Scrisoare Paște 2013


scrisoare de paste 2013

Cuprins

Adevărata greutate a pământului

Pe drumul fraternităţii

RETROSPECTIVE

Crăciun Muzical

Vizita dnei Armgard Hasselmann

Vizită la Cluj, 6-7 februarie 2013

Vizita la Sibiu

Vizită la Bucureşti , 10/12 februarie

Relatări de pe CORABIE

Un nou grup al comunitatii

POVEŞTI

Măgăruşul NUN

Poveste de primăvară

VESTI DIN COMUNITATE

Veşti de la Timişoara

Trepte de altar la Cluj

PERSPECTIVE

Întâlnirea Comunității Creștinilor

Confirmarea tinerilor

PERICOPE

URARE DE PASTE

INFO

 

Adevărata greutate a pământului

                                                                                                           Marie-Pierrette Robert

 

Când soseşte primavara, începe o minunat de fină şi proaspată viaţă vegetală, care se dăruie privirilor şi sufletelor noastre. Magnoliile, de exemplu, care devin acum adevăraţi arbori, sunt o imagine puternică a forţei şi ardorii primăverii. Fiecare floare de magnolia e ca un mare fluture aşezat pe o creangă, cu aripile oferite cerului, aproape de a-şi lua zborul. Dar acest fluture are aripile înfipte bine în plantă, şi traversând planta, în pământ. Căci floarea-fluture trebuie să producă fructe şi seminţe. Iar pentru asta are nevoie de pământ.

             Maria Magdalena,”femeia adulteră” (Ioan 8) nu avea rădăcini. Sufletul său era ca sub influenţa unei vrăji, a unei subjugări puternic înrădăcinate. Ea era încătuşată, vrăjită de irezistibilele forţe ale iubirii, ce rostogoleau în ea întunecate şi zgomotoase valuri. Sufletul Mariei Magdalena plutea în derivă, asaltat de vijelii şi de furtuni, ca un fel de vas-fantomă al propriei sale fiinţe. În loc de a înflori şi a se deschide, ea era o corola neînsufleţită, o floare artificială am putea spune, o caricatură a vieţii.

           Unde va găsi ea ceea ce îi va da greutate şi, care la fel ca o ancoră, îi va permite să se aşeze, să se înrădăcineze, să meargă şi să nu mai rătăcească?

           Câţiva au vrut să o nimicească sub greutatea unei judecăţi false: pietrele lapidării erau gata să fie aruncate. Christos, El, i-a dat ei o altă greutate: El s-a înclinat şi a înscris pe Pământ şi în propria Fiinţă consecinţele rătăcirilor femeii. Aşa făcând, El a ancorat-o în realitatea divină şi spirituală, care poartă totul, din existenţă în existenţă.

             El s-a aplecat spre pământ, apoi s-a ridicat, s-a înălţat, în doua etape. Astfel, pământul dă greutate, pondere, vieţii omeneşti, o greutate care nu striveşte, atunci când îi permitem lui Christos să se lege de (cu) ea.

             Altadată, în vechile spiritualităţi, trebuia să ieşi din corp, să evadezi de pe pământ prin tot soiul de practici-respiratorii sau incantatorii, magice-pentru a întâlni lumea spiritelor. Christos a inaugurat o nouă epocă: pentru a găsi Cerul, trebuie să fii solid ancorat de pământ. Este ceea ce face orice planta care începe să crească: trecând prin coaja seminţei, micile rădăcini formate sunt acelea care înfig cu putere, solid, planta în pământ. Numai atunci când aceasta se împlineşte, germenul apare şi creşte, se înalţă spre lumină.

             În cursul celor patru săptămâni de timp al Patimilor, negrul este culoarea vestmintelor cultice. Negrul, care e, nu-i aşa, chiar imaginea greutăţii opace, dense, a realităţii terestre, sumbra imagine a morţii.

           Christos a venit pentru a pătrunde până în străfundul acestor dense şi grele tenebre ale realităţii terestre, şi a puterii, care a ţinut-o încătuşată: moartea.  De atunci, această realitate este indestructibil legată de fiinţa sa. Ea, realitatea terestră, a început să lumineze din interior. Moartea a primit de atunci înainte o greutate justă: aceea a trecerii prin poarta strâmta, a Celui care este poarta. Tenebrele şi moartea devin  dreapta, justa  măsură a existenţei.

           Această muncă a luminii se împlineşte şi se continuă de fiecare dată când la altar puţină pâine şi puţin suc de struguri -de “vin”- sunt eliberate de greutatea şi densitatea terestră şi primesc adevărata lor greutate: greutatea cerului ce vine să locuiască pământul, o greutate care nu oprimă, nu striveşte, ci dă forţa de înrădăcinare şi crestere, de elevare a fiinţei.

          “Femeia adulteră” este prima căreia i s-a dat să trăiască aceasta. Acela spre care au mânat-o judecătorii săi, a ancorat-o într-o sferă a existenţei adevărate, El a creat-o din nou. Ea a presimţit în El pe Acela care dă justa măsura umbrelor şi rătăcirilor individuale, le luminează din interior şi le face fecunde.

          Cuvântul Său ”Eu sunt lumina lumii”, este octava lui “Să fie  lumină!” de la originile Creaţiei. Lumea creată este trans-figurată prin lumina de Paşte, lumina Învierii. Pământul primeşte o nouă greutate: aceea  a morţii învinse de Viaţă.

          Sub acest semn, trecerea prin moarte devine, prin excelenţă, evenimentul care conferă fiinţei umane adevărata sa pondere, şi spre care îşi întoarce mereu privirile, odată ce ajunge în lumile spiritului, dincolo de pragul morţii.

 

                     Traducere : Lidia Blidariu din  “Perspectives Chretienns”-Printemps, 2001

                                                                              

      Joia Mare, temelia unei noi hrăniri

 

 

last-supper-2Când zilele devin din nou mai mari şi mai calde, se trezeşte în noi un dor aprins de a schimba ceva, de a ne elibera de greutatea celor adunate, de a ne înnoi. Aici, doamnelor le e mai uşor:  Se duc  la coafor şi îşi scurtează părul, îşi cumpără poate o poşetă nouă. Domnii au şi ei metodele lor…

Acestea sunt schimbări uşoare care ne dau impresia că am lăsat în urmă ceva ce era vechi.

 

Schimbările profunde sunt mai greu de atins. Aici este vorba în primul rând de capacitatea noastră de a descoperi în noi înşine ceea ce e realmente învechit. Apostolul Filip, de ex., nu putea renunţa la “părerile” sale.  Experienta lui, că 200 de dinari sau cinci pâini şi doi peşti nu este suficient pentru a hrăni cinci mii de oameni, îi stătea în cale. Şi cine îl poate judeca pentru asta?

Pot fi multe astfel de gânduri vechi, ascunse în pliurile sufletului, care ne spun, de obicei, că nu avem suficientă forţă pentru a începe ceva nou, că privirea nu ne e destul de ageră sau gândirea nu ne e destul de ascuţită, etc… Asemenea gânduri apar, în momente concrete, şi ne împiedică să ne implicăm obiectiv, degajat în noile situaţii.

 

Atunci când cineva devine creştin, ajunge în faţa unor noi transformări. O lume nouă, cu absolut alte calităţi îşi deschide porţile. Este pasul de la Vechiul la Noul Testament.

În Vechiul Testament – căci şi acolo a avut loc, în pustie, o înmulţire a pâinii – era suverană porunca:  fiecare să ia atât cât poate mânca în acea zi. Ceea ce rămânea, nu mai avea putere, ci putrezea.

În Noul Testament se spune:  fiecare a primit cât a dorit, iar ceea ce a rămas avea forţă, structură, putere – a fost adunat în 12 coşuri – nimic nu avea voie să se piardă.

În Joia Mare se face pasul decisiv. La Cina cea de taină, Christos pune temelia sacramentului de la altar. Tânăra comunitate a ucenicilor, şi prin ei întreaga creştinătate,  primeşte mai întâi ca sarcină – nu socialul, oricât de provocator sună aceasta – ci celebrarea, trăirea misterului transubstanţierii.

Dragi prieteni, să îndrăznim, pe drumul sufletului de la sărbătorirea Patimilor la cea a Învierii, în faţa altarului, la cea mai profundă transformare – sine qua non-ul trăirii învierii – şi anume, la o nouă raportare la  hrănire. Să ne sensibilizăm pentru a percepere forţa ordonatoare, hrănitoare, vindecătoare care izvorăşte din binecuvântarea lui Christos.

                                                                                                           Monica Culda

 

Înapoi

Pe drumul fraternităţii

 

          Predica ţinută de dna Armgard Hasselmann în 10.02 2013 la Bucureşti

                                            (duminica de  Fasching-Carnaval)

 

Dragă Comunitate a Creştinilor,

 

            Bucuria carnavalului mascat ne eliberează din legăturile pe care le avem în relaţiile noastre de viaţă şi sociale. Carnavalul revelează în ce priveşte Evanghelia, un dar care trăieşte ascuns în adâncurile inimii fiecărui om.

            Pentru a se apropia de ţel, acela de a dobândi viaţa veşnică, tânărului bogat îi este recomandat insistent ce este mai greu: ”Vinde tot ce ai şi dă banii săracilor. Prin aceasta vei dobândi în lumea spirituală o comoară. Şi apoi vino şi urmează-mă!”

            Vinde totul! Ce înseamnă însă asta? Tot ce ne aparţine are o valoare, care însă nu se exprimă mereu în bani. De ex. primul desen al unui copil mic sau felicitarea îngălbenită a bunicii de la confirmare sunt lucruri care nu ar avea nici un preţ de vânzare. Ele au numai pentru noi o valoare personală, care nu se lasă obiectivată, cu atât mai puţin ar putea să-i

aducă cuiva un profit. Alte lucruri însă pot avea o dublă valoare, una personală şi alta de vânzare.

            Ce este un obiect cu-adevărat? Obiect de valoare sau vechitură? Dacă este oferit spre vânzare, i se face poate din perspectiva mea o nedreptate, pentru că obiectul este nevandabil; se petrece în acelaşi timp o obiectivare. Obiectul este transpus într-o formă care are o valoare impersonală, ba chiar suprapersonală. Fiecare poate avea parte de ea. “Transpune ceea ce posezi într-o formă care este cu totul independentă de tine “; aceasta este cerinţa lui Cristos. “Devino mijlocitorul bogăţiilor care îţi stau ţie mereu la dispoziţie”. Acest tânăr nu mai este atunci el însuşi bogatul.

            Putem să ne întrebăm care ar fi putut să fie cel mai mare bun al tânărului. Ceea ce a câştigat el ca forţe interioare pe calea exersării interioare. Pentru aceasta şi-a pus la bătaie, cu siguranţă şi averea exterioară, poate ca să călătorească, să-şi plătească profesorii. Sfatul lui Cristos se referea şi la această bogaţie dobândită în strădania interioară. Chiar şi această desăvârşire de sine ar trebui transformată. Cum este aceasta cu putinţă? Numai prin aceea că renunţăm la toate cele dobândite pentru noi înşine şi prin asta şi la ţelul spre care năzuim,  la “viaţa veşnică.”  În exterior asta înseamnă: a da, a sărăci. În interior se numeşte: a muri.

            Sfatul lui Christos îl conduce în mod necesar la moarte. Prin faptul că el moare şi Christos îl recheamă înapoi la viaţă; prin faptul că el moare facultăţilor dobândite, poate el abia să le însuşească cu-adevărat şi să le fructifice.

            Mergând pe drumul renunţării la recunoaştere, la cinstirea din afară în legătura cu o capacitate,  prin faptul că îmi transform experienţele în cunoştinţe obiective, deschid prin aceasta drumul care conduce la împărtăşirea din bunuri, care dă însă şi altor suflete  posibilitatea să ia parte la cunoaşterea câştigată.

            Cine îl urmează pe Christos merge pe drumul de-mascării, pe drumul fraternităţii cu toţi oamenii. El are dreptul la bunul care nu este o însuşire de caracter, ci esenţa. Numai unul este bun: Tatăl. A avea parte la Fiinţa Sa mereu mai intim este comoara pe care contează să o dobândim de pe pământ în lumea spirituală.

            Fie ca acesta sa fie dorul omului!

                                                                      Da, aşa sa fie!

                                                                                                    Traducere, Doina Stoicănescu

 

Înapoi

RETROSPECTIVE

 

 CRĂCIUN MUZICAL

 

„Oameni cu voinţă bună” binecuvântaţi de la altar cu salutul păcii au voit să fie împreună o comunitate în numele lui Christos Iisus la simpozionul dedicat celei mai iubite sărbători din cercul sărbătorilor anului – Crăciunul.

            S-a întâmplat anul acesta la Cluj-Napoca în perioada 29.12.2012- 1.01.2013, unde bucuria revederii şi sentimentul cald al unei fraternităţi spirituale într-o „lucrare” comună ne-a însoţit în fiecare clipă.

            Nu cred că aş greşi dacă aş spune că am avut parte de un „Crăciun muzical” care a debutat cu tradiţionalul concert de Crăciun oferit cu multă dragoste de către domnul Victor Dan. Apoi, pentru prima dată la noi în ţară, am primit ca dar de Crăciun „Cântecul despre visul iniţiatic al lui Olaf Asteson” interpretat cu o sensibilitate distinctă de către Signe Dietl şi tălmăcit de către Franz Dietl, oaspeţi dragi sosiţi din Austria. Şi pentru că muzica îşi croieşte uşor loc peste tot, corul participanţilor coordonat de Judith Dan au umplut spaţiul şi timpul cu cele mai frumoase colinde într-o atmosferă angelică. 

            Cea mai des întâlnită persoană la acest eveniment a fost fără nici o îndoială doamna Monica Culda, preot în Comunitatea Creştinilor din Viena, pe care vizavi de "spaţiu şi timp" am găsit-o "oriunde şi oricând" se întâmpla ceva: celebrând Actul de sfinţire a omului, organizând atelierul de creaţie pentru confecţionarea ornamentelor de brad, captivându-ne cu o interesantă conferinţă despre „Întemeierea şi rolul Comunităţii Creştinilor” şi mai tot timpul provocându-ne cu tot felul de jocuri la o „burtă sănătoasă de râs”.

            N-am să vă spun ce bucate s-au servit la această sărbătoare, dar pot să vă dezvălui ingredientele secrete, la îndemâna tuturor, folosite astăzi tot mai rar şi de care la această masă nu s-a făcut economie: cele mai alese sentimente şi cele mai bune gânduri.

            Şi parcă mai era ceva sau…cineva…a, da: CHRISTOS A FOST ŞI EL ACOLO!

Sau poate că aceasta este deja de la sine înţeles.

Cu drag,

Laurentiu Cimpeanu

 

  P1180425               P1180454

Înapoi

 

Vizita dnei Armgard Hasselmann la Bacău şi Iaşi

 

P1180621          P1180616

 

Turneul in România al dnei Armgard Hasselmann, preot responsabil pentru comunitatea noastră a configurat  un fel de triunghi de lumină în plină iarnă. Drumul dânsei de iniţiere  în spaţiul, limba, poporul român şi provinciile sale , a început la Bucureşti  şi s-a încheiat în capitală, trecând prin Bacău, Iaşi, Cluj, Sibiu.  Prima staţie a fost în estul ţării , la Bacău. Micul grup al comunităţii- 5 persoane împreună cu Verginia Petrovici , care a venit special pentru a facilita traducerea comunicărilor- a trăit premiera absolută a vizitei unui preot al Comunităţii Creştinilor, în 3-4 februarie , ca şi emoţia primei lecturi ( în l.germ. cu răspunsuri în română) a cultului in oraşul nostru. Suntem foarte recunoscători  dnei Hasselmann , care străbătând România prin frigul iernii , a pus acest   germen împreună cu noi. De la Bacau, drumul  dânsei a continuat cu vechea capitală a Moldovei .

                                                                                                    Lidia Blidariu

 

Dna. Armgard Hasselmann, în circuitul ce şi l-a propus  prin România, a făcut un popas şi la Iaşi, în zilele de 4-5 februarie. Sosită de la Bacău, luni la prânz, a ţinut o conferinţă despre Sărbătorile anului, la Liceul Waldorf din Iaşi, pentru profesori.  

Apoi s-a întâlnit cu grupul celor ce studiază antroposofia, dintre care 5 persoane au fost, în această vară, la Beliş. Ţinută în casa primitoare a familiei  Diac Eugen şi Mirela, discuţia a vizat sacramentele căsătoriei, botezului şi înmormântării şi, în general, nevoia de ritual în viaţa modernă.

A fost o discuţie vie, chiar înflăcărată de întrebările serioase pe care şi le pune fiecare dintre noi, privitor la problemele calităţii vieţii personale şi a relaţiilor de grup. După mai bine de trei ore, aproape de miezul nopţii, încă mai era suficientă însufleţire, aşa că a fost destul de dificil să punem punctul final. Am pus puncte de suspensie... căci s-a exprimat dorinţa de a mai fi vizitaţi şi ajutaţi în căutările noastre sincere.

                                                                    Verginia  Petrovici

 

Înapoi

Vizită la Cluj, 6-7 februarie 2013

 

La începutul lunii februarie 2013 am avut bucuria să ne viziteze preotesele Armgard Hasselmann şi Monica Culda. Am avut  zile deosebite, în care s-a oficiat "Actul de sfinţire a omului".

 Doamna Hasselmann ne-a prezentat Epistola de Crăciun, cele 3 duminici în jurul Crăciunului până la Epifanie şi Epistola de Epifanie. Am înţeles că, de Crăciun, s-a petrecut iluminarea, încurajarea, iar la Epifanie se alătură încălzirea inimii, o căldură a inimii în smerenie. Cum se pregăteşte sufletul pentru aceasta? Cu credinţa plină de dragoste, facem o pregătire oferită în smerenie lui Dumnezeu.

 Cu mult interes am participat la prezentarea "Despre acceptare şi iertare". Primul pas, când eşti rănit de cineva, este acceptarea - capitularea în faţa situaţiei - mă extrag din situaţie şi privesc unde mă aflu şi ce l-a condus pe celălalt să acţioneze astfel. Când am ajuns cu mine la o oarecare înţelegere mă îndrept spre celălalt cu iubire şi fără judecată.  Cu iubire pot transforma ceva în celălalt. Karma poate fi echilibrată prin iubirea de care celălalt poate să nu stie.

Cu evenimentul de pe Golgota Christos ne-a ridicat în acest curent de iubire. În capacitatea de a iubi noi suntem în faza de bebeluş. Cum putem creşte? Prin pregătirea pentru sacramentul spovedanieii "Învaţă şi jertfeşte gândurile tale divinităţii".

Sunt doar câteva din multele gânduri şi sentimente ce ne-au mişcat.

În altă ordine de idei - fiind prezente cele două preotese şi meşterul Valentin Isip s-au purtat discuţii despre cum trebuie făcute treptele pentru altar şi s-a ajuns şi la fapte. Astfel, de o săptămână capela noastră e nouă.

                                                                 Rodica Oancea

 

Bine venită a 3-a oară în România şi a 2-a oară la Cluj, doamna preot*  Armgard Hasselmann este martorul-garant al “Naşterii de sus” a Comunităţii noastre creştine. Cele două zile de revedere au început cu palpitanta relatare a întâlnirii Cercului Celor Şapte din 16 ianuarie, la Berlin, unde d-na Monica Culda şi-a asumat  răspunderea faţă de acordul Cercului Celor Şapte de a sprijini fondarea Comunităţii Creştinilor în România. 

Speranţele noastre se împlinesc. Vestea bună şi mult aşteptată este că într-adevăr, preotul  Monica Culda, după tabăra din Beliş va rămâne în ţară vreme de un an - pendulând între comunităţile  Bucureşti, Cluj  pentru a le pregăti în vederea Fondării-2015; calendarul fondării  fiind prevăzut,  întreaga povară de-acu`nainte va sta pe umerii conştiinţei noastre sub îndrumarea preotilor responsabili de România.

Prezenta dnei. Hasselmann este o binecuvântare pentru noi toti, prin calmul ei profund, disponibilitatea  permanentă de- a ajuta, a îndruma,  de a răspunde oricăror întrebări.

 Programul,  ne-am obişnuit de-o vreme cu firescul lui, l-am umplut de actualitate: numărul membrilor trebuie să crească, hărnicia fiecărui membru, trepte la altar, predilect- perspectiva ce bate la usă: Fondarea! Conferinţe publice, concerte, tabere familiale în afara Belisului tradiţional, tot ce poate apropia şi unifica. Fiecare Om este o provocare pentru Celălalt, fiinţa omului e-atât de felurită prin modul  în care se oferă vieţii sociale prin fizicul, etericul, astralul  şi Eul său.

          “CULTUL- este o Fiinţă care ni se revelează”, trebuie să învăţăm să ne apropiem de el cu veneraţie, devoţiune  şi smerenie. Despre aceste virtuţi – însă – rândul viitor.

 

Victor Dan

*Denumirea de “preoteasă” este curentă numai bisericilor protestante şi anglicane; în celelalte biserici,care nu hirotonesc femei, denumirea de “preoteasă” se dă soţiei preotului. Propun  deci, ca doamnele noastre “preotese” să fie denumite “doamna preot”. Reflectaţi. Mulţumesc.

 

Înapoi

Vizita la Sibiu

 

            În perioada 8-9 februarie 2013 grupul de lucru de la Sibiu s-a bucurat de vizita doamnei Armgard Hasselmann, preot al Comunităţii Creştinilor din Bonn.

            Dintre subiectele de interes de care s-au preocupat în ultimul timp sibienii s-a impus tema: Teama instinctivă şi indusă, fricile dobândite şi fobiile nelămurite ca factor de bază ce paralizează activitatea spirituală a omului modern.

            Pe marginea acestor conţinuturi au fost evocate de către domnul Moga Nicolae (Ludişor) mărturii despre activitatea grupului prolific de la Sinaia din jurul lui George Bălan în anii '70, când în ciuda regimului comunist ostil au fost posibile vizitele primilor preoţi ai Comunităţii Creştinilor din străinătate: Gerard Klockenbring, Gerhard Palmer şi Michael Debus. De asemenea, a fost celebrat atunci pentru prima dată în România Actul de sfinţire a omului la un altar improvizat şi cu veşminte confecţionate pe loc.

            Sperăm ca aceste mărturii unice vor putea fi adunate şi păstrate pe suport electronic şi audio-video pentru arhiva Comunităţii Creştinilor din România.

            Dorim să îi mulţumim doamnei Hasselmann pentru dăruirea şi străduinţa sa în dezvoltarea comunităţii noastre.

 

Laurentiu Cimpeanu

Înapoi

Vizită la Bucureşti , 10/12 februarie

 

Duminică 10.02.2013 - După Actul de sfinţire, dna preot Hasselmann a citit Epistola de Patimi şi de Paşte: Dacă înainte aveam o sărăcire a spiritului, după Paşte inima primeşte un nou impuls. Spiritul nostru devine biruitorul morţii – cu ajutorul lui Christos mergem mai departe din punctul în care simţeam disperarea. Jubilarea curge în respiraţia noastră ca o forţă. Din afară, o putere vie se răspândeşte în trup. Christos a dat un sens Pământului alegându-l ca loc de locuit. Pământul este christificat prin om şi Christos.

Luni 11.02.2013 – dimineaţa Actul de sfinţire a omului. Seara conferinţă  Cum punem bazele moralităţii şi libertăţii viitorului adult? - ţinută de dna Hasselmann la Grădiniţa Christophori – la care au participat 33 de de persoane.

Concluzia ce s-a desprins: este importantă la copil uimirea creată din lucruri mici, de exemplu o poveste creată despre albinuţă. În acest fel se dezvoltă o lentoare, o încetineală de a ne dedica copilului şi lucrurilor pe care doreşte să le cunoască. Rezultă o venerare profundă faţă de lume.

Marti 12.02.2013 - După Actul de sfinţire a omului a urmat prezentare şi discuţii despre „Sarcinile şi funcţionarea Comunităţii Creştinilor”.

Dna. Hasselmann ne-a anunţat că se va propune anul 2015 pentru fondare de către Cercul celor şapte care se vor întruni în mai 2014. După tabăra de la Beliş, din vara lui 2013, dna Monica Culda va rămâne în România, timp de 1 an, fiind eliberată din responsabilităţile sale din Austria.

Seara s-a încheiat cu Ciclul sărbătorilor anului - conferinţa dnei. Hasselmann pentru profesorii şi părintii de la Centrul de pedagogie curativă Corabia.

 

                                                                                 Doina Vasilescu 

Înapoi

Relatări de pe CORABIE

 

În 12.02.2013, în faptul serii la Centrul de Pedagogie Curativă ,,Corabia”, a avut loc prelegerea dnei. Armgard Hasselmann, cu tema ,,Ciclul sărbătorilor anului”.

În spaţiile generoase ale Centrului ,,Corabia”, frumos zugrăvite prin tehnica picturii stratificate, corăbierii şi prietenii lor, timp de 1h şi 30 min. s-au îmbogăţit sufleteşte şi au aflat câteva idei despre cele mai importante sărbători ale anului. 

         La începutul prelegerii dna. Hasselmann, condusă de colega noastră, Deviza Viorica, a făcut un tur al şcolii vizitând clasele. Oaspetele nostru a rămas plăcut impresionat de modalitatea în care au fost alese culorile şi modul de amenajare al claselor.  

         În acea seară am avut bucuria de a-i avea printre noi pe colegii de la Centrul de Socioterapie Pantelimon, însoţiţi şi de trei tineri care au participat şi ei cu plăcere la prelegerea ţinută de oaspetele din Germania. Cei prezenţi am trecut, pe rând, prin Crăciun, Paşte, Sf.Ioan, Mihael. Toate aceste sărbători şi-au deschis parfumul şi însemnătatea lor spirituală graţie oaspetelui nostru. La final au urmat întrebările ce uşor, uşor s-au transformat într-o masă rotundă, iar răspunsurile au început să vină de la sine.

        Doamna Hasselmann a văzut că mai este timp pentru încă o vizită în care să ne vorbească despre momentele importante ale acestor sărbători şi cum se sărbătoresc împreună cu copiii şi cei apropiaţi.

         Însufleţiţi de cele aflate şi trăite în acea seară, am mers mai departe şi am încercat fiecare, după ale noastre puteri, să povestim şi celor care nu au putut veni, ce s-a discutat. 

        Cu speranţa că astfel de întâlniri vor mai avea loc, noi, cei de pe corabie, mulţumim celor care au făcut posibilă această întâlnire.

                                                  Din partea colegilor din ,,Corabia”,

                                                          Bălănescu Bogdan 

Înapoi

Un nou grup al comunitatii

 

În data de 5 februarie 2013, am avut plăcerea de a o avea printre noi la Timişoara, pe dna. Monica Culda. Dânsa a ţinut o conferinţă pe tema educaţiei religioase a copilului la Liceul Waldorf, bucurându-se de prezenţa a aproximativ treizeci de persoane din diferite medii: ramura Timişoara a Societatii Antroposofice, Fundaţia Rudolf Steiner, dascăli şi părinţi Waldorf.

Conferinţa a fost urmată de o rundă de întrebări şi răspunsuri clarificatoare. Ultimul moment al serii a constat în întâlnirea dnei. Culda cu grupul celor care îşi doresc Mişcarea pentru înnoire religioasă în Timişoara (10 persoane), ocazie în care cei prezenţi au avut oportunitatea de a descrie drumul pe care l-au parcurs pentru a ajunge la constientizarea acestei necesităţi. Tot atunci s-au primit indicaţiile necesare pentru începerea studiului evanghelic. 

Venirea dnei. Culda la Timisoara a produs ecouri pozitive şi timişorenii aşteaptă cu nerăbdare întoarcerea dânsei, dar şi venirea a altor invitaţi.

 

Toate cele bune, Călin Săftoiu

Înapoi

 

POVEŞTI

Măgăruşul NUN

 

0Trăia odată lângă Bethania, un băieţel cuminte, pe nume Nun. El era bucuria şi mândria părinţilor. Când a împlinit 13 ani, tatăl său i-a cumpărat un măgăruş.

Nun îşi iubea tovarăşul foarte mult. Îl spăla şi-l peria în fiecare zi şi făceau împreună lungi plimbări, arătându-l prietenilor. Dar Nun nu ar fi lăsat pe nimeni să-l încalece! Uneori prietenii îi cereau insistent acest lucru şi se supărau pe el, nevorbindu-i zile întregi, căci erau mereu refuzaţi.

Zi de zi îi vorbea măgăruşului, alintându-l şi spunându-i că el este deosebit de toţi ceilalţi măgari. Nun chiar putea să simtă că măgăruşul lui înţelegea că este special şi-i zâmbea.

Într-o zi când părinţii lui Nun plecaseră la oraş, doi bărbaţi s-au apropiat de măgăruş, i-au desfăcut sfoara de la gât şi l-au luat cu ei. Măgăruşul îi urmă liniştit.

Câţiva oameni le strigară: "Ce faceţi acolo? De ce luaţi măgăruşul băiatului?”  Ei le răspunse: "Domnul are nevoie de el.”

Nu după mult timp, de la revenirea părinţilor acasă, se auziră zgomote venind de pe deal. Se duseră cu toţii să vadă ce se petrece acolo. Călărind pe măgăruşul lui Nun venea Isus, înconjurat de mulţime de oameni ce ţineau în mâini ramuri de palmier şi-şi aşezau hainele sub picioarele măgăruşului.  Măgăruşul privi către Nun cu un zâmbet plin de mândrie. Acum Nun  a aflat de ce măgăruşul lui era atât de special.

 

Înapoi

        

POVESTE DE PRIMĂVARĂ

 

ANd9GcSEcBq0Hx23_YWMlw6EzEv6Fm-4Ucw-XtDZf6nN0EcPDNwQY9OMEra odată o bătrână bună la inimă, care locuia într-o căsuţă la marginea satului. Ea avea în grădină un strat minunat cu lalele dungate. Într-o noapte ea a fost trezită de nişte sunete gingaşe şi de râsete de copilaşi. Se uită pe fereastră. Sunetele păreau că vin de la stratul de lalele, dar nu putu vedea nimic acolo.

În dimineaţa următoare se duse să-şi vadă florile, dar nu părea să fi fost cineva acolo noaptea trecută. Noaptea următoare ea a fost din nou trezită de cântecul delicat şi de râsetele de copii. Se ridică din pat şi ieşi în gradină încetişor. Luna strălucea viu deasupra lalelelor şi florile se legănau uşor.  Bătrâna privi cu atenţie, mai de aproape, şi văzu cum lângă fiecare floare şedea o zână care legăna floarea ca pe un leagăn, în care stătea culcat un bebeluş de zână ce râdea şi se juca.

Bătrâna se strecură pe usă  înapoi în casă şi din acel moment nu a mai lăsat pe nimeni să se atingă de florile ei, să le rupă.

Lalelele creşteau zi de zi mai strălucitoare, mai mari şi răspândeau o mireasmă delicioasă ca şi trandafirii. Chiar începură să înflorească pe rând toată vara. Şi în fiecare noapte zânele îşi legănau copilaşii şi le cântau delicat, iar ei gângureau cristalin.

Dar într-o zi bătrâna muri, iar florile au fost rupte de toţi cei ce treceau pe lângă curtea părăsită şi nu ştiau nimic despre zâne. Cei ce s-au mutat acolo au pus pătrunjel în locul florilor, dar acesta se îngălbenea şi se usca de cum răsărea. Şi astfel se întâmplă cu toate plantele ce au fost sădite acolo. În schimb mormântul bătrânei era mereu plin de flori pentru că zânele le cântau, iarba nu se vestejea niciodată oricâtă secetă era, iar primăvara lalelele, narcisele, violete colorau viu mormântul ei.



Înapoi

VESTI DIN COMUNITATE

 

                                                                                               Stuttgart, 26 februarie 2013

 

                        Dragi membri,

                        Dragi prieteni

                                                ai Comunităţii Creştinilor în România!

 

 

            Nu demult a avut loc la Berlin o întâlnire a colegiului de preoţi responsabili pentru munca din România (Monica Culda, Armgard Hasselmann, Uwe Sondermann) şi conducerea mişcării noastre, Cercul celor şapte, cu dna Marie Pierrette Robert, lenkerul responsabil pentru România, pentru a privi  la devenirea Comunităţii Creştinilor în ţara dumneavoastră.

 

La întrebarea colegiului român, împreună cu Marie Pierrette Robert, dacă există posibilitatea intensificării, în viitorul imediat, a muncii din România, printr-un preot care să locuiască în ţară, am ajuns la următoarele concluzii:

          Pentru ca ceea ce se năzuieşte să fie verificat în realitatea sa, vrem să parcurgem un an de probă, în care dna.  Culda să lucreze în România.

          După tabăra de vară din Beliş 2013, dna Culda va rămâne în România pentru ca să lucreze de acolo, împreună cu dna Armgard Hasselmann şi  dl Uwe Sondermann, care vor face vizite din Germania.

          După un an, se va cântări dacă poate avea loc în curând o Fondare a Comunităţii Creştinilor în România. Condiţiile pentru aceasta sunt:

        - Existenţa membrilor susţinători (trebuie sa fie mai mulţi aflaţi pe drumul de a deveni membri spirituali ai comunităţii) care să se angajeze activ alături de preot în viaţa de zi cu zi a comunităţii

   -Realizarea în fapt a angajamentului financiar) 2013-2014, a membrilor şi a prietenilor (necesar pentru viaţa primului preot şi, pe cat de curând se poate, al unui al doilea preot în ţară).

         Dacă aceste “condiţii” vor fi realizate, cu alte cuvinte, dacă fundamentul necesar este realizat, atunci se va decide Fondarea în colegiul preoţesc.

         Dacă situaţia nu va fi destul de “coaptă”, în sensul celor spuse anterior, la sfârşitul anului de probă, dna Culda va fi trimisă într-o altă comunitate din Germania sau Austria.

         În acest an de probă se va celebra lunar, o dată în Cluj şi o dată în Bucureşti (sambăta şi duminica).

        Cred ca remarcaţi, dragi membri, dragi prieteni, că dorim să facem un mare pas înainte împreună cu dumneavoastră înspre înfăptuirea Comunităţii noastre  în România.

        Împreună cu dvs, nutrim speranţa că totul va decurge bine.

         Câţiva dintre dumneavoastră au luat parte la festivitatea de Fondare a Comunităţii Creştinilor în Ungaria, în februarie 2012 , şi au putut auzi şi trăi cât de important  şi decisiv a fost, pentru vecinii noştri , acest an de probă, la toate nivelele, cu toate greutăţile şi bucuriile lui.

         Fie ca să începem şi să împlinim cu curaj, perseverenţă, încredere şi fraternitate, acest an de probă!

       Vă salut, pe fiecare dintre dumneavoastră cu un “pe curând” în Bucureşti, în aproximativ o lună, cu ocazia vizitei mele şi a dnei Monica Culda.

 

                              Cu cordialitate,

                                           A dumneavoastră, Marie Pierrette Robert

Info-brief

Comunitatea Creştinilor în România

Ianuarie-februarie 2013

 

Anul 2013 a început, aşa cum am anticipat în ultima informare, cu o concentrare de forţe şi evenimente care sfidează presiunea timpului fizic, a sarcinilor exterioare şi a posibilităţilor materiale individuale modeste.

 

·     Am mulţumit împreună anului 2012 şi tot împreună am întâmpinat noul an la simpozionul de Crăciun de la Cluj din perioada 29.12.2012-1.01.2013. A fost o întâlnire la care tot ce ne-am propus s-a putut realiza cu aportul călduros al tuturor participanţilor, într-o atmosferă de „linişte sfântă”. O relatare amplă a acestui eveniment se va regăsi în conţinutul Scrisorii Circulare de Paşte.

·    Încă din ultima zi a anului 2012, în timp ce pe de o parte „Calendarul Comunităţii Creştinilor” îşi croia drumul spre casele noastre, pe de altă parte în entuziasmul neobosit al Verginiei Petrovici, care tocmai îşi serbase împreună cu noi cea de-a 61 aniversare, începea un exerciţiu de conştienţă prin centralizarea contribuţiilor ferme pentru anul 2013. Cu o oră înainte de trecerea în noul an erau deja în jur de 20 de angajamente făcute.

      Rezultatul final vi-l putem comunica acum cu mare bucurie şi recunoştinţă: 55 de

      angajamente ferme care totalizează o sumă lunară previzionată de 3106 RON  şi 63   

      Euro, rezultând o sumă totală anuală de 37278 RON şi 670 Euro. Fie ca aceste decizii

       individuale libere să se materializeze în fapt!

·          Cu acest rezultat încurajator doamna Monica Culda s-a putut prezenta la întâlnirea de la Berlin din 16. 01. 2013 cu Cercul celor Şapte şi Cercul Preoţilor Responsabili pentru România unde de această dată actul de voinţă al membrilor şi prietenilor comunităţii în drum spre fondare a fost primit cu bucurie.

·    La Stuttgart în perioada 21-23.02.2013 va avea loc Simpozionul de sfinţire a noilor preoţi, eveniment la care împreună cu doamna Monica Culda vor participa şi soţii Cătălina şi Călin Săftoiu din Timişoara.

      Rezoluţia oficială finală a întâlnirii de la Berlin din 16.01 o vom primi în scris după     

      încheierea acestui eveniment.

·    Vizita de mare angajament şi dăruire a doamnei Armgard Hasselmann în România în perioada 03.02-13.02.2013 a inclus pe rând centrele cu activitate într-un circuit „apostolic”: Bucureşti, Bacău, Iaşi, Cluj, Sibiu, Bucureşti. O relatare completă a impresiilor legate de această vizită o vom găsi cu siguranţă în Scrisoarea Circulară de Paşte.

·   Vizita doamnei Monica Culda la Timisoara în data de 09.02.2013 s-a concretizat într-o întâlnire cu întrebări deschise purtate în suflet de către dascăli şi părinţi Waldorf pe marginea temei de interes general a conferinţei ţinute la Grădiniţa Waldorf despre „Educaţia religioasă a copilului”. O „sămânţă” a fost sădită acum şi în Timişoara unde 10 oameni interesaţi de Comunitatea Creştinilor doresc să înceapă lucrul cu pericopele în cercul duminical cu întâlniri ritmice. Această "sămânţă" are nevoie de toate gândurile noastre bune pentru a deveni o „plantă” cu o creştere sănătoasă.

·     În preajma Paştelui capela de la Cluj se înnoieşte. Acum devin posibile lucrările de construire a treptelor de altar, raşchetare şi lăcuire a întregii suprafeţe a imobilului. Întreaga lucrare (materiale+ manoperă) ne va costa 1350 de euro, sumă din care 500 euro au fost primiţi ca donaţie pentru treptele de altar.

     Lucrarea va fi executată de meşterul Valentin sub coordonarea doamnei Nora      Ţigăreanu în calitate de administrator.

· La Universitatea Babes-Bolyai a avut loc în ianuarie susţinerea lucrării de doctorat pe tema «„Dramele Misterii”- ale lui Rudolf Steiner » de către doamna drd. Eugenia Sarvari de la Teatrul National din Cluj asistată de profesor Ion Vartic. Lucrarea a fost primită cu apreciere şi interes fiind discutate pe larg şi aspecte din biografia lui Rudolf Steiner.

·    Vizita prolifică a doamnei Verginia Petrovici în ianuarie la Bucureşti care pe lângă activităţile de la Comunitatea Creştinilor a cuprins şi Euritmeumul, Grădiniţa Chritophori, Teatrul Logos, Editura Univers Enciclopedic, Casa Rudolf Steiner, Centrul „Corabia”, Şcoala privată Waldorf, Centrul de consiliere biografică „Alma Sophia”, pregătind astfel vizita doamnei Hasselmann şi aruncând seminţe de comunicare socială şi de „trezire a interesului pentru celălalt".

·    În  martie 2013 Consiliul de Administraţie al Asociaţiei Comunităţii Creştinilor va avea o întâlnire de lucru la Bucureşti la care pe lângă rezolvarea problemelor administrative curente va avea in vedere si organizarea evenimentelor viitoare din planul de activităţi prevăzute pentru anul 2013.

 

Sperăm ca acest Brief premergător unei perioade deosebite în cursul sărbătorilor anului şi anume cea a Patimilor să ne ajute să mişcăm gânduri juste între noi şi către întreaga lume încercată de tot felul de evenimente purtătoare de destin.

 

În numele Consiliului de administraţie,

Laurenţiu Cîmpeanu

 

 

  Dragă Comunitate,

P1130922

Laurenţiu  Cimpeanu de la Sibiu…pleacă la seminar !

Cu un ochi plângem – cu un ochi râdem…de bucurie că Laurenţiu îşi va începe în toamnă studiul la Seminarul de Preoţi  al Comunitatii Crestinilor din Stuttgart.

O mare schimbare pentru întreaga familie: pentru Matia, pentru Ioana, pentru   Teo şi în special pentru Gabriela  Cimpeanu (axis mundi a familiei).

 Oricât de vrednici şi de descurcăreţi sunt ei, un astfel de început nu e uşor.

Să-i facem să simtă că au aici în ţară şi o familie de suflet care se gândeşte şi vrea să fie alături de ei.                

 Cu bucurie, Monica Culda

                     

 

Dragi membri, dragi prieteni,

 

            Sfârşitul anului 2012 şi începutul anului 2013 a însemnat pentru Comunitatea Creştinilor în România şi asumarea liberă şi responsabilă, din partea unui număr de 55 de membri şi prieteni, a unor contribuţii financiare, care să susţină mersul comunităţii către fondare.

            Din suma totală angajată în cuantum de 3.106,5 ron/luna şi 63.33 eur/luna pentru fiecare din cele 2 luni care s-au incheiat deja, respectiv ianuarie şi februarie 2013, a fost onorată suma de 992,6 ron/luna şi 25 eur/ lună.

            Luna martie a însemnat, din punct de vedere financiar, achitarea impozitelor pentru  proprietăţile pe care la deţinem respectiv :

suma de 341 ron Impozit Beliş 2013

suma de 630 ron Impozit Cluj 2013

suma de  3.312 ron Impozit Bucuresti,  primul semestru martie-sept. 2013

si realizarea treptelor de altar la Cluj, lucrare în valoare de 6.025 ron.

 

            Suntem recunoscători tuturor celor care s-au angajat pentru Comunitatea Creştinilor şi ne bucurăm pentru cei care au găsit vointa de a-şi respecta în mod ritmic aceste contribuţii, în mod viu, într-un an foarte important pentru Comunitate. Sperăm că şi celelalte contribuţii neacoperite încă să devină pentru fiecare dintre noi ca şi o respiraţie ritmică şi naturală. Jertfa fiecăruia dintre noi e importantă în zilele noastre şi ne pune şn faţa ochilor jertfa supremă a lui Christos.

 

            Fie ca forţa şi bucuria Paştelui să ne conducă la a găsi puterea şi voinţa de a transpune în fapte juste acţiunile noastre.

         Vă dorim Paşte luminos cu bucurii şi pace în suflete!

 

                                               În numele consiliului Asociaţiei, 

  Diana Stoica

 

Înapoi

Veşti de la Timişoara

 

În urma întâlnirii cu dna. Monica Culda, ne-am exprimat dorinţa de a lucra împreună pentru a da naştere şi în Timişoara unui nucleu al Comunităţii Creştinilor. 

Am hotărât împreună  că este bine să avem o întâlnire preliminară, organizatorică  şi apoi să ne întâlnim ritmic începând cu duminică, 10 martie la orele 11.00.  Putem avea însă o munca individuală - care este importantă în acelaşi timp pentru tot grupul - şi anume citirea ritmică a pericopelor.

 Vom urma ritualul menţionat de dna. Monica Culda pentru întâlnirile comune, şi anume: Crearea "atmosferei": lumânare, muzică sau linişte...

   Citirea  rugăciunii "Tatăl nostru"

   Citirea Crezului Comunităţii Creştine

   Citirea - meditarea asupra- pericopei fiecărei duminici.


                                                                                               
 Monica Nicolici


Înapoi

 

Trepte de altar la Cluj

P3030816

În luna februarie am avut la Cluj o săptămână deosebit de intensă şi frumoasă, în care Capela a primit o noua înfăţişare. Treptele de altar aduc o atmosferă inconfundabilă de cult, de înălţare şi frumuseţe.

Lunea dl Valentin Isip a început să lucreze la trepte, iar de miercuri a început raşchetatul în sala mică. Joi şi vineri am încercat cu Judith Dan să găsim câteva nuanţe  pentru parchetul din sala de cult, dar nu s-au potrivit. Discutând şi cu Monica Culda am hotărât să încercăm să aducem treptele la culoarea parchetului. Lucru care nu a fost simplu, a trebuit să căutăm destul de mult până să gasim un baiţ care să aducă spre culoarea dorită. Am combinat baiţ de nuc cu pigmen roşcat şi după cum veţi vedea în poze, nuanţele s-au egalizat.

P3020786Nu au lipsit peripeţiile, joi, după ce parchetarul a început lucrul capela a rămas fără curent.

Vineri seara a fost gata lăcuitul. Sâmbătă de dimineaţă, meşterul nostru a început să lucreze la anvon. L-a lipit, i-a făcut o baza nouă mult mai mică, l-a lăcuit şi acum arată ca nou. Masa pentru substanţe s-a transformat în două rafturi prinse pe perete, care arată mult mai elegant.

Sămbăta şi duminică l-am mai ajutat şi eu pe  dl Valentin, când a fost nevoie, dar am reuşit să mai pictez peretele de altar, dând încă 10 straturi, iar acum s-a mai închis la culoare.

Tăblia mesei de altar este şi ea nouă, ca şi culoarea.

Duminică seara cu ultimul strat de lac pe trepte s-au încheiat toate lucrările. Totul e nou şi deosebit. Mulţumim forţelor inspiratoare care ne-au ajutat .  

                                   

Cu drag, Nora Ţigăreanu 

Înapoi

 

PERSPECTIVE

 

ÎNTÂLNIREA COMUNITĂŢII CREŞTINILOR

   Patimi, Bucureşti, 22-24 martie 2013

 

Cu preotesele Monica Culda și Marie-Pierrette Robert

 

             

VINERI, 22 martie

 

 9-10               Actul de sfinţire a omului

10-10.30         Pauza

10.30-12         Studiul Evangheliei-“Arhitectura interioara a pericopelor din perioada de Patimi”

             ----------------------------------

18.30-20.1              Conferinta “Reîncarnare şi Înviere, o provocare a gândirii creştinismului contemporan”, M.P.Robert, la sediul S.A.R., str.Visinilor nr.17

 

 

SÂMBĂTA, 23 martie

 

9,00-10,00     Actul de sfinţire a omului

10-10.30         Pauza

10.30-12         Studiul Evanghelie i”Arhitectura interioară a pericopelor din perioada de Patimi”

                        Pauza de masa (pe cont propriu)

15-17              Intâlnire a consiliului Asociatiei Com.Crestininilor şi a purtătorilor cu preoţii în

vederea fondării

17-18              Pauza

18-20              Intalnirea consiliului -continuare

 

 

DUMINICA FLORIILOR, 24 martie

 

10-11              Actul de sfintire a omului

11.15-11.30    Actul duminical pentru copii

11.30-12         Pauza

12-13              Discutii de incheiere

 

 

  • Taxa de participare - 20 lei
  • Nota: Pentru buna desfasurare a slujbelor, va rugam insistent sa fiti in capela cu cel putin 5 min.inainte de inceperea oficierii.
  • Intâlnirea are loc la sediul  Comunitatii Creștinilor din București, str. Astronomului nr.5

 

Informatii la:   Doina Stoicanescu, tel.0727608693

Mihaela Deaconu, tel.0733701244

 

Înapoi

Confirmarea tinerilor

 

Pragul dintre copilărie şi tinerete este trăit cu o intensitate deosebită, unică în biografie. O perioadă importantă de viaţăa se încheie. Impulsuri noi, pline de forţă se nasc şi vor să se manifeste în lume. Confirmarea este o sărbătoare a primăverii vieţii.

Trecerea de la copilărie la adolescenţă este marcată în Comunitatea Creştinilor prin Sacramentul Confirmării. A confirma are înţelesul de a întări, a consolida, a adeveri. În Comunitatea Creştinilor acest sacrament se celebrează în perioada Paştilor, în  zilele de la Duminica Învierii până la Înălţare.

În perioada de Paşte, aprilie 2013 , sărbătorim sacramentul Confirmării la Bucureşti.

Înapoi

PERICOPE

 

Saptamana Mare      24 martie- 30 martie

 

  24.03 Duminica Floriilor      Matei 21,1-11

  28.03 Joia Mare                   Luca 23,13-32

  29.03 Vinerea Mare             Ioan  19,1-15

  30.03 Sambata Mare            Ioan  19,16-42

Pastele    31 martie- 4 mai

 31.03 Duminica Invierii Marcu 16,1-18

   1.04 A doua zi de Paste Marcu 16, 1-18

   7.04 Ioan 20,10-29

 15.04 Ioan 10,1-20

 22.04  Ioan 15,1-27

 29.04  Ioan 16,1-33

   5.05  Ioan 14,1-31

 

Inaltarea  9 mai-18 mai

   9.05  Ioan 16, 24-33

 12.05  Ioan 16, 24-33

             

Rusaliile 19- 21 mai

  19.05 Ioan 14,23-31

  20.05  Ioan  14,23-31

  21.05 Ioan 14,23-31

 

Per. intermediara  22 mai - 23 iunie

  22.05  Ioan  17, 1-5

  26.05 Ioan  17, 6-11

    2.06 Ioan   3,1-21

    9.06   Ioan 4, 1-26

  16.06  Matei 14, 22 -23

  23.06 Matei, 14, 22-23

             

Sfantul Ioan 24 iunie- 27 iulie

24.06                       Marcu  1,1-11

 

Înapoi

 

 

golgotha-victory-of-the-spirit-of-the-sun-christ

 

 

URARE DE PASTE

 

Fie ca lumina cea adevarată să ne călăuzească spre ţelul spre care tindem-fondarea Comunităţii Creştinilor în România!


 

INFO

 

Centre ale Comunităţii Creştinilor în Romania

 

Bucureşti

Str. Astronomului nr. 5 sect 1;

Mihaela Deaconu, tel:0733701244 email:deaconu_mhl@yahoo.com

Zoltan Andras 0723296306 ,e.mail zoltanandras@dnt.ro

 

Cluj-Napoca

Bulevardul. 21 decembrie 1989 nr 36, ap 5

Rodica Oancea tel 0264554732 Diana Stoica e.mail:diana.stoica@yahoo.com

 

Alte persoane de contact:

Nora Tigareanu, Cluj, email: noratig@yahoo.com, 0741076471

Lidia Blidariu, Bacău,  tel.0234515261; 0788968599, e.mail: lidiablidariu@yahoo.com

Verginia Petrovici, Iasi,: tel 0748140974 e.mail:  vpetrovici2002@yahoo.com

Laurentiu Cimpeanu, Sibiu, tel 0722504832  e.mail: laurentiucimpeanu@yahoo.com

 

 

Înapoi