Scrisoare de Sânziene 2018

Cuprins 

Rugăciune către Tatăl divin– M.P. Robert, trad. L. Blidariu

Ioan Botezătorul: Odinioară și azi, M.P. Robert, trad. L Blidariu

Cunoașterea spirituală și trăirea acțiunii, Armgard Hasselmann,  trad. Liliana Dumitriu

Trinitatea –un concept abstract? Monica Culda

RETROSPECTIVE

Ecourile Fondării- Prezentare istorica, Lidia Blidariu

Confirmarea tinerilor – Iunia și O. Sora, D. Stoica, A. Hasselmann

Simpozionul de Inălțare Cluj- conf. Uwe Sondermann (fragment)

El s-a inalțat la cer!- Agenor Crișan

Călătorind in Bucovina cu prieteni- Lidia Blidariu

Poveste de vară- Fructele Sf. Ioan

VEŞTI DIN COMUNITATE

Info-brief  martie–iunie 2018, Verginia Petrovici

Cum m-am întâlnit cu Comunitatea-  Alice Popescu

Renovare- capela Belis, anul II- Lidia Blidariu

Vești internaționale – Lidia Blidriu

PERSPECTIVE

Simpozionul de vară al Comunitatii Crestinilor 2018

Tabara de lucru- iulie /Tabara mare Belis - august -program

PERICOPE 2018

Urare de Sânziene INFO comunitate, site, persoane de contact

 

 

Rugăciune către Tatăl divin

                                                                                                     (anonim)

O, tu, suflu de viață,

sunet originar, ce răsuni din depărtările lumilor!

Tu apari în noi și în jurul nostru.

Întunericul însuși începe a lumina când

amintirea de atunci se ridică în noi.

Ajută-ne să luăm în respirație suflul, care ne face să mai simțim că Tu

și sunetul glasului tău ne pătrunde și ne purifică.

Dă-ne sfatul tău în toate cele ale vieții până ce țelurile noastre se limpezesc și să putem lucra cu Tine în Creația Ta.

Fie ca focul inimii tale să poată uni cerul și pământul în unirea la care țintim,

prin strădania sufletului nostru în pace.

Dă-ne, în fiecare zi, pâinea și conștiența de care avem nevoie, să împlinim ceea ce e necesar pentru a răspunde vieții ce crește și se dezvoltă.

Scoate-ne din plasa erorilor noastre, care ne pune piedici,

tot așa cum noi slăbim ceea ce ne reține din lipsurile altora.

Nu lăsa lucrurile superficiale să ne ducă în rătăciri,

Ci ne  eliberează de ceea ce ne restrânge.

Căci de la Tine izvorăște voința activă și binevoitoare și puterea vie de a face

Cântecul care înfrumusețează toate lucrurile, și,

din eon in eon ,devine cântec nou.

Ce forță de viață adevărată se leagă de aceste cuvinte !

Ele să poată să fie solul de unde cresc toate faptele mele,

Pecetluite cu realitatea încrederii și a credinței.

Amin!

 

(Rugăciune în aramaică- transcrisă în germană/adaptată în franceză de M.P. Robert. Tradusă in româna de Lidia Blidariu)

*Limba aramaică face posibil, datorită imensei țesături spirituale care o locuiește, să se nască un ecou viu al conținutului rugăciunii Tatăl Nostru. Acest lucru este în mod particular perceptibil în această ”Rugăciune către Tatăl divin”.

Marie Pierrette Robert

 

 

IOAN BOTEZĂTORUL - odinioară și azi

 

                                                                                                                        Marie-Pierrette Robert

          Ce  mai știm despre fapta lui Ioan Botezătorul? Care este prezența sa și intervenția astăzi, pentru noi, oameni ai sec XXI?

          Odinioară, el era cel care anunța venirea Domnului. Era precursorul lui Mesia. Mesajul său întreg era acela de a îndemna oamenii să pregătească căile divinului în sufletul lor. Metoda era, și aici, indicată: era vorba de a-și schimba modul de a gândi, de a se orienta altfel: „Pregătiți căile Domnului! Schimbați-vă modul de a fi!”

          În fiecare an, când vine timpul de Sfântul Ioan, Sânzienele creștine, auzim din aceste cuvinte, luăm la cunoștință că Ioan Botezătorul este încă, este mereu Înaintemergătorul! Mesajul său are mereu aceeași incisivitate: „Pregătiți caile... Schimbați orientarea gândirii voastre”!

          Odinioară aceste cuvinte răsunau în deșertul Iudeii, pe malurile Iordanului; ele erau adresate ființei individuale a oamenilor, care făceau experiența singurătății în deșertul lor interior; și acolo, cu precizie, ieșind din undele fluviului, unde mâna puternică a Botezatorului îi menținea, pe fiecare, sub apă, până la momentul în care sufletul se deschidea viziunii limitelor și tenebrelor sale, Evanghelia precizează: ”și fiecare revenea, mărturisindu-și păcatele”...

          Ceea ce trăise fiecare în contact cu vocea, privirea, gestul lui Ioan Botezătorul, era ființa sa de foc, care nu tolerează mediocrul, tenebrosul. Focul său era și este și azi, încă, focul  existenței lumii la începuturile creației sale. Acel fel de foc ce dădea trăirii o asemenea intensitate.

          Ioan Botezatorul este înrădăcinat în realitatea timpului de dinaintea celui terestru. El a văzut că de la începuturi, Christosul, chiar de la evenimentul Alungării din Paradis, s-a arătat gata să se pună pe drum spre pământ, pentru a împlini jertfa Sa de dragoste totală, fără nici o rezervă. De aceea, copilașul, viitorul Ioan Botezătorul, a tresărit de bucurie în pântecele mamei sale, Elisabeta, în timpul Vizitei. Atunci, în momentul în care Maria o întâlnește pe Elisabeta, amândouă purtând prunc sub inima, recunoaște pe Acela ce vine prin Maria.

          Singurul lucru care arde în inima lui Ioan Botezătorul, este ca oamenii să pregătească apariția Celui care vine din depărtările timpului spre lumea oamenilor. Să redreseseze ceea ce este căzut, să netezească ceea ce are asperități, colțuri, falii, în chiar sânul sufletului nostru, iată la ce anume ne îndeamnă Ioan Botezătorul cu flacăra sa.

          De fapt, Ioan Botezătorul stă înaintea noastră, față la față. El este martorul umanității noastre, de la lumina creatoare a lui Sa fie lumină! care a răzbătut din eoni de eternitate, de când Dumnezeu, din ființa Sa, dădu viață lumii și a tot ce trăiește. De acolo Botezătorul poate să spună: acum lumina este în omul care vrea s-o nască... Pentru aceasta Verbul a luat corp pământesc.

          Cuvântul... este lumina divină a universului care creează prin ființa lui Christos născută pe Pământ.

Și cuvântul s-a făcut trup

și a locuit printre noi

și noi am văzut strălucirea gândirii sale...

          În fond, Ioan Botezătorul, deopotrivă mesager al cerurilor și al istoriei lumii -un înger deci - și om pământesc, vrea să ne insufle focul său devorator, focul iubirii pentru Acela pe care-l cunoaște și-L servește dintotdeauna.

          În săptămânile arzătoare ale verii, o ființă de foc, solitară și puternică, merge înaintea noastră și ne învață jertfa de iubire, acel: schimbați modul vostru de a gândi.    El însuși, martor adevărat, a trebuit să împlinească pe plan fizic, jertfa capului său: el fu decapitat. Acest sacrificiu ne indică cât de radicală și dificilă este mișcarea către o nouă orientare a gândurilor noastre: să gândim cerul și pământul nu plecând de la atomi și molecule sau unde, ci plecând de la mesajul îngerilor, de la Evanghelie. Evanghelia, evangheliile ca manuale de învățare a tuturor lucrurilor și a fiecărei ființe, după gândul lui Dumnezeu. A descoperi fiecare cuvânt, fiecare verset, nu ca pe un edict de credință, ci ca pe o sămânță de lumină creatoare a lui Christos, care ne dă astfel mijloacele de merge cu El și de a ne orienta spre El gândirea. Schimbați-vă orientarea gândirii voastre.... O conștiență nouă a sensului vieții și a Creației se trezește atunci în noi.

* * *

          Este emoționant să constați că vara ne plonjează, pe de o parte într-un fel de vis, în care suntem dăruiți luminii și căldurii, câteodată toridă, exterioare, și că, pe de altă parte, vocea Înaintemergătorului Ioan, în această jubilare vizionară cu natura, vine să ne trezească la o conștiiță nouă: centrul întregii existențe este Christos și putem să ne lăsăm pătrunși de al Său foc:

El trebuie să crească,

și Eul meu să se diminueze...

          Ca El să crească în noi, personalitatea noastră ar trebui să-I facă loc și să se orienteze către ceea ce este centrul veritabil al ființei noastre: Eu sunt-ul.

          De la Eu la Eu sunt este calea pe care suntem chemați să o descoperim tot mai mult, în fiecare an, când vine timpul de Sfântul Ioan:

                        Pregătiți căile Domnului!

Traducere Lidia Blidariu

  

 

Cunoașterea spirituală și trăirea acțiunii

Dacă ne îndreptăm atenția către Ioan Botezătorul, atunci observăm că una dintre întrebările sale, pe care o trimite spre a-I fi pusă lui Christos, pe când el se afla în închisoare deja, ne face să ne îndoim de stadiul cunoașterii sale. Este vorba despre întrebarea: Ești tu cel care trebuie să vină sau să așteptăm pe un altul?

 

Căci Ioan a fost acela care, chiar la începutul apariției lui Christos, la Botezul în Iordan, a putut vedea ceva în mod spiritual din ființa lui Christos. Și, atunci când Christos a venit la el, Ioan a făcut afirmația: Iată Mielul lui Dumnezeu, cel care poartă păcatul lumii. Apoi, după îndeplinirea botezului, a perceput manifestarea coborâtoare a Spiritului, sub forma unui porumbel. În plus față de aceasta, chiar a depus mărturie pentru faptul că Christos este Fiul lui Dumnezeu. Se poate, oare, să fi devenit nesigur pe judecata lui?

 

Dacă privim la felul răspunsului lui Christos, atunci putem recunoaște mai degrabă direcția întrebării lui Ioan. Christos nu a vorbit despre faptul că el ar fi Mesia. Mai degrabă trebuia să i se transmită faptul că orbii sunt făcuți văzători, surzii aud, leproșii sunt curați. De asemenea, că este vestită evanghelia. Așadar este vorba despre forma anumită de cunoaștere a lui Christos. Ioan însuși devenise părtaș într-un mod deosebit la experiență. Dar acum îi pasă de mult mai mult, de posibilitatea de a-L cunoaște în viață, tot mereu din nou, nu doar în mod unic. Răspunsul ne arată că nu trebuie să credem în mod autoritativ, dacă cineva spune că eu sunt unul sau altul. Mai degrabă trebuie să învățăm să citim din viața trăită și din observație despre locul în care acționează adevărul, despre felul în care acționează și cum se revelează în acțiunea lui ființa adevărată.

În ultimul rând, și astăzi este important și hotărâtor acest drum. Însă încotro trebuie să privim astăzi pentru a lămuri pentru noi întrebarea? Când putem viețui felul în care cineva îl poate ierta pe un alt om, felul în care cineva se jertfește pentru un alt om și poate își riscă viața pentru aceasta, atunci acestea nu pot fi considerate totuși simple lucruri firești. Este mai degrabă ceva deosebit sau chiar ieșit din comun ceea ce se întâmplă acolo, între doi oameni sau înăuntrul unui grup de oameni. Aici poate să ne devină limpede felul în care lucrează acolo o forță care nu este pornită să dobândească un avantaj. Această forță este reală și provine de la Christos. Acolo unde are loc o faptă pornită din iubire, acolo este El prezent. „Atunci nu este nevoie să ne așteptăm unul pe altul.” Atunci putem simți că se află la noi și ne însoțește.

Cu totul altfel i-a mers, de exemplu, lui Petru: În coexistența împreună cu Christos putea să perceapă felul în care acționa Christos, cum vindeca și cum le vorbea oamenilor. Și de abia după aceasta a putut să își rostească mărturia, într-o clipă la Caesarea Philippi, de a-L cunoaște cu adevărat pe Christos.

Cu toate acestea, ambele aparțin de un singur loc: cunoașterea spirituală și trăirea acțiunii în viața pământească. Ioan Botezătorul și Petru ne arată aici două drumuri diferite.

Răspunsul lui Christos către Ioan cel aflat în temniță poate să ne fie un indiciu despre felul în care putem să învățăm să privim asupra unor evenimente din mediul nostru, pentru a afla din ce forță acționează oare omul, ce îl impulsionează, care este fundalul său spiritual. Sau de a nu prelua doar drept remarcabilă o idee impresionantă, ci de a vedea felul în care această idee se arată și se exprimă în realitatea vieții zilnice.

Armgard Hasselmann

Traducere Liliana Dumitriu

 

 

Trinitatea - concept abstract?

               Acum, în miezul verii, când soarele necruțător parcă ar vrea să ne țină în casă – am crede că asemenea trupului și spiritul nostru e moleșit. Dar nu e așa!  Ințelepciunea poporului spune că în noaptea de Sânziene cerurile sunt deschise. Mai mult, cercetarea spirituală spune că tocmai acum, în perioada Sfântului Ioan, spiritul nostru poate intui înaltele taine ale lumii.

            Una dintre acestea este Taina Trinității. E o taină atât de înaltă încât noi, oamenii moderni, am fi tentați să spunem că e lipsită de importanță.  O invenție a teologilor, un motiv de dispute de-a lungul secolelor.

            Două genii ale spiritualității, Hrabanus Maurus, și cu mult înaintea lui, Ioan Botezătorul, au presimțit însă ceva din incomensurabila înțelepciune a acestei taine. Pe Hrabanus Maurus îl cunoaștem mai ales datorită Imnulului său ”Veni creator spiritus” din  Slujba de Rusalii pentru copii. El a fost una dintre cele mai mari personalități care a trăit la curtea lui Carol del Mare. Hrabanus Maurus a scris, de exemplu, o enciclopedie în care a reușit să cuprindă toată stiința timpului său. La începutul acestei enciclopedii, el descrie punctul de plecare al întregii cunoașteri: TRINITATEA! Iar la sfârșitul enciclopediei, face o descriere exactă a ceea ce este necesar pentru  celebrarea  sacramentelor. Aceste două motive sunt pentru el, omul de știință, Alfa și Omega ale întregii strădanii umane.

            Ioan Botezătorul-marele geniu însoțitor al Creștinismului - are viziunea, experiența concretă a Trinității. Când, în momentul Botezului în Iordan, deasupra Fiului se deschid cerurile, Spiritul Sfânt apare în chip de porumbel, iar vocea Tatălui se aude din ceruri spunând, mărturisind: ”Acesta este Fiul meu prea iubit, astăzi L-am născut”.

            În zilele noastre orice afirmație directă privitoare la natura divinității este o cutezanță. Nici măcar teologii nu se mai încumetă spre o afirmație comună. Totuși, principiul trinitar este structura absolut necesară, născută din înțelepcine și iubire, care face posibilă esența spirituală a creștinismului – devenirea. Tatăl are un Fiu, trăiește mai departe în El, iar Fiul ne trimite pe Spiritul Sfânt, care este Christos în noi.

            Este o cu totul altă dinamică decât în Islam. Allah nu are un fiu.                                                                                                                                         

            Pentru început ajunge să ne spunem: ”Credința mea în Dumnezeu este importantă”. Așa este. Ține însă de drumul de devenire în Christos a sufletului, strădania de a înțelege tot mai mult din viața lumii. De a înțelege tot mai mult viața și existența acestui Dumnezeu, devenit întreit din iubire pentru noi; de a putea diferenția treptat între actiunea concretă a Tatălui și cea a Fiului și între cea a Fiului și a Spiritului Sfânt. De ce? Pentru că este Dumnezeul nostru și înțelegându-L pe El, ne înțelegem mai bine pe noi.

            Un ajutor în această strădanie este, de exemplu, viața cultică construită trinitar. Tot ceea ce se întâmplă la altar este expresia acestui principiu evolutiv-trinitar, de viață.  

Monica Culda

 

 

RETROSPECTIVE

 

Puțină istorie(Prezentare în cadrul Fondării, București, 6-8 octombrie, 2017)

La câteva săptămâni de la evenimentele din 1989 din România, eliberatoare, dar și sângeroase, Victor Dan, organist în Cluj, descătușat, pleca în căutarea Comunității Creștinilor, cu care deja avea legături vechi. (Fuseseră în România, în taină, preoții Gerard Klockenbring, Michael Debus, Gerhard Palmer).


            În primele zile de ianuarie, Crăciun 1990, el s-a aflat la ușa capelei comunității din Colmar- Alsacia franceză, numită ”La chapelle de la Colombe”. A bătut și i s-a deschis. În prag, Rose Klockenbring, care se grăbea să ducă cuminecătura unui bolnav. I-a permis lui Victor să vadă capela și apoi l-a întrebat cu ce-l mai poate ajuta. Parcă nu-i venea să-l lase să plece. Victor Dan a răspuns limpede: ”Veniți în România”!

            Cum s-a frământat Rose cu această cerere, e o poveste în sine. Întâlnirea de nici un sfert de ceas, schimbul de cuvinte și priviri, Rose Klockenbring a gasit-o, mai târziu, ca fiind ”ORA STELARĂ” a Comunității  Creștinilor din România. Ca să raspundă invitației românului, venit la ușa capelei unde slujea, Rose s-a consultat cu profesorul ei din Seminarul de preoți din Stuttgart, Friederich Benesch- originar din Transilvania. El avea o vârsta înaintată, era bolnav, dar, prin soție, a răspuns întrebării adresate telefonic de Rose cu cuvintele: ”Mergeți în România”!

            Și preoteasa începutului comunității noastre s-a pus la drum spre România. Primul simpozion a avut loc în 1991, la Beliș (jud. Cluj), loc în care Victor avea să cumpere terenul taberei noastre.

            Rose Klockenbrig, pe care o caracterizam ca ”expresia vie a modestiei și iubirii răbdătoare” de semeni, a fost timp de 12 ani preoteasa copilăriei comunității noastre. A slujit anual la Beliș (în Mții Apuseni), vara, în l. franceză și  germană, Actul de Sfințire a Omului. Ea ”ne-a legănat în poala ei”, ne-a ridicat ”copăcel”, ne-a învățat vorbirea spirituală. A purtat creșterea noastră de grup și individuală alaturi de ”aghiotanții” ei, sculptorul olandez Bert Spaapen (plecat în 2005 dintre noi) și euritmista franceză, Edith Le Bras. Rose a lucrat pentru România până în 2001, vara în care vechea capela de lemn (a doua) de la Beliș, s-a desfăcut și s-a construit cea pe care o avem acum.

            Acum 15 ani, în februarie, 2002, Rose Klockenbring ne-a însoțit la Stuttgart, la hirotonirea primei preotese românce, Anca Burloi. Atunci a fost un alt început și un rămas bun în același timp, căci starea de sănătate nu i-a mai permis să revină în România. Munca ei a fost ajutată și apoi preluată, cu mare elan, încă din 1998, de preoții Claudia Stockmann (Berna) și Michael Debus (Stuttgart) cărora li s-a alăturat cu multă energie, dupa ordinare, Anca Burloi. Este cea care în 2004, după traducerea textelor cultice, a slujit Actul de Sfințire a Omului, prima dată în limba română.

            În septembrie, 2004, Rose Klockenbring a plecat fulgerător dintre noi. Am pierdut-o pe pământ, dar am câștigat un înger în cer (cum spune Novalis), un înger care și acum ne veghează. La veghea de după ziua morții sale, au cântat TrioDan, cei trei fii ai fam.Dan, aflați, ” întâmplător”, pentru un concert la Strasbourg. De față era și M.P. Robert,  căreia Rose i-a fost prietenă și mentoră.

            Peste 2 ani (2006)- odată cu hirotonirea celei de-a doua preotese românce, Monica Culda, la Berlin - Marie Pierrete avea să se lege de România. Dânsa ne-a însoțit cu dăruire în ultimii 11 ani, ca responsabil, din partea Cercului celor 7. Dânsa poartă  cu noi toți, preoți, prieteni și membri ai Comunității Creștinilor realitatea FONDĂRII-a Împământenirii comunității din România, în acest octombrie mihaelic, 2017. 

 Suntem fericiți să ”ne înrădăcinăm” , aici la București, pentru întreaga țară. Fericiți sunt și cei din ceruri, Rose Klockenbring și Victor Dan, care au dat puls și impuls, pe acest pământ, Comunității Creștinilor. Fericiți sunt pe pământ și in cer atâția alți prieteni dragi, ce au și au avut în destin, comunitatea din România. Le mulțumim din inimă!                                              Lidia Blidariu

 

 

 

PASTI 2018 - Confirmarea tinerilor 

Când eram mică, gândul că într-o zi voi avea parte de Confirmare mă tulbura. Însă totul s-a dovedit a fi incredibil de frumos. Mi s-a spus că sunt pe cale să părăsesc tărâmul copilăriei și să intru în lumea adulților. Atunci m-am simțit, dintr-odata mare. Asta înseamnă că sunt gata să experimentez o nouă parte a vieții mele.

          Confirmarea  savârșită la Cluj m-a făcut să mă gândesc mai mult la Dumnezeu și să-mi doresc să ajung mai des la Comunitatea Creștinilor.

Iunia Sora

 

          2 Aprilie 2018- Cluj, după un drum lung din Norvegia în România cu toți cei trei copii ai noștri.O zi frumoasă de primăvară.

           Soarele strălucea în zori, în acea dimineață importantă pentru fiica noastră și implicit pentru întreaga familie. Iunia, însăși, era ca o raza de soare ce ne încălzea inimile. Eram bucuroși și nerăbdători să avem primul copil confirmat în Comunitatea Creștinilor. Pregătirea acestui eveniment a fost presărată cu momente de avânt și de impas, cu trăiri foarte diferite de la teamă, necunoastere si nesiguranță până la încredere și transformare. 

          Confirmarea Iuniei a adus bucurie, lumină, liniște sufletească și multă speranța în sufletele noastre, ale părinților, bunicilor, rudelor și tuturor celor ce ne-au fost alături. Am înțeles în acel moment că fiica noastră este pregătită să-și înceapă drumul prin viață, călătorind de una singură și în același timp împreună cu noi toți. 

          Cel mai important era însă faptul ca ea să aibă un prieten de drum mai presus de oricine, si anume, pe Christos. Si acum - Îl are ... fiindca ea singură L-a căutat.

 

Oana si Mihai Sora (Norvegia)

 

          Confirmarea de Paști 2018 a lui Paul (Cristea) a marcat un moment deosebit în viața familiei noastre.

           A început cu pregătirea pentru confirmare, prin întîlnirile regulate pe care preotul le-a avut cu confirmanzii la noi, în comunitate. Și noi, ca părinți, am avut partea noastră de pregătire. Am readus în fața sufletelor, momente din viața lui Paul.

          Evenimentul confirmării a fost foarte emoționant. Trecerea de la copilărie la tinerețe s-a făcut printr-un act cultic solemn.

          Tinerii noștri, doi baieti si două fete ( Paul, Iunia, Elisa, Victor) ,erau toți , în ținute simbolizând puritatea, curățenia, alături de familie și comunitate.

          Suntem recunoscători că am putut trăi acest frumos proces și eveniment în mica noastră familie și în marea familie a comunității din Cluj și din România.

Paul, Bogdan, Cosmin și Diana (Cluj)

 

Confirmarea  în București, 8 aprilie

          Momentul Confirmării este un timp special, pentru copii și pentru părinți. Copilul la această vârstă atinge o nouă etapă de dezvoltare, devine mai stabil în el însuși, mai conștient de sentimentele lui, care uneori îi copleșesc sufletul.

          Pe de altă parte copilului îi place să fie lângă mamă, în mod special, să vorbească, să întrebe despre viață, într-un mod nou. Părinții ajung să-și dea seama că nu mai sunt așa de importanți ca înainte, pentru că prietenii, grupul de aceeași vârstă au o mare influență asupra lui/a ei.

          Mult este de învățat de ambele părți: să stăpânești noile simțăminte ce apar, să le integrezi tot mai mult, să-ți asumi tot mai multe responsabilitați în viața cotidiană.

          Pentru părinți nu se pune problema să mai anunțe, să mai prezică sau să conducă într-un mod strict, ci să facă un pas înapoi fără să piardă contactul, să privească cu suflet răbdător, să fie acolo, prezent la momentul potrivit pentru o discuție, un sprijin.

          Copilul este introdus în comunitate, prin confirmare, din proprie voință, nedevenind um menbru obișnuit, ci făcând un prim pas către Christos, să țină lucrurile sub propriul control, incluzând relația lui cu Christos.

          Astfel am avut în București 3 copii, o fată și doi băieți, care au dorit să fie confirmați, unul pregătindu-se timp de 2 ani, în așteptarea ca alții să i se alăture. În final au fost 3. Cu doar 4 zile înainte am avut posibilitatea să lucrăm împreună, să lucrăm asupra evenimentului Săptămânii Mari a lui Christos. Apoi marea zi a sosit și Monica Culda a celebrat, cei trei, într-o bună dispoziție de ascultare și atenție, au trecut, însoțiți de comunitate prin acest sacrament.

          După aceea am avut o frumoasă întâlnire cu bufet și discuții. Apoi festivitatea a continuat cu câteva jocuri și divertismente. Fiecare copil a avut de luat un interviu unui adult, în încercarea de a-l cunoaște puțin mai bine. A fost o sărbătoare deschisă, plină de bucurie și iubire a unuia față de celălalt.

          Numele celor trei: Eva Mihaela Dumitriu, David Pop, Theodora  Nemțanu.

          Le dorim toate cele bune pe drumul lor în viață! 

Armgard Hasselmann

 

 

  

 

Simpozionul Național de Înălțare     Cluj- Napoca, 11-13 mai

Un eveniment deosebit, în organizarea comunității clujene și a Monicai Culda! Invitați  speciali din  Viena, Hamburg , București.  

Ne-am bucurat de o întalnire cu conferințe  de înalt nivel. Uwe Sondermann  - Unde este mijlocul? Omul intre Lucifer si Ahriman, Vlad Popa – Misterul Inălțării la cer, Sorin Tigareanu - Sărbătoarea Inălțării în artă, Zoltan Andras -Dezvoltarea personală din perspectiva Inălțării, Agenor Crișan - Despre a cincea treapta de initiere creștin-rozicruciană.

Muzica a însoțit și înviorat evenimentul și atmosfera de Inălțare, prin contribuția Ioanei Racolcza și a solistei vieneze Frolieb Stolwerk, care a susținut - acompaniată la pian- un concert de lieduri de Schubert.

Fie ca acest simpozion să devină tradiție! L.B.


                   Conferința dlui Uwe Sondermann - În căutarea mijlocului

            Ne preocupăm azi de întrebarea –“Unde este mijlocul?” Ce este Inalțarea la Cer?

           Dintr-o anume perspectivă este o sărbătoare a Părăsirii/Despărțirii de Dumnezeu. De la evenimetul Inălțării la cer omenirea e ca părăsită de Dumnezeu. Poate că această părăsire de Dumnezeu e trăită în viața fiecăruia ca o singurătate. Christos spune că va pleca, dar că le va trimite ucenicilor pe Sfântul Duh. Așa ucenicii au putut suporta, parțial, despărțirea: mulțumită acestei profeții. Cine nu trăiește în Duhul Sfânt se simte ca părăsit.

            De asta aș vrea să vorbesc despre regăsirea lui Dzeu. Și despre acele forțe, Ahriman și Lucifer, care se bucură că noi, ca oameni, simțim starea părăsirii de Dumnezeu și chiar o provoacă.

            Să ne reprezentăm acum drapelele țărilor. După observațiile  mele sunt două tipuri de drapele, fără să mă gândesc la simboluri. Majoritatea drapelelor sunt colorate. Culorile steagurilor sunt dispuse vertical sau orizontal. Să vedem cum e tricolorul românesc. Plec de la premisa bună că creatorii lui știau ce fac. Dacă e adevărat,  Steagul românesc e o imagine arhetipală pentru multe lucruri din lumea asta. Pe el avem clar un mijloc - galbenul. Și o extremă rosie și una albastră. E o perspectivă curentă pentru orice problemă/temă. Deși avem un mijloc, nu ne viețuim pe noi în mijloc. Viețuim doar extremele. Vedem doar vecinul din extrema de est și pe cel din vest. Drapelul ucrainean are doar un sus și un jos. E  cu totul altfel.

            Românii trăiesc cu conștiența că sunt la Porțile Orientului, dar aparțin mijlocului de aur al Europei. Dacă e adevărată părăsirea de Dzeu, atunci noi nu suntem automat în mijloc. Celelalte forțe ne trag în dreapta și stânga: roșul și albastrul, Estul și Vestul. Dar dacă nu creăm mereu mijlocul, corpul de aur-galben, nu e de la sine înțeles că l-am aflat.

            Ne trag astfel într-o parte: războiul sau pacea, ortodoxia și catolicismul, adevărul și minciuna, sărăcia și opulența. Când nu avem niciun mijloc, suntem mereu atrași la extreme, inclinăm spre una din ele. Așa uităm de ființa noastră individuală. Trăim într-o lume a extremelor. În Germania ateismul e mai răspândit, de exemplu, decât în România.  Se pune întrebarea: La ce ne trebuie religia, creștinismul?

            Ca preot al Comunutății Creștinilor ai o problema!

            Eu aș zice că e ușor să găsești mijlocul. Este Christos, de la sine înțeles. Ne punem în legătură cu El și gata! Nu pare să fie însă chiar așa de simplu. Nu-i așa?

          Acum apare în scenă cineva foarte admirat. Dalai Lama. Mă gândesc acum la o carte a lui Dalai Lama: Etica în loc de religie. Spune el asta. Etica mai importantă decât religia. Cine este Dalai Lama? Da, e conducătorul călugărilor tibetani. Un șef suprem religios spune că etica e mai importantă decât religia. E aproape o ironie. De ce își permite el să spună asta? Pentru că, de fapt, budismul nu e religie. Ii se spune doar așa. O religie o poți caracteriza. Într-o religie, noi, oamenii, trebuie să ne închinăm la ființe divine, venerăm ființe divine.

            In Budism nu există ființe spiritual-divine, ci numai forțe spirituale. Budismul e mai mult o filosofie. Nu vreau deloc să devalorizez budismul. Dar e un motiv pentru care Dalai Lama își permite să pună etica în loc de religie. Să spună asta. De la nivelul Eticii vrea să rezolve poblemele. Făcând anumite compromisuri. De pe acest nivel al eticii Dalai Lama vrea să facă ceva practic, în diferite teme ale lumii, să ajute lumea, făcând anumite compromisuri. Până la un anumit punct însă. Unii fac aceste compromisuri, alții nu, și astfel ajungem în situația că noi avem dreptate iar celălalt, nu. Pierdem mijlocul.

            Un pas mai departe. Mijlocul pentru care ne luptăm e labil. Trăim cu iluzia că există un mijloc, un loc stabil, fix. Vrem să punem mâna pe el, să fim siguri. Nu există om care să nu vrea să-și caute echilibrul în destin, să nu aibă acest ideal. Mijlocul meu, punctul de vedere individual. Mijlocul între zelos total și lenes complet ne trage într-o parte și alta că suntem, femeie sau bărbat. Când n-avem mijloc suntem înclinați spre una sau alta.

            Acum - Din poziția de părinte. Am și profesia mea. Vreau  liniște și mă duc acasă. Dar acasă sunt copiii cu multe idei ce să facem împreună, soția- la fel. Copilul mic mă așteaptă, duminică seara, să vin acasă să ne jucăm, căci duminica sunt ocupat.  Am chiar nepoți. Ca individ e cu totul altfel decât atunci când caut asta ca membru de familie. Calitatea de mijloc e alta, în acest caz, când caut asta ca un membru de familie.

            Așa este și cu membrii unui popor. Și poporul își are propriul lui destin.

            Așadar ne aflăm în cel putin trei ipostaze de căutare a mijoculului: destinul individual, cel familial și cel al poporului în care ne aflăm. Antroposofii zic că ne-am căutat singuri destinul. Suportăm consecințele acțiunilor lui Hitler, chiar dacă nu l-am prins în viață. Trebuie să suport că sunt neamț. La fel și voi, după Ceaușescu, trăiți consecințele epocii, chiar nefiind născuți atunci. Acum și unii americani se rușinează din cauza actualului conducător SUA. Noi suportăm împreună acest destin.

            Mijlocul e ceva labil. Îl creăm continuu. Putem să facem asta singuri?

            Omenirea se străduiește să găsescă acest mijloc din răsputeri. Mulți politicieni cred că au o voință bună, că pot să facă ceva.

            Să ne întoarcem la drapele. La drapelul românesc. Ne uităm la stanga, la dreapta. Uităm să ne uităm și la mijloc. Pentru România, ca popor, îmi permit să spun ceva. E rezonabil cumva să te uiți la dreapta, la stanga. Alții în sus și în jos. Pentru români, pozitia geografică e un prilej de a privi mereu în stânga și dreapta, dar așa nu se mai centrează niciodată ceva, nu se creează nimic. Ajungi doar la compromisuri.

            Christos spune multe cuvinte tainice. În Evanghelia lui Ioan 14: “Vă las pacea, pacea mea v-o dau vouă”. În mijloc e pacea, și nu orice fel de pace.( va urma) 

                                           (transcriere fragment inregistrat, Lidia Blidariu)

 

 

 

El S-a înălțat la cer

El s-a înălțat la cer...

Urmele-i în văzduh pier...

Ucenicii-ngrijorați

Sunt de teamă ferecați

 

Căci acum, a doua oară

Pentru ei, El o să moară

Și nicicând nu vor putea

În față a-L mai vedea...

 

Îngerul le dă de știre

Despre-a doua lui venire:

Va veni, precum s-a dus,

Tot pe norii cei de sus.

**

După zece zile grele

De așteptare în durere

Le-a trimis, precum a zis,

Mângăietorul promis.

**

Au trecut două milenii

De credință și smerenii,

Iar acum, tot prin văzduh,

Ne apare al său duh

 

Într-o formă de eter

Ce conține-ntregul cer

Pe care , la Înălțare,

L-a adus la fiecare

 

Om de pe acest Pământ

Ca să-l scape de mormânt.

Și acum putem vedea

Că atunci când se-nălța

 

De sus, cerul aducea

Cu Pământul îl unea

Și astfel ne întărea

Spre a-L putea ,acum, vedea. 

Agenor Crișan

 

 

Călătorind cu prieteni, în Bucovina

 

 

 

 

 

 

 

 

Comunitatea Creștinilor în Cluj în 5 iunie, 2018, a primit vizita comunității din Ulm (Germania). Dna Diedlinde Romanițan, originară din Banat, a venit în vizită în România, pentru o săptămână, însoțită de 9 prietene din comunitatea sa, dar și din Heidenheim- unde dna Monica Culda și-a început activitatea de preot și cu două prietene din SUA (originare din Germania).

          Grupul a vizitat orașul Cluj iar seara, au cinat la noi, în comunitate.  Câteva inimi mari și mâini harnice din Cluj au organizat întâlnirea. A doua zi, 6 iunie, însoțit de dna Culda grupul a plecat sa vadă Maramureșul, îndreptându-se apoi spre Bucovina (locul devenit de tradiție al călătoriilor prietenilor noștri din alte țări), unde au rămas 5 zile. A fost o minunată ex- in-cursiune în cultura și civilizația veche românească, în special în frumusețea picturilor și arhitecturii mănăstirești.

          A fost ”investigata” cu mult interes pictura religioasă din 8 mănăstiri din nordul țării, din care n-au lipsit Voroneț, Humor, Sucevița, Moldovița, dar și Biserica Arbore, Pătrăuți, Probota, ctitorii ale lui Stefan cel mare și a descendenților săi.

          M-am alăturat prietenilor germani pentru 3 zile și eu,  la Voroneț. Noi legături calde de prietenie s-au infiripat. Monica Culda a extins conținutul întâlnirii și la cunoașterea istoriei țării și poporului, dar și a Comunității Creștinilor în România.

          Călătoria s-a încheiat la Iași, unde Verginia Petrovici a preluat sarcini de organizare și  a propus câteva noi centre de interes cultural pentru prietenii de la Ulm. Au fost zile intense, de neuitat.

          Ne-am despărțit de prietenele din Germania și de dna pr. Romanițan cu promisiunea de a continua legăturile între comunități și cunoașterea reciprocă a valorilor spirituale și culturale din țările noastre.

Lidia Blidariu

 

 

 

 

Poveste de vară                     

COACĂZELE - Fructele Sfântului Ioan

Ioan Botezătorul, în peregrinările sale, ajunsese într-o vale stâncoasă izolată, după ce trecuse prin pustiul uscat şi fierbinte. Părea că acolo pământul adăposteşte în unele locuri apă, căci pe ici, pe colo răsăriseră câţiva arbuşti verzi şi chiar o viţă de vie sălbatică şi desigur nerodnică. Nu trecu multă vreme şi ajunse la un cort pe care îl înălţaseră nişte păstori sărmani, ale căror capre şi oi se căţărau pe povârnişurile stâncoase.

Şi pentru că se înserase deja, Ioan îi întrebă pe păstori dacă ar putea dormi şi el în cort, iar ei acceptară cu drag. Împărţiră cu el cina lor sărăcăcioasă, iar în ziua următoare putu pleca mai departe, după ce bău împreună cu ei nişte lapte. Şi pentru că i le dăruiau pe toate într-un mod atât de prietenos şi de inimos, Ioan se hotărî să le lase un dar.

  - Aduceţi-mi o mlădiţă din via care creşte pe stânci! Spuse el păstorilor, vreau să o binecuvântez, ca să poarte rod şi în această sălbăticie.

Păstorii erau oameni veseli şi ospitalieri, care îl găzduiseră pe penitent, aşa cum ar fi făcut cu orice străin. Ei nu văzuseră într-însul Omul lui Dumnezeu. De aceea se distrară la ideea de a binecuvânta viţa de vie. Iar cel ce se dusese afară aduse, în bătaie de joc, nu o ramură de viţă- de - vie, ci ramura unui arbust oarecare dintre cei ce creşteau sălbatici pe acolo. Ioan se făcu că nu observă nimic. El luă ramura în mâini, îşi spuse rugăciunea şi plecă.

Dar în curând păstorii avură temei să fie uluiţi! Într-o zi găsiră ramura pe care o binecuvântase Sfântul, plină cu struguraşi mici, roşii. Şi când gustară boabele, acestea aveau un gust delicios şi alinător de sete. Şi tot mai mult învăţară să preţuiască minunea, când observară că arbustul îţi aducea roadele de la an la an, bună şi bogată era recolta, indiferent de faptul că se afla pe un sol rodnic sau nu, sau că vremea fusese favorabilă sau nu. Ca şi cum ar fi vrut să-şi dovedească infinita sa recunoştinţă pentru binecuvântarea primită.

Şi în ziua de astăzi se mai numesc fructele, în amintirea binefăcătorului lor, fructele lui Ioan (coacăze) sau în unele ţinuturi, strugurii lui Ioan.

Prelucrare după Michael Bauer

 

 

 

VEȘTI DIN COMUNITATE

Info brief martie-iunie 2018

            În Comunitatea Creștinilor în România, la București si Cluj, a fost o primavara si un inceput de vară pline de activitati, de evenimente.

            Sfântul Ioan a fost sarbatorit in 24 iunie, pe seara, la București, in aer liber, cu foc de Sânziene, in grădina lui Marius Mălăescu de la Măgurele.

            Marți, 5 iunie, dna Diedlinde Romanițan, originară din Banat, a venit în vizită, pentru o săptămână, însoțită de 10 prieteni din comunitatea din Ulm (Germania). După ce au vizitat orașul și au cinat la comunitate, au plecat spre Bucovina, bucurându-se de frumusețea picturilor și arhitecturii mănăstirești. Excursia s-a încheiat in 12 iunie, la Iași.

            Sâmbătă, 2 iunie, la Comunitatea Creștinilor în București s-a slujit Actul de Sfinţire a Omului, urmat de conferința dnei Armgard Hasselmann despre pictorul Alexej Jawlensky - “Ceea ce se separă dedesubt, ceea ce se deschide în sus, ce se mişcă în mijloc”.

            La Comunitatea din Cluj, pe 27 mai, a avut loc Duminica Familiei. După Actul duminical pentru copii, toti participantii au pornit să descopere comorile Clujului.

            La Comunitatea din București, duminică, 20 mai, dupa Actul de Sfinţire a Omului, a avut loc Actul duminical pentru copii, cu Imnul de Rusalii de Hrabanus Maurus, poveste și cântece. A urmat un dialog despre Elemente comunitare în Credo.

            Marţi, 22 mai, Actul de Sfinţire a Omului a fost urmat de prezentarea lucrării Antonie şi Pavel (Altarul de la Isenheim) – Elemente ale dialogului, iar luni 21 mai, momentul cultic a fost urmat de o discutie despre Formarea comunitaţilor în timpurile noastre.

            Pe 20 mai, la Cluj,s-a sarbatorit Duminica Rusaliilor prin celebrarea cultică,muzică și studiul Evangheliei, Faptele Apostolilor, capitolul.2

            În perioada 11-13 mai, Comunitatea clujeană a organizat Simpozionul de Înălțare cu participare națională și internațională, coordonat de pr. Monica Culda. O mică Fondare!

            Sâmbătă 05 mai, a avut loc o “Întâlnire cu Micul Prinţ” (de Saint Exupery), printr-o conferinţă prezentată de dna A. Hasselmann.

            Între 1-4 mai, pr. A.Hasselmann a participat, din partea comunității, la Proiectul international Erasmus- Intâlnirea de la Făgăraș – Instruirea voluntarilor

            În 4-6 mai, Comunitatea Creștinilor în Cluj, a avut in vizită un oaspete drag, pe dna pr.Marie-Pierrette Robert (Paris), care a prezentat conferința: ”Religiozitatea personală în cotidian. Religiozitatea în social”. Duminica 6 mai, Actul de Sfintire a Omului a fost urmat de discutiii pe motive din conferință.

            Comunitatea Creștinilor-Cluj, în 29 aprilie, a sărbătorit o nouă Duminică a familiei, prin celebrarea Actului duminical pentru copii și depănarea povestii vieții profetului Daniel, urmată de jocuri și cântece de mai. 

            La Bucuresti, pe  29 aprilie, Actul de Sfinţire a Omului a fost urmat de discuție pe tema: Elemente ale Actului cultic - Paşi ai transformării, iar in a treia Duminică de Paști, 22 aprilie,după Actul de Sfinţire a Omului, a avut loc o discutie pe tema: Elemente ale Actului de Sfinţire a Omului - ”Ce jertfim noi?”, moderată de către dna Armgard Hasselmann.

            La Comunitatea Creștinilor în Cluj, după frumoasele sărbători de Paști și Confirmare, au urmat zile de muncă, recondiționandu-se spațiul de cult, iar in 15 aprilie s-a celebrat  Actul de Sfintire a Omului, in sala proaspăt primenită de mâini harnice!

            Comunitatea Creștinilor în București a organizat, pe 14 aprilie, conferința: Goethe si timpul nostru, susținută de dl. Sorin Toma, urmată de o ora de cor prin metoda Werbeck, cu dna. Liliana Dumitriu. Ca in fiecare duminică, pe 15 apr. s-a celbrat Actul de Sfințire a Omului.

            8 aprilie, Duminică de Paști și Sărbătoare a Confirmării tinerilor, în Comunitatea Creștinilor din București. Felicitări tinerilor, Eva-Mihaela, David și Theodora, părinților și comunității! Top of Form

La Cluj, confirmarea tinerilor a avut lor pe 2 aprilie, a doua zi de Paști. O zi importantă pentru dragii nostri Iunia, Elisa, Paul, Victor. O zi importantă si pentru părinții lor și pentru întreaga comunitate, martoră a binecuvântării și a primei lor cuminecări.

PROIECTUL DE RENOVARE A CAPELEI DIN BELIȘ- anul II 

 

 

 

 

 

 

 

Capela noastră din Belis pare că s-a așezat mai temeinic. Anul trecut, vara 2017 s-a realizat prima parte a proiectului de renovare a capelei- consolidarea. Trunchiurile de brad o susțin viguros, iar mâinile meșterului Valentin Isip au așezat la temelie multă dragoste și pricepere. Ii mulțumim!

                    Cheltuielile nu au fost mici, materialele și manopera s-au ridicat la suma de  aproape 1800 euro lei. Mulțumim celor care au contribuit financiar la realizarea acestei prime părți a proiectului.

                    Anul acesta, în iulie 2018, renovarea capelei din Belis, care intră în al 16- lea an  de viață a ei și după ce ”s-a refondat”, intră în a doua sa fază, de înlocuire a acoperișului cu ”unul mai trainic și mai frumos”. Consiliul Asociației a decis ca acesta să fie din tablă colorată. La această muncă își va pune fapta și gândirea la lucru, din nou, prietenul comunității noastre, domnul Isip. Costurile se vor ridica la mai mult de 2000 euro.

L. Blidariu 

 

 

Cum m-am întâlnit cu comunitatea

          Intâlnirea mea cu Comunitatea Creștinilor a inceput cu mulți ani înainte de nasterea fiului meu.Pentru Tudor, care e acum la final de liceu, în clasa a XII- a, copilaria a însemnat, în fiecare vara, mersul la Belis, asteptat inca de prin ianuarie. "Cand plecam, mama? Anul asta ce-o sa facem la Belis?"- mă întreba . Vin de atata vreme la Beliș, încât copacii, pe care i- am vazut, la început, ca pe niște tufe plapând, sunt acum mai înalți decat capela.

            Sunt multe lucruri care m-au atras, an de an. Oameni, în primul rând. Activitățile, muzica, natura, conversațiile de la masă și de la focul de tabără. Slujbele, desigur. Dar ceea ce primează, pentru mine, este faptul că aici suntem cu adevărat ceea ce afirmăm că suntem, și anume o comunitate.

            Ne simțim astfel, ne purtăm ca atare, ne pasă și ne interesăm unii de alții, ne ajutăm, ne simțim aproape și peste an, risipiți cum suntem fiecare prin orașul său, și căutăm să ne mai întâlnim. Comunitatea din Beliș trăiește.

Alice Popescu, București 

 

 

VEȘTI INTERNAȚIONALE

Fondarea comunității din Kiev (Ucraina)

Comunitatea Creștinilor în Ucraina adaugă activității Comunității din Odessa o nouă împământenire. Fondarea comunității din capitala țării, la Kiev, orașul ”Revoluției portocalii” și a” Maidanului sângeros”, a avut loc în 26-29 aprilie, cu participare numeroasă.

 

 

 

INVITAȚIE

LA FONDAREA COMUNITĂȚII CREȘTINILOR ÎN MOSCOVA,  octombrie 2018

 

Informații- Pr. Monica Culda

 

 

 

 

A trece pragurile. A asculta pentru viitor

Conferință internațională pentru muzica liturgică a Comunității Creștinilor

                                      Borchen, 1-5 august 2018

            „Cum ar putea contribui lucrările noastre muzicale în Comunitatea Creștinilor astfel încât să începem a experimenta pragurile de unde ne vin impulsurile spirituale pentru munca noastră?”

            Sunt invitați toți cei care sunt deja implicați muzical în viața cultică, dar sunt încurajați să vină și cei interesați de participarea la eforturile muzicale din viitor. O invitație specială este adresată tinerelor generații, de a veni să facă muzică, nu numai în timpul slujbei, dar și în orele libere de muzică de cameră.

            Unde: Comunitatea Creștinilor, Schloss Hamborn 40, Borchen, Germania.

            Când: 1 august, 4 pm - 5 august, 1 pm.Costuri: 195 euro, incluzând mesele.

            Cazare: număr limitat de camere în case private. În campusul Schloss Hamborn există loc de corturi. Înregistrare și întrebări: Peter Kraul, peter@kraul.org

 

 

PERSPECTIVE

Simpozionul de vară al Comunității Creștinilor în România

Beliș 2018

 

19 – 27 iulie - TABĂRA DE LUCRU (îngrijirea mediului, activități sociale și cultice, gătit) împreună cu grupul de tineri al Comunității din Spania. Amenajarea locului de joacă. Renovarea capelei din lemn de la Belis- in paralel.

18 – 26 august - TABARA MARE  ”Mai aproape de cer – iubind pământul”.

 

PROGRAMUL

8.00 Actul de Sfinţire al Omului

9.00 Micul dejun

10.00 - 10.30  Cercul de dimineaţă (pentru toți participanţii) - Monica Culda

 10.30-11.45  Curs pentru adulţi: A. Hasselmann               

                     Ateliere pentru copii- T. Trif/ Laura Gabor/ Cristiana Olteanu

12.00   Cursuri artistice: teatru (Alice Popescu), pictură meditativă (Agneta Cișmașiu)

13.30  –  Prânzul

Initiațive libere

16.00 – Gustare

 16.15  - 17.15 –  Elemente și eteri- Agenor Crișan

                           Cursuri artistice pentru tineri

17.30- 18.30  Cercul de seară (pentru toţi participanţii)– Monica Culda

18.30 - Cina

19.30 –Muzica/cor- Liliana Dumitriu, Emese Papp.

           -Dialoguri (pe teme legate de cult, de viață) – M. Culda, A. Hasselmann

          -Concerte /întâlniri ale părinţilor / membrilor

20.30 Incheierea cultică a zilei

21.00- 22.30 - Foc de tabără

*In ultima sămbătă din simpozion, 25 august, ora 16.00, ADUNAREA GENERALA a Asociației Comunitatea Creștinilor in România- retrospective/ perspective

 

Date organizatorice:

Cazare: în cabanele de lemn din tabără, la gospodăriile ţăranilor, pensiuni, cortul propriu.

Costurile:

Adulţi  - taxă de participare 70 ron;  Masa 35 ron/ zi; cazare tabara: 6 ron/zi

Elevi, studenti, pensionari - taxa participare 45 ron. Masa 31 ron/zi; cazare tabără: 6 ron/zi Copii sub 10 ani, masa 25 lei/zi

Taxa  pentru materiale/ateliere: culori, hartie, lână - 20 ron

Observaţie: Taxa de participare reprezintă contribuţia noastră la costurile docenţilor şi a preoţilor cât şi pentru repararea şi întreţinerea taberei.

Inscrieri: Lidia Blidariu   email: lidia.blidariu@yahoo.com ,   tel. 0753 143 203

Informații:  Monica Culda   tel.: 0753701986, monicaculda@hotmail.com

Participanții sunt rugaţi să aducă : Noul Testament, instrumente uzicale, sac de dormit/ salteluță; pelerină de ploaie şi cizme de cauciuc, pantofi de euritmie, lanternă 

Posibilităţi de transport pe traseul Cluj -Huedin-Beliș-Gorga

* Până la Huedin cu trenul,  apoi cu taxi din Huedin până la punctul Belis Gorga, dupa staţia Dealu Negru, apoi încă 1 Km de la drumul naţional în dreapta (urmând indicatorul). 

* Cu mașina personală din Huedin până la punctul Belis Gorga, dupa staţia Dealu Negru, apoi încă 1 Km de la drumul naţional în dreapta (urmând indicatorul). 

* microbuz Cluj, pța M.Viteazul  - Belis Gorga,  tel.sofer 0745796026

Important! In tabără copiii  vor fi  supravegheaţi de părinţii lor. Asistenţa  este asigurată doar pe timpul atelierelor artistice.

*Tabăra Comunităţii Creştinilor se înfiripă în fiecare an din darurile și experiențele pe care le aduce fiecare și le pune la dispoziția celorlalți. Fiecare tabără devine astfel un moment unic de artă socială.

* Bunul mers al taberei depinde de participarea la treburile gospodăreşti, curăţenie, adusul şi tăiatul lemnelor!

* Orele de liniște ale nopții încep la 22,30.  Focul de tabără va fi  stins până la ora 23.oo.

* In Tabăra Beliş consumul de alcool este neacceptat!

* Fumatul este permis doar în locul amenajat, din afara taberei!

* Telefoanele mobile vor fi închise în timpul activităţilor şi nu pot fi folosite în jurul capelei!

* Expresia concretă a respectului reciproc este respectarea programului şi a regulilor taberei.

 

 

 

                                        PERICOPE -VARA 2018

 

Sfântul Ioan 24 iunie - 21 iulie

             24.06. Marcu 1,1 -13

               1.07. Matei  3

               8.07. Ioan 1,19-34

            15.07. Ioan 3, 22-36

Perioada intermediară   22 iulie - 28 septembrie

            22.07.  Marcu  8,27-38

            29.07.  Matei  7,1-14

              5.08.  Luca 15

            12.08.  Luca  9,1-17

            19.08.  Luca 18,35-43

            26.08.  Marcu  7,31-37

              2.09.  Luca 10,1-20

              9.09.  Luca 17,5-37

            16.09.  Matei  6,19-34

            23.09.  Luca  7,11-17         

 

 

URARE DE SÂNZIENE

 

Dragi prieteni, depășind culmea anului, dăruire  maximă a mamei - pământ către soare, intrăm în timpul Sânzienelor creștine, al Sfântului Ioan. Ioan e cel care a venit să-L vestească pe Mântuitor, mărturisind că nu este el Lumina, el, “cel mai mare născut din femeie“, el care „a văzut cerurile deschise“. Ioan ni l-a arătat pe „Mielul lui Dumnezeu“ și a luat decizia ca el să “descrească“ pentru a face loc creșterii lui Christos pe pământ și în inimile oamenilor..

 

Fie ca în perioada ioaneică, guvernată de spiritul de călăuzitor al Sf. Ioan, deschizător de drum al comunității creștine, să netezim și noi calea Domnului, să-I facem loc în noi!

Ca El, Christosul, să poată lucra cu noi la dezvoltarea tinerei noastre, proaspăt fondate comunități de înnoire creștin-religioasă în România.


INFO

http://www.comunitateacrestinilor.ro/

https://www.facebook.com/pages/Comunitatea-Creştinilor/597762496949151

Centre ale Comunităţii Creştinilor în România

Bucureşti :Str. Astronomului nr. 5 sect 1;

Mihaela Deaconu, tel:0733701244 email: deaconu_mhl@yahoo.com,

Zoltan Andras 0723296306, e.mail : zoltanandras@dnt.ro

Cluj-Napoca: Bulevardul. 21 decembrie 1989 nr 36, ap 5

RodicaOancea tel 0264554732, Diana Stoica: diana.stoica@yahoo.com

Alte persoane de contact

Nora Tigăreanu, Cluj, tel.0741076471, email: noratig@yahoo.com

Lidia Blidariu, Bacău,  tel. 0788968599, email: lidia.blidariu@yahoo.com

Verginia Petrovici, Iaşi, tel 0748140974 email:  vpetrovici2002@yahoo.com

Laurenţiu Cîmpeanu: laurentiucimpeanu@yahoo.com