Scrisoare Paste 2015

 

CuprinsulPaste 2015

Călătorind în Săptămâna Sfântă- Marie Pierrette Robert – traducere Lidia Blidariu

Patimile timpului nostru- Monica Culda

Cultul Mariei- Rose Klockenbrig, traducere Geta Ardeleanu

Retrospective

Un fulger de lumină – Evocări Victor Dan- Aaron, Theo  si Michael Dan

Duminică a copiilor la Cuj- Amelia Man

Tradiții de primavară și Paște

Vești  din comunitatea internațională

Ceremonia de sfințire a preoților, Stuttgart, februarie 2015, Carlos Maranhao, traducere Lidia Blidariu

Vești din comunitate

Infobrief  - iarna 2015- Verginia Petrovici

Scrisoare către contribuabili- Diana Stoica, Lidia Blidariu

PERSPECTIVE

Program de Paște la București, Cluj, Timișoara

Evenimente internaționale 2015

PERICOPE  - Patimi,Paște, Inălțare, Rusalii

Urare de Paște 2015

Info comunitate, site, persoane de contact

 

Redacţia:

Lidia Blidariu, Monica Culda, Verginia Petrovici, Laurențiu Cîmpeanu

 

 Călătorind în Săptămâna Mare

                                                                             Marie-Pierrette Robert

Dumnezeu este lumină și totul vine de la El. Așa a fost creată lumea: "Să fie lumină! "  Începutul Creației este facerea de lumină. Totul vine de la ea, esență a ființei divine, și merge către ea, din nou, până la împlinirea misiunii  Pământului.

 

Această lumină a fost pătată, întunecată de evenimentul Căderii în Păcat. Prin urmare, deveni necesar să vină Christos să locuiască într-un corp fizic pe Pamânt. Scopul său fu acela de a pătrunde corporalitatea Pământului, în cel mai adânc întuneric al său:  în moarte, sfârșitul corpului fizic. Dar în moartea Sa, a dus cu sine lumina originilor, lumina iubirii divine, care s-a revărsat în toată Creația. Moartea lui Christos a fost moarte jertfelnică, din puterea iubirii celei mai pure și mai totale,  o iubire, cum nu mai fusese vreodată.

Atunci, El a fost pus pe cruce. Pe cruce, El este, însă, zi după zi, din momentul acelei prime Vineri  Sfinte, bătut în cuie de faptele întunericului, pe care oamenii sunt mereu, iar și iar, înclinați să le facă. La fel, de când primul Paște al lumii a venit, a apărut și o nouă lumină în lume: lumina vieții, care a învins moartea. De atunci, semnul morții_ crucea, a devenit  semn al vieții celui Înviat.

Atunci când intrăm în Săptămâna Sfântă, trasarea semnului crucii, rezonează  în sufletul nostru din nou: în această Săptămână a săptămânilor, Săptămână a Creației unei noi lumini, simțim  că suntem chemați să mergem și noi, cu Christos. El merge spre Jertfa Sa pe cruce, în noi , în conștiința noastră, în sanctuarul cel mai intim al ființei noastre.
Zi după zi, de la Duminica Floriilor la Sâmbăta Mare, prin participarea noastră la cultul euharistic, în care ne însemnăm cu semnul crucii, salutăm/primim evenimentul de pe Golgota, care trăiește în omenire de peste 2000 de ani și ne deschidem pentru darul de iubire al Fiului Omului, în Vinerea Mare, din anul prezent. Plonjăm din nou relația noastră cu Christos în focul evenimentului Răstignirii,  așa cum  ar face un fierar, ce aruncă din nou în flăcări lama săbiei, ca să o reforjeze, să o purifice și s-o întărească.
Așa și la Paște, simțurile noastre interioare, venerația noastră iubitoare salută și sărbătorește realitatea noii lumini. Nu numai " Să fie și să devină lumina! " ci, " Fie ca  lumina Soarele lui Christos să răsară , de asemenea, în tine, omule! » 
Acest Soare al lui Christos cel Înviat vine să locuiască în noi de fiecare dată când mergem la altar pentru a primi Pâinea și Vinul, pe care El le-a ales să fie trupul Său de lumină. E ca o respirație de duminică în duminică, care ne face să resimțim intim suflul de viață al Înviatului în noi.

Să faci drumul de-a lungul  Săptămânii Sfânte, înseamnă să iei parte la Creația  mereu în mișcare a noii lumi, a  noii umanități: acolo unde inima viitorului este crucea-soare : Vineri 

                                                                                              Traducere Lidia Blidariu













Patimile timpului nostru

Pe Pământ mai există oaze geografice însă nu mai există oaze umane. Depindem din ce in ce mai mult de ceilalți oameni. De fapt, toate depind de tot. Fiecare dintre noi e legat prin fire nevăzute de oamenii din jurul său, de mediul său înconjurător, național, internațional și desigur, de cel cosmic.                                                                                                                               Semnul distinctiv al acestei interdependențe este cel al creșterilor exponențiale. Trăim în epoca ”exploziilor” demografice, economice, informaționale.  Crește vertiginos decalajul economic dintre statele dezvoltate și cele subdezvoltate, respectiv inegalitatea dintre bogați și săraci,  cresc bugetele militare ale celor puternici, crește criza materiilor prime, cresc primejdiile ecologice, crește cuantumul de trebuințe al populației, crește costul vieții, crește numărul de analfabeți, crește somajul obișnuit și somajul intelectual etc.

Poate de aceea nu s-a vorbit niciodată atât de mult ca acum. E multă vorbărie – pe stradă, la telefon, în politică, în mass-media. Se înmulțesc organizațiile de tot felul, publicitatea, dorințele, îngrijorările reale și nereale – urmări ale consumului irațional și ale risipei ostentative, a confortului ca scop în sine ...

Intr-o prima fază, încercând să găsim un diagnostic, am spune că ceea ce lipsește epocii noastre este măsura. Dar problema e mai adâncă.

*   *  *

In  Cultul Comunității Creștinilor, în partea a treia a Epistolei care se citește de Paște, avem o situație aparte. Inainte de citirea Evangheliei preotul se întoarce spre comunitate și rostește un îndemn cu brațele ridicate. Gestul este plin de semnificații: brațele sunt ridicate formând  aproape un unghi drept, amândouă palmele sunt îndreptate către comunitate. Este un gest asemănator gestului Înviatului pictat de Mathias Gruenewald pe altarul de la Isenheim (aflat la Muzeul din Colmar- Franța). Îl întâlnim și în timpuri mai străvechi. În timpurile precreștine este prezent de exemplu în Egipt. Este ”gestul-Ka” ce apare în cultul morților. Cuvintele acestei părți din Epistola de Paște sunt un îndemn, o solicitare la trezie spirituală, trezie, care este acum posibilă prin bogația tainei Învierii.

La pregătirea primelor celebrări pascale si a acestei  Epistole de Paște rămâneam mereu pe gânduri: ”Christos a înviat... dând sens Pământului ”– se spune. Aveam tendința de a înlocui cuvântul  sens cu  cel de viață. Nu ar fi trebuit să se spună – dând viață Pământului?  Nu e un imperativ mult mai mare, mai cuprinzător? Acum mi-e mai clar. Problema noastră însă este într-adevăr – Sensul. Sensul real sau mai degrabă lipsa sensului.

Aș introduce aici  o noțiune clarificatoare  – noțiunea de evoluție. E un concept relativ nou. El apare abia în sec XVIII în  lucrările lui Lessing și ale lui Goethe și doar în etapa următoare pătrunde în științele naturii. Acolo, într-o accepțiune diferită de cea a lui  Goethe, devine fundamentul gândirii materialiste.

Rudolf Steiner spune că această noțiune s-a îmbolnăvit și ne spune și cauza acestei îmbolnăviri.  Și anume: înțelegerea unilaterală a fenomenului. Atunci când vedem doar partea de dezvoltare, de creștere, de evoluție – atunci ajungem într-adevăr să  vedem în om doar un mamifer superior. Devenirii, evoluției – îi aparține însă și un curent opus  ei – cel al involuției.  E curentul  care aduce sensul, spiritul. Acest curent  întrepătrunde primul curent al vieții și îl formează.

Pe acestă înțelegere înnoită a conceptului evoluției se bazează și înțelegerea actuală a Sacramentelor creștine. Sacramentele izvorăsc din logica lăuntrică a biografiei umane. Fiecare sacrament este legat de o corporalitate. De exemplu, nașterea este procesul  evolutiv  al corpului fizic,  iar  botezul  aduce, completând,  aspectul  involutiv, sensul vieții în trup pe Pământ. Așadar, o civilizație a efemerului, a cantitativului, a randamentului, a concurenței, a excesului are nevoie vitală de sens. De Înviere.

Prin Întruparea, drumul Său pe Pământ și Învierea Sa, Christos ne dă mai mult decât o învățătură nouă. El pune în noi foamea de autentic și de adevăr,  foamea de sens. Atunci când simțim această foame putem face pasul, personal, de la  Patimi la Înviere.

                                                                                                      Monica Culda

 

 

                                   CULTUL MARIEI

                                                                                        Rose Klockenbring

O venerați pe Maria?

O întrebare care se pune adesea. A răspunde prin „da” sau „nu” nu contribuie cu nimic la rezolvarea problemei. Întrebarea care s-ar pune ar fi mai degrabă: cine este Maria? Am eu ca om al secolului douăzeci motive să mă interesez de ea?

În afara scrierilor apocrife și a numeroaselor legende și obiceiuri, despre mama lui Iisus ne vorbesc Evangheliile și Faptele Apostolilor. Nu foarte des, e drept. Dar cu ocazia unor evenimente cruciale. Care anume? La începutul și la sfârșitul drumului terestru a lui Iisus Christos; apoi, de două ori în timpul acestui parcurs și o dată după încheierea lui.

Prinde bine să recitim și să ne re-prezentăm aceste pasaje știind că în Biblie nu se dă niciun detaliu fără motiv. Aici, vom încerca să prezentăm doar miezul acestor lucruri.

Ea primește vizita Arhanghelului Gabriel care îi destăinuie ceea ce se va petrece real în viitor: „Spiritul Sfânt se va pogorî peste tine și Puterea Celui Preaînalt te va umbri și pentru aceasta, Sfântul care se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.”  Și răspunsul Mariei : „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău.”                                         

După nașterea copilului, cu ocazia vizitei păstorilor și auzind mesajul primit de ei de la îngeri, ea nu spune nimic;  Întreaga sa activitate, trăirea ei se desfășoară în interior, în profunzimile sufletului său: „Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa.”

E prima apariție a Mariei: Maria constituie receptacol (vas deschis pentru a primi–n.tr.) la coborârea Duhului Sfânt, dă naștere Fiului, primește și face să viețuiească în ea mesajul îngerilor.

În a doua apariție o vedem în căutarea Fiului, dorind – împreună cu frații lui Iisus – să-L revadă. El e înconjurat de o asemenea mulțime încât ei, rudele sale apropiate, nu pot să se apropie de el. Și primesc un răspuns dur, în aparență: „Mama? Frații mei? Sunt cei care ascultă cuvintele mele și le împlinesc. ” A fost oare, cu acest răspuns respinsă și pusă laolaltă cu multimea – ea, mama Sa? Prin aceste cuvinte și Ea învață să-L recunoască pe divinul Christos împotriva faptului că era Fiul Ei. Ce drum de renunțare, de jertfă! Să sacrifice tot ce-i aparținea, tot ceea ce făcea parte din ea, pentru a putea viețui și aprofunda în inima ei. Și, din nou – să asculte. Să te golești pentru a putea asculta, a asculta în așa fel încât să poți acționa conform unui mesaj nou al spiritului.

