Scrisoare Paste 2020

Cuprins 

Străbătând Săptămâna Mare - Armgard Hasselmann

Raffael, ca un nou înger pe pământ - Armgard Hasselamnn,  trad. Liliana Dumitriu

Un vis împlinit - Laurențiu Cîmpeanu

Pământul respiră! - Verginia Petrovici

„Nu te teme!”- Bart Maris, trad. Barbara Engelmayer

Reflecții parțiale depre maladii - M. P. Robert, trad. Lidia Blidariu

RETROSPECTIVE

Retrospectiva Stuttgart, febr 2020, reportaj - Lidia Blidariu

Impresii ale participanților: Ioana Stănuţiu, Cristina Popa, Diana Stoica, Adriana Petrescu

POVESTE DE PASTI

Luna de Paști

VEŞTI DIN COMUNITATE

Infobrief, februarie- aprilie 2020 - Verginia Petrovici

Proiect pentru preotul meu - Armgard Hasselmann

Vesti internaţionale: Festivalul tinerilor, Fondare Lituania

PERSPECTIVE

Simpozionul de Înălțare, Cluj,  Monica Culda

Invitație la Belis 2020

PERICOPE – perioada Pascală

URARE DE PAŞTI

INFO comunitate, site, pers. de contact

 

 

 

  

    

Străbătând Săptămâna Mare

Săptămâna Mare este, pentru suflet, ca o trecere strâmtă prin care este silită să străbată, un canal de naștere, înainte să vadă, la sfârșit, lumina.

Evenimentele sunt nesfârșit de tragice și profund enigmatice. Ele se deplasează înainte cu un dramatism tot mai accentuat, aparent conduse, cu totul, de pasiunile unor oameni nerezonabili. Evenimentele sunt tragice în măsura faptului triumful Duminicii Floriilor, care s-a petrecut cu mai puțin de o săptămână în urmă, apare răsturnat, în trădarea lui Iuda, dezmințirea și disperarea lui Petru și în Răstignirea degradantă din VinereaMare.

Sunt enigmatice în măsura în care în toate aceste evenimente iluminează voința nestrămutată a lui Christos. Nimic nu apare ca o surpriză. Dar cum se poate așa ceva? Evanghelistul Matei repetă de mai multe ori, chiar și în Duminica Floriilor, toate acestea se întâmplă pentru casă se împlineascăceeace este vestit prin proroc”.

Evenimentele care par să fie provocate intenționat, prin impulsuri nestăpânite ale oamenilor, sunt, în realitate, o parte a dramei care a fost plănuită la nivel cosmic, pe care o reprezintă viața lui Christos, în care nici o întâmplare nu este de viețuit drept nesemnificativă. Fiecare detaliu este important.

Mulțimea de oameni care privesc la Cel care șade pe asin își ridică un strigăt înalt: Osana, fiului lui David! Bine este cuvântat cel ce vineîntru numele Domnului”.

La Luca se mai spune și: Împăratul care vine înnumele Domnului. Pace în cer și slavă în locurile preaînalte. Ultimele cuvinte sunt chiar cuvintele îngerilor de la nașterea lui Iisus!

Oare există vreo legătură între Naștere și Intrarea în Ierusalim? Vechile tradiții picturale ne arată pruncul Iisus într-o iesle, culcat între bou și măgar. În Duminica Floriilor ni se arată imaginea lui Iisus, din nou cu măgarul, asinul drept purtător al ființei lui Christos. Pe asin nu a șezut însă niciodată înainte un om, ni se povestește. La fel ca și la Naștere, și acuma răsună cuvintele: Slavă întru cei de sus!”, iar oamenii se apropie, cei care vor să dăruiască.

Intrarea în Ierusalim este asemănătoare cu scena Nașterii, este o metamorfoză. Mulțimea simte doar că Iisus este un împărat, iar drept urmare pune în scenă un alai de triumf, așa cum se cade pentru regii pământești. În beția entuziasmului, oamenii visează la o pace continuă în ceruri. Lucrul care l-a mânat mai devreme pe Irod, dintr-o lipsă de înțelegere, să ordone uciderea pruncilor, același îl împinge pe Iuda să îl trădeze pe Christos, iar în aceeași măsură pe Pilat să formuleze întrebarea: „Ești tu regele iudeilor?”

Săptămâna Mare nu este de considerat numai punctul culminant al perioadei Patimilor, ci și drept punct culminant al întregii vieți a lui Christos. Ea este fructul tuturor lucrurilor care au premers. În Duminica Floriilor se pornește procesul de naștere, care trebuie să conducă la depășirea morții și urmează să fie înfățișat public în orașul sfânt. Ceea ce rămăsese ascuns pentru ochii lumii, cu treizeci și trei de ani în urmă, este revelat acum prin simboluri sfinte.

Atunci când jertfa va fi fost adusă, iar Lunea Paștelui va fi venit, se va fi împlinit acest proces: Ființa lui Christos se va fi născut pentru totdeauna pe Pământ. Cel care și-a purtat crucea proprie, Cel care a fost biciuit ca un animal de povară, va Învia atunci din lanțurile morții. Acela, căruia i-au fost aduse daruri, le va aduce oamenilor darul mai mare: pe Sine însuși. Acela, căruia îngerii și oamenii i-au strigat acel „Slavă întru cele desus!, va veni în tăcere și va rosti: Pacea să fie cu tine”.

Drum conștient prin Săptămâna Patimilor și bucuria Învierii, tuturor!

                                                                                               Armgard Hasselmann

 

 

 

Raffael, ca un nou înger pe Pământ

 

 

 Armgard Hasselmann

 

În lunea din Săptămâna Mare din acest an, pe 6 aprilie, se împlinesc 500 de ani de la moartea lui Raffael din Urbino (28.03.1483 – 06.04.1520). El a ajuns numai la vârsta de 37 de ani, dar a trăit o viață împlinită, cu siguranță ca și cum ar fi trăit 70 de ani, dacă ne uităm la activitățile sale și la opera sa picturală.

La fel precum nașterea sa, și moartea sa a survenit într-o zi de Vinere Mare. Tatăl începuse să picteze de abia la vîrsta de 40 de ani. A devenit un pictor bun, foarte original. Pe când Raffael era „pe drum”, s-a putut observa că au apărut schimbări importante în picturile tatălui. De asemenea, și după nașterea fiului s-a continuat această „conlucrare” a copilului.

Deja foarte timpuriu s-a evidențiat la Rafael talentul pentru pictură. S-ar putea să fi fost adus deja la vârsta de 8 ani la Perugia, la studiu. O altă versiune ne spune că a rămas în Urbino până la vârsta de 16 ani. Bunicii, mama sa, fratele său și sora sa au murit, iar, în final, pe când avea 11 ani, și tatăl său. O mare cezură în viața lui!

Dar legătura plină deîncredere cu tatăl său nu se întrerupe. Rudolf Steiner vorbește despre o influențare continuată prin energiile picturale ale tatălui său, care nu fuseseră consumate încă. Raffael trăia în soarta neîncheiată a tatălui. Forța de viață a acestuia s-a dovedit un impuls enorm. Astfel Raffael s-a mutat la Perugia, unde a devenit elevul lui Perugino. Acolo devine, în același timp, elev și învățător al celui care era cu decenii mai vârstnic. De la profesorul său învață să le dăruiască expresie sufletească figurilor sale pictate, îndeosebi prin înclinarea capului și îndoirea mijlocului și a genunchiului. Perugino își încearcă talentul în însuflețirea propriilor sale picturi, lucru care îi reușește, însă doar într-un mod nedesăvârșit.

Raffael a reușit să picteze portrete de personalități de la care nu avea niciun model și, cu toate acestea, imaginile semănau foarte mult cu respectivii oameni.

La 21 de ani a plecat la Florența. Acolo se afla adunat, în vremea aceea, un cerc de oameni care acționa în toate domeniile științelor și artelor. Poate că unul sau altul cunoaște locul, care astăzi este mai degrabă insignifiant, Badia, pe drumul către Fiesole, la înălțimi. Acolo a existat o academie, un centru care în vremea aceea se dedicase străduinței pentru cunoaștere, la pragul către timpurile noi. De la un pictor mai degrabă necunoscut, Fra Bartolomeo, învață să le așeze picturilor sale drept bază o figură geometrică strictă. Acuma își desăvârșete creația. În spatele întregii mobilități și plinătăți sufletești acționează ordinea liniștită a întregului, construit după legi armonioase.

Astfel, Rafael este maestru absolut atunci când este chemat în 1508 la Roma. El trăiește într-o casă domnească și conduce un atelier cu 20 de elevi, dintre care o sumedenie sunt ei înșiși maeștri. Iau naștere multe portrete, o serie a Madonelor, pictează și unele teme laice, concepe schițe pentru realizarea de covoare pentru pereții laterali ai Capelei Sixtine. Sarcina sa principală constă însă în pictarea încăperilor papale, Stanza della Segnatura”. Acolo putem găsi picturile murale „Disputa del Sacramento” și „Școala din Atena.

Raffael, acest geniu al artei, nu se ocupa numai cu pictura, ci și cu compunerea de sonete, iar ca arhitect, a fost conducător al construcției clădirii bazilicii San Pietro, după ce murise Bramante. Unele descoperiri din antichitate dau naștere la planuri de a dezgropa din nou vechea Romă și a o restaura. Dar febra malariei îl răpune timpuriu pe Raffael. Moare într-o Vinere Mare. Ultimul său tablou, „Schimbarea la față” este purtat în fața cortegiului mortuar. Biograful său a scris: Un dumnezeu muritor este așezat la odihnă.”

Putem avea cu claritate trăirea că Raffael era un pregătitor de drum, la fel cu Ioan Botezătorul. Deja Ioan acționase din forța de spirit a lui Ilie. Raffael acționează întru totul din același spirit.

Konrad Oberhuber spunea: Raffael este ca un nou înger pe Pământ, un mesager, care așează lucruri din viitor acum, prin intermediul artistic al oamenilor, la începutul nou al unei epoci, care apare atât de departe de orice centru, în polarități de nedepășit, și căreia îi este totuși atât de aproape Christos”.

 

 

 

 

UN VIS ÎMPLINIT!

Cunoașteți desigur, prin viețuire proprie, acel sentiment de pace, care se așterne în suflete atunci când un vis s-a împlinit, devenind realitate. Chiar și fizic, acest sentiment îl exprimăm adesea „răsuflând ușurați”, așa cum în Vinerea Mare, odată cu ultima Sa răsuflare, Christos a rostit: „S-a săvârșit!”

Și în procesul respirației, între expirație și inspirație există o pauză, care poate fi însoțită de o pace interioară sau de o liniște sfântă. Arhetipul acestui fenomen îl găsim descris în Geneză 2,7, atunci când Elohimii l-au creat pe Om. Ei au expirat acea divina „suflare de viață”, pe care Omul a inspirat-o, devenind un suflet viu.

Iar sufletul viu al Comunității românilor prezenți în Stuttgart la Sfințirea de preoți din 15 februarie 2020, a însuflețit întreaga atmosferă a evenimentului. Sufletele oamenilor veniți din toate colțurile lumii s-au umplut cu bucuria și forțele de viață ale celor peste 50 de români, care au sărbătorit „cu toată inima și din tot sufletul”.

În respirația organismului viu al Pământului, lumea spirituală a îngăduit o pauză, pentru ca Sacramentul Sfinţirii de noi preoţi să fie săvârşit. Între expiraţia furibundă a uraganului Sabine, care a zdruncinat Germania in 10-11 februarie și inspirația aerului viciat de COVID-19, care a urmat evenimentului, organismul viu al Pământului s-a imunizat cu acest Sacrament-Medicament împotriva forțelor morții, care aduc haosul, răspândind în masă minciuni și frică.

În Parsifal, Richard Wagner rostește intuitiv un mare adevăr, descriind starea sufletească pe care o încearcă omul atunci când se află pe drumul său către țel: „aici timpul devine spațiu”.

În 15 februarie, la Stuttgart, timpul care ne zorește, a devenit pentru o zi spațiul viu, în care viața tinerei noastre Comunități și-a arătat primele roade: bucuria de a trăi în Christos ca mădulare ale aceluiași trup și de a ne purta fratern unul pe celălalt. Am reușit împreună să creăm un astfel de spațiu viu, singurul spre care forțele potrivnice vieții nu găsesc acces.

Astăzi trăim într-o realitate exterioară inversată, în care timpul „aparent” nu ne mai zorește, dar spațiul vital ne este îngrădit. Și totuși … există un loc în care timpul poate deveni spațiu lăuntric de cercetare a izvoarelor spirituale individuale, de presimțire a originii noastre divine … Și acest spațiu este sufletul omului. În sufletul nostru putem lăsa să trăiască imaginea Comunității originare a apostolilor lui Christos, care între Vinerea Mare si Duminica Paștelui au trăit izolați în Caenaculum, în rugăciune și meditație, contopind timpul şi spațiul într-o singură dimensiune spirituală, cea a Adevărului etern, care s-a arătat în ființa Înviatului. Așa a fost atunci, iar astăzi evenimentele ne conduc din nou către noi înșine, acolo unde forțele de viață țâșnesc din izvorul nostru comun, din Cel care este „Învierea și Viața”.

Vă mulțumesc din suflet  tuturor celor care, de aproape sau de departe, ați împărțit cu mine bucuria și emoțiile acestui eveniment important din viața mea și sper din toată inima să ne revedem în Tabăra de vară de la Beliș!

Cu recunoștință,Laurențiu Cîmpeanu, preot al Comunității Creștinilor München-West

 

 

 

 

                   Pământul respiră! 

          Cerul s-a limpezit deasupra Chinei, în urma întreruperii transportului, a producţiei industriale, a activităţilor umane poluante, în apele canalelor veneţiene au apărut lebede şi delfini, şoselele s-au eliberat de maşini iar animalele sălbatice le traversează nestingherite, oamenii au fost scoşi din ritmul frenetic, cotidian şi descoperă viaţa de familie, mai tihnită şi mai creativă, intreprinderile mici sunt revigorate, producătorii locali sunt solicitaţi să răspundă nevoilor de bază, în starea de criză în care ne aflăm.

            Şi totuşi se caută cu frenezie o stopare a „pandemiei”, o indentificare a minusculului duşman, o stopare a înmulţirii lui, a uciderii lui! Dar duşmanul nu e unul oarecare; e unul regesc, poartă coroană: Corona virus! Şi ce face acest ”domn”, care s-a înstăpânit în toată lumea? Atacă respiraţia omului individual şi a lumii ca întreg: paralizează, pietrifică, izolează. Regele întunericului se doreşte recunoscut, vrea supremaţie asupra omului, dominându-l prin frică: frica de moarte!

            Se foloseşte de această frică şi, în mod subtil, pas cu pas îl vrea legat, îl vrea subjugat pe om. Dacă ascultăm ceea ce spunea Bill Gates, cu 5 ani în urmă,  când prevedea o nouă pandemie, nu e greu să ne închipuim ceea ce va urma: monitorizare la nivel global, forţă de reacţie rapidă, vaccinare obligatorie, alimentaţie controlată... E o imagine convingătoare a morţii individualităţii şi a slăbirii puterii de decizie personală?

            E drept că omul se va mai zbate ceva timp, cât îl mai ţin puterile şi credinţa, dar în final va capitula istovit şi descurajat, căci puterile divine nu mai ajung la el, nu-l mai pot revigora. De ce? Suntem tot mai izolaţi de cosmos; fizic, palpabil. În centura van Allen, care avea sarcina de a primi radiaţiile diferitelor corpuri planetare (Soare, Luna, Marte, Jupiter, etc) şi de a le distribui fiinţelor de pe Terra, după nevoile fiecăreia, sunt în curs de instalare 20.000 de sateliţi, care ţes permanent o manta electro-magnetică, în jurul Pământului. (în prezent sunt 13.000)

            Arthur Robert Firstenberg, cercetător în domeniul radiaţiei electromagnetice şi a efectelor ei asupra sănătăţii, arată în cartea sa ”Curcubeul invizibil” legătura dintre pandemii şi etapele de electrificare a Terrei. În toamna lui 1917 s-au introdus undele radio în lume, iar în 1918 a izbucnit gripa spaniolă, introducerea radarelor în lume a avut loc în perioada celui de al doilea razboi mondial şi reacţia a venit în 1968 cu gripa Hong Kong-asiatică, iar în ultimii ani tehnologia a ajuns la generaţia a 5-a! Anul 2019  a pus problema introducerii tehnologiei 5G (primele probe în Wuhan!), iar primele ţări dornice de implementare au fost: USA, China, Coreea de Sud, Italia.

            Întreaga viaţă de pe Pământ e ameninţată şi deja se văd efectele: câmpuri tot mai puţin fertile, hrana tot mai slabă calitativ şi, în consecinţă fiinţe, (de la insecte până la om) tot mai firave şi expuse bolilor. Nu întâmplător Rudolf Steiner, adresându-se agricultorilor, îndemna să lase experimentele pentru mai târziu şi să începă imediat, pe scară largă împrăştierea, pe câmpuri, a preparatelor biodinamice, adăugând că evoluţia spirituală depinde de nutriţie.”Felul în care se face hrănirea, în zilele de azi (era în 1924!), nu mai dă oamenilor puterea de a mai ajuta spiritului să se manifeste în fizic. Puntea dintre gândire şi voinţă-acţiune nu mai poate fi construită. Plantele nutritive nu mai au forţele pe care ar trebui să le aibă şi să le dea oamenilor.”  

            Nu este locul aici să intrăm în amănunte cum se transformă forţele luminii exterioare în forţe interioare, legate de percepţiile senzoriale, de memoria şi gândirea omului, dar amintesc că dr.Steiner a făcut, tot atunci, un desen în care arăta cum forţe eterice ale luminii curg dinspre Cosmos, în Răsărit (atac direct asupra lor, chiar în locul unde ar trebui să intre în zona Terrei!), se răspândesc orizontal peste Europa şi intră în pământ în spaţiul vestic, în America, transformându-se în electricitate!

            Şi întrebat dacă introducerea agriculturii biodinamice ar fi suficientă pentru însănătoşirea omului, el a indicat către o plantă ce creşte în China!!, discorea batatas, care, doar ea, are capacitatea de a stoca eterul luminii în rădăcinile ei şi care ar trebui să fie aclimatizată în Vest. Cunoscută sub denumirea de Rădăcina luminii (Light root), este actualmente cultivată în fermele biodinamice şi aşteaptă tot mai mulţi oameni să o primească în grădinile lor, ajutând astfel Pământul să capete noi forţe ale vieţii.

            În 1917, R. Steiner spunea: ”Pe vremea când nu erau curenţi electrici, când aerul nu era invadat de influențe electrice, era ușor sa fii om. In acest sens, ca să rămânem oameni in zilele astea trebuie să dezvoltăm capacităţi spirituale mult mai puternice decât erau necesare acum un secol.”

            Între timp a mai trecut un secol şi acum, mai mult ca niciodată în istoria omenirii, fiecare dintre noi este chemat, în aceste vremuri de cumpănă pentru omenire, să facă efortul nu numai de a creşte lumina interioară, ci de a o naşte din el însuşi! Interes real pentru nevoile lumii (de la gâze la semenul nostru), iubire pentru ceea ce e de preţ pe Terra, voinţa noastră dedicată spiritului.

          Regele întunericului poate fi biruit! Moartea pe cruce şi Invierea lui Isus Christos ne-o promit, dar cer efortul fiinţei umane, cum se spune în Credo Comunității Creștinilor: „Pentru ca evoluţia lumii să-şi poată continua cursul, El se va uni cândva cu aceia pe care, prin comportamentul lor, îi poate smulge morţii materiei”.

            R. Steiner, în comentariile la Evanghelia după Ioan, arată cum: ceea ce dobândesc oamenii prin acţiunea lui Hristos, se reflectă în întregul spaţiu universal, pentru a forma acolo (cu mai multă sau cu mai puţină intensitate, după oameni) o forţă radiantă. Din această forţă se va construi în jurul Pământului o sferă care va deveni un soare. Din corpurile eterice vii, în atmosfera Pământului, se constituie un fel de sferă spirituală şi ea este reflectarea luminii lui Hristos în atmosfera pământească.

 

Verginia Petrovici

19 martie 2020

  

 


   

Nu te teme!”

Despre două situații excepționale ale sistemului imunitar uman

Bart Maris

            Când întâlnim ceva necunoscut sau străin, ceva care poate fi și amenințător, simțim de multe ori  groază sau frică. Sufletul devine larg treaz și se pregătește, repede, fie pentru a lupta, fie pentru a scăpa.

          Când noi ascultăm plin de încredere ce spune cineva apropiat, noi primim gâdurile sale, fără să ne speriem. Ne putem  chiar visa în poveștile celuilalt.

            La nivel fizic, ceea ce vine din exteriorul corpului sau ceea ce se schimbă în interiorul corpului, sunt percepute de sistemul imunitar propriu ca ceva cunoscut sau străin.Când este ceva străin, sistemul imunitar uman reacționează în apărare, uneori cu febră sau durere. Este ca o reacție de spaimă la care celulele imunitare devin active și încearcă să protejeze organismul față de o încălcare a graniței sale sau față de o determinare din exterior, de exemplu o bacterie sau virus.

          În Evanghelii, în relatarea Bunei Vestiri, când Maria tresare la vederea și la adresarea Arhanghelui Gabriel, el spune: ”Nu te teme , Maria!” După care o vestește că va naște un fiu.

          Este într-adevăr miraculos că un copil nenăscut poate crește sub inima unei femei. Acest embrion sau nenăscut copil este, în mai multe privințe, altceva decât mama însărcinată. Jumătate din genele copilului vine din partea tatălui, și, în același sens, sunt străine pentru ea. De ce nu se luptă sistemul ei imunitar?

          În perioda sarcinii este dată o excepție pentru sistemul imunitar. Suprafața de atingere între organismul matern și cel embrionar este un organ embrionar al acoperirii, un fel de veștmânt, din care se va dezvolta ulterior placenta.

         Ea este în mod eronat numit ”plăcinta mamei”(la germani), doar se dezvoltă din țesutul embrionar. Din cauza asta ar putea fi privit ca un organ embrionar ce nu aparține mamei. Starea imunologică de excepție este impulsionată de țesutul placentar timpuriu. Sistemul imunitar ”gravid” este capabil să primească acest impuls și să reacționeze corespunzător, el înțelege (de cele mai multe ori) mesajul și relaxează strategia de apărare sau afirmarea lui de sine. Dacă nu, vor apărea complicații acute sau cronice în sarcina sau în dezvoltarea embrionară. Dar într-un curs de evoluție normal și sănătos este numai o apărare imună mai redusă. Organismul însărcinat asigură, de asemenea, creșterea circulației sângelui și astfel o furnizare optimă de nutrienți necesari. În plus protejează și îngrijește foetusul, în creștere, timp de mai multe luni.

         El (organismul însărcinat) oferă un spațiu de viață sigură pentru nenăscut. Această remarcabilă constituție, excepțională, a femeii o numim de aceea ”de bună speranță” sau ”de așteptare bucuroasă”.

       Într-o cu totul alt fel de stare de constituție excepțională pare a fi organismul uman atunci când dezvoltă cancer. Chiar cancerul ”devine” din propriile celule ale organismului (de exemplu din peretele intestinal, din glanda mamară sau din plămâni) doar că aceastea s-au schimbat, atât genetic cât în comportmentul lor, și la suprafața (receptorii) celulei. Ele nu mai servesc bunăstarea întregului organism, ele nu-și mai coordonează propriile activități cu cele ale altor organe, ci devin autonome și sunt astfel pe cale de a anihila întregul.

           In acest caz, sistemul imunitar se observă ca fiind inactiv, fără interferență cu aceste fapte, nu recunoște transformarea, nici pericolul. Dimpotrivă, el furnizează acestui țesut, în creștere rapidă, distructiv, metastatic, alimentarea specială de sânge. Celulele tumorale sunt capabile să se protejeaze față de ochiul atent al sistemul imunitar, deghizându-se pentru a nu fi recunoscute și răpuse ca atare.

          Este aceasta într-adevăr o situație diferită decât la graviditate? O mare parte pare să fie similară. Este vorba de același mesaj: ”Nu te teme!”, care acceptă și servește în organism pe cel ce este jumătate străin.

            Doar de la cancer provine această cerință imperativă sau chiar manipulare a țesutului propriu, care se străduiește către autonomie, care este nediferențat, degenerat, devastator.

         Din contră, la sarcină este vorba de receptarea unui organism înalt diferențat, care se dezvoltă, înfășurat de un suflet uman, care există în stare germinală. Cancerul ne apare ca o imagine negativă, goală, opusă  sarcinii, care timp îndelung (uneori ani întregi) reușește să se facă neobservabil și invizibil și se protejează astfel de un atac al sistemului imunitar. Însărcinata poate fi sigură de însoțirea și bunavestire a Ingerului Gabriel. Dar cancerul ar putea fi privit cam ca un profet fals, care trebuie recunoscut și demascat. În loc de un gabrielic: ”Nu te teme!” este mai mult nevoie de un mihaelic-rafaelic: ”Recunoaște, sperie-te și apără-te!” 

           Această chemare apelează la vigilență, la protecția granițelor, doar astfel încât să nu permită o luptă distructivă, ci o sensibilizare vindecătoare a sistemului imunitar și astfel o consolidare a sănătății.

          În amândouă situațiile este vorba de o relație între înterior și exterior, legată de întrebarea cum sau unde se trece, efectiv, granița. Ce mai aparține încă interiorului, ce aparține deja exteriorului? Această graniță nu este ermetic închisă, ci este, uneori,  mai mult sau mai puțin permeabilă. Cum se poate proteja acest interior de impresiile negative din exterior și să permită totuși lucruri pozitive?

        Ce s-a arătat la nivel fizic cu exemplele legate de sarcină și cancer se întâmplă zilnic și pe plan sufletesc și spiritual. Când noi pătrundem în mod rodnic un flux de gândire, o idee a unui om, poate să fie așa că asta se realizează, cu adevărat, în sfera lui: ”nu te teme!”. Ideea se poate dezvolta apoi în noi mai departe și se poate dovedi rodnică pentru noi și pentru mediul nostru.

        Dar se pot strecura și dezvolta idei în noi, care par concludente și convingătoare, înainte ca noi să vedem originea și efectul lor distrugător, și înainte de a deveni conștienți. Un fals profet: ”Nu te teme! poate să reușească ca forma adevărată a ideii să nu fie recunoscută și combătută, înainte de a se extinde devastator în noi și în jurul nostru.

            Astfel suntem apelați pe trei niveluri -fizic, sufleteasc și spiritual- a fi vigilenți, cu un  auz potrivit, cu o percepție trează, cărui mesaj îi punem noi la dispoziție câmpul rodnic și spațiul protejat al interiorului nostru, pentru a prospera. 

            Rudolf Steiner spunea în anul 1923 în următoarele cuvinte: Noi oamenii prezentului/ Avem nevoie de auzul potrivit/ Pentru apelul de dimineața al spiritului. /Recunoașterea spiritului dorește,/ Vrea să deschidă sufletului/ Această adevărată auzire a apelului (spiritual)de dimineață.

Trad. Barbara Engelmayer

 

 

Reflecții parțiale despre maladii

Marie Pierrette Robert

Rețelele sociale și media difuzează în aceste săptămâni o mullțime de imagini și de opinii, presupuneri asupra bolii pandemice actuale.

Unii propun, de asemenea, imagini video şi reflecții despre starea actuală a planetei Terra: imaginii umanității infectate de virus se adaugă imagini ale pământului bolnav. Din cauza atrocităților omului..

Pandemia ne prezintă atunci greșeala, pedeapsa-ispășire obligatorie? O gândire morală lineară induce această idee. Este ceva adevăr în asta, într-o măsură, dar este acesta tot sensul lucrurilor?

În Biblie, numele omului originilor răsună cu forță, cu al său ”A” puternic: ADAM. Acest nume înseamnă ”Fiul Terrei pătruns de foc”, ”Ființă de pământ cu suflet de foc”, ”Omul Terrei”...

Pământul este în suferință, creatura cade și ea bolnavă de abuzul prin care omul a făcut ca aceasta să sufere inevitabil, și, mai devreme sau mai târziu, omul însuși intră în suferință şi cade bolnav. Nu e aici nici pedeapsa, nici răzbunarea cuiva.

Dar exista ceva ce să înțelegem: cum se face ca maladia sa fie maladie, cine intervine în această legatură dintre omul Terrei si Terra însăși? Virușii, bacilii, bacteriile? Se ştie că acestea sunt deja efecte ale actelor umane și sunt în ghearele entităților nefaste. Dar ”principiul însuși”, al bolii, unde este? care este el?

Perioada noastră de izolare ne invită să rămânem calmi și să ne luăm timp de a ne gândi, la fel de calmi, la lucruri noi. Unul din aceste lucruri este poate gândul pe care Rudolf Steiner l-a evocat într-o zi și care este acesta: maladiile sunt singurele mijloace, pe care le au Puterile universului, entitățile divine ale binelui, pentru a proteja omul de Adversar.

A proteja omul de forțele adverse, înseamnă a-i da mijlocul prin care să nu uite de legătura sa originară cu Terra: suferă ea, este ea bolnavă, asta îl privește atunci pe om până în carnea sa. Căci Adversarul nu are alt scop decât să-l facă pe om să uite comuniunea sa cu ființa Pământului, cu atât mai mult cu cât Christos, el însuși, a venit aici și s-a unit cu Terra pentru întreaga eternitate, într-un mod desăvârșit în Euharistie.

Boala este un instrument al Zeilor înșiși pentru a ne ocroti. Nu este aceasta ceva grandios?

Tot restul raționamentului linear rămâne adevărat: Pământul suferă, deci trebuie să suferim și să cadem grav bolnavi. Dar ce se întâmplă aici este mult mai mare și nu e nimic din toate acestea care să nu fie în mâinile Zeilor și acțiunea lor de protejare...

Traducere, Lidia Blidariu

 

 

 

 

 R E T R O S P E C T I V E

 

Sfintirea de preoţi, Stuttgart, februarie, 2020

Stuttgart, 14-16 februarie 2020. Am repetat celor cu care am vorbit despre evenimentul de la Stuttgart: ”M-am întors cu inima plină!” Da, așa simt și acum, la o lună de la Sfințirea preoților pentru  Comunitatea Creștinilor. E o bucurie a inimii, a gândirii, a faptei, care ”dă pe afară”, se revarsă în forțe noi de viață, se revarsă spre oameni. O stare de fericire calmă, care a avut un vârf de intensitate, emoțional, dar care nu se stinge, ci trece în realitatea fiecărei zile, ca tonus, ca o hrană proaspătă, sănătoasă.

Faptic, de la sfârșitul lui 2019, am pregătit participarea Comunității din România la Sfințirea de la Stuttgart. Intens au lucrat pentru rezervări, transport, cazări, Monica Culda, Dorin Iuga, Armgard Hasselmann. Deciziile au fost individuale, dar mișcarea a fost a întregii comunități, cu comunicare multă. Grupul de participanți din România, inițial de 15-16 persoane, s-a dublat în apropierea evenimentului. Cu prietenii din diaspora, grupul de români prezenți la Sfințirea preoților, în special, la hirotonirea lui Laurențiu Cîmpeanu, a depășit 40 de persoane .

 

Au fost patru zile intense, de primăvară binevoitoare, la Stuttgart, pe ”dealul antroposofiei ”, unde, într-un periplu de câteva sute de metri, privilegiat, întâlnești prima Școală Waldorf din lume, Institutul pedagogic Waldorf, Casa Rudolf Steiner, Școala de Euritmie, Seminarul de preoți și prima biserică a Comunității Creștinilor din Stuttgart. Și multe case, desigur, ale celor, care, în ultima sută de ani, s-au străduit pentru aplicațiile practice ale antroposofiei în lume.

Au fost 3 zile de Sfințiri și zece candidați. Sâmbătă, 15 februarie, la ora 9.30, s-a săvârșit slujba de hirotonire a lui Laurențiu Cîmpeanu, prietenul nostru din Sibiu, alături de un coleg japonez și altul neamț, în prezența a peste 120 de preoți din toată lumea și a aprox.400 de oameni. A oficiat dl. Vicke von Behr.

Laurențiu Cîmpeanu a fost însoțit în Actul de Sfințire, de-a lungul etapelor de consacrare de întreaga comunitate a preoților, dar asistat, și din sală, cu iubire și conștiență, de întreaga familie, rude, de prietenii din Comunitatea Creștinilor din România, Germania, Norvegia. Mulți am fost conștienți, de-a lungul timpului, și de etapele de studiu, de drumul lui Laurențiu, nu foarte ușor, spre preoție. Încărcătura spirituală și sufletească a fost deosebit de puternică pentru toți.    

Apoi am sărbătorit. Pe toți cei trei preoți ordinați în 15 februarie. S-au auzit urările publice în limba germană, limba și muzica japoneză, dar și limba și muzica românească.

Sărbătoarea noastră pentru Laurențiu Cîmpeanu a animat tot publicul. Am avut șansa să fie cu noi muzicieni extraordinari: Cristina Popa, Judith Dan, Carmen Vasile, Aaron și Mihai Dan, Alina Dragomirescu, Zoltan Andras. Unii din ei au oferit momente muzicale minunate, la pian, flaut, canto, sărbătoritului și întregii asistențe. Ei, împreună cu preotesele, ne-au mobilizat la un grup vocal cu piese românești. Mica reprezentație s-a încheiat cu dans, cu o Ciuleandră, în care s-a prins și noul preot român.  Ritmurile și strigăturile românești au fost însoțite de aplauze.

Am continuat, după amiază, cu o întâlnire la Seminarul Comunității Creștinilor, unde am fost însoțiți de preoții legați de colegiul pentru România: Marie-Pierrette Robert, Anca Burloi, Armgard Hasselmann, Monica Culda, noul lenker, Stephan Mayer și, desigur, noul preot, Laurențiu Cîmpeanu. În discuