Scrisoare de Sânziene 2017

Sanziene 2017

Cuprins

SFÂNTUL IOAN – Armgard Hasselmann- trad. Liliana Dumitriu

MARTOR LA NUNTĂ – Rose Klockenbring, trad. Iuliana Toth

INTERVIU-Monica Culda, realizat de Lidia Blidariu 

RETROSPECTIVE

Paștile în comunitatea clujeană – Verginia Petrovici

Jurnal olandez- Dan Iacob

Jocul cu focul- Alexa Cardas

POVESTE de vară

VEŞTI DIN COMUNITATE

Info brief- vara  2017- Verginia Petrovici

Vesti internationale

PERSPECTIVE

Invitatie la Beliș -program Tabara mare/ tabara de lucru/  date orgranizatorice- Monica Culda

INVITATIE Fondare – octombrie 2017

PERICOPE

Urare de Sfântul Ioan 2017

INFO comunitate, site, persoane de contact

 Redacţia:

Lidia Blidariu, Monica Culda, Verginia Petrovici

 

 

De Sânziene

 

Multe au fost părerile despre ce o fi mâncat Ioan Botezătorul în pustie. Biblia vorbește despre lăcuste și miere sălbatică. În traducerea Noului Testament prin domnul Ogilvie, un preot al Comunității Creștinilor, găsim însă o indicație către o sursă veche aramaică, de unde se pare că provine deja o mică greșeală de copiere: există cuvântul „charubim” = roșcove precum și cuvântul „chagobim” = lăcuste. Fructul copacului de roșcove este numit de obicei pâinea lui Ioan. Este un fruct lunguieț, îngust, răsucit. Câtă vreme fructele nu sunt bine uscate, se pot mânca ușor. În stare uscată pot fi zdrobite mai mare sau mai mărunt, iar mulțumită gustului lor dulce sunt consumate astăzi cu plăcere ca înlocuitor pentru cacao. Nu doar că întregul fruct era consumat, ci micii sâmburi din păstăi, prea tari pentru a fi mâncați, reprezentau în calitate de „carat” prima unitate de măsură pentru greutate, în care puteai să ai încredere. Căci indiferent de faptul că fructul este mic sau mare, dacă provine de la un pom de roșcove sălbatic sau cultivat: fiecare sâmbure își menține, de milenii, greutatea de 0,2 grame. Acestor sâmburi discreți le datorăm faptul că aurarii precum și farmaciștii pot să cântărească precis, din vremuri trecute.

Rudolf Steiner vorbește despre Ioan Botezătorul, un nazareu. Este desigur cunoscut faptul că, datorită unei educări, li se arăta inițiaților lor trupul eteric al celuilalt om, în figura unui șarpe, deci a unei ființe pătrunse de Lucifer. Însă omul luminat prin botezul lui Ioan devenea acum conștient de trupul eteric în figura unui miel: trupul forțelor formatoare nu mai era străbătut de pofta luciferică, ci trăia în dăruire curată, altruistă față de lumea spirituală. O asemenea forță de dăruire a Eu-ului a avut însă de abia Christos. Astfel a perceput Ioan, la Christosul care intrase în Iisus, această transformare fundamentală și a spus, privitor la acest lucru: „Iată – mielul Domnului”. În arta creștină este înfățișat dintotdeauna Ioan Botezătorul împreună cu mielul. La fel și în Chartres, la intrarea pe poarta de vest, se poate vedea ca figură sculptată în piatră. La fel și pe imaginea înfățișând răstignirea, pictată de Mathias Grünewald. Căci botezul lui Ioan trezea în om răspunderea personală pentru propria viață și răspunderea comună pentru ceea ce întâlnea în viața zilnică. Astfel a fost predispusă în fiecare om botezat transformarea forțelor de viață, din figura poftelor, asemănătoare cu șarpele, în natura altruistă a mielului.

Misiunea lui Ioan a constat în aceea, de a deschide vederea oamenilor pentru ceea ce a intrat ca lucru nou în cadrul omenirii: să fie configurată viața, pornind din Eu, și tot mai mult în consens cu ființa centrală, cu Christos. Puterea iubirii este cea care a pătruns în omul Iisus odată cu botezul, care nu s-a stins în moarte, ci a devenit mai mare și mai mare, pentru a străbate întreaga omenire, dinspre interior.

Armgard Hasselmann

Trad. Liliana Dumitriu

 

 

MARTOR  LA  NUNTĂ

 

                                   Predică la Evaghelia lui Ioan 3 , 22-36

                                A doua Duminica de Sfântul Ioan- Sânziene

 

Vara nu este ea oare o nuntă imensă? Pământul și cerul erau entități foarte distincte în timpul iernii, arătând puțin raport unu celălalt. In prezent, cerul își revarsă căldura. Pământului, vegetația sa și fauna sa îi aparțin. Dar fiecare floare își revelează înrudirea cu stelele. Fiecare fruct este imaginea unui cosmos din viitor. Sufletul Pământului se unește cu Spiritul universului. Iar oamenii evadează, pleacă departe deoarece și sufletele lor caută Soțul/ Perechea, garantul supraviețuirii. 

Cine este acest Soț, dacă nu Dumnezeul, care a venit pe pământ în întâmpinarea sufletului omenesc? Cum se îndeplinește această nuntă? În evadare? În natură? De la Solstițiu de vară, soarele strălucește ceva mai puțin îndelungat, forțele sale în natură descresc pe zi ce trece.

Fiecare nuntă își are martorul său. Ioan Botezătorul pregătește nunta lui Christos și a sufletului omenesc strigând: ” Întoarceți-vă sufletele voastre către Împărăția divină care s-a apropiat de voi!”

Unirea  va avea ea oare loc? Vor spune oamenii DA?

Din ziua  Rusaliilor, când Focul Său de Spirit a  început să ardă în inimile oamenilor, El este prezent. Ioan mărturisește:  “Bucuria  mea, cea a prietenului Mirelui, este imensă, căci eu aud vocea Lui!”

          Ioan a pronunțat al său DA. Nunta se poate împlini!

 Ea nu se  împlinește, o, omule, decat dacă tu răspunzi DA din profunzimile sufletului tău. Da, eu să descresc, așa cum fac forțele de creștere din natură. Să diminuez ”micul meu eu” care se iubește atât de mult, pentru ca El să crească în mine, în iubirea mea de claritate, de adevăr. Pentru ca El să crească în Lumina Sa de Spirit în sufletul meu!

 

                                                                    Rose Klockenbrig

                                                                   Traducere Iuliana Toth

                         Din ” Lecturi ale zilei de Duminica”, Editura Iona

Se împlinesc în septembrie 13 ani de când  Rose, preoteasa copilăriei Comunității Creștinilor în România, a trecut pragul  în lumea spirituală. Prin predica-bijuterie  de mai sus,  omagiem memoria Rosei Klockenbrig, iubirea și devotamentul ei pentru  comunitatea din România. Sperăm ca Rose, împreună cu Victor Dan, plecat în urmă cu trei ani dintre noi, să asiste, din împărăția unde sufletele lor se află acum, marele DA pe care-l spune comunitatea noastră  în Christos,  NUNȚII- Fondare din România.

  

 

 

Interviu cu preot Monica Culda

 

L. B.:  În curând, în octombrie  anul acesta, vom avea Fondarea Comunității Creștinilor în România.Spuneți-ne câte ceva despre începuturile Comunității Creștinilor în lume.

M. C.: Comunitatea Creștinilor a fost fondată în 16 septembrie 1922, la Dornach, în Elvetia. În acea zi s-a celebrat pentru prima dată sacramentul ei central - Actul de Sfințire a Omului. Cercul fondatorilor era alcătuit din 45 de preoti , barbați și femei  care  s-au implicat trup și suflet  in fondarea noilor comunități în ciuda situației catastrofale în care se găsea Europa.

Primul Razboi mondial, care se terminase de câțiva ani, a zguduit din temelii întregul continent. Din punct de vedere economic era o perioadă  a inflației și a șomajului, politic era perioada în care fascismul dobândea tot mai multă putere. El ne-a dat și lovitura decisivă: Comunitatea Creștinilor a fost interzisă. În 9 iunie1941- iată sunt 77 ani de ani de atunci- au fost arestați o mare parte din preoți;  le-au fost confiscate bibliotecile, devastate bisericile ... 

L. B: După al doilea război Comunitatea Creștinilor s-a reorganizat. Ce personalități au avut un rol marcant în viața ei?

M. C.: E greu de spus în câteva propoziții. De la început a fost o constelație întreagă de personalități cu o voință de înnoire remarcabilă. Dacă ne gândim doar la Friedrich Rittelmeyer, apoi la Emil Bock, Rudolf Frieling, Taco Bay –mari teologi.

Acum suntem la a patra generație de preoți. Toți cei de până acum l-au cunoscut direct pe Rudolf Steiner sau au cunoscut preoți care au fost martori ai începutului. Noi cei de acum  - la aproape 100 de ani de la fondare -   clădim pe fundamentul acestui început istoric și aspirăm la o permanentă înnoire din spirit.

L. B.: Cei pe care i-ați numit sunt, ca să spunem așa, capul ierarhiei  Comunității Creștinilor. Pe de altă parte știm că între preoții comunității  nu există o ierarhie așa cum exista în bisericile istorice. Cum se poate înțelege aceasta?  Care sunt diferențele?

M. C.: Ierarhia din CC rezultă din structura ei organizatorică. Pe măsură ce mișcarea a luat amploare au luat naștere și o mulțime de responsabilități.  Astfel avem statutul de pastor al unei comunități, cel de  rector (până acum acesta este cuvântul pe care l-am găsit pentru ”Lenker” ) și cel de rector superior / rector superior prim (Oberlenker și Erzoberlenker) . Toți sunt însă preoți.

Așadar, diferența esențială vizavi de formele tradiționale bisericești  este lipsa unei gradări a ungerii preotești. Există un singur sacrament al hirotonirii pentru toți preoții. Fiecare preot poate înfăptui toate sacramentele. Ceea ce îi diferențiază sunt doar responsabilitățile suplimentare pe care le au.

L. B.: Ne puteți da câteva exemple? Ce domenii de responsabilitate au acești rectori și rectori superiori?

M. C.: Preotul este trimis într-o comunitate. El poartă răspunderea  pentru viața și activitatea din acea comunitate concretă. Rectorul  are o responsabilitate regională. Are imaginea de ansamblu asupra nevoilor și posibilităților fiecărei comunități. El se îngrijește de interconectarea comunităților unei regiuni. E  responsabilitatea lui găsirea în caz de boală sau de deces al preotului a unui înlocuitor sau continuator.

L. B: Și care sunt sarcinile rectorilor superiori si ale rectorului superior prim?

Organul conducător al Comunității este Cercul celor șapte. El este format din patru rectori și 3 rectori superiori. Între aceștia 3 – unul are funcția de rector superior prim. Rectorul superior nu se implica regional, ci are sarcini care privesc întreaga comunitate. De exemplu păstrarea purității cultice. Îi recunoaștem în comunitate după gulerul pe care îl poartă – cel al rectorilor ajunge puțin mai jos de umăr, cel al rectorilor superiori – până la cot, iar cel al rectorului superior prim până la încheietura mâinii. Rectorul pentru România este doamna Marie-Pierrette Robert.

L. B.: Cum este ales rectorul superior prim?

M. C: Pentru toate funcțiile  e valabil principiul cooptării.  Aceasta înseamnă că rectorul  superior prim își desemnează urmașul. Acesta îi va prelua imediat sarcinile dupa moartea sa sau în caz grav de boală.

L. B.: Nu exista pericolul unilateralității sau chiar al unui lupte de interese  atunci când doar un om își desemnează urmașul?

M.C. – Da, poate fi așa. Totuși această decizie nu se ia fără consfătuiri. Pentru alegerea rectorului prim se discută în colegiul rectorilor superiori.  Unul poate să cadă într-o unilateralitate, 2 pot forma o dualitate nefructuoasă – daca decizia este luată în 3, atunci există o bază solidă de susținere a hotărârilor.

L. B. – Preotul trebuie să urmeze indicațiile unui rector? Ce se întâmplă de exemplu dacă un preot refuză să meargă într-o comunitate?

M. C. – Un preot nu este trimis ca un pachet postal. În ce privește locul de activitate este valabil dintotdeauna  principiul  trimiterii (în lume). Tatăl l-a trimis pe Fiu, Fiul ne-a trimis Spiritul Sfânt, Christos și-a trimis ucenicii ... În plus, trimiterea este rezultatul multor discuții  în care se încearcă să se ia în considerare toate elementele ce implică o asemenea decizie. Totusi preotul  nu poate decide singur asupra trimiterii sale. Este un principiu fundamental ca preotul să meargă cu bucurie și să lucreze acolo unde este nevoie.

L. B.: Cine decide dacă un candidat la preoție este sfințit sau nu?

Mo: Pregătirea are loc într-unul din cele 3 seminare de preoți pe care le avem. Într-un anumit moment al desfășurării pregătirii, conducerea seminarului formulează cererea către conducerea comunității. Responsabilitatea deciziei de sfințire o are Cercul celor șapte. Este un proces de durată în care toți cei implicați – desigur și candidatul – cântăresc  toate aspectele.

L. B.- Ce pași urmează?

Mo: Dacă  seminarul și conducerea și-au dat acordul – seminaristul intră într-o perioadă intensă de pregătire. La sfârșitul ei are loc un pas premergător sacramentului.  Acesta vizează recunoașterea  regulamentului de ordine interioară a preoțimii, recunoașterea și  asumarea rsponsabilităților de viață care decurg din esența esoterică a preoției. Candidatul se pune într-o nouă ordine spirituală.

L. B.: Ce se întâmplă în timpul sfințiri?

M. C.:  Este greu de spus – pentru că nu putem ști cum lucrează Dumnezeu într-un om. În orice caz se poate spune ca în momentele de exercitare,  elementul personal  este dat la o parte, iar preotul devine purtătorul unei calități suprapersonale. Aceasta ăși găsește expresia și în faptul că el nu mai poartă hainele sale civile, ci pășește în fața altarului în veșminte preoțești. El devine purtător al spiritului comunității în care slujește.

L. B. – Care sunt ariile de activitate care necesită implicarea membrilor?

M. C. – Viata unei comunități este complexă. Pe lângă serviciul celebrării sacramentelor, al vestirii Evangheliei și al păstoririi sufletești - cele trei coloane principale ale vieții preoțești, mai sunt o sumedenie de arii.

Asemenea unui ființe umane – și o comunitate este un organism viu cu diferite organe. Definitoriu pentru comunitate – este inima ei – altarul. Tot ceea ce se întâmplă în comunitate se întâmplă în jurul și raportat la altar. De aceea este evident ca preotul este implicat în aproape toate inițiativele.

Prima sarcina și cea mai aleasă a membrilor unei comunități este aceea de a boteza, de a confirma, de a înfăptui Actul de sfințire a omului, de a fi martori la o cununie împreună cu preotul.

În al doilea rând – pentru că știm, comunitățile se autoadministrează - există un cerc financiar, administrativ, al sărbătorilor, al muzicienilor etc. Acești oameni fac posibilă viața comunității.

Un al treilea sector este cel al acțiunilor inițiate în afara comunității: proiecte caritabile, ecologice, educative, artistice - toate expresia  unui creștinism practic, în acord cu nevoile și aspirațiile omului modern.

L. B : Vizitând comunitățile din vest am sesizat că fiecare comunitate are un consiliu care se întâlnește ritmic, de obicei, o dată pe lună.

M. C.- Aceasta e diferit de la comunitate, dar în general așa este. În acest consiliu sunt prezenți resprezentanții tuturor cercurilor de lucru –și orice membru care dorește să se implice în viața comunității.

De exemplu – într-o biserica mai mare – dacă cercul administrativ are nevoie de ceva anume, el comunică aceasta prin reprezentantul său consiliului comuntății. Cercul financiar spune dacă există și posibilități financiare necesare cererii. Apoi se ia decizia. Strădania  este ca să se ajungă la acorduri comune.

Li – Și mai este adunarea membrilor.

M.C. – Da, desigur.  Ea se întâlnește o dată în an.

L.B – Cum e văzută Comunitatea Creștinilor în lume?

M.C.: Pentru bisericile istorice suntem o apariție marginală. Ca număr este o comunitate mică. Probabil așa va și ramane – aceasta și datorită faptului ca nu ieșim cu ”surle și trâmbițe” în exterior. În plus, conținuturile Evangheliei văzute și prin prisma Antroposofiei sunt o hrană nu tocmai ușor de preluat. Ritualurile au formulări  pretențioase, deosebit de concentrate, puțin descriptive care solicită ascultătorul  la o activitate intensă – uneori incomodă. Întreaga abordare este modernă, noțiunile vizează adevăruri ce abia încep să se contureaze pentru conștiența noastră.

L. B – Și totuși sunt oameni care doar aici se simt ”acasă”. Oricât de respectabil și elaborat este trecutul nu putem rămâne tributari lui...

M. C: Ideal este ca trecutul să se întâlnească cu viitorul și astfel să ia naștere un creștinism practic, deschizător de drumuri.

L.B.: Mulțumim deocamdata pentru aceste răspunsuri. Pe măsură ce discutam îmi dădeam seama câte noi aspecte mai trebuie să abordăm.  Vă invit la o nouă întâlnire înainte de scrisoarea noastră de Mihael.

M. C.: Cu  multă plăcere!

Interviu realizat de Lidia Blidariu

 

 


Paștile în comunitatea clujeană

Am avut bucuria să particip la activitățile din Săptămâna Mare și Paște în comunitatea clujeană, unde am avut ca oaspeți deosebit de activi pe Manfred și Ulrike Schneider, prietenii noștri din Dresda. De marți, 11.04 până luni, 17.04 ei au fost alături de noi, dând o mare bogăție întâlnirilor noastre. Ciclul de conferințe cu tema: Arta arhitecturii în slujba devenirii omului - de-a lungul istoriei. Fundamentul spiritual al arhitecturii sacrale, a fost însoțit de lucru în lut (compoziție de material după formula folosită de R. Steiner).

În cadrul conferințelor au fost evidențiate cele trei mari impulsuri spirituale în arhitectură care au dat naștere la piramidele egiptene, la templele grecești și la goticul european. Cu ilustrații de cea mai bună calitate (impresionat numărul de albume și materiale aduse!!), conferențiarul a subliniat relația om-divinitate pe parcursul etapelor istorice, oprindu-se mai mult asupra noului impuls care a venit prin R. Steiner și primul Goetheanum

Însoțind conținutul Evangheliilor de dimineață, modelajul ne-a pus în situația de a intra în lumea forțelor care lucrează în noi de-a lungul săptămânii: pecetea lui Marte, Mercur, Jupiter, iar euritmia ne-a pus în mișcare lăuntrică adecvată evenimentelor cosmice celebrate.

Într-o tăcere meditativă Evenimentele din Vinerea Mare au fost evocate prin citirea din Evanghelii, iar Cele șapte cuvinte de pe cruce au fost împletite cu muzică pentru orgă (Judith Dan) și vioară (Annamaria Balogh).

În Duminica Învierii, 16.04, după Actul de Sfințire a Omului și Actul duminical pentru copii, a urmat din nou muzica și euritmie, ca și luni, a doua zi de Paște, Manfred Schneider oferindu-ne momente de reală trăire comunitară.

Cu multumiri, Verginia Petrovici


 

Jurnal Olandez

În perioada 2-7 iunie 2017, s-a desfăşurat, în Olanda, mai precis în oraşul s-Hertogenbosch, întâlnirea mondială de Rusalii a Comunităţii Creştinilor, având tema “Jucându-te cu focul”, cu  participarea a peste 1200 de tineri şi maturi din peste 40 de ţări din Europa, America de Nord, America de Sud, Asia, Africa. Din România a participat un grup de aproximativ douăzeci de persoane, tineri şi maturi, în frunte cu preoteasa Monica Culda. Manifestarea a avut loc la “Centrul Congreselor 1931”, unde, în afară de conferinţe şi întâlniri pe grupuri de dezbateri au fost organizate, în special pentru tineri, ateliere de sculptură în lemn, fierărie, tras cu arcul. Fiecare ţară participantă a avut un mic stand şi fiecare grup etnic a prezentat câte un scurt spectacol de dans şi cântec. Atmosfera a fost destinsă, oamenii luminoşi, fiecare având ocazia să primească un dar spiritual, pe potriva deschiderii sufleteşti cu care a păşit în tabără. Zilele au început cu  "Actul de Sfinţire a Omului", oficiat în mai multe săli deodată şi în mai multe limbi şi s-au sfârşit cu „Închiderea Cultică. Dintre conferinţe, amintesc: Despre greşeală”, „Doar focul Spiritului nu distruge”, „Focul şi Jocul”,  „Inteligenţa colectivă a inimii”. În prezenţa conducătorilor Comunităţii Creştinilor, Vicke von Behr, Jaroslaw J.J. Rolka, Stephan Meyer, Gisela Thriemer, care fac parte din “Cercul celor Şapte”, a avut loc dezbaterea “Viitorul Comunităţii Creştinilor”.

În rândurile ce urmează voi încerca să amintesc câteva teme ce au revenit, constant, în majoritatea conferinţelor, dar şi în dezbaterea despre viitorul Comunităţii Creştinilor.

*

Nu putem trăi fără a face greşeli, dar putem culege partea bună din fiecare greşeală, ne putem împrieteni cu greşelile noastre. Suntem îndemnaţi să învăţăm să trăim în orizontul bucuriei, al fericirii, dincolo de toate întâmplările, de toate greşelile. Nu ceea ce ni se întâmplă contează, ci felul în care reacţionăm la ceea ce ni se întâmplă. Chiar dacă ai greşit, ne spune Domnul, rămâi prietenul meu. Dar în fiecare seară trebuie să tragem învăţăminte din tot ceea ce am făptuit de-a lungul zilei, să încercăm să nu mai repetăm greşelile şi să adormim cu bucuria că urmează să trăim o nouă zi...

                                                                        *

Cămila nu poate intra prin poarta cea îngustă în cetatea Ierusalimului, pentru că pe spatele ei atârnă o mulţime de bagaje. Trebuie să lepădăm ceea ce este de prisos, spre a putea intra pe poarta cea îngustă. Uitaţi-vă în jurul vostru: ceea ce exista acum zece ani - instituţii, meserii, mijloace de comunicare - a dispărut pentru totdeauna. Gândiţi-vă că peste 10 ani, peste 100 de ani, lumea va arăta altfel. Şi atunci, ne putem întreba ce forme ale creştinismului vor rezista în viitor, ce cuvinte? Trebuie ca fiecare dintre noi să devină o flacără, să fie purtat de entuziasm, trebuie ca flacăra să ardă toată zgura fiinţei noastre, tot ce este balast. Dar dacă nu devii o flacără, vei fi înghiţit, consumat, de Flacără. Poţi distruge totul, numai focul lăuntric ce ia naştere prin jertfă nu poate fi stins. Eternitatea îşi are rădăcina în jertfă. Tot ceea ce este vechi trebuie ars, spre a face loc unui Pământ nou şi unui Cer nou. Noul vine prin intermediul inimilor oamenilor care se deschid când Ceva intră în ele. Din păcate, în cultura noastră de astăzi, lipsită de spirit, doar o catastrofă mai poate face Spiritul să ţâşnească din noi înşine, spre a ne smulge din lenea şi atotsuficienţa în care trăim, spre a putea, mai apoi, traversa Abisul. Dar nu este, poate, nevoie de o catastrofă în sensul clasic al cuvântului. Însă este nevoie de o naştere din nou, spre a nu ne lăsa distruşi de Focul care vine.

                                                            *

Nu devii creştin mergând la biserică, ci trăind creştineşte. Spre a putea fi vrednici de a primi un impuls de viaţă trebuie să ardem zgura din noi. Trebuie să avem curajul să mergem până la limitele fiinţei noastre, să eşuăm, să cădem, să ne ridicăm şi să mergem mai departe. Să nu vă gândiţi niciodată la Spirit fără a vă gândi la materie, spunea Rudolf Steiner, de vreme ce materia este punctul de pe Pământ  din care gândim Spiritul. Iubirea este focul ce pătrunde materia. Trebuie, spunea un tânăr poet, să mâncăm Cuvântul şi să citim Materia.

Cele patru trepte ale iniţierii sunt: uimirea, veneraţia, a fi în rezonanţă cu manifestările lumii,  a te dărui lumii.

                                                                        *

Trăim o vreme în care ceva bătrân, vechi, se termină şi ceva nou se naşte, iar între cele două realităţi se cască un abis. Viitorul este deja aici! El vine dinlăuntrul nostru! Vine ca să ne provoace să privim în viitor. Trebuie să avem curajul de a ne elibera de lucrurile pe care le-am încheiat, curajul de a nu mai privi înapoi (“Cine a pus mâna pe coarnele plugului nu trebuie să mai privească în urmă”, ne spune Isus). Abia când avem puterea să ne rupem de ceea ce ne trage în trecut, putem lăsa să se manifeste în noi Ceva nou. Şi atunci, trăim un moment paradoxal: ceea ce era vechi în noi a pierit în foc, iar ceea ce urmează să vină, nu a venit, încă, deplin. Când simţi că viitorul îţi spune ceva, spune-i DA!, fără a cădea în capcana de a gândi cum vei face cu putinţă acel DA!, cum îl vei aduce în fiinţă.

În lume avem acum o singură problemă: reintegrarea Spiritului şi a Materiei. Toate celelalte probleme – criza socială, problemele climatice, ciocnirea civilizaţiilor, a culturilor, a religiilor –au ca rădăcină neputinţa noastră de a reintegra Spiritul cu Materia. Abisul există între Sine şi Natură, între Sine şi Alţii, între Sine şi Sine. Potenţialul fiecăruia dintre noi îşi are rădăcina în Sine. Dar pentru a activa această rădăcină trebuie să ne deschidem mintea, voinţa, inima, trebuie să acţionăm sinergic, în cadrul unui grup, spre a ajunge la iubirea necondiţionată, la iubirea care pune pe tavă şi propria vulnerabilitate, pregătind o nouă naştere. Numai aşa vom putea să ajungem să ne simţim ca parte a lumii, dar să fim o parte purtătoare de întreg. Astăzi, potenţialul de trezire al umanităţii este foarte mare şi fiecare dintre noi, pe treapta  pe care se află, trebuie să se manifeste creator, trebuie să fie activ.

Spre a reintegra Spiritul cu Materia trebuie să mergem la izvoare, iar drumul către izvoare are legătură cu cunoaşterea de sine, evenimentul fundamental al lumii de astăzi. Viitorul trebuie să se nască, mai întâi, înlăuntrul nostru, spre a se obiectiva, mai apoi, în afara noastră.

Astăzi, lumea spirituală nu mai ia decizii pentru noi. Noi suntem cei care trebuie să luăm aceste decizii. Dar ne simţim noi liberi, spre a lua decizii?

                                                                        *

Peste cinci ani, Comunitatea Creştinilor va împlini 100 de ani şi trebuie să gândim, împreună, ce fel de Comunitate vrem să creem, pe mai departe. Rudolf Steiner vorbea de un ritm de 33 de ani - vârsta Mântuitorului - iar Comunitatea este pe cale să păşească într-un al patrulea ciclu de 33 de ani. Când sărbătorim Crăciunul, trebuie să ne gândim la Paştele de peste 33 de ani, spunea Steiner. Trebuie să fim atenţi să nu pierdem legătura cu lumea spirituală, trebuie să vedem ce este uscat, ce trebuie înlăturat, trebuie să vedem unde este focul, lumina. Comunitatea noastră este structurată pe triada Preot- Comunitate- Hristos, în toate trebuind să transpară fiinţa lui Hristos. Este foarte important, de aceea, să ne clarificăm, fiecare dintre noi, poziţia faţă de Hristos, relaţia cu El. Comunitatea Creştinilor este o  mişcare de înnoire religioasă şi aceasta este o latură importantă a ceea ce suntem. De cele mai multe ori, copleşiţi de grijile zilei, de tot felul de urgenţe, nu reuşim să păstrăm în fiinţa noastră un loc în care să sălăşluiască Hristos. Când rememorăm o zi, o săptămână, trebuie să ne întrebăm în care momente ne-am manifestat, pe deplin, calitatea de creştin, când l-am lăsat pe Hristos să lucreze prin noi? Trebuie să fim atenţi la revelaţiile ce ne vin din prezent, la ciclul sărbătorilor creştine, care, toate, gravitează în jurul lui Hristos. Trebuie să comunicăm unii cu alţii, la nivelul comunităţii, la nivelul comunităţilor, trebuie să ne regăsim în cel de lângă noi, să ne lăsăm locuiţi de iubire, spre a nu deveni un obstacol, o piatră de poticnire pentru prezenţa lui Hristos în noi. „Impulsul Christic” dobândit, activat, în timpul “Actului de Sfinţire a Omului” trebuie dus acasă, trebuie ţinut viu pe parcursul întregii zile, a întregii săptămâni, până la următorul Act de Sfinţire a Omului. Mulţi dintre noi se întreabă unde sunt tinerii? Peste 15- 20 de ani, când noi vom fi bătrâni, cine va prelua ştafeta? Tinerii nu mai au aplecare către studiul antroposofiei, al teologiei, dar dacă fiecare dintre noi se va manifesta ca un tânăr, tinerii vor veni alături de noi.

                                                            *

S-a vorbit în aceste zile de puterea focului, de purificare, de nevoia de a de a arde înăuntru nostru tot ce este vechi, depăşit, spre a putea păşi, liberi, într-o lume a viitorului. A viitorului care se naşte din noi. S-a vorbit despre inteligenţa inimii, de miile de grupuri ce se structurează, zilnic, la nivel de planetă, spre a ajuta oamenii să se manifeste creator, spre a crea un suflet al grupului care, de la un moment dat încolo, începe să lucreze, vindecător, înlăuntrul fiecărui membru al acelui grup. Avem astăzi şansa unică de a pregăti naşterea unei noi umanităţi care să trăiască pe dimensiunea toleranţei, a iubirii, dar există şi varianta ca această umanitate să nu se nască şi specia umană să sfârşească în fundătura unui război atotdistrugător.

Deşi îl păstrează în centrul ei pe Isus Hristos, Comunitatea Creştinilor pune accentul pe libertatea Eului, pe căutarea de sine, pe creativitate, iar discursul celor invitaţi să ia cuvântul a fost liber, cu puţine trimiteri la Noul Testament. Dacă ar fi să sintetizez mesajul de la întâlnirea din Olanda, aş spune:

Nu vă temeţi să greşiţi!

Nu vă temeţi să ardeţi tot ce este vechi!

Nu vă temeţi să mergeţi până la limitele fiinţei voastre!

Nu vă temeţi să iubiţi!

Faceţi toate acestea şi veţi asista, uimiţi, cum vă veţi naşte din nou, lămuriţi în focul Spiritului, singurul foc care nu distruge…                         

Dan Iacob

 

 

JOCUL CU FOCUL

 

 

 Playing with fire a fost titlul simpozionului ce s-a întâmplat în orașul Den Bosch, Olanda. În limba română nu înseamnă exact același lucru, ci - Jocul cu focul sau A te juca cu focul. Timpul verbului din engleză, însă, este un prezent continuu și etern. De aceea, în jurul următoarelor întrebări ne-am petrecut cele cinci zile de la începutul lui iunie, noi, cei tineri (după vârstă), împreună cu cei mai puțin tineri decât noi (după vârstă cu siguranță, dar mai ales după experiență): cum am putea să simțim flacăra interioară ce ne menține căldura? Cum o păstrăm? În ce fel o putem trăi prin lume, dar în același timp încă să ne perpetueze? Nu trebuie neapărat să găsim vreun răspuns, ci poate că uneori e de ajuns numai să știm că această flacără există, ne împlinește existența și ne dă siguranța că ea tresare și în ceilalți.

          În acele zile, datorită oamenilor pe care i-am întâlnit, i-am văzut, i-am ascultat și le-am simțit bunătatea, mi-am dat seama cât de important este să creăm comunități oriunde am merge. De la cei câțiva prieteni cu care discuți și faci diverse, până la atelierul de dans sau compartimentul de tren unde la început nu cunoști pe nimeni. Oriunde este nevoie de apropierea, înțelegerea, protecția și încrederea în lume pe care le oferă o comunitate.

În Den Bosch ne-am adunat în jur de 1200 de oameni din aproape 40 de țări din toată lumea, ca să creăm un impuls al acestor adevăruri. Am petrecut zi de zi împreună, întâlnind aceiași oameni sau văzându-i pentru prima oară în ultima zi, fie la ateliere, la masă, la baie sau la cort (de carton, afară, unde am dormit mai bine ca la mama acasă). A fost foarte important pentru întoarcerea acasă unde am simțit că aș dărui și celor care nu știu ce înseamnă comunitaea, dedicarea și înțelegerea de care cred că avem nevoie cu toții. Atunci când simți că aparții unei comunități, fie și pentru câteva zile, în momentul desprinderii, cred că îți revine responsabiltatea de a insufla mai departe calitățile ei. De data asta, dorința a venit din flacăra ce arde intens după o asemenea experiență.

          Am avut șansa să particip la câteva ateliere pe care le-am ales dintr-o multitudine și am mers la World on fire, despre tensiunile dintre est și vest care domină lumea de astăzi. La Theory U, despre teoria dezvoltată de Otto Scharmer care constă în conștientizarea unei stări de fapt în care te găsești în prezent, a unui fel de pattern, de multe ori nefecund, până la a reuși, într-un timp viitor, să-ți schimbi perspectiva și chiar să treci la acțiune. Au fost și alte ateliere ca: euritmie, construcția unui oloid, tir cu arcul, cor, sudură, construcția unui pentagon, poezie, teatru, ceva despre produsele Weleda, dans popular, arta lui Jheronimus Bosch și multe alte grupe de discuții. De dimineață participam la conferințe pe care apoi le aprofundam în cercuri mai mici. Urmau workshop-urile, iar seara, cei tineri, aveam așa-numitul Daily Show; o altfel de aprofundare a celor întâmplate peste zi, într-o manieră mai puțin serioasă, unde oricine putea apărea pe scenă cu ce știa el mai bine să facă. Unul dintre cele mai emoționante momente a fost când grupul din Anglia a cântat Streets of London, ca un moment dedicat victimelor atacului din Londra din 3 iunie. Ne-am luat cu toții de mână și ne-am rugat..

Mult cântec, foc, mișcare, cafea, discuții nocturne, ca la 20 de ani, contemplând sensul vieții, soare, liniște, bucurie. Cum bine știm cu toții, deși nu mereu ne pecetluim astfel calea, singur poți face lucruri mari, dar numai împreună cu ceilalți poți face lucruri mărețe. Acum sunt sigură de asta.

Alexa Cardaș

 

 

 

 

Poveste de vară

 Bătrânii povestesc că demult, demult, într-un sătuc de la marginea pădurii, trăia o fată orfană, săracă, dar foarte harnică şi frumoasă. Înaltă şi zveltă, cu părul bălai şi ochii albaştri luminoşi şi blânzi, era plină de dragoste faţă de cei din jur. Aşa era Sânziana, dar sătenii treceau pe lângă ea cu nepăsare sau dispreţ, o alungau şi-i adresau vorbe de ocară.

            Singura ei alinare erau clipele în care în căsuţa ei sărăcăcioasă se închina rugându-se la Dumnezeu nu doar pentru o viaţă mai bună, ci şi pentru ca Dumnezeu să îmbuneze sufletele sătenilor, sădindu-le în inimi seminţele îngăduinţei şi ale dragostei faţă de celălalt.

            Milostivă şi iubitoare, Sânziana era prietenă cu păsările şi animalele pădurii; se jucau împreună, împărţeau hrana şi, uneori, chiar culcuşul cald unde înnoptau. Se simţeau foarte bine împreună.

            Într-una din zile, Sânziana îşi simte trupul atât de greu şi fierbinte încât toate încercările de a se ridica din pat fură zadarnice. Rămase acolo suferind pe patul ei de crengi şi doar vietăţile pădurii se întrebau mirate unde le este buna prietenă.

            Zadarnic alergară prietenele ei necuvântătoare să-i aducă apă, hrană şi leacuri pentru însănătoşirea ei, Sânziana se simţea tot mai rău. Suferinţa îi istovise trupul şi doar blânda alinare ce o găsea în rugăciunile necontenite adresate lui Dumnezeu o mai ţineau în viaţă.

            Pe când Sânziana se stingea văzând cu ochii, în căsuţa intră o femeie bătrână cu chipul luminos şi blând, Sfânta Vineri, care cu glas cald şi duios precum o mângâiere îi spuse Sânzienei:

            - Frumoasă şi blândă ai fost ca o floare, floare gingaşă să fii de-acum înainte; alungată şi dispreţuită ai fost, de acum vei fi căutată şi îndrăgită, vei fi pusă la icoane că tu le vei alina oamenilor multe suferinţe şi vei avea puteri tămăduitoare.

            Astfel îi vorbi Sfânta Vineri şi-n clipa următoare frumoasa fată cu părul bălai se preschimbă într-o zveltă floare de culoare galbenă. Parfumul ei neasemuit plutea în jur răspândind parcă din bunătatea, credinţa şi milostenia copilei bălaie, de odinioară.

            Sânziana e acum iubită şi îngrijită, soarele o mângâie, vântul o leagănă, iar pământul bun îi este casa primitoare pe care mereu şi-a dorit-o.

Legenda românească

 

 

VeŞti  din Comunitate

INFOBRIEF APRILIE –MAI 2017

Intre 21-27 mai un grup de membri ai Comunității Creștinilor din Germania a călătorit în România , în Bucovina. Impreună cu dna Armgard Hasselmann au vizitat celebrele mănăstiri pictate și s-au bucurat de atmosfera de Inălțare a Domnului. In finalul excursiei prietenii noștri au vizitat Clujul și au participat la Actul de Sfințire a Omului celebrat  de cele doua preotese, Monica Culda si Armgard Hasselmann.

Comunitatea Creștinilor în Cluj a avut în 21 mai, Duminica în familie, cu o mică oră de religie și pregătirea sărbătorii Înălțării la cer. S-a celebrat Actul duminical pentru copii. Evanghelia: Faptele apostolilor, cap.1: 3-14, urmat de teatru de umbre - pentru copiii mici. Muzică și improvizatie - copiii mari. Tot in Comunitatea Creștinilor din Cluj,  pe  15 mai, s-a ținut atelierul de luni- Ințelepciunea basmelor - cu Judith Dan, cu ” Cele șase lebede” de Frații Grimm, iar pe 7 mai Actul de Sfințire a omului, a fost urmat de discuții pe tema: Ecumenismul- șansă sau lovitură de grație?

Comunitatea Creștinilor în București, pe 14 mai, a celebrat Actul de Sfinţire a Omului, urmat de Actul duminical pentru copii si de studiu pe Evanghelia lui Matei.


Comunitatea Creștinilor în Cluj, în 30 aprilie, a celebrat Actul de Sfințire a Omului, iar în debutul liturghiei - o introducere în structura actului cultic, iar în  23 aprilie, pentru a doua Duminică pascală a avut loc Actul de Sfințire a Omului.

In Comunitatea Creștinilor la București în perioada 22-24 aprilie s-a primit vizita d-nei Marie Pierrette Robert (Franța), care a susținut conferinţa A călători cu Înviatul în Galileea-Drumul lui Parsifal.

În SĂPTĂMÂNA MARE, de Duminica Floriilor 09.04, a avut loc Actul de sfinţire a Omului, urmat de  Actul duminical pentru copii și de studiu pe  Evanghelia lui Matei şi Epistola de Patimi (II). In Joia Mare, 13.04 Actul de Sfinţire a Omului a fost însoțit de  prezentarea lucrării Cina cea de taină a lui Leonardo da Vinci cu exerciţii de pictură, iar in Vinerea Mare, Actul de Sfinţire a Omului, a fost urmat de  Reculegere - Moartea pe cruce. În Sâmbăta Mare, Actul de Sfinţire a Omului s-a încheiat cu discuţii meditative.

PAŞTILE a fost celebrat prin Actul de Sfinţire a Omului și Actul duminical pentru copii şi o mică festivitate de sărbătorire pentru copii. Luni, 17.04 s-a celebrat Actul de Sfinţire a Omului.

Programul Comunității Creștinilor la Cluj pentru SĂPTĂMÂNA MARE a fost deosebit de bogat, în noi experiențe: Duminica Floriilor cu Intrarea în Ierusalim, Actul de Sfințire a Omului, iar de marți, 11.04 până joi 13.04  Manfred Schneider (Dresda) a susținut un ciclu de conferințe cu tema: Arta arhitecturii în slujba devenirii omului - de-a lungul istoriei Fundamentul spiritual al arhitecturii sacrale, cu o aprofundare a temei prin modelaj - Forme arhetipale - cu Ulrike Schneider.

Marți, s-a celebrat Actul de Sfințire a Omului, cu Evenimentele din Marțea Mare, iar după amiază, la Modelaj în lut s-a lucrat pecetea lui ”Marte” în lumea formelor, urmată de conferinta: Arhitectura Mesopotamiei și a Egiptului.

Miercuri, Actul de Sfințire a Omului, cu Evenimentele din Miercurea Mare, a fost urmat de modelarea peceții lui ”Mercur” și de conferința: Templul grec și domul gotic.
Joi,  Actul de Sfințire, cu Evenimentele din Joia Mare, a fost însoțit de modelarea peceții lui ”Jupiter” și de conferința: Arhitectura prezentului și a viitorului. Impulsul arhitectural goetheanist

Vineri, Actul de Sfințire a Omului, cu Evenimentele din Vinerea Mare a fost urmat de Cele șapte cuvinte de pe cruce împletite cu muzică pentru orgă (Judith Dan) și vioară (Annamaria Balogh).

În Duminica Învierii, 16.04, au fost celebrate Actul de Sfințire a Omului și Actul duminical pentru copii, urmate de Muzica și euritmie - de Paște (pt. copii și părinți)
Luni, a doua zi de Paște - 17.04, după Actul de Sfințire a Omului, clujenii au avut din nou Muzică și Euritmie cu Manfred Schneider.

În luna iunie au avut loc următoarele activități:

  • In București, la sediul Comunității Creștinilor, sâmbătă, 3 iunie, Cercul de pregătire în vederea fondării și întâlnire cu confirmanzii, iar duminică, Actul de Sfințire a Omului, Actul duminical pentru copii și Sarbatoarea Rusaliilor pentru copii si comunitate cu poveste și cântece. Luni 05.06 s-a celebrat Actul de Sfințire a Omului, urmat de discuție despre Epistola de Rusalii. Marți, Actul de Sfintire a Omului și A trai cu pictura de altar (II)
  • In perioada 9-11 iunie, seminariile cu Gerhard Schuster, s-au ținut la sediul Societății antroposofice, debutând cu conferința: Cum putem salva Europa? - o sarcina pentru toți. Prezentarea unui proiect pentru vindecarea economiei și a omului.

Gerhard Schuster si Daniel Schilly sunt initiatorii responsabili pentru initiativa cetateneasca europeana de a completa in 2019 Statutul Bancii Centrale Europene.

Ei vin cu o perspectiva economica indrazneata si o abordare a fluxurilor economice prin prisma principiului fraternitatii, propunand spre discutie celor interesati optimizarea conceptului initiativei lor prin dialog liber si constructiv.

Propunerea lor este ca pentru intreprinderile si bancile europene precum si pentru uniunile lor asociative, trebuie sa fie deschisa finantarea prin credite fara dobanda.
Daca acestea renunta la profit, doneaza castigurile lor pentru binele public si supun dreptului public veniturile angajatilor lor. Exista institutii de tip spitale, case de orfelinat etc, ce au nevoie de suport si prin aceste instrumente, l-ar putea primi.

Aceasta este o initiativa pe baza conceptului de tripartitie sociala propus de Rudolf Steiner. Pentru mai multe informatii despre demersul initiatorilor initiativei: http://www.europe2019.net/en/europa-2019-prospects

 

 

PERSPECTIVE

Simpozionul de vară al Comunității Creștinilor

   BELIŞ ,   3 – 13 august  2017

Dragi prieteni,  

 Mulți dintre noi așteaptă Belișul un an întreg!

De data aceasta, tabăra va începe joi, 3 august, cu cina și se va încheia în 13 august cu strângerea taberei. Ne bucurăm de toți cei care pot ajuta din 1 august la instalarea taberei!

Copii, tineri și adulți vom petrece zece zile pline de experiențe! Tema: ”Comunitățiile viitorului. Calitățile sufletești necesare întemeierii lor.” Responsabile sunt pr.Armgard Hasselmann și pr.Monica Culda.

Partea artistică va fi și în anul acesta foarte bogată. Ca însoțitori avem mulți prieteni dragi binecunoscuți: Alice Popescu, Aaron și Judith Dan (teatru/improvizație/ muzică), Agneta Cismașiu (pictură) și alții. O premieră mult așteptată va fi cursul de cântat vocal oferit de  Evert și Cristina Popa van Grootel (vezi ultima pagină).

De copii se vor îngriji, în special, Cristiana Olteanu (teatru), Nora Tigăreanu (pâslărit), Robert Stan (lucrul cu lemnul), Andrei Pop (tras cu arcul),  Alexandru Nicolici (jonglerie, curs de chitară, jocuri). Sperăm să avem și un curs de introducere practică în apicultură.

Dupa masă va fi loc pentru: Inițiative libere, Studiul Evanghelieiîntâlniri de comunitate (consiliu, grupul de organizatori), dar și pentru reculegere individuală.

Desigur nu vor lipsi discutiile personale, drumurile la cascadă, excursia la lac, concerte de seară, serbarea cu surprize de la final.

Așadar, pe curând, cu voie bună în Beliş!                                   

* Tabăra de lucru  Din 1 august  – Pregătirea taberei, reparaţii!

DATE ORGANIZATORICE

Cazare: în cabanele de lemn din tabără, la gospodăriile ţăranilor, pensiuni,  în cortul propriu

Costurile din anul acesta:

Adulţi  - taxă de participare 60 ron;  Masa 31 ron/ zi; cazare tabara: 6 ron/zi

Elevi, studenti, pensionari - taxa participare 35 ron.  Masa 25 ron/zi; cazare tabără:4 ron/zi Copii sub 10 ani, masa 21 lei/zi

Taxa  pt. materiale: culori, hartie, lână - 15 ron 

Observaţie: Taxa de participare reprezintă contribuţia noastră la costurile docenţilor şi a preoţilor cât şi pentru repararea şi întreţinerea taberei.

* Taxele de tabără se plătesc la sosire în funcție de numărul de zile petrecute.

 ÎNSCRIEREA

Lidia Blidariu   email: lidia.blidariu@yahoo.com ,   tel. 0753 143 203

 Participanții sunt rugaţi să aducă : Noul Testament; instrumente muzicale, sac de dormit/salteluță; pelerină de ploaie şi cizme de cauciuc, pantofi de euritmie, lanternă.

 

Posibilităţi de transport pe traseul Cluj -Huedin-Beliș-Gorga

* Până la Huedin cu trenul sau,  apoi

* Cu mașina personală/taxi din Huedin până la punctul Belis Gorga, dupa staţia Dealu Negru, apoi încă 1 Km de la drumul naţional în dreapta (urmând indicatorul). 

* microbuz Cluj, pța M.Viteazul ora 9.40 / 15.00 - Belis Gorga  tel.sofer 0745796026 Firma AlinDorin

Important! In tabără copiii  vor fi  supravegheaţi de părinţii lor. Asistenţa  este asigurată doar pe timpul atelierelor artistice.

Atenţie!

*Tabăra Comunităţii Creştinilor e posibilă datorită implicării participanților. Fiecare tabără devine astfel un moment unic de artă socială.

* Bunul mers al taberei depinde și de participarea la treburile gospodăreşti, curăţenie, căratul apei, adusul şi tăiatul lemnelor!

* Orele de liniște ale nopții încep la 22,30.  Focul de tabără va fi  stins până la 23.oo.

* In Tabăra Beliş consumul de alcool este neacceptat!  Fumatul este permis doar în locul amenajat, din afara taberei!

* Telefoanele mobile vor fi închise în timpul activităţilor şi nu pot fi folosite în jurul capelei!

* Expresia concretă a respectului reciproc este respectarea programului şi a regulilor taberei.

PROGRAMUL ZILEI-Tabara Belis 2017

8.00 Actul de Sfinţire al Omului 

9.00- Micul dejun

9.35 -Cercul de dimineata pentru tineri

10.00 - 10.30  Cercul de dimineaţă pentru toți participanţii

10.30-11.30-  Curs de baza pentru adulţi //   Ateliere  pt.copii oferite de tineri 

11.45- 13. 15-  Cursuri artistice :   adulţi //tineri –improvizatie, teatru, muzica

13.30 – Prânzul 

15.00- 16.00  Cursuri artistice // Pictura

16.00 – Gustare

16.30 -17.00 –   Cursuri pentru tineri-introducere in antroposofie

17.00-18.00- Orchestra// Dramele mister

18.00- 19.00 Cercul de seară pentru toţi participanţii;

19.00 - Cina 

20.00 Cerc de discuţii (legate de cult, alte teme) / concert /jocuri

21.00 Incheierea cultică a zilei 

21.15- Focul de tabără

23.00– Stingerea

·      

Programul va  mai conține bineinteles o excursie la lacul Beliș sau la cascade (duminică), o zi de intretinere a taberei (miercuri), o seară a talentelor, spectacolul final cu ”Ivan Turbinca”, adunarea generala a asociației.

 

 

Dragi prieteni din Romania,

Festivitatea de  Fondare a Comunității Creștinilor în România  se apropie. 

Până acum s-au înscris o mulțime de prieteni dragi din multe țări. Printre ei, peste 35 de preoți din Anglia, Germania, Ucraina, Rusia, Olanda, etc

Pe unii îi cunoașteti demult. In special ne bucurăm de prezența dnei Anca Burloi și a dlui Michael Debus care va ține conferința de deschidere.

Va rugăm să vă înscrieti și dumneavoastră! Spatiul este limitat, trebuie să comandăm din timp  scaune, mese, veselă, cele patru mese etc.  

Formularul de înscriere  și informații suplimentare găsiți pe site-ul  comunitatii www.comunitateacrestinilor.ro

Mulțumim încă o dată călduros Societății Antroposofice  care ne găzduiește!

Să ne vedem cu bine în 6-8 octombrie 2017 pentru a sărbători împreună acest moment istoric.

In numele grupului de organizare,

Monica Culda

 

*Invitație

La 20 februarie 2016 a fost hirotonită Anna Bozoki, cel de-al doilea preot maghiar. 

După un an de activitate în Wuppertal- Germania, Anna se întoarce acasă.

Suntem invitați cu drag să luam parte la festivitatea de primire a ei, 9-10 sept.

Informații suplimentare la Monica Culda

*In octombrie 2017 pornește din București un nou val de inaugurări in Comunitatea Creștinilor.

După toamna 2017, când toată Comunitatea va fi alături de noi, urmează în primavara anului 2018 fondarea comunității în Kiev (Ucraina), iar în toamna anului 2018  în Moscova. Suntem așteptați cu drag!

 

PERICOPE

Sfântul Ioan 24 iunie - 25 iulie

24.06     Marcu  1,1-11

 25.06    Marcu 1, 1 -11

 2.07      Matei   3

9.07       Ioan  1,19-34

16.07 Ioan 3, 22-36

 Per. intermediară   23 iulie - 28 sept.

23.07     Marcu  8,27-38

30.07 Matei  7,1-14

 6 .08     Luca 15

13.08     Luca  9,1-17

20.08     Luca 18,35-43

27.08     Marcu  7,31-37

  3.09     Luca 10,1-20

10.09     Luca 17,5-37

17.09     Matei  6,19-34

24.09     Luca  7,11-17         

 

 

 

URARE DE SÂNZIENE

 

 

 De Sanziene Ioan Botezătorul, omul vechiului Cosmos, ne conduce spre noul Cosmos, ca geniu ocrotitor al Comunității.

 

Fie ca în timpul Ioaneic în care intrăm  impulsurile primite să ne ghideze forţele de jertfă individuală către energia creatoare a Comunităţii noastre!

Redactia

 

 

 

 

 

 

INFO

http://www.comunitateacrestinilor.ro/

https://www.facebook.com/pages/Comunitatea-Creştinilor/597762496949151

Centre ale Comunităţii Creştinilor în România

 

Bucureşti :Str. Astronomului nr. 5 sect 1;

Mihaela Deaconu, tel:0733701244 email: deaconu_mhl@yahoo.com,

Zoltan Andras 0723296306, e.mail zoltanandras@dnt.ro

 

Cluj-Napoca: Bulevardul. 21 decembrie 1989 nr 36, ap 5

RodicaOancea tel 0264554732, Diana Stoica e.mail:diana.stoica@yahoo.com

 

Alte persoane de contact

Nora Tigăreanu, Cluj, email: noratig@yahoo.com, 0741076471

Lidia Blidariu, Bacău,  tel. 0788968599, e.mail: lidia.blidariu@yahoo.com

Verginia Petrovici, Iaşi,: tel 0748140974 e.mail:  vpetrovici2002@yahoo.com

Laurenţiu Cîmpeanu,  e.mail: laurentiucimpeanu@yahoo.com