Și Maria reușește pe acest drum de încercări. Evanghelia lui Ioan ne-o arată pe Maria într-o astfel de etapă: la nunta din Cana. Rolul său este să spună: „Faceți orice vă va spune.”                                                         Ea, și aproape numai ea, e capabilă să asiste, trează, la cel mai mare mister de pe pământ : moartea pământeană a lui Dumnezeu. Evanghelia lui Ioan ne arată că sub cruce sunt trei Marii și ucenicul iubit : Ioan. Unele din ultimele Sale cuvinte li se adresează lor : „Femeie, iată fiul tău.” Iar ucenicului: „Iată mama ta. Și din acel moment ucenicul a luat-o la sine.” Această a treia apariție ne arată o metamorfoză. Ființa care fusese mai înainte în întregime un receptacol ce se oferea cu totul ascultării Fiului – Apoi ea, sufletul pe care evanghelistul ni-L prezintă în totalitatea sa triplă ( „trei Marii”) din acel moment, primește un nou Fiu și ea e primită de El la rândul ei.                                                                

Cea care a ascultat – e acum ascultată, cea care viețuia misterele în inima sa e luată în forul interior al ucenicului preferat, inițiatul în dragostea lui Christos.

Nu putem aprecia amploarea și întinderea acestei metamorfoze decât analizând și a patra apariție a Mariei. Ea e foarte vag menționată. Luca relatează în Faptele Apostolilor, că Maria, mama lui Iisus, era împreună cu cei unsprezece ucenici, cu femeile și frații Lui Iisus când toți – cărora El le-a fost răpit la cer – stăruiau în rugăciune într-un cuget. Atunci survine evenimentul Cincizecimii. Maria nu mai e numită cu această ocazie. În acea rugăciune, oare nu s-a unit ea chiar cu spiritul lui Christos care vine acum să locuiască în inimile ucenicilor, să strălucească să ardă în fiecare dintre ei? Inimile lor se umplu acum cu focul Înțelepciunii, al științei inimii, foc pentru care ființa Ei s-a deschis, s-a jertfit, s-a transformat. Artiștii Evului Mediu cunoșteau această împlinire a drumului Mariei: ei au reprezentat-o de nenumărate ori în mijlocul celor doisprezece; Ea, ca reflectare pe pământ a ceea ce se revarsă din Înalt: Spiritul Sfânt care vine să-i înflăcăreze, să-i însuflețească, să-i încurajeze pe ucenici.

Cele patru apariții ale drumurilor Mariei menționate în Biblie, nu sunt altceva decât cele patru trepte ale cultului creștin.

Evanghelia – ea primește vestea bună;

Jertfirea – ea își sacrifică nevoia de a-L vedea, renunță chiar la Fiul ei și ascultă.

Transubstanțierea – ea se transformă în așa măsură încât poate primi și poate fi primită de către cel iubit de Christos.

Comuniunea – ucenicii primesc, se unesc cu Duhul Sfânt pe care ea îl are deja; altfel spus: Ea este în om ceea ce el (omul n.tr.) poate primi de la spiritul lui Christos chiar în centru său: Înțelepciunea.

Putem spune că, pe acest drum, Ave-Maria devine Sofia-Maria.

Poate omul secolului douăzeci să o venereze pe Maria? Poate să încerce să o înțeleagă. Dacă pășește pe drumul cultului, el urmează drumul Mariei, cel al unirii propriului suflet cu spiritul lui Christos. 

                                                                                                                Traducere Geta Ardeleanu  

                                 

RETROSPECTIVE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Un fulger de lumină          

 

(selectie din programul de sala al Concertului In Memoriam Victor Dan)

Duminica dimineaţă din 2 martie 2014, la un capăt de pod peste Someş, ca un fulger de lumină, în fracţiuni de secunde a zburat dintre noi Victor Dan, organist, gânditor, un veşnic cercetător al adevărului. Deşi dădea nenumărate concerte, turnee în aproape toate ţările Europei, Victor Dan nu era interesat de propria sa carieră. El cânta de dragul oamenilor pe care căuta să-i servească, oferându-se ca intermediar pentru a transmite ceva celest, care să ridice şi să înnobileze sufletele oamenilor – fie prin cântat (orgă, clavecin, blockflöte), fie prin cuvânt sau muncă fizică.

Prin stilul lui specific expresiv, enigmatic, entuziast s-a străduit să scoată interlocutorii din cotidian, din banal, din rutină inertă. Căci reuşea să trezească întrebarea în oameni: Oare ce facem cu talanţii care ne-au fost încredinţaţi?

                                              Victor Dan și muzica lui Bach

Astăzi se împlineşte un an de când Tata a trecut acel pod. Acum un an, 2 martie a fost duminică. Clopotele băteau la 9 şi jumătate, chemându-i pe credincioşi la slujbă. În acele minute, eram la Berlin, şedeam la pian compunând un „Danse Macabre” pentru orchestră. Câteva ore mai târziu am sosit la Cluj. A doua zi am împlinit 33 de ani, pentru prima oară după atâţia ani în cercul familiei întregi, cu Tata alături de noi, în fiecare cuvânt rostit, în fiecare gând gândit. Această reunire a familiei a fost primul mare cadou care l-am primit din partea lui.

De ce Bach? În biografia familiei Dan, muzica lui Bach a marcat întotdeauna momentele de vârf. Aşadar, căutând un program cu cele mai reprezentative piese pentru a-l omagia pe tatăl nostru, Victor Dan, am găsit în mod evident compoziţii ale acestui geniu al muzicii. Bach nu a lipsit din nici un concert esenţial al lui Tata, tot aşa s-a găsit în concertele noastre decisive: la nunta mea şi a lui Friederike în 2007, (Cantata nr. 51), la examenul de diplomă al lui Mihai, Berlin, 2007 (Missa de Orgă), la examenul meu de diplomă, tot la Berlin, 2006 (Sonata pentru flaut în la major), precum şi la diploma lui Theo, în ianuarie 2014, (Ciacona). Tata a fost la toate prezent. Pentru că Bach este geniul a cărui muzică reflectă adevărul universal, echilibrul global. Tata a ştiut aceasta, iar noi am moştenit acest respect, această trăire, această admiraţie.

Fantezia cromatică – o viziune a Noii Societăţi

Cu drag mă folosesc de Fantasia cromatică pentru a demonstra geniul vizionar al lui J. S. Bach, care, într-o perioadă a structurilor atât de stricte ale vieţii sociale, realizează o fantezie quasi supra-tonală: o lucrare în care relaţia între tonalităţi (totodată o reflecţie a relaţiei între oameni) este ridicată la un nou nivel. J.S. Bach niciodată nu căuta pentru a provoca, nu compunea pentru a impune, nu cânta pentru a impresiona. Precum lucrările lui purtau signatura „SDG – Soli Deo Gloria”, aşa ne-a fost şi Tata un exemplu în a dărui talanţii primiţi acelora, cărora trebuie să le fie vestit, ce este de vestit prin noi.

În acest an de doliu, an în care Tata ne-a călăuzit deosebit de intens, încurajându-ne permanent în tot ceea ce am acţionat creând, în acest an mi s-au dezvăluit momente muzicale extraordinare în studiul operei lui Bach, atât individual cât şi în ansamblu. Fie ca muzica lui Bach să ne pătrundă, să ne încurajeze să o descoperim zilnic din nou, să ne bucurăm de frumuseţea ei, să nu ne tihnim niciodată de a o descoperi cunoscând-o.      Aaron Dan

Ciacona din Partita Nr. 2

Muzica lui J. S. Bach a fost pentru tatăl meu precum şi pentru Max Reger: Alfa şi Omega. Respectul faţă de universul muzical bachian mi s-a insuflat de mic copil. Ciacona din Partita a II-a pentru Vioară Solo este o compoziţie de bază – o catedrală a literaturii violonistice. Tema este urmată de 32 de variaţiuni precum un diamant şlefuit ca poliedru – având o bază şi 32 de laturi. Se povesteşte că Ciacona ar fi fost scrisă după moartea primei soţii, Maria Barbara Bach, ceea ce-i explică încărcătura emoţională de profundă durere şi doliu. La Berlin, cu ocazia examenului meu de diplomă în ianuarie 2014 am cântat această capodoperă în timp ce tatăl meu asista şi se bucura enorm. Aceasta a fost ultima noastră înâlnire.        Theo Dan

Fantezia şi fuga in sol minor, BWV 542

Poate nu găsim o altă compoziţie de orgă, care sa oglindească atât de pregnant caracterul lui Tata, ca și Fantezia și fuga în sol minor – una din operele favorite ale lui Tata. Îmi amintesc din fragedă copilărie de concerte, când stăteam în partea dreaptă a orgii ca registrant – câtă evlavie şi admiraţie mi-au împlantat aceste trăiri! De atunci eram sigur că şi eu voi deveni organist, ca şi El.

In Fantezia lui Bach găsim ca şi in el: elementul dramatic, furtunos, spiritul deschis, curajul pentru a deschide căi noi, pe de o parte, şi sensibilitatea, smerenia, liniştea lăuntrică, cu care putea contempla orice în jurul său, pe de altă parte. In mijlocul Fanteziei trăim o revelaţie – ca şi o deschidere a unei cortine. În contrast cu această atmosferă de zbucium sunt părţile senine, cantabile, contemplative. Fuga – poate cea mai complexă in opera de orgă bachiană – completează agitaţia fanteziei printr-o obiectivitate cerebral construită. Ca şi inima care susţine viaţa omului cu un permanent puls in toate luptele, pasiunile şi voluptăţile care ne acompaniază calea spre realizare. Finalul fugii, contrar majorităţii fugilor, este „tăiat” brusc... ca şi neobosita și activa viaţă a lui Tata.       Michael Dan

Mulţumim din suflet tuturor care ne-au stat alături în acest an de doliu cu dragoste şi suport. Dorim să-i mulţumim în deosebit Pictorului Valovics László pentru realizarea unui portret monumental al lui Victor Dan.

                                                                 Familia Dan: Judith, Michael, Aaron  şi Theo Dan


FOTO- Portretul  realizat de Valovics László și expus pentru prima dată la capela Comunității Creștinilor - Cluj, duminică, 1 Martie, în cadrul Evocării lui Victor Dan, la un an de la plecare.

Unii spuneau că ar fi fost „Podar”. Zi şi noapte pregătit pentru a servi, pentru a lua oameni şi a-i conduce spre un alt ţărm. Sensibiliatea, ardoarea sa muzicală împletită cu ardoarea religioasă l-au făcut o văpaie în mijlocul nostru – pentru care mulţumim profund.   M. Culda  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  



 

Duminică a copiilor la Cluj

Duminică, 22 martie 2015 , a avut loc la  Comunitatea Creștinilor din Cluj un eveniment dedicat copiilor de la Școala Waldorf din Ucraina.

Școala Waldorf din Kiev stă în mijlocul evenimentelor care frământă țara vecină. De pe o zi pe alta viața copiilor, a tinerilor, a adulților s-a schimbat dramatic. Prin programul copiilor, pe care îl  organizăm și scrisoarea pe care le-o vom trimite, vrem să punem ”un bob de grâu”, o faptă mică, prin care  să le arătăm  acelor copii că ne gândim la ei. Sperăm ca bobul să crească și să le aducă bucurie. - a fost mesajul  dnei. Monica Culda.

Ziua a început cu Actul de Sfințire a Omului, apoi a continuat cu Actul duminical pentru copii, oferind hrană sufletească și spirituală pentru toți.

Sub îndrumarea membrilor din trupa de teatru  Pasăre gasită, o parte din copiii care vin la Comunitate au pregătit o piesă de teatru de umbre, adaptare după povestea Muzicanții din Bremen.  Copiii au participat la tot ce a însemnat  punerea în scenă; alegerea fragmentelor de poveste, desenarea figurilor, decuparea lor, luminile , au mânuit figurinele la spectacol și au avut rolul de povestitori. Au oferit un moment extraordinar, gustat de mici și mari.  Doamnele Cristiana Olteanu și Lucia Bota au realizat partea muzicală.

Doamna  Judith Dan  a reusit,  ca de fiecare dată, să ne bucure cu câteva momente ritmice și muzicale.  A urmat un concert oferit de copiii care studiază muzica la diverse instrumente. Copii și părinți au cântat împreună. O surpriză  ne-a oferit și de dna. Nora Țigăreanu, care de curând, a început să studieze la pian. Un moment plin de emoție.

Am avut și Sărbătoarea bobului de grâu, unde copii si adulți au semănat grâu, pe care îl vom îngriji să crească până la Sărbătoarea de Paște, când vom fi din nou împreună.

Totul s-a încheiat într-o atmosferă senină. Am avut un mic bufet cu prăjturi delicioase, făcute de mămici împreună cu copilașii, limonadă, ceai. A fost o duminica frumoasă, ca de altfel toate duminicile, pe care le petrecem împreună în Comunitatea Creștinilor la Cluj. Rămânem cu gândul și inima la copiii și adulții din Ucraina- pentru care s-au făcut și mici donații- care trăiesc cu mai multă neliniste în suflet. Sperăm că ceea ce-am făcut noi, în această zi de duminică, faptă și gând, să ducă pace în viața și în sufletele lor.

                                                                                                         Amelia Man

 

TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ

Luna martie şi-a luat numele de la Zeul roman al războiului, Marte, şi era considerată luna Anului Nou Agrar. Este luna în care lumina luptă cu întunericul, căldura cu recele, viaţa cu moartea. Lănţişorul împletit în fir roşu şi alb era o imagine a şirului de zile şi luni, în care iarna şi vara, recele şi caldul se împletesc armonios. Mărţişorul era oferit tuturor copiilor de către părinţi şi după câteva zile în care era purtat la mână sau la gât era pus într-un copac înflorit ca să aducă bucurie şi sănătate .

Tot de începutul primăverii se leagă şi tradiţia Babelor, din care cea mai cunoscută este Dochia, personificarea anului vechi. Ea îşi trimite nora în pădure să-i aducă fragi copţi, iar aceasta ajutată de Dumnezeu îi găseşte şi-i aduce. Dochia, crezând că e vară, pleacă cu oile şi caprele sus la munte, dar este surprinsă de ploaie şi zăpadă, şi aruncându-şi cele nouă cojoacele pe rând, ajunge sus doar în ie şi catrinţă şi moare de frig. Trupurile ei şi ale animalelor împietrite s-ar mai vedea şi azi în Carpaţi. Cele 9 sau 12 zile ale Dochiei sunt sărbătorite ritualic încă, prin aprinderea focurilor prin curţi, arzând tot ce este învechit prin gospodărie, iar tinerii sar peste focul cu rol de purificare. În unele locuri şi vitele erau trecute prin flăcări ca protecţie împotriva bolilor. Gospodina casei lua această cenuşă şi o amesteca cu cea din vatră şi apoi înconjura casa şi toate acareturile cu vasul cu cenuşă pe care o punea apoi la rădăcina pomilor fructiferi. Era considerată o protecţie împotriva şerpilor, a animalelor şi insectelor dăunătoare.

Baterea pământului cu maiurile este o altă tradiţie ce ţine de venirea primăverii. Ceremonialul este executat de copii şi tineri, care bat pământul pentru a scoate căldura din pământ şi a alunga frigul. În Moldova bătutul se făcea în numele Moşilor- spiritele străbunilor- asimilate celor 40 de mucenici, sărbătoriţi la 9 martie. „Patruzeci de sfinţi voinici/ Daţi cu botele-n pământ/ Ca să tune(intre) frigul, să iasă căldura”. (Moldova). Ritualul era menit să stimuleze sănătatea şi norocul oamenilor.

De cei  40 de Sfinţi mucenici este legată şi tradiţia modelatului a 40 de colăcei în formă de 8, de albină, porumbel sau chiar de om, din aluat de cozonac, trecut prin miere şi nucă, sau din aluat nedospit fiert în apă îndulcită cu miere, la care se adaugă nuca pisată. Aceste figurine sunt duse la biserică şi la cimitir ca pomană, în spernaţa unui an bun, ferind oamenii de boli şi necazuri.

Interesant era şi ritualul ieşirii la arat, care începea pe la sfârşitul lui februarie cu ducerea părţilor metalice la ascuţit la fierar- de unde şi numele popular de Făurar al lunii- apoi pe 9 martie era scos plugul în curte şi se înjugau boii, între coarnele cărora se punea un colac din grâu în formă de 8 făcut la Crăciun şi păstrat special pentru Pornirea Plugului, pentru a fi mâncat după ceremonie, o parte de către plugari, o parte fiind îngropată sub brazdă. La ritual se mai adăuga apa sfinţită la Bobotează, tămâia, un vas cu boabe de grâu, o mână de sare. Gospodarul făcea o brazdă circulară în jurul casei în tăcere.    

Tradiţia legată de Paşte, încondeiatul ouălor, întâlnită la chinezi cu 2000 de ani înainte de Cristos, mai este practicată la popoarele răsăritene, la români ajungând la o deosebită înflorire, o adevărată artă. Încă din timpul Postului Mare, în Bucovina, femeile încep „să inchistriţeze” ouăle, printr-o tehnică destul de laborioasă, prin suprapuneri succcesive de culoare, protejate prin scufundarea repetată în ceară. Sunt astfel desenate motive extrem de variate de la cele geometrice la cele florale şi umane (Chipul lui Iisus). Motivele mai vechi erau colorate în roşu, negru şi alb. Ţăranii din unele zone mai ţin obiceiul de a pune un ou roşu în apa proaspăt scoasă din fântână sau adusă de la izvor, apă cu care se spală apoi pe faţă toată familia pentru a fi sănătoşi şi voioşi tot anul.

Ritualul ciocnirii reflectă încă organizarea patriarhală, stâpânul casei, cel mai învârstă, fiind cel care ciocneşte cu fiecare membru al familiei, rostind Hristos a înviat! şi aşteptând răspunsul ferm al fiecăruia. După lungul post, oul este primul aliment care se serveşte la masa de Înviere, după venirea de la biserică cu lumina cea nouă, urmând apoi preparatele din miel şi cozonacul cu nucă.

Aşteptarea Paştelui era riguros organizată, nu numai prin regimul alimentar strict, care presupunea coborârea oalelor speciale pentru preparatele de post, din pod, ci şi prin curăţirea temeinică a casei, pin locurile cele mai neumblate de obicei, chiar văruirea ei, ordonarea curţii, aranjatul grădinii de flori, scoaterea hainelor de sărbătoare, a diferitelor podoabe pentru ornarea pereţilor, a meselor, a paturilor, a uşilor. Chiar şi astăzi, este uimitor cât de diferită, frumos împodobită, arată casa unui bun gospodar din zona nordică a ţării, în zilele de Paşte!  

 Selecție de pe internet V. Petrovici

 

Vesti din Comunitatea internationala

                         Ceremonia Hirotonirii , Stuttgart,  28 februarie -1 martie 2015

Când această revistă va ajunge la voi, cinci persoane au fost sfințite deja preoți ai Comunității Creștinilor. Unul dintre ei, Carlos Maranhao (Brazilia) a scris acum un an, un articol in revista Seminarului de preoți (Hamburg). Acest mesaj este impregnat cu atmosfera de Patimi și Paște, iar noi suntem bucuroși să–l împărtășim . M. P. Robert

   Un timp "între-timpuri"                                 Carlos Maranhao                                                                                                  

După ce am fost norocos că am primit atât de multe conținuturi și experiențe intense la Seminarul de la Hamburg, am avut un stagiu practic într-o comunitate. Tot ce am primit și "învățat", au putut fi reflectate, e necesar să se reflecte cât mai mult posibil în viața cotidiană.

Cum este să urmărești împreună cu membrii unei comunități creștine un ideal religios comun? Cum e să fii împreună în hotărâri? Ce forță primește o comunitate, când într-adevăr  se unește cu Christos și este hrănită de ființa Lui?

Aceasta am putut să trăiesc și să descopăr în comunitatea din Bielefeld. La sfârșitul  stagiului meu de practică, am avut impresia clară că țelul la care aspir, să devin  preot, este înaintea mea cu mai multă forță. Și asta nu numai din cauza amabilității multor oameni care mă susțineau și mă încurajau, pe mine și familia mea, ci din faptul că trăirea și acțiunea  împreună m-au  făcut mai sigur pe jurământul meu, mai ferm.

Cu toate acestea, au fost și multe faze de pierdere a echilibrului, incertitudini  care au venit să testeze această fermitate. Și cât este de lungă perioada de așteptare între aprobarea de intrare la cursul care va pregăti accesul la lunile  de sfințire și începerea efectivă a cursului în chestiune! Părea o eternitate. Departe de liniștitorul ritm de viață de student la Seminar sau din timpul pregătirii practice, mi-a trebuit acum să fac proba autodisciplinei.

Depindea de mine să decid asupra momentelor de studiu și a momentelor de respirație  printre alte activități. A fost o perioadă plină de îndoieli și temeri. Este oare voința noastră care, tocmai în acele momente,  trebuie să fie testată? Oare aceste stări interioare sunt ele prezente, așa, ca să pătrundem suficient de adânc într-un auto-interogatoriu existențial: acela legat de demnitatea noastră, de aptitudinea de a deveni preot? Preoția nu constă doar într-o sarcină provizorie; ne angajăm în ea pentru tot restul vieții noastre.
Calea creștinului este cea a morții și Învierii lui Christos. A urma acest drum înseamnă a primi de la El forța de a depăși obstacolele, temerile și îndoielile. Aceasta, totuși, nu se realizează niciodată total; pentru că independent de puterea credinței noastre, obstacolele, temerile și îndoielile ne vizitează în mod regulat, și trebuie, mereu și mereu, depășite. Dar  este și această forță,  care ne confirmă că drumul ales este cel bun. Cât despre mine, eu nu mai simt acest lucru ca pe o certitudine, ci mai degrabă ca pe o speranță.
Am  în asta o viziune de viitor,  perspectiva că ultimele luni ale Seminarului de formare vor merge în această direcție și vor fi decisive. La  formarea de bază și stagiul de practică vor fi adăugate învățarea celebrării, inima ființei Comunității Creștinilor. De fapt, nu cred că va fi   un curs, cel care „ne va învăța” celebrarea, ci Harul lui Dumnezeu. Ne va fi dat să-l primim, dacă așa e voia lui Dumnezeu. 
                                                                                                             Traducere, Lidia Blidariu

VESTI DIN COMUNITATE

INFOBRIEF- IARNA 2015

 1-2 Martie, a avut loc un Program special la Comunitatea Creștinilor in Cluj

Duminică, 1 Martie s-a celebrat Actul de Sfințire a Omului. Apoi a fost comemorat VICTOR DAN ca o personalitate deschizătoare de drumuri- la un an de la plecarea sa tragică dintre noi. Omagiul, moderat de Monica Culda, a fost deschis muzical de Mihai Dan, Sophie Pedersen și Theo Dan. Alte contribuții artistice au fost adăugate. O puternică impresie a produs vizionarea în premieră a amplului portret al lui Victor Dan, realizat de pictorul Ladislau Valovitz. Artistul clujean a relatat cu emoție procesul complex artistic și spiritual trăit  în creația tabloului.

