Scrisoare Paste 2018

Cuprinsul

Paștile în sufletul omenesc– M.P. Robert, trad. L. Blidariu

De la Căderea în păcat la Înălțare- Monica Culda

Viața și moartea, o reconciliere- Armgard Hasselmann, trad. Liliana Dumitriu

Despre sacramentul Confirmării- Monica Culda

RETROSPECTIVE

Ecourile Fondării- Henrike Heinkel, trad. Gabriela și L.Cîmpeanu

Crăciun la Cluj- Verginia Petrovici

Călătorind în Germania- Armgard Hasselmann, trad. L. Dumitriu

La București, un suflu nou- Lidia Blidariu

Poveste de primăvară

Cei trei iepurași- traducere și prelucrare Laurentiu Cîmpeanu

VEŞTI DIN COMUNITATE

Info-brief-  ianuarie- martie 2018, Verginia Petrovici

Cum m-am întâlnit cu Comunitatea- Diana Stoica

Invitație la Simpozion de Înălțare, Cluj. Invitație la Beliș 2018

Scrisoarea financiară 2017- Diana Stoica

Vești internaționale- Fondarea- Kiev/ aprilie, Festivalul tinerilor- Koln/ Rusalii, Simpozion de muzică liturgică/ august 2018

PERSPECTIVE

Programul de Paști, București

Programul de Paști, Cluj. Simpozion național de Înălțare-Cluj

PERICOPE 2018

Urare de PASTI    INFO comunitate, site, persoane de contact

 Redacţia: Lidia Blidariu, Monica Culda, Verginia Petrovici, L. Cîmpeanu

 

 

 

Paștile în sufletul omenesc

Marie – Pierrette Robert

De când primăvara își face primele sale apariții, sufletul nostru tremură de o bucurie profundă: puritatea și frumusețea primelor tije și floricele, cu totul renăscute din obscuritatea umedă și rece a iernii, noi le redescoperim ca în prima zi! Natura renaște din nou... Ciclul vieții se avântă puternic.

În aceste zile primăvăratice, toate simțurile noastre și toate forțele sufletești se întorc spre lumea exterioară. Atunci se poate ca primăvara să fie un pic oprită din ardoarea sa, și, ca ploaia, chiar nisoarea și frigul să vină, amintindu-ne că iarna n-a plecat încă, definitv.

În acele zile ne place să ne repliem în apartamentele noastre, în spațiile noastre interioare, calde și uscate.

Apoi vin Paștile... Grație cuvintelor Epistolei  acestui timp de sărbătaore, grație pasajelor din Evanghelie citite în aceste zile, care însoțesc evenimentul Paștilor până la Înălțare, „atingem cu degetul” ceea ce sunt Paștile în acest an, 2018, de asemenea. Paștile au avut loc pentru prima dată în anul 33. De atunci, în fiecare an, în prima duminică, care urmează lunii pline de primavară (după echinocțiu- nota red.), noi știm: Paștile sunt aici!

Sărbătoarea Paștilor nu este legată de o dată din calendar, este un fapt, o sărbătoare cosmic- terestră: Lună, Soare și Pământ sunt ale sale trei componente.

Cuvintele cultului euharistic ne revelează realitatea Paștilor, încă și astăzi, din nou! Ca toate sărbătorile anului liturgic creștin, Paștile vor să fie trăite, resimțite, presimțite în sufletul nostru uman.

Și aceasta începe prin rezonanța puternică a cuvintelor Evangheliei de Paști: sufletul uman este pe drum „spre mormânt” în momentul în care „soarele se ridică”. Plecând de la evenimetul morții lui Christos pe muntele Golgota și a zorilor Învierii, drumul sufletului spre domeniul morții, devine un drum , pe care străluce un soare, soare care se ridică.

Apoi sufletul are întâlnirea cu Ingerii, la mormânt, în mormânt. Soarele ridicându-se, Ingerii...

In fine, este perceptia prezenței grădinarului, a grădinarului prin excelenta: Acela, care cunoaște pe fiecare om pe numele său și care face ca Pământul să fie animat de forță de viață nouă: Terra devine grădină! Nu putem să nu simțim în străfundul sufletului renașterea grădinii originilor: Paradisul. Dar această grădină de Paști este nouă: este începutul noului Pământ, care trece prin transformarea sufletului uman.

Christosul Inviat preia grija sufletului nostru, care aspiră la o viață nouă, depășind, mereu și mereu, tot ceea ce este de trăit, de surmontat, de transformat, din viață în viață.

Apoi, în sfârșit, Evanghelia de Paști ne vorbește despre doi prieteni drumețind peste câmpuri, spre Emmaus.

Toate evenimetele Paștilor se petrec, deci,  în exterior, afară, cu excepția experienței de la mormânt, pe care o trăiește Maria din Magdala.

O săptămână mai târziu, Evanghelia ne arată o alta față a ceea ce Paștile aduc sufletului omenesc. Acum suntem într-un „interior”, în camera de sus, unde discipolii luaseră ultima cină cu Domnul lor.

In acest interior, Inviatul vine, „toate ușile fiind închise”, și îi poartă și mai mult pe discipoli într-un interior și mai profund, mai intim: El le arată urma cuielor în mâinile sale și coasta sa. In acest interior al suferinței de moarte devenită sursă a soarelui vieții, discipolii- și Toma o saptămână încă, mai târziu- intră în intimitatea realității Învierii.

Între interior și exterior, între exterior și interior, noi ne găsim drumul nostru în realitatea sărbătorii de Paști.

Învățăm din nou să spunem da , uneia și alteia din cele două sfere ale vieții noastre pe pământ. Aceste două domenii ne sunt date, la Paști, din nou, din mâna lui Christos. Noi învățăm să-L urmăm cu această nouă cunoaștere-învățare.

El merge înaintea noastră, și merge în viața noastră, în fiecare clipă, dacă noi Îi permitem: primind pâinea și sucul de struguri, în care trăiesc trupul și sufletul său pătrunse de Soarele Învierii, sufletul nostru face experiența realității de Paști.

Sufletul găsește, astfel, forța de a se avânta ca de la început pe al său drum de devenire, oricare ar fi umbrele și încercările parcurse.

În interiorul său și în trăirea exterioară, sufletul omenesc întâlnește –conștient sau nu- pe Acela „care este viu, și care va rămâne, chiar dacă totul s-ar pierde. Să sărbătorim această zi, căci ea va face să renască universul.”

 

                                                                                          Traducere, Lidia Blidariu

 

 

 

De la Căderea în păcat la Înălțare                                                        

 

Misticul și cabalistul evreu, Isaak Luria, a fost fascinat întreaga viață de misterul creației. În strădania lui de a o întelege, rabinul a creat spre sfârșitul vieții noțiunea de țimțum. Cuvântul ebraic țimțum înseamnă concentrare, condensare, dar, în același timp, și retragere, separare.  Această retragere este, în concepția lui Luria, gestul creativ fundamental al lui Dumnezeu - Dumnezeu cel atotstăpânitor renunță la atotputernicia Lui și pune totul în mâna omului, a creaturii.

Această retragere s-a întâmplat, desigur, treptat. Un moment important pe acest drum a fost căderea în păcat. Un alt moment a fost potopul din timpul lui Noe. În Vechiul Testament, cartea Genezei, începând din capitolul VI, ne spune, că, la un moment dat, răutatea oamenilor a ajuns atât de mare, încât Dumnezeu S-a mâhnit în inima Lui  și a  regretat că L-a creat pe om. Atunci El a deschis zăgazurile cerului și izvoarele adâncurilor și a trimis apele care au nimicit toate făpturile de pe fața pământului, de la om până la vite, târâtoare și păsările cerului. Au rămas în viață numai Noe și cei care erau cu el în corabie. Totuși, după marele potop, Lui Dumnezeu i-a părut rău și a promis oamenilor că, indiferent ce vor face, nu îi va mai pedepsi prin catastrofe naturale. Semnul acestei promisiuni a fost curcubeul.

Până la Noe lumea spirituală și cea materială, adică moralitatea și natura, erau una.  Spuneai o minciună –provocai un fulger. După Potop, Dumnezeu se mai retrage un pas și separă ordinea morală de ordinea naturală: spunem o minciună și nu mai declanșăm vizibil niciun fulger. Altfel spus, Dumnezeu a separat legile morale de legile naturii, pentru ca omul să poată experimenta nelimitat libertatea și să poată hotărî în libertate (nu din cauza jenei că fulgerul l-ar da în vileag) între bine și rău.

Prin această retragere a lui Dumnezeu, Pământul a intrat, însă, într-un proces de moarte. La fel și corpul nostru, care, acum, se îmbolnăvește și se degradează în primul rând datorită degradării general umane în care ne aflăm, și abia apoi datorită „experiențelor” personale. Medicii antroposofi știu aceasta și de aceea țelul lor nu este de a evita cu orice chip moartea - ea e inevitabilă – ci important este ca omul să moară sănătos lăuntric.                                                                                             

Așadar, trupul este pierdut, este muritor, dar sufletul nostru încă nu. Dumnezeu s-a retras și de aici, doar dacă noi vrem, mai poate trăi în noi. De aceea inima omului e foarte interesantă pentru demoni (Luca 11:24-26). Mai ales atunci când e împodobită, curățată, înnobilată prin artă, religie și știință. 

Acum suntem în perioada de Patimi. În sens restrâns, putem spune că acum se duce lupta împotriva morții. Pentru trup nu mai putem face nimic decisiv. Suntem datori să îl îngrijim cât putem de bine, dar cel care mai poate salva trupul omului este doar Christos.  De aceea a fost nevoie de venirea Lui în corp fizic uman și prețul de jertfă pentru recucerirea trupului nostru.  ”Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat lumii pe singurul său fiu...” spune Ioan. Consecvent în respectarea libertății omului: pentru a schimba ceva, creatorul acceptă să devină creatură și apoi să se reverse, să se unească cu ea. Evanghelistul Ioan continuă: ...”pentru că oricine crede - în sufletul său - în El, să nu moară, ci să aibă viață veșnică.”

Lupta pentru suflet continuă. Permanent. Christos vindecă bolnavul mut, iar mulțimea martoră, sufletul omenirii,  e uimit (Luca 11). Face primul pas spre credință.

Însă la stânga e deja ispita luciferică – unii cer un semn din cer; la dreapta e ispita ahrimanică-acuzarea: iată-l alungă demonii cu Beelzebul. Pentru a le                                                                                            învinge e nevoie de lumina conștienței. 

Forma cea mai înaltă a conștienței este conștiința. Așa începe drumul de lumină în sus, spre cer, reunirea lumii materiale cu cea spirituală. Invierea  cuprinde lumea. Si ea se înalță. Inălțarea.

Monica Culda

 

 

 

VIAȚA ȘI MOARTEA, O RECONCILIERE

 

Armgard Hasselmann

În fața intrării la templul lui Solomon se aflau două coloane ornamentate cu împletituri măiestrite din crengi și fructe prețioase. Ele trezeau amintirea celor doi pomi din Rai, pomul vieții și pomul cunoașterii sau al morții: Iakin = El se fondează ferm și Boaz = În El este puterea. Ei reprezentau, prin succesiunea de sunete din numele lor, și trăirea zilei (Iakin) și a nopții (Boaz).

Ziua și noaptea                      sunt fapte fundamentale ale vieții noastre,

moartea și nașterea               pe Pământ, combătându-se una pe cealaltă,

viața și moartea                     reprezentând forțe ale lumii.

Creștinismul, reieșit din religia Vechiului Testament, vestește la Paști, Învierea. Într-o figură nouă, ba chiar aflată încă în devenire, Christos merge în fața celor doi apostoli, ca „prim-născut” al unei noi existențe și îi conduce astfel la izvoarele vieții supreme. Oare acest fapt nu este ca o naștere pe un plan mai înalt, al unei vieți împlinită de bucurie?

Când încep Paștile, acest eveniment este pentru soldații care păzeau mormântul ca și cum ar cădea ca morți. Christos venea de la morți, ajutându-i către o viață nouă. Într-o altă întâlnire de după Paști, Toma îl întâlnește pe Cel Înviat, cu dorința de a se putea convinge, palpabil, că acesta, despre care prietenii îi vorbiseră ca despre Christos, era cu adevărat acel crucificat pe care îl mai văzuse. Pe trupul Celui Înviat a aflat stigmatele, mărturii ale chinurilor sale de moarte. Din aceste centre ale morții se revarsă către apostol viața care întinerește.

Astfel cuprind Paștile ambele fapte de viață ale omului – viața și moartea. Ele nu mai sunt însă contradicțiile stricte și dureroase ale vieții noastre. Ele sunt unificate în Christos.

Viața nu mai este străină de moarte, este familiarizată cu moartea.

Moartea nu mai este distrugătoare, a devenit creatoare.

Amândouă – viața și moartea – sunt reconciliate. 

„Peștera comorilor”, o veche culegere de legende ale iudeilor, povestește despre al treilea fiu al lui Adam, Seth, despre faptul că acesta a primit permisiunea să se mai întoarcă o dată după Izgonirea din Rai. Ajuns în grădina Edenului, el vede acolo cei doi pomi care fuseseră atât de fatidici pentru omenire. Seth observă acum că cei doi suferiseră o transformare: nu mai stăteau separați, ci coroanele lor erau concrescute.

Această vedere din partea unui suflet omenesc, deschis față de spirit, nu este numai o privire înapoi în trecut, ci și o privire înainte asupra ceea ce se va întâmpla în viitor.

Prin fapta de Paști a Celui Înviat, cei doi pomi, al morții și al vieții, au intrat într-un nou context. În Christos putem să găsim un nivel al realității în care viața și moartea, în raport cu omul, sunt  ridicate, anulate.                                                   

 

 Traducere, Liliana Dumitriu

 

Sărbătoarea Confirmării în familie

 

Confirmarea este sărbătoarea trecerii pragului de la copilărie la tinerețe. Festivitatea Confirmării din comunitate, din fața altarului, se continuă de multe ori și acasă.  Prietenii, rudeniile, familia se strâng în jurul proaspătului confirmat și îl sărbătoresc. Poarta copilăriei s-a închis în urma lui. Începe o nouă etapă de viata. Aceasta trebuie sărbătorită! 

Pentru ca bucuria să fie deplină, atât în biserică cât și acasă, momentul trebuie bine pregătit. In comunitate trebuie să fie doi minstranți care se pregătesc special, trebuie să pregătească cineva muzica și apoi să cânte, cineva trebuie să organizeze curățirea și împodobirea capelei. Cineva se îngrijește desigur să aducă flori pentru altar ... și multe altele.  Totul trebuie sa fie proaspăt și festiv.

Sărbatoarea din familie necesită și ea o pregatire bună. Cu cât mai mult ne apropiem de data evenimentului, cu atât mai mult crește emoția.  Pregătirile pentru confirmare încep cu mult timp înainte, cu alegerea unui ”traseu” al sărbătorii. Hotărâm care vor fi momentele principale ale ei și încercăm să anticipăm anumite situații care, bine gândite, vor contribui la crearea unei atmosfere liniștite în care invitații să se poată implica lăuntric.

Invitații. Un punct important în pregătirea evenimentului sunt invitații. Pe cine invităm? Confirmarea este o o sărbatoare importantă,  creștină, pe drumul vieții unui tânăr. Nu este o întâlnire a rudeniilor. De aceea, primii invitați sunt nașii de botez. Ei au preluat sarcina de a veghea asupra copiilor și de a-i călăuzii spre Isus Christos. Sarcina nașilor poate continua, în mod corespunzător transformărilor aduse de vârstă. Sau, dacă viața a adus așa o schimbare încât legătura lor nu mai poate fi cultivată  – responsabilitatea se poate încheia acum.

Alegerea celorlalți oaspeți nu e simplă. Uneori trebuie să facem abstracție de obiceiuri și să ne întrebăm la temă: cine a fost important până acum în viața copilului? Cine ar veni la biserică nu ca un spectator curios ci ca un însoțitor, care  sprijină confirmantul în rugăciune? Este foarte posibil ca în destinul copilului să fie oameni importanți pentru el, dar care nu au nici o afinitate cu evenimentul religios. In acest caz e mai bine să îi invitam doar acasă. Pentru confirmant e greu să prelucreze criticile voite sau nevoite sau chiar și o atitudine interioară critică la adresa serviciului divin. Celor interesați să ia parte la Confirmare, dar nefamiliarizați cu Comunitatea, li se poate pune la îndemână o bibliografie corespunzătoare.

Atmosfera specială a sărbătorii din familie va fi dată și de momentele legate de esența sărbătorii. Ele vor rămâne vii în amintirea confirmatului. Această sărbătoare a ”pragului” este resimtită de copil – in ciuda bucuriei de a deveni în sfârșit ”mare” – cu o anumită nostalgie. De aceea, e bine să privim cu recunoștintă în  trecut, la toate câte s-au întâmplat până acum. Un astfel de moment poate avea loc și în cercul restâns al familiei, în seara de dinaintea Confirmării. Familia se adună în jurul albumelor cu fotografii, a diapozitivelor, înregistrărilor și se gândesc  cu drag la cele întâmplate. Din cele amintite se pot selecta câteva imagini și pentru festivitatea din biserică. Care au fost cele mai importante evenimente și trăiri din viața lor? Cine au fost ”oamenii dragi” ( așa cum sunt numiți în ritual) care au intervenit ajutând într-un anumit moment? Cine au fost cei care l-au însoțit permanent? 

Se prea poate ca acum confirmatul să dobândească o altă percepție și întelegere a celor întâmplate. Să descopere un sens nou în cele trăite. Si aici părinții pot ajuta, făcând de exemplu, o împărțire pe ani: ce s-a întâmplat în primii 3-4 ani, apoi în perioada de grădiniță, apoi la școală. In fiecare perioadă au fost momente aparte, fericite sau triste. Dacă vom arăta și oaspeților fotografiile, atunci să le alegem pe acelea pe care le agrează și copilul. Nu e bine să îl punem în situații jenante. (Nu toți confirmanții se bucură de pozele în care era în fundulețul gol). Cu mult tact al inimii, părinții vor pune accent  asupra a ceea ce trebuie învățat în continuare. Cu cât crește copilul, cu atât trebuie să căutăm mai atent cuvintele potrivite pentru a ne exprima dragostea față de el.

Această sărbătoare este un moment ideal în care să ne afirmam dragostea necondiționată. El va sesiza capacitatea adultului de a separa esențialul de neesențial,  vor simți sinceritatea și obiectivitatea părinților. Nu e de nici un ajutor – dimpotrivă – cosmetizarea celor întâmplate. Copilul trebuie să simtă – și e recunoscător să simtă: ”Părinții mei mă văd așa cum sunt și mă acceptă așa cum sunt!”  Nu o acceptare resemnată, o acceptare ca bază absolut necesară pentru evolutia sănătoasă ulterioară.

Un alt obicei frumos este Cartea Confirmării. Poate s-a făcut așa ceva și la botez. Acum confirmantul este implicat și el în alcătuirea ei. Pe prima pagina e, de exemplu, numele confirmantului, data confirmării.. . Fiecare pagină poate fi decorată altfel și rezervată nașilor, părinților, fraților, colegilor. In carte pot fi lipite fotografii de la confirmare. E frumos ca participanții să scrie câteva rânduri, chiar și o simplă urare de bine, o poezie, un proverb, un desen făcut acolo pe loc. Umorul nu trebuie să lipsească. Pot rămane câteva foi libere pentru evenimentele pe care confirmanzii le mai fac împreunâ (la o tabară,  simpozioane de tineret..)  Poate confirmantul scrie cu mâna lui câteva gânduri legate de sârbătoarea prin care a trecut, surprizele pe care le-a avut. Dacă confirmatului nu îi place să scrie, ceea ce uneori e cazul, pot face aceasta părinții. Experiența arată ca e bine ca nașii și părinții să aibă inițiativa întocmirii acestei cărti. Cartea va intra în zestea de viață a confirmantului și răsfoită în clipe de răspântie îi va ajuta să se regăsească pe sine.

Un alt obicei este cel al primirii de cadouri. Desigur, important este ca aceste cadouri să fie legate de caracterul sărbătorii. Confirmarea este un sacrament unic în viață. De aceea și spunem: ”Ia aminte la importanța acestui moment în viața ta.. nu-l uita niciodată..”.  Ca urmare nu valoarea materială e relevantă, ci valoarea morală a cadourilor. Aceasta e mai greu, dar mai valoros. Pentru a onora cadourile primite, se poate pregăti o măsuță pentru ele. Fiecare cadou e primit festiv, cel care dăruie își exprimă gândurile și intențiile legate de cadou – valoarea ideatică e pusă alături de valoarea materială. Pe această măsuță poate arde o lumânare (ideal ar fi să fie lumânarea de la botez), e o vază pregatită în care se pot pune florile. Toate acestea contribuie la atmosfera frumoasă, plină de semnificații din jurul confirmatului.

Desigur, poate fi și un cadou muzical, o poveste, un joc care să antreneze toți participanții. Chiar și confirmantul poate oferi ceva dacă îi face plăcere. Se poate pregăti și un cadou de grup. Dacă familia e mai numeroasă, cadoul poate fi participarea într-o tabară de vară, un instrument muzical, etc. Important e să descoperim ceea ce e potrivit pentru el, ce i-ar face plăcere. Dacă de ex., i se face cadou o excursie, atunci nu contează doar bănuții pentru ea. Cei care contribuie la excursie pot împărți excursia pe etape: unul poate prezenta ceva despre cultura locului, despre monumente, alții despre natură, etc. Impreună pot face o hartă pe care să traseze locurile interesante pentru confirmat....aceasta doar ca exemplu. Dacă începem să ne pregătim din timp, cu sigurantă ne vor veni idei pline de fantezie care vor înnobila evenimentul. Excursia poate fi pentru el singur sau pentru el și părinți. Așa vor putea marca încă o dată noul început – și implicit noua relație cu părinții care de acum încolo se va îmbogăți cu cea de prietenie.

Un cadou deosebit pe care îl pot face cei mai în vârstă este relatarea unui moment deosebit de destin din viața lor - care să trezească încrederea în întelepiunea și sensul înalt care domnește în destinul nostru. Acest cadou este ceva foarte personal și în același timp suprapersonal. 

Foarte importantă nu e doar liniștea din ziua de dinaintea confirmării, ci și ziua de după confirmare. De ex – completarea cărții confirmării e o bună îndelednicire, mai puțin televizor, mai puțin telefon – Liniștea îl va ajuta pe confirmat să pătrundă mai adânc semnificatia celor întâmplate. Nu e așa ușor de mers înainte  – ce va face, ce va studia, cum va reuși în viață? Acum posibilitățile sunt atât de multe încât și alegerea e un chin. Ce e bine pentru mine, ce nu...

Sărbătoarea Confirmării trebuie  să fie o consolidare a încrederii în sine, a încrederii în viață și în cei care sunt alături de ei.

Cu emoție și bucurie în așteptarea evenimentului Confirmării tinerilor din 2 aprilie, la Cluj și 8 aprilie, la București,

Monica Culda

 

 

RETROSPECTIVE

Fondarea Comunității Creștinilor în România- Ecouri

Imagini și text, Udo și Henrike Heinkel- fragment al prezentării din 8 nov.- Kassel

In 6-8 octombrie am avut bucuria să fim la București. Societatea Antroposofică a pus la dispoziție pentru sărbătoarea Fondării Comunității Creștinilor în România minunata sa casă, ca de altfel și spațiile Școlii de Euritmie din imediata vecinătate. 

 

   Sala festivă Casa Rudolf Steiner         Intrarea la Școala de Euritmie

Aproape 200 de oameni, reprezentanți a 14 națiuni (România, Ungaria, Cehia, Serbia, Georgia, Rusia, Letonia, Suedia, Franța, Elveția, Austria, Ucraina, Anglia, Germania), dintre care 31 de preoți, s-au adunat în sala festivă.

 

Am fost salutați în modul cel mai călduros de cele două preotese active în România: Armgard Hasselmann și Monica Culda.

Cei patru preoți responsabili pentru România:

(de la stânga: U. Sondermann, Hamburg,Marie-Pierrette Robert, Franța, conducătoare responsabilă pentru România, Monica Culda și Armgard Hasselmann, preotese în țară)                   

Conducătoarea școlii de euritmie ne-a dăruit împreună cu studentele sale un „Aleluia” euritmizat, după care s-au prezentat toți cei care au ajutat, contribuind la reușita acestor zile, urmând apoi o prezentare despre istoria și cultura țării făcută de doamna Alina Șerbu.

Printre „darurile” primite în aceste zile doresc să amintesc contribuțiile următoare:

-       Michael Debus a vorbit despre „Ființa bisericii”

-       Patru membri ai comunității din România au relatat despre cum s-a dezvoltat în țara lor mai întâi antroposofia și apoi Comunitatea Creștinilor

-       Marie-Pierrette Robert -a vorbit despre „A fi slujitorul lui Hristos în perioada mihaelică”  și  Uwe Sondermann despre „Însemnătatea sărbătorilor anului”

-       

Vicke von Behr, conducător superior al Comunității Creștinilor a încheiat cele trei zile cu a sa conferință despre „Acțiunea îngerilor”.

Apoi a urmat ceea ce cu siguranță va rămâne celor prezenți în amintire despre aceste zile de sărbătoare. Din 14 țări au fost prezentate urări și făcute daruri; nu am putut ține socoteala câte comunități au fost reprezentate. Aici voi da numai două exemple:

1.    

Tomáš Boněk a reprezentat Cehia și comunitatea sa din Praga; la final ei au dăruit un minunat înger sculptat

2.    

Ungaria a fost prezentă prin comunitatea de la Budapesta cu Imre Silye și Ana Bozoki, care printre altele ne-au încântat cu un moment euritmic.

Până și Scandinavia a fost reprezentată, și toți au adus urări de bine și au făcut multe daruri - de exemplu un veșmânt cultic sau de la comunitatea din Viena o cutie mare cu biscuiți, pentru a întări forțele preoților în timpul sinodului țărilor de Est care urma imediat după aceea.

Un moment deosebit l-a reprezentat și relatarea lui Dieter Hornemann despre activitatea din Estul Europei, despre următoarea fondare de la Kiev( Ucraina) și cea care va urma în viitor la Moscova, toamna 2018.

În final trebuie neapărat să relatez despre ceea ce ne va umple inimile încă mult timp de acum încolo și anume deosebitele momente muzicale care ne-au fost dăruite:

-       

Primii care ne-au încântat cu compoziții românești  - Trio Dan

-       

Formția „Trei parale” a interpretat muzică populară pe instrumente vechi; deosebit de impresionante au fost variatele modele de flaut.

-       

Cristina Popa și Evert v. Grootel ne-au condus în duet în universul muzicii românești a lui George Enescu

-       

Tinerii care în timpul taberei de vară de la Beliș au compus împreună cu Aron Dan un cântec au exersat cu noi toți și s-au bucurat de strădaniile oaspeților de a cânta în limba română: „mămăligă cu brânză .... și salata de cartofi”

Nu am voie să uit, acum când tocmai s-a încheiat întâlnirea noastră din Kassel -cu un număr de 120 de participanți-, să amintesc că am fost bine ospătați la fața locului și într-un restaurant tipic românesc - la care am ajuns după un drum pe jos de 20 de minute prin ploaie torențială. 

 

 Însă răceala și inconfortul au fost alungate de contribuțiile muzicale care au urmat.

Două dintre aceste contribuții doresc să la evidențiez în mod deosebit: cinci interpreți vocali care ne-au încântat – formația Jazzapela - și apoi momentul de rămas bun al organizatorilor care s-au răspândit în sală făcând să răsune minunate sunete produse de clopote tubulare.

Ambele preotese active în București și Cluj Napoca, Armgard Hasselmann și Monica Culda, radiau de fericire; în încheiere ne-a fost dăruită și o prelegere unică despre ce înseamnă a mulțumi.

 

Traducere Gabriela și Laurențiu Cîmpeanu

 CRĂCIUN LA CLUJ

 

Deși vremea ne se arăta deloc iernatică, noi ne-am pregătit sufletește pe măsura evenimentului cosmic, fiecare după forțele lui interioare. La această pregatire am fost ajutați de activitățile organizate de comunitatea clujeană: Jocul păstorilor, colinde, cele 3 slujbe dedicate Crăciunului.

Într-o atmosferă sărbătorească și o capelă împodobită cu un brăduț, într-un colt și cu scena nativității într-alt colt, a avut loc în a doua zi de Crăciun și Actul pentru copii, urmat de tradiționala poveste a lui Tolstoi, sub forma unui teatru de umbre. Dimineața dedicată copiilor a continuat cu cântecele tradiționale, cu ceaiuri și delicatese culinare.

 Pe 28 decembrie, Actul de Sfințire a Omului a fost urmat de întâlnirea cu lucrarea lui Sandro Botticelli The Mystical Nativity, în prezentarea lui              Sorin Țigăreanu, care ne-a prilejuit un moment de reflecție asupra simbolurilor tradiționale și a compoziției inedite a lucrării renascentiste.

Pe 30 și 31 decembrie, Actul de Sfințire a Omului ne-a adunat, cu bucurie pe toți în jurul altarului și apoi într-o formă de euritmie curativa, cu Dora Mihaly, de la Budapesta.

Seara de 31 ne-a găsit din nou împreună, în cântec, poveste, jocuri, retrospective personale și perspective ale comunității noastre. Pentru mine, pesonal, a fost o mare bucurie să pot să marchez o nouă aniversare a nașterii mele, împreună cu oameni dragi.

Am intrat în anul 2018 cu o nouă slujbă și un moment de euritmie emoționant, deschizător al unor perspective pline de un suflu innoitor.

La toate acestea s-au adăugat multe alte trăiri: un apus de soare pe Făget împreună cu Laura, sora ei și cu Mihai, un moment de reculegere la mormântul Luciei și al lui Victor, o plimbare meditativă pe malul Someșului, dis-de-dimineață, vizite la prieteni sau ale lor la mine. Merită aici să aduc mulțumiri gazdei ce ne-a pus la dispoziție un apartament luxos, ușor accesibil și în peregrinările noastre de noapte. 

Recunoscătoare pentru toate acestea oamenilor și îngerilor, Verginia Petrovici


Călătorind în Nordul Germaniei

 

Dragi prieteni,

          Am petrecut jumătate din luna februarie 2018 în Germania, pentru că plănuisem pentru a doua oară o călătorie, în care să țin conferințe, acolo. Călătoria m-a purtat de data aceasta prin opt comunități ale Comunității Creștinilor, din nordul Germaniei. Pentru că, personal, sunt entuziasmată nu numai de mănăstirile din Bucovina, ci găsesc tot mereu noi corelații ale conceptului din spatele imaginilor, din picturile interioare și exterioare ale mănăstirilor din Nordul Moldovei, bineînțeles că sunt și interesată să le înfățișez aceste descoperiri unor oameni, care până acum n-au auzit și n-au văzut decât puțin sau nimic despre mănăstiri. Dar bineînțeles și despre evenimentele Fondării, din octombrie 2017, am putut să relatez și să arăt imagini.

          Astfel că planurile mele m-au condus la Hanovra, unde am fost primită cu prietenie. Unele întrebări despre zugrăveala și compoziția culorii, îndeosebi ale picturii exterioare a mănăstirilor bucovinene, au fost subiecte de discuție. De la Hanovra am plecat la Kiel, de acolo la Rendsburg și Flensburg, unde lucrasem între 1989 și 1993, ca preoteasă. Peste tot am fost întâmpinată cu mare uimire și admirație pentru faptul că, în perioade atât de nesigure, de război împotriva imperiului otoman din secolul al XV-lea, a putut să ajungă să se configureze o artă picturală cu un nivel atât de ridicat, în această parte a Europei.

          Din nordul îndepărat am plecat apoi prin Lübeck, Braunschweig, Bielefeld și Bremen (locul în care am fost trimisă pentru prima oară după hirotonisirea ca preoteasă) și înapoi la Hamburg. De la Hamburg am zburat apoi către Budapesta, la sinodul regional al comunităților din țările central europene, din care facem acum parte si noi, alături de Austria, Cehia, Ungaria, Slovenia, Slovacia și Polonia.

          În comunitățile germane menționate trăiesc și câțiva români, care au emigrat în Germania, pe când mai erau copii sau tineri, împreună cu părinții lor (sași transilvăneni) care, aflați acum la „bătrânețe”,  vedeau (unii din ei) pentru prima oară asemenea imagini cu pictura mănăstirilor  din țara lor natală.

          „Scrisoarea către prieteni” (brosura comunității în germană) este expusă acum acolo, la comunități și poate să creeze în inimile oamenilor o legătură cu noi, cei de aici din România. Astfel putem să ne simțim purtați, în România, de tot mai mulți oameni, care învață să cunoască această țară a noastră, și poate că vor să o și viziteze cândva. Înțelegerea reciprocă și respectul față de calea de dezvoltare proprie fiecăruia, ne permite totuși să creștem împreună sub privirea lui Christos.

          Fie ca răspunderea unora față de ceilalți să  crească, să prospere.

 

Armgard Hasselmann

Traducere Liliana Dumitriu

 

                      La București , un suflu nou!

Au trecut aproape trei luni din anul 2018, primul după marele nostru eveniment de comunitate, Fondarea, trăită la București, în octombrie 2017.Viața Comunității Creștinilor în România are deja un ritm săptămânal de slujire și activități.

După un an mai greu al destinului meu , în care prietenii din comunitate și evenimentul Fondării mi-au luminat viața, mi-am propus să trăiesc în continuare, „în toate culorile altarului”.

Am început cu trei săptămâni trăite la Cluj, în albastru-alb , alb stralucitor și aur, în Advent și Crăciun . Aici a fost să particip ,în regia Monicăi Culda, la pregătirea și reprezentația Jocului de Crăciun, să ministrez, să ajut la teatrul de umbre pentru copii, să fac retrospectiva comunității 2017, în seara de Anul Nou. Cadouri  frumoase!

Apoi, mi-am facut și eu cadoul de a merge în vizită  la comunitatea din Bucuresti, deja de trei ori în acest an. Am fost la altar in perioada de Epifanie, îmbrăcat în particulara culoare regală „magenta”. Am trăit întâlnirea comunității  din februarie cu dna Marie-Pierrette Robert ( era perioada trinitară , cu altarul si vesmintele lila  ), conferința dânsei de la Societatea Antroposofică, împreună cu prietenii din capitală și dna preoteasă Armgard Hasselmann.

In 2-6 martie , m-am aflat din nou în casa noastră din str. Astronomului, nr 5, primită cu căldură și multă bunăvoință, chiar în ziua în care s-a intrat în perioada de Patimi și altarul aștepta comunitatea in vestmânt negru. Dna Hasselmann abia sosise din turneul său din Nordul Germaniei, unde a vizitat 8 comunități , conferențiind despre România.

La Bucuresti, la fiecare vizită , am simțit un suflu nou de viață comunitară. Evenimentul Fondarii a întărit corpul fizic,de viață , sufletesc și spiritual al comunități, aici. Seriozitate, responsabilitate pentru locul special al sălii de cult și sacristie. Multă activitate, administrativă, sacramentală, fiecare știe ce sarcini are, și nu numai duminica. Mai mulți oameni la Actul de Sfințire, câțiva oameni noi, interesați de mișcarea de innoire religioasă.

 Împreună cu prietenii din comunitate am avut bucuria sa particip la cult, la discutii, apoi,la un concert la Ateneu cu„Patimile dupa Matei ” de Bach, la o conferință despre Nicolaus Cusanus și un spectacol de Euritmie ,dedicat fenomenului detenției politice  din România.

E duminica Floriilor și suntem ,cu Verginia Petrovici, pe punctul de a încheia și trimite Scrisoarea de Paști 2018 către comunitate. In acelasi timp, fac bagajul .Plec la Cluj, unde voi fi cu prietenii noștri intreaga Săptămână Mare, de Paști și la Confirmarea tinerilor .Voi fi la Cluj și de Înălțare, la Simpozionul întregii comunități, 11-13 mai. Alte culori!

Deși e zăpadă, va fi primavară, va fi Paști si bucurie în rosu și verde crud la altarele noastre!

 

Iarna pleacă-/ Paște va –nflori curând /Ossana! Cu recunoștință, Lidia Blidariu

 

Poveste de primăvară

Legenda celor trei iepurași

Se povestește că, la poalele munților Himalaia, trăiau trei iepurași care se rugau în fiecare zi la bunul Dumnezeu, pentru ca acesta să le împlinească o dorință fierbinte a inimii și anume: să ajungă cândva în ceruri.

Un iepuraș avea blănița maronie, altul era bălțat iar ultimul era alb ca zăpada și se numea Fulg de nea. De mulți ani trăiau în bună înțelegere, în trei scorburi, unde își duceau viața lor evlavioasă, petrecând mult timp în rugăciune. Pentru a nu muri de foame însă, trebuiau să se îngrijească din când în când și de hrana lor. Rugăciunile lor ajunseră până sus, în ceruri și atunci Dumnezeu hotărî să-i răsplătească pentru evlavia lor. Deși îi cunoștea bine, el vru totuși să-i supună la o încercare. Așa că Dumnezeu-Tatăl îi vorbi Lunii:

_ Înainte de miezul nopții, când trebuie să luminezi cerul, mergi în munții Himalaia, caută-i pe cei trei iepurași și roagă-i pe fiecare dintre ei să-ți potolească foamea. După ce vei fi fost la fiecare, întoarce-te la mine și povestește-mi.

Luna se supuse și merse mai întâi la iepurașul maroniu. Acesta tocmai își pregătea masa și când văzu că Luna stă în fața scorburii lui, o invită prietenos să împartă mâncarea cu el. Luna mulțumi și merse apoi la cel de-al doilea iepuraș, care de cum o auzi că vine îi ură:

_Bine ai venit dragă prietenă!

Când Luna îi spuse de ce venise iepurașul răspunse încurcat:

_Cu plăcere ți-aș oferi ceva de mâncare, dar... astăzi am fost atât de prins cu rugăciunea, încât am uitat să pregătesc cina. Dar dacă aștepți un moment ... o să aduc câte ceva.

Și tot ce găsi iepurașul de mâncare în cămară dărui Lunii. În cele din urmă Luna ajunse și la cel de-al treilea iepuraș, la Fulg de nea. Trebui să bată de mai multe ori la ușă până când iepurașul, adâncit în rugăciune, veni și deschise.

_Caut pe cineva care să îmi poată da ceva de mâncare, spuse Luna. După lunga călătorie peste vârfurile înzăpezite ale munților sunt istovită și flămândă.

_Odihnește-te puțin, spuse Fulg de nea. Între timp voi încerca să găsesc ceva pentru tine.

Luna se așeză la intrarea în scorbură iar iepurașul căută între timp prin cămara lui după ceva de mâncare. Dar... vai! Deja de câteva zile el nu se mai ocupase să-și caute hrană, atât de adâncit în rugăciune fusese. Atunci iepurașului îi veni în minte proverbul: „Cine adăpostește un oaspete și nu-i potolește foamea sau nu-i astâmpără setea, acela s-a rugat în zadar la Dumnezeu.“

Ce să facă bietul iepuraș acum? Și ... în acel dificil moment îi veni o idee salvatoare. Merse afară, aprinse un foc și își pofti oaspetele să se apropie și să se simtă confortabil. Apoi spuse:

_În ultimele trei zile m-am rugat atât de mult, încât nu am putut să caut hrană, așa că nu am în casă nimic să-ți ofer.

Luna răspunse deranjată:

_Atunci îmi voi căuta de drum mai departe, căci nu vreau să rămân la focul tău.

_O, rămâi, te rog, strigă Fulg de nea. Ai fi mulțumită dacă ți-aș oferi ceva carne?

Luna răspunse:

_Dacă vorbești serios, atunci mă voi bucura de fiecare bucățică de carne pe care mi-o poți oferi.

_Haide! spuse iepurașul bucuros. Deoarece nu am nimic altceva decât pe mine însumi, mă voi arunca în foc și atunci vei avea o cină ca să-ți potolești foamea.

_Nu! strigă Luna speriată. Nu fă asta!

Dar era prea târziu. Înainte ca Luna să-l poată împiedica,  iepurașul sărise deja în flăcări. Nu răsună nici un sunet, jertfa lui fiind însoțită de o liniște deplină.  Luna zbură înapoi spre cer. Acolo găsi în poala lui Dumnezeu un frumos iepuraș alb și Dumnezeu vorbi:

_Privește Lună acest iepuraș, care s-a jertfit și a sărit în foc pentru tine. Cum să răsplătesc eu sacrificiul lui?

Atunci Luna îl rugă:

_Doamne, dăruiește-mi mie iepurașul ca prieten și tovarăș. Mă va însoți mereu oriunde voi merge.

_Rugămintea ta să fie împlinită, răspunse Tatăl. Când lumina ta va străluci deasupra Pământului, atunci o dată cu tine să strălucească și iepurașul, astfel încât toți oamenii să-l vadă și să-l poarte în amintire ca exemplu al evlaviei și sacrificiului de sine .

De atunci iepurașul poate fi văzut în lumina argintie a Lunii pline. Totuși, cel mai bine poate fi el văzut primăvara, atunci când luna plină, care anunță sosirea Paștelui, stă pe cer.

Legendă hindu, traducere și adaptare, Laurențiu Cîmpeanu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

VESTI DIN COMUNITATE

INFOBRIEF ianuarie-februarie 2018

 

În perioada 26 februarie-1 martie, preoții au participat la Sinodul regional de la Budapesta.

La sfârșitul lui februarie 2018, dna. Armgard Hasselmann, preot la Comunitatea Creștinilor în București, s-a aflat într-o vizită la comunități prietene din Nordul Germaniei, conferențiind despre cultura și istoria României și a relatat despre dezvoltarea comunității noastre.

În ambele comunitati din Cluj și București, Actul de Sfinţire a Omului are loc în fiecare duminică, în limba romană, iar joia, și în limba germană, la Cluj.

Luna februarie a fost dedicată lecturii și comentării lucrării ”Actul de Sfințire a Omului” de Peter Selg, editată în 2017 la Univers Enciclopedic.

În perioada 19-21 februarie, pr. M. Culda a participat la hirotonisirea preoților, la Stuttgart, iar intre 17 și18 februarie la un Simpozion de medicină pastorală, la Viena.

Cercul de lucru ”Lumea imaginativă a basmelor” coordonat de prof. Judith Dan, la Cluj, are loc o dată pe lună, ca și Duminica familiei, cu Actul duminical pentru copii, în cadrul căruia, în 11 februarie,a avut loc botezul micuțului Samuel Sandor.

La București, comunitatea a avut-o ca oaspete pe dna Marie-Pierrette Robert, care a susținut, sâmbată 10.02, conferința Căutări pentru unificarea credinţei şi gândirii în creştinismul timpuriu. Domnia sa a celebrat Actul de Sfinţire a Omului (în limba franceză), urmat de discuţie pe baza pasajelor din cartea lui Peter Selg și de o întâlnire cu confirmanzii, iar vineri 09.02, la Sediul SAR, a conferenţiat despre Apocalipsa şi vremurile în care trăim.

În 28 și 21 ianuarie, la Comunitatea Creștinilor în București, Actul de Sfințire a Omului a fost urmat de un dialog despre Sacramentul Cununiei- moderat de dna Armgard Hasselmann. Duminică, 14 ianuarie, cele doua Acte sacramentale au fost urmate de un studiu biblic pe Evanghelia lui Matei.

La Cluj, a fost organizat un curs de Modelaj terapeutic - formă și mișcare regenerativă a forțelor de viață, cu Maja Wagner (Bonn), în 20-21.01 și în 27-28 ianuarie. Pe 14 ianuarie, a avut loc duminica familiei, cu Actul duminical pentru copii, Jocuri de îndemânare, cântece de stea și s-a studiat Evanghelia după Luca.

Sâmbătă, 6 ianuarie, a avut loc Actului de Sfintire  a Omului, în prima zi de Epifanie, în ambele comunități.

 

                    Întâlnirea mea cu Comunitatea Creștinilor

În anul 1997, la 22 de ani, am plecat în Germania pentru a studia pedagogie Waldorf. Crăciunul l-am petrecut alături de o familie minunată, familia Koch, o bunicuță drăguță care „m-a adoptat” , soțul dânsei, fiica și nepoțica pe care o îngrijeam în timpul liber. În ajunul Crăciunului, Oma m-a întrebat dacă doresc să o însoțesc la biserică. Nu a specificat ce biserică, doar la biserică. Pentru o fracțiune de secundă m-am blocat. De câțiva ani refuzam să mai merg la biserică. Ca ființă umană nu puteam accepta nici teoria lui Darwin, dar nici dogmele bisericii ortodoxe. Din punct de vedere religios ma simțeam sufletește pierdută. Cu un nod în gât am spus da, din respect pentru ființa deosebită care era Oma. Nu mi-a spus absolut nimic despre locul unde urma să mergem, când a sosit timpul am plecat. Ajunse, nu am recunoscut nimic din ceea ce cunoșteam, am intrat intr-o sală frumoasă, cu pereți mov, un altar simplu, 7 lumânari. O liniște deplină. A început slujba. Cred că în acel moment lumea spirituală mi-a închis orice cale de a întelege conținutul slujbei și mi-a deschis sufletul pentru a trăi atmosfera slujbei. Deși avem pretenția că înțeleg limba germană, la sfârșitul slujbei am realizat că nu înțelesesem nici un cuvânt. În schimb aveam lacrimi pe obraji, iar sufletul imi era plin de o bucurie imensă, mă simțeam ACASĂ. La ieșire am aflat unde eram. În biserica Comunității Creștinilor din Ottersberg. Am revenit și nu am mai întâmpinat nici o problemă de înțelegere iar sentimentul de ACASA a rămas indiferent unde mi-a fost dat să particip la slujbă.

Trei ani mai târziu m-am întors în țară și am căutat Comunitatea. Am găsit înălțătoarele simpozioane de Crăciun de la București și de vară de la Beliș cu d-na Stockmann și dl. Debus. A urmat venirea treptată a preoteselor noastre D-na Burloi, D-na Culda, trecerea de la slujba în limba germană la slujba în limba română. Prima slujbă în limba română pentru mine a fost bilingvă. D-na Burloi la altar și vocea d-nului Debus în suflet.

Treptam am ajuns să mă implic în viața comunității în mod activ împreună cu cei ce deja purtau în suflet dorul Fondării. Unii din pionieri au trecut pragul lumii spirituale și ne însoțesc activ în muncă. Am primit noi impulsuri și forță prin venirea si stabilirea la București a d-nei Hasselmann. Venirea dânsei a însemnat o intesificare a muncii si o fortificare a celor două comunități din București și Cluj.

N-am fi putut ajunge astăzi la acest moment festiv – FONDAREA -  fără sacrificiul atâtor preoți minunați care ne-au susținut și al membrilor activi ai Comunității cărora le sunt profund recunoscătoare pentru că sentimentul de ACASA mă însoțește pretutindeni, la altar, când ministrez, când fac munca juridică și financiară pentru Comunitate. 

                                                                        Diana Corina Stoica, Cluj

 

INVITAȚIE

 

Comunitatea Creștinilor  vă invită,  în perioada 11- 13 Mai 2018*  la

 

Simpozionul  național de ÎNĂLȚARE

Locul desfășurării:  Comunitatea Creștinilor, Cluj-Napoca, B-dul 24 decembrie 1989 nr. 36

Inscrieri:    Amelia Man       amelia mirela_man@yahoo.com      până în 22 aprilie 2018

Informatii:  Monica Culda   tel.: 0753701986   sau   monicaculda@hotmail.com

In program: acte cultice, conferințe, artă, discuții

Invitați:  Zoltan Andras (București), Monica Culda (Cluj), Uwe Sondermann (Hamburg),                               Frolieb Stollwerk (Viena) , Sorin Tigăreanu (Cluj )

Taxa de participare (orientativă)- 50 lei

Masa: pe cont propriu  sau intern, prin  comandă /cattering

Cazare: Incercam să găsim cazare la Gradinița Waldorf

*Pentru cei care sunt în Cluj –  Actul de Sfintire a Omului și  de Inălțare va fi celebrat  și în 10 și 11 mai de la ora 10.00

Vom reveni cu programul și date suplimentare.

Vă așteptam cu drag!

INVITATIE LA BELIȘ

Dragi prieteni,

Vă invităm la  Simpozionul de vară al Comunității Creștinilor, Beliș, 2018! Anul acesta avem o formulă nouă!  De ce? Încă de anul trecut ne-am propus să alocăm mai mult timp îngrijirii pâmăntului taberei, a pădurii, a izvorului, a construcțiilor. Ca și cum ne-ar fi auzit gândul, Comunitatea din Spania (în special grupul de tineret) – s-a oferit să ne ajute. Au văzut pe site-ul nostru noul amfiteatru, au văzut că am desfăcut topoganul și hinta copiilor și s-au gândit să dea o mână de ajutor. Singura lor dorință e perioada de lucru: tabăra să fie la sfârșitul lunii iulie.

Iată de ce, Tabăra Belis 2018 va avea două etape:

19 – 27 iulie 2018 - Tabăra de lucru va începe joi, în 19 iulie și se încheie în 27 iulie cu încheierea cultică și cu strângerea taberei. Mesele vor fi pregătite intern.

18 – 26 august 2018 - ”Tabăra mare  Copii, tineri și adulți vom petrece împreună, dar și separat, nouă zile pline de experiențe! Cu cei ”mari” vor aborda tema: ”Mai aproape de cer – iubind pământul

De asemenea ne vom dedica și botanicii si ne va preocupa legătura dintre om si peisaj.

Partea artistică va fi bogată, ca de obicei.  In grupele de lucru vom face muzica, euritmie, pictura, modelaj, teatru. Vom avea si un curs de mișcare Bothmer – jonglerie – acrobatică, improvizatie,  lucru cu lemnul si cu Speckstein (alabastru, piatra aceea moale) .

Dupa masă va fi loc pentru: Studiul Evangheliei,  întâlniri de comunitate (consiliul de conducere, grupul de organizatori), dar și pentru  momente de reculegere în liniștea naturii. Seara vrem să dăm un loc mai larg discuțiilor bazate pe întrebările participanților. Focul de tabără nu va lipsi!

Programul va lăsa loc și pentru inițiative personale. Cine are o temă preferată, un cântec, o idee – e invitat să o împărtășescă și celorlalți!

Cine are puterea  de a se implica  în organizarea taberei, e invitat.  Ne bucurăm de fiecare!

In numele grupului de organizatori: Monica Culda   și   Armgard Hasselmann

 

Scrisoarea Financiară

Dragi prieteni,

Anul 2017 a fost  un an marcant în viața Comunității Creștinilor în România. A fost anul FONDĂRII. Am fost considerați maturi din toate punctele de vedere pentru a ne putea fonda.

Dorim să ne exprimăm recunoștința tuturor celor care ne-au sprijinit și să lansăm  un APEL la susținerea în continuare a bunului mers al comunității noastre atât din punct de vedere spiritual cât și material.

Din punct de vedere financiar, în anul 2017, pe lângă cheltuielile curente privind impozitele, utilitățile, serviciile contabile, asigurare salar preot, am avut de susținut financiar evenimentul Fondării din octombrie și am investit în consolidarea Capelei de la Beliș, investiție care se va continua și în vara 2018, cu schimbarea acoperișului.

Anul trecut au scăzut numărul angajamentelor asumate (contribuții) de membrii și prietenii din România și străinătate, de la 60 angajamente în 2016 la 50 de angajamente în 2017. Din cele 50 de angajamente, 38 au fost achitate integral, 1 parțial și 11 nu au fost achitate. Este cel mai mic număr de angajamente achitate din ultimii ani. Suma achitată este 23.000ron.

TOTAL INTRĂRI 2017 = 77,214ron (angajamente, chirii, donații, chete, colecte, 2%, sponsorizări)

TOTAL IEȘIRI 2017  = 67,208ron (impozite clădiri, utilități proprietăți, materiale cult, salar preoți, servicii contabile, transport, investiții, cheltuieli diverse)

Informativ, evenimentul Fondării din punct de vedere financiar a însemnat, intrări în valoare de 34,500 ron din taxe de participare, masă, donații, iar cuantumul ieșirilor a fost de 46.600 ron reprezentând închiriere mobilier, pian, servicii catering, masă restaurant, altele. 2017, fiind un an cu un eveniment atât de important ca Fondarea, am primit  donații și sponsorizări. Pe aceste ”cadouri” nu ne mai putem baza în  2018.

De asemenea trebuie să ne asumăm salariul celui de-al doilea preot, susținut actualmente cu jumătate din sumă de către Fundația Comunității Internaționale și cealaltă jumătate din contul României, pe care ”Asociația Comunitatea Creștinilor in România” îl are la Fundație, cont care scade anual cu 6.000 de euro (salariu) plus cheltuielile legate de preoții străini, care vin în vizită în România. Pentru a nu  fi în imposibilitatea plății celor 6.000 Euro, trebuie curând să ne asumăm din țară această plată. Din angajamentele dv. lunare se acoperă doar 30% din necesarul  comunității. Este imposibil ca 38 de persoane să asigure dezvoltarea comunității, cu activități regulate în București și Cluj. Este nevoie de un cerc mai larg de susținători. Apelăm și în 2018 la dumneavoastră pentru a conștientiza nevoile materiale ale comunității !.

Credem că există prieteni care doresc să-și asume un angajament financiar din acest an sau iși pot modifica contribuția cu o sumă mai mare.  Orice contribuție, orice sprijin financiar, donație, sponsorizare ne sunt binevenite. Vă rugăm să ne contactați!

Vă dorim Sărbători Pascale cu lumină și căldură în suflete!

În numele Consiliului de Administrație,al Asociației Comunitatea Creștinilor în România, responsabil financiar,  Diana Stoica

Capela Comunității din Kiev, în așteptare

 

 

Vești internaționale

Dragi prieteni, Comunitatea Creștinilor în Ucraina are deja un drum de dezvoltare prin  Comunitatea de la Odessa. Aici se află deja o comunitate cu biserică construită și un preot, Andrei Jiltov, deja de mai mult de un deceniu. Prietenii din Ucraina, țara atâtor încercări și imixtiune politică dramatică în ultimii ani, se pregătește și va trăi în curând o nouă împământenire. Fondarea comunității din capitala țării, la Kiev, orașul ”Revoluției portocalii” și a” Maidanului sângeros”, în 26-29 aprilie 2018.

Suntem invitați să participăm! Cei interesați pot afla detaliile evenimentului de la Monica Culda

 

 

 

 

*La Köln în Germania, are loc, între 19-22 mai, ca în fiecare an, în organizarea Comunității Creștinilor mondială, Festivalul internațional al tinerilor, de Rusalii. Sperăm că și în acest an tineri români vor participa. Informații la Monica Culda.


                ”A trece pragurile. A asculta pentru viitor

Conferință internațională pentru muzica liturgică a Comunității Creștinilor

                                      Borchen, 1-5 august 2018

            „Cum ar putea contribui lucrările noastre muzicale în Comunitatea Creștinilor astfel încât să începem a experimenta pragurile de unde ne vin impulsurile spirituale pentru munca noastră?” Aceasta este una dintre întrebările la care au meditat responsabilii pentru conferința muzicală din Borchen, Germania, care are loc în această vară. Se poate vorbi despre pragul vieții și al morții, dar și despre experiențele individuale prin care trec muzicienii în timpul unei celebrări cultice. Ca de fiecare dată, lucrul practic și discuțiile sunt esențiale în structura acestui simpozion. Elementul nou va fi „pre-tonul” și „post-tonul”, adică pregătirea de dinainte și reflectarea de după.  Acordarea împreună, dar și rezonanța individuală din timpul Actului de Sfințire a Omului, studiul muzical, întâlnirile sau muzica de cameră sunt câteva dintre impulsurile acestei conferințe.

            Sunt invitați toți cei care sunt deja implicați muzical în viața cultică, dar sunt încurajați să vină și cei interesați de participarea la eforturile muzicale din viitor. O invitație specială este adresată tinerelor generații, de a veni să facă muzică, nu numai în timpul slujbei, dar și în orele libere de muzică de cameră.

            Va fi o întâlnire  internațională unde se va vorbi în germană, olandeză și engleză.

După ce s-au ocupat de pregătirea conferinței, organizatorii așteaptă acum cu nerăbdare întâlnirile creative și pline de inspirație cu prieteni de aproape și de departe.

            Unde: Comunitatea Creștinilor, Schloss Hamborn 40, Borchen, Germania.

            Când: 1 august, 4 pm - 5 august, 1 pm.

            Costuri: 195 euro, incluzând mesele. Pentru cei care îi pot sprijini și pe ceilalți, 230 euro; 160 euro pentru studenți și tineri.

            Cazare: număr limitat de camere în case private. În campusul Schloss Hamborn există loc de corturi. Este și apă, dar fără dușuri. Pentru tineri este spațiu pentru saltele și saci de dormit.

            Înregistrare și întrebări: Peter Kraul, peter@kraul.org

Altele: instrumente muzicale, pantofi de euritmie, stand muzical.

Câteva dintre grupurile de lucru:

1.    

Rainer Fournes: „Care este experiența de prag a muzicianului?” (muzică, exerciții, conversație)

2.    

Kozuhiko Yoshida și Christoph Handwerk: „A descoperi Forțele Elementare ale Muzicii dincolo de ce ne spun notele din partitură”

3.    

Johann Sonnleitner și Verena Zacher: „Tonalitatea extinsă” (cântat)

4.    

Peter Kraul: „Acustică - pragul de aducere a tonurilor” (fenomenologia instrumentelor muzicale)

5.    

Christian Giersch: Curs de liră – Să ne rugăm cu degetele noastre

6.    

Irene v. Wedemeyer și Nina Kurschner: „...acum ai intrat în tonul creativ” (a face muzică pentru slujbă ca practică sufletesc-spirituală; exerciții de bază pentru toate instrumentele)

7.    

Jitka Kozeluhova: „Foaia albă de hârtie, un prag” (exerciții de compoziție)

8.    

Wouter Laga: „Să ne întâlnim în practica muzicii” (cântat solo și împreună)

9.    

Thomas Reuter și Dorothee Jacobi: „A căuta experiențe de prag în sunet, limbaj și între” (explorări practice)

10. 

Claudia Nicolai: „Direcții corale”

 

Traducere, Alexa Cardaș

PERSPECTIVE

 

 

Program de Patimi si Paști  București

Duminica de Florii- 25 martie

10.00 Actul de Sfinţire a Omului

11.30  Ierusalim-loc al misteriului

12.30 Desen în carbune- “Intrarea în Ierusalim”

Lunea Mare 26 martie

9.00  Actul de Sfinţire a Omului

10.15 Moria, muntele Templului – Curăţirea Templului

Marţea Mare-27.03

09.00  Actul de Sfinţire a Omului

10.15 Sion, vechi lăcaş de misterii

11.00 Desen în cărbune: “Sion, locul iniţierii”

Miercurea Mare-28.03

09.00 Actul de Sfinţire a Omului

10.15 Katalyma–Casa esenienilor

 

11.00 Desen în cărbune: “Ungerea din Betania, spălarea picioarelor”

Joia Mare 29.03.2018

09.00  Actul de Sfinţire a Omului

10.15  Getzimani – Locul agoniei lui Christos

11.00 Desen în cărbune – “Peştera rugăciunii”

Vinerea Mare- 30.03

10.00 Actul de Sfinţire a Omului

11.15 Via dolorosa – Casele lui Ana, Caiafa, Irod şi Pilat

12.00 Desen în cărbune-“Trădarea lui Iuda”

15.00 Lectură din Evanghelie: ora morţii

Sâmbăta Mare 31.03

10.00 Actul de Sfinţire a Omului

11.15 Golgota – Mormântul lui Adam

12.00 Desen în cărbune – “ Întâlnirea lui Avraam cu Melchisedek” 

PAȘTI

Duminica Paștilor- 01 aprilie

10.00 Actul de Sfinţire a Omului- Invierea

11.20  Actul duminical pentru copii

11.50 Poveste şi peştera de Paşti

Sâmbătă 07.04

10.00 Întâlnire între membrii grupului de lucru al Comunităţii

Duminică- 8 aprilie

10.00 Sacramentul Confirmării-pr.Monica Culda

 

11.30  Festivitatea de Confirmare

 

 

 

PROGRAM DE PATIMI ȘI PAȘTI- CLUJ

PATIMI

25.03 Săptămâna Mare–10.00 Actul de Sfințire a Omului,                                                                          Evanghelia săptămânii:  Intrarea in Ierusalim -  Matei 21:1-11

27.03 – 16.00  Ora confirmanzilor

28.3 Miercurea Mare – 10.00 Actul de Sfințire  a Omului, Matei 26, 6- 16

29.03 Joia Mare – 10.00 Actul de Sfintire a Omului,  Luca 23,13-32                                                                                           .                               11.15  Moment de interiorizare -  Cina tăcerii

30.03 Vinerea Mare –15.00 – 16.00  Ora răstignirii: ”Cele șapte cuvinte de pe cruce” –   Cuvintele Evangheliei împletite cu muzică pentru orgă și vioară                                                  .          Interpretează: Dan Judith si Balogh Annamaria

                                                  PAȘTI

1.04 Duminica Invierii  -10.00 Actul de Sfintire a Omului, Evanghelia zilei:  Marcu 16,1-18

2.04 - 10.00  Actul de sfințire și Confirmare – pr. Armgard Hasselmann  Festivitatea – dedicată proaspeților confirmați. Este invitată intreaga comunitate.

**10 -13 MAIINĂLȚAREA

Simpozion național al Comunității Creștinilor la Cluj**

 

 

 

                       PERICOPE- Primăvara 2018

 

 

Patimi- Săptămâna Mare 25 - 31 martie

25.03. Duminica Floriilor      Matei 21,1-11

29.03. Joia Mare               Luca 23,13-32

30.03. Vinerea Mare              Ioan  19,1-15

31.03. Sâmbăta Mare          Ioan  19,16-42

Paști    1 april - 9 mai

1.04. Duminica Invierii Marcu 16,1-18

2.04.  Marcu 16,1-18

8.04. Joan 20,19-29

15.04. Ioan 10,1-16

22.04. Ioan 15,1-27

29.04. Ioan 16,1-33

6.05. Joan 14

Înălțarea  10 mai – 19 mai

10.05. Ioan 16,22-33

13.05. Ioan 16,22-33

Rusaliile  20 -  22 mai

20.05.  Ioan 14,23-31

21.05. Ioan 14,23-31

22.05.  Ioan 14,23-31

Perioada intermediară  23 mai - 23 iunie

27.05. Matei 28, 16-20

3.06.  Ioan 3,1-21

10.06.  Ioan 4,1-26

17.06.  Ioan 1,35-51

Sfântul Ioan 24 iunie - 21 iulie

 

24.06.  Marcu 1,1 -13

URARE DE PAȘTI

 

 

Fie ca lumina Învierii să ne cuprindă inimile, unindu-le într-o nouă și trainică legătură a comunității lui Christos!


 

INFO

http://www.comunitateacrestinilor.ro/

https://www.facebook.com/pages/Comunitatea-Creştinilor/597762496949151

Centre ale Comunităţii Creştinilor în România

 

Bucureşti :Str. Astronomului nr. 5 sect 1;

Mihaela Deaconu, tel:0733701244 email: deaconu_mhl@yahoo.com,

Zoltan Andras 0723296306, e.mail : zoltanandras@dnt.ro

 

Cluj-Napoca: Bulevardul. 21 decembrie 1989 nr 36, ap 5

RodicaOancea tel 0264554732, Diana Stoica: diana.stoica@yahoo.com

 

Alte persoane de contact

Nora Tigăreanu, Cluj, tel.0741076471, email: noratig@yahoo.com

Lidia Blidariu, Bacău,  tel. 0788968599, email: lidia.blidariu@yahoo.com

Verginia Petrovici, Iaşi, tel 0748140974 email:  vpetrovici2002@yahoo.com

Laurenţiu Cîmpeanu: laurentiucimpeanu@yahoo.com