-ţi pun.”

            “Bine, bine, dar repede, căci Pământul mă aşteaptă”, spuse ea şi stătu în loc.

            “Spune-mi, dragă Lună, de ce nu luminezi lumea ziua ca şi noaptea? Şi de ce nu încălzeşti niciodată?”

            “Pentru că, dacă aş lumina lumea şi ziua, plantele nu ar mai face nici flori nici fructe. Şi deşi eu nu încălzesc Pământul, eu îi dăruiesc roua răcoritoare, care-l face rodnic şi bogat.”

            Odată spuse acestea, Luna era gata să-şi continuie drumul, dar Jean o rugă să mai îngăduie puţin şi o întrebă despre părul cel fără de fructe.

            Iar ea îi răspunse:”Pe când fiica cea mai mare a regelui era nemăritată, pomul mai dădea încă roade în fiecare an. După căsătorie ea născu un copil ce a murit şi a fost îngropat la rădăcina pomului. De atunci părul nu a mai purtat nici flori nici fructe pe ramurile lui: dacă copilul va primi o înmormântare creştinească, copacul va da din nou fructe şi flori ca şi în trecut.”

            Luna tocmai o porni din loc, cand Jean o rugă să mai stea o clipă, întrebând-o de ce locuitorii acelui loc nu mai aveau apă bună de băut din fântâna aceea minunată.

Ea răspunse: ”La gura izvorului, s-a aciuat un balaur care otrăveşte apa cu balele lui amare; trebuie dărâmată buza fântânii şi balaurul omorât, atunci apa va deveni din nou clară şi dulce.

            Luna îşi reluă drumul ei pe cer, în timp ce Jean, mulţumit, porni cu inima uşoară către iubita lui. Dar nu uită să treacă pe la oamenii ce-l găzduiseră şi le dădu instrucţiuni cum să scape de balaur şi să cureţe fântâna otrăvită. Aceasta imediat işi reluă curgerea clară şi transparenta şi apa deveni dulce şi răcoritoare. Toţi locuitorii îi aduseră daruri bogate, iar Jean îşi continuă drumul către oraşul unde părul nu mai dădea roade. El fu întâmpinat cu multă căldură de către prinţ, care-l întrebă ce a aflat despre copacul lor drag.

            “Eu nu uit niciodată o promisiune făcută, spuse Jean, dar nu ştiu dacă răspunsul va fi pe placul majestăţii voastre.” Apoi le spuse ceea ce aflase de la Lună şi când toate fură puse în ordine, miraţi văzură toţi cum pomul începu să înflorească pe dată. Jean fu şi de astă dată încărcat de daruri bogate, iar regele îi dărui cel mai valoros cal ce-l avea, aşa că tânărul ajunse repede acasă.

            Micuţa Annette îl întâmpină cu multă bucurie şi dragoste, după atâtea zile de plâns şi suferinţă. Tătăl ei nu fu la fel de bucuros, căci se aştepta ca tânărul să nu se mai întoarcă niciodată, fiind ars de dogoarea soarelui. Adevărat e că “Omul propune, dar Domnul dispune.” Flăcăul nostru se întorsese nu numai sănătos, dar mai înţelept şi mai bogat decât socrul lui.

 

            Aşa că tatăl Annettei nu mai avu niciun motiv să se împotrivească, iar nunta lor se făcu în mare fast şi bucurie, cu multă mâncare şi băutură, dar mai ales cu muzică atât de frumoasă, încât mult timp după aceea se mai auzea ecoul ei prin acele locuri.

 

 

VeŞti  din Comunitate

In 16-17 aprilie, la Comunitatea Creştinilor in București, au fost evenimente deosebite!
Sâmbătă 16 aprilie a avut loc Conferința: ”Confirmarea: Binecuvântarea nașterii individualității conștiente”–a prezentat dnMarie Pierrette Robert
Duminică, 17 aprilie in cadrul – ACTULui  DE SFINȚIRE A OMULUI – M. Culda a oficiat Sacramentul  CONFIRMĂRII tinerilor Andrei Ion din Brasov si Camelia Dragormirescu din Craiova. Intreaga grupa de tineri a fost prezenta și i-a sărbătorit pe confirmati alaturi de parinti si rude.Sărbătorirea tinerilor confirmați a fost bieninteles cu  jocuri, bufet, surprize.

Duminică, 1 mai, s-a oficiat, la  Cluj, Actul de Sfințire a Omului, într-o atmosferă de sărbătoare, pregătind Înălțarea la cer și Rusaliile, iar luni, 2 mai, la ora 18.00, a avut loc un moment pascal festiv, împreună cu cercurile de studiu antroposofic, pentru ca joi, 5 mai, să se celebreze Slujba de ÎNĂLȚARE. Seara de 9 mai a fost şi ea bogată, avand ca oaspeţi, un grup de prieteni din comunitatea Bielefeld, Germania şi o incursiune în lumea basmelor: Ploaia de stele - Sterntaler de Fratii Grimm.  Pe15 mai,  s-a sărbătorit duminica Rusaliilor prin Actul de Sfinţire a Omului, celebrat de pr. A. Hasselmann, urmat de Actul duminical și Sărbătoarea de Rusalii pentru copii. Vizita dnei Marie-Pierrette Robert (Franța) din 11-12 iunie au  ocazionat ţinerea unei conferințe, o vizită la atelierul pictorului portretist Ladislau Valovitz, vizionarea împreună cu membrii comunităţii a unui spectacol de balet.

Şi comunitatea din Bucureşti a trăit momente deosebite prin încărcătura lor emoţionlă. Pe 16 mai, a avut loc Sacramentul cununiei-NUNTA tinerilor Alex Bugnariu şi Tatiana Suliman.

 În 28 mai  au avut loc conferinta dnei A Hasselmann, Despre bogumili si vernisajul expozitiei dlui David Kashmadze, pictor si  profesor la Scoala Waldorf Tbilisi,Georgia.  

In 31 mai, dl. Hornemann a susținut o prelegere cu tema: Impulsul christic în opera lui Johann Sebastian Bach. Sâmbătă, 18 iunie a avut loc o conferință despre Perspective noi asupra Islamului, prezentată de dna Armgard Hasselmann, pornind de la opera lui Navid Kermani, filosof musulman născut in Germania, care a primit anul trecut Premiul Pacii al librăriilor germane, o distincție inaltă, pentru munca literară, ca autor al mai multor romane cu tema Islamul și viata contemporană, ca si pentru controversa lui critică cu teroristii ISIS şi actele lor contra Vestului. Un discurs deschis, foarte curajos.

 

 

 

 

 

PERSPECTIVE

Simpozionul de vară BELIŞ 14 - 24 iulie  2016

TEMA: Educaţie și autoeducaţie la tinereţe și maturitate 

 Dragi prieteni,

 Mulți dintre noi așteaptă Belișul un an întreg!

Tabăra va începe joi, 14 iulie, cu cina și se încheie în 24 iulie cu strângerea taberei. Ne bucurăm de toți cei care pot ajuta din 11 iulie la instalarea taberei! Luni de la ora 16 va avea loc intalnirea organizatorilor si a docentilor  pentru stabilirea ultimelor detalii de program.

Copii, tineri și adulți vom petrece zece zile pline de experiențe!

Partea artistică va fi bogată. Ca însoțitori avem mulți prieteni dragi: Alice Popescu, Dan Iacob (teatru/improvizație), Agneta Cismașiu (pictură), Verena Mussbach (euritmie), Judith Dan, Sorina Gherman (cor / orchestră), Maya Wagner (modelaj), Sebastian Jakobi ( drumetie) .

De copii se vor îngriji în special Cristiana Olteanu (teatru), Nora Tigăreanu (pâslărit) , Robert Stan (lucru in lemn / speckstein) , Andrei Pop (jonglerie) ,  Alexandru Nicolici (curs de chitară).

Dupa masă va fi loc pentru: Inițiative libere, Studiul Evangheliei, întâlniri de comunitate (consiliu, grupul de organizatori), dar și pentru reculegere individuală.

Desigur nu vor lipsi discuţiile personale, drumurile la cascadă, excursia la lac, spectacolul ”My fair Lady”, concerte de seară, serbarea cu surprize de la final.

Așadar, pe curând, cu voie bună în Beliş!

Monica Culda și Armgard Hasselmann

DATE ORGANIZATORICE

Cazare: cabanele din tabără, la gospodăriile ţăranilor, pensiuni, în cortul propriu

Costurile din anul acesta:

Adulţi  - taxă de participare 55 ron; Masa 30 ron/ zi; cazare tabara: 3 ron/zi

Elevi, studenti, pensionari - taxa participare 30 ron.  Masa 30 ron/zi; cazare tabără:2 ron/zi 

Copii sub 10 ani, masa 20 lei/zi

Taxa  pt. materiale: lut, culori, hartie- 15 ron 

Observaţie: Taxa de participare reprezintă contribuţia noastră la costurile docenţilor şi a preoţilor cât şi pentru repararea şi întreţinerea taberei.

* Taxele de tabără se plătesc la sosire în funcție de numărul de zile petrecute. 

Participanții sunt rugaţi să aducă: Noul Testament; instrumente muzicale, sac de dormit/saltea; pelerină de ploaie şi cizme de cauciuc, pantofi de euritmie, lanternă.

Posibilităţi de transport pe traseul Cluj -Huedin-Beliș-Gorga

* Până la Huedin cu trenul sau,  apoi

* Cu mașina personală/taxi din Huedin până la punctul Belis Gorga, dupa staţia Dealu Negru, apoi încă 1 Km de la drumul naţional în dreapta (urmând indicatorul). 

* microbuz Cluj, pța M.Viteazul ora 9.40 / 15.00 - Belis Gorga  tel.sofer 0745796026 Firma AlinDorin

Important! In tabără copiii  vor fi  supravegheaţi de părinţii lor. Asistenţa  este asigurată doar pe timpul atelierelor artistice.

ÎNSCRIEREA

 Pentru o mai bună organizare a atelierelor și a bucătăriei vă rugăm să vă înscrieți la 

 Ioana Grigore: Tel: 0726 324 625; email: ioana.sami@gmail.com   sau la 

 Nora Țigăreanu: Tel: 0741076471;email: noratig@yahoo.com

 

Atenţie!

*Tabăra Comunităţii Creştinilor e posibilă datorită implicării participanților. Fiecare tabără devine astfel un moment unic de artă socială.

* Bunul mers al taberei depinde și de participarea la treburile gospodăreşti, curăţenie, căratul apei, adusul şi tăiatul lemnelor!

* Orele de liniște ale nopții încep la 22,30.  Focul de tabără va fi  stins până la 23.oo.

* In Tabăra Beliş consumul de alcool este neacceptat!  Fumatul este permis doar în locul amenajat, din afara taberei!

* Telefoanele mobile vor fi închise în timpul activităţilor şi nu pot fi folosite în jurul capelei!

* Expresia concretă a respectului reciproc este respectarea programului şi a regulilor taberei.

PROGRAMUL

8.00 Actul de Sfinţire al Omului 

9.00 Micul dejun

9.35 Cercul pentru tineri

10.00 - 10.30  Cercul de dimineaţă pentru toți participanţii; muzică, botanică

10.30-11.45  Curs pentru adulţi şi tineri: Educatie şi autoeducatie

                     Ateliere copii/Tineri 

12.00 - 13. 30  Cursuri artistice:   adulţi// copii //tineri 

13.30 – Prânzul 

15.00- 16.00  Cursuri artistice

16.15 – Gustare

16.30 -17.00 –  Germana

17.00 -18.00 Orchestra/studiu 

18.00- 19.00 Cercul de seară pentru toţi participanţii;

19.00 - Cina 

20.00 Cerc de întrebări şi discuţii (legate de cult, alte teme) / concerte

21.00 Incheierea cultică a zilei 

Focul de tabără se stinge până la   23.00 (observarea stelelor cu Gabriela Hălmăgean)

Tabăra de vară Beliş 2016 cuprinde:

în paralel    Simpozionul de tineret cu tema ”Ce poți să faci când nu ai nimic?”

(din 9.07 împreună cu tinerii din Colmar, excursie în Padiș în 25-28.07  cu Sebastian) 9-24/28 iulie (începe joi, 16 iulie, ora 18.00) (participă numai tineri peste 14 ani) 

* Tabăra de lucru  din 11 iulie – Pregătirea taberei, reparaţii!

Dragi prieteni, în tabără veţi avea posibilitatea să cumpăraţi pentru consumul personal, produse lactate deosebite, de la ferma din Laslea. Telemeaua 28-30lei, untul 13 lei/buc.

 


 

 

PERICOPE- lunile de vară 2016

19.06 Ioan 17, 12-26

Sfantul Ioan 24 iunie- 23 iulie

24 .06 Marcu 1,1-11

26.06  Marcu  1,1-11

3.07  Ioan 2, 22-36

10.07  Matei   3, 1-17

17.07   Ioan  1,19-34

Per. intermediara   24 iulie- 28 septembrie

24.07   Marcu  8,27-38; 9.1

31.07 Matei 7, 1-14

7.08     Luca  15

14 .08  Luca 9, 1-17

21.08   Luca  18, 35 -43

28.08   Marcu 7, 31-37

4.09 Luca 10, 1-20

19

11.09  Luca 17, 11-19

18.09  Matei 6, 19-34

25.09   Luca 7, 11-17

11.09  Luca 17, 11-19

18.09  Matei 6, 19-34

25.09   Luca 7, 11-17

Sfantul Mihail   29 sept.- 29 octombrie

29.09   Matei 22,1-14

 

 

URARE DE SÂNZIENE 

 

Fie ca în timpul Ioaneic în care intrăm acum, impulsurile pe care le primim să ne ghideze forţele de jertfă individuală către energia creatoare a comunităţii noastre!

 

Redactia


 

 

 

INFO

http://www.comunitateacrestinilor.ro/

https://www.facebook.com/pages/Comunitatea-Creştinilor/597762496949151

http://www.tabarabelis.eu/

Centre ale Comunităţii Creştinilor în România

 

Bucureşti :Str. Astronomului nr. 5 sect 1;

Mihaela Deaconu, tel:0733701244 email: deaconu_mhl@yahoo.com,

Zoltan Andras 0723296306, e.mailzoltanandras@dnt.ro

 

Cluj-Napoca: Bulevardul. 21 decembrie 1989 nr 36, ap 5

RodicaOancea tel 0264554732, Diana Stoica e.mail:diana.stoica@yahoo.com

 

Alte persoane de contact

Nora Tigăreanu, Cluj, email: noratig@yahoo.com, 0741076471

Lidia Blidariu, Bacău,  tel. 0788968599, e.mail: lidia.blidariu@yahoo.com

Verginia Petrovici, Iaşi,: tel 0748140974 e.mail:  vpetrovici2002@yahoo.com

 

Laurenţiu Cîmpeanu,  e.mail: laurentiucimpeanu@yahoo.com