Luni, 2 martie, seara, Catedrala Sf Mihail din Cluj a fost plină, la Concertul Bach In memoriam Victor Dan, susținut de formația TrioDan, Aaron Dan- flaut, Mihai Dan- orgă, Theo Dan- vioară.

Timişoara, vineri, 20 februarie, a avut loc, la Grădiniţa Waldorf, conferinţa "Suflet creator- Suflet conştient. JAN HUS", prezentată de pr. Monica Culda.

De asemenea în cadrul proiectului ”Casa deschisă” luni,  2 februarie, la comunitatea Cluj a avut loc o incursiune în lumea muzicii și a titanilor ei: ”Beethoven. Zbuciumul transformat în splendoare” - Conferință cu audiție, prezintată de prof. Judith Dan

In 4, 11, 19, 24 februarie – trupa de teatru a Comunității Cluj a  prezentat spectacole de teatru de păpuși în mai multe grădinițe și clase de pedagogie Waldorf, la invitația acestora. Un adevărat turneu! Felicitări actorilor!

Bucureşti, 13-15 februarie Vineri, 13 februarie, pr.Armagard Hasselmann a susţinut conferinţa “Epistola de Patimi- Golul inimii”, urmată de Incheierea cultică. Sâmbătă, 14 febuarie a avut loc Actul de Sfințire a Omului, urmat de studiul Evangheliei şi discuții despre Fondare. Seara- Incheire cultică. Duminică, 15 februarie, s-au oficiat Actul de Sfințire a Omului şi Actul duminical pentru copii, urmate de o prelegere despre “Perioada Patimilor astăzi”. O interesantă activitate a avut în centrul ei observarea picturilor: Crucificarea în Bisericile pictate din Bucovina și Altarul din Isenheim, Colmar.

București, sâmbătă, 31 ianuarie, s-a oficiat Actul de Sfințire a Omului, urmat de o întâlnire cu medicii, în cadrul cursului de Medicină pastorală. În paralel s-a organizat un curs de ministranți. După prânz tinerii s-au pregătit pentru festivalul de la Dortmund.

Duminică, 1 februarie, s-a celebrat Actul de Sfințire a Omului şi Actul Duminical pentru copii, după care pr. Monica Culda a făcut o prezentare și discuții despre Sacramente.

Cluj, duminică, 25 ianuarie, a avut loc Actul duminical pentru copii, urmat de teatru de păpuşi, "Fata harnica şi fata leneşă "- după Fraţii Grimm - interpretat de trupa de teatru a comunităţii. Activitatea trupei de teatru de umbre și de păpuși, ca și duminica din lună dedicată copiilor, a devenit deja o permanență.

București, sâmbătă 10 ianuarie, a avut loc o întâlnire de început de an cu pr.Uwe Sondermann (Hamburg). S-a celebrat Actul de Sfințire a Omului, urmat de Studiul Evangheliei – Drumul magilor. După prânz au avut loc discuţii despre Fondare şi conferința: ”Căci harul și adevărul au venit prin Isus Christos”.

Cluj, sâmbătă, 10 ianuarie, s-a ţinut Slujba pentru defuncţi, pentru prietenul Marcel Hălmăgean

 

 

 Scrisoare către contribuabili 

Dragi membri şi prieteni ai Comunităţii Creştinilor în România

 Anul 2014 a însemnat un prim an întreg cu preot în țară. Au fost multe activități, evenimente fericite si triste,  un an plin de muncă și implicare. Implicarea a însemnat nu în ultimul rând și contribuții financiare pentru împământenirea Comunităţii Creştinilor în România.

 Vă mulţumim pentru că aţi participat la acoperirea nevoilor comunităţii. Ele se referă la  întreţinerea capelelor şi proprietăţilor din Bucureşti, Cluj, Belis, la impozite, reparaţii şi investiții. Acestor nevoi li se adăugă  salariul  și deplasările preotului. După cum cunoaşteţi dna M. Culda slujeşte alternativ la Bucuresti şi Cluj şi coordonează activitatea comunităţii din România.

 La sfârşitul anului 2014, din 60 de angajamente financiare, au fost achitate 48 de angajamente din care integral 44 de angajamente, 4 angajamente-parţial, iar 12 angajamente nu au putut fi achitate. Aceasta înseamnă ca 80% din prietenii și membrii comunității au făcut pasul de la intenţie la faptă. Suma rezultată din contribuţiile lunare a fost în 2014, de 25.232 lei sau 5607 E.  Pentru comparație, în 2013 s-au strâns din contribuții 22.766 lei sau 5479 Eu. Deși  această sumă a acoperit parţial nevoile comunităţii, situaţia contribuţiilor 2014 ne dă noi speranțe.

Vă suntem recunoscători atât pentru contribuţiile financiare cât şi pentru toate contribuţiile în muncă,  în desfăşurarea activităţilor comunității. De asemenea,  vă mulțumim  pentru o  și mai mare implicare  în anul 2015.   Vă rugăm să ne anunţaţi dacă există  schimbări (mărirea sumei, de ex.) legate de angajamentul dv. financiar asumat în 2015. Ne puteți ajuta convingând și alți prieteni să facă un angajament.

Proiectele Comunitătii cu preot în ţară se înmulțesc! Vă invităm să vă bucurați de ele!

 În numele Consiliului de Administraţie al Asociaţiei Comunitatea Creştinilor,

 Diana Corina Stoica

 Prietenii noi care vor să susţina şi  financiar viaţa comunităţii, începând cu 2015, îi rugăm să se anunțe. O pot face la casierul asociaţiei sau direct în contul bancar: RO47 BTRL 0130 1205 9114 48XX - BANCA TRANSILVANIA, CLUJ NAPOCA, cu menţiunea ,,contribuție’’

 

Vă rugăm să ne scrieți pe adresele: diana.stoica@yahoo.com; lidiablidariu@yahoo.com

 

        PERSPECTIVE

 

 

 

 

 

 

 

Programul de Patimi și Paște

 

București, 3-5 aprilie 2015 

 Vinerea Mare, 3 aprilie

10.00  - Actul de Sfinţire a Omului

15.00 - 16.00 Ora Răstignirii. Muzică şi Cuvânt

Sambată Mare, 4 aprilie

10.00 - Actul de Sfinţire a Omului

11.30 - Jan Hus - Frăţia cehă - tragedia cehă. Conferinţă, partea a 2a – M. Culda 

14.00 - Intâlnire cu tinerii

Duminica Învierii, 5 aprilie

6.00 - Actul de Sfinţire a Omului-  Învierea (la răsăritul soarelui)   - dacă vom găsi ministranţi

10.00 - Actul de Sfintire de Paşte (pentru cei care nu au fost la 6.00)

11.15 - Actul pascal pentru copii

11.30 - Sărbătoare de Paşte pentru copii şi adulţi

12.30 - Medicină-pastorală (curs intern)                                         

Bottom of Form

Comunitatea Creștinilor - Evenimente internaționale- la care sunteti invitați să participați!

1.Excursia în Bucovina - Mănăstirile din Nordul Moldovei, 20-27 mai 2015. S-au înscris deja 15 prieteni germani. Sunt încă 10 locuri pentru prietenii români. Oaspeții sosesc pe aeroportul din Cluj și de acolo vom călători cu un autocar spre Moldova. Cazarea la o pensiune din Voroneț, cu două mese incluse. Transportul la mănăstiri este oferit de oaspeții nemți, cazarea și masa le suportă fiecare. Informații și înscrieri la pr.M. Culda

2. Simpozionul de tineret din Dortmund din 13-17 mai 2015. Tinerii interesați pot căuta informații suplimentare pe Internet: Jugendtagung Christengemenischaft Dortmund, la Monica Culda și Ioana Grigore.

3.Vizita comunității românești la Budapesta din 8-10 mai. Vom petrece împreună cu Comunitatea Creștinilor din Ungaria un sfârșit de săptămână. Cazare la o pensiune din imediata apropiere a comunității, 15 eu/noapte. Inscrieri la M.Culda

4. Simpozionul Comunităților din Estul Europei - Tbilisi, Georgia, 8-11octombrie 2015

 

PERSPECTIVE                                       

*Cluj, 6 aprilie - Actul de Sfinţire a Omului – Paște- alte activități, pr. M. Culda       

*Timișoara, 10-11 aprilie- Conferință de Paște, alte activități cu Monica Culda  

 

 

 

 

 

 

 

 PERICOPE

Patimile 8 martie- 4 april

Săptămâna Mare        29 martie- 4 april

29.03 Duminica Floriilor    Matei 21,1-11

2.04 Joia Mare                  Luca 23,13-32

3.04 Vinerea Mare               Ioan  19,1-15

4.04 Sambata Mare  Ioan  19,16-42 

Paștele    5 aprilie - 13 mai

5.04 Duminica Invierii Marcu 16,1-18

6.04   Marcu 16, 1-18

12.02  Ioan 20,10-29

19.04  Ioan 10,1-21

26.04  Ioan 15,1-27

3.05  Ioan 16,1-33

10.05   Ioan 14, 1-31

Inălțarea  14 mai-23 mai

              14.05 Ioan 16,24-33

              17.05 Ioan 16,24-33

Rusaliile 24- 26 mai

            24.05   Ioan 14,23-31

            25.05  Ioan  14,23-31

            26.05   Ioan 14,23-31

Perioada intermediară  27 mai - 23 iunie

           31.05   Ioan   3, 1-21

              7.06     Ioan   4,1-26

             14.06  Ioan 17,1-5

             21.06  Ioan 17, 6-11

 

 URARE DE PAȘTE

 

 

„Fie ca Soarele lui Christos cel Înviat să vină și să locuiască în noi de fiecare dată când mergem la altar pentru a primi pâinea și vinul, pe care El le-a ales să fie trupul Său de lumină.

Să fie ca o respirație de duminică în duminică, care să ne facă să  resimțim intim suflul de viață al Înviatului  în noi.    M. P. Robert

VĂ DORIM PAȘTE LUMINOS!

Redacția

 

 

 

 

 

 

INFO

http://www.comunitateacrestinilor.ro/

https://www.facebook.com/pages/Comunitatea-Creştinilor/597762496949151

http://www.tabarabelis.eu/

Centre ale Comunităţii Creştinilor în România

Bucureşti :Str. Astronomului nr. 5 sect 1;

Mihaela Deaconu, tel:0733701244 email: deaconu_mhl@yahoo.com,

Zoltan Andras 0723296306, e.mail zoltanandras@dnt.ro

Cluj-Napoca : Bulevardul. 21 decembrie 1989 nr 36, ap 5

Rodica Oancea tel 0264554732, Diana Stoica e.mail:diana.stoica@yahoo.com

Alte persoane de contact

Nora Tigăreanu, Cluj, email: noratig@yahoo.com, 0741076471

Lidia Blidariu, Bacău,  tel.0234515261; 0788968599, e.mail: lidiablidariu@yahoo.com

Verginia Petrovici, Iaşi,: tel 0748140974 e.mail:  vpetrovici2002@yahoo.com

Laurenţiu Cîmpeanu,  e.mail: laurentiucimpeanu@yahoo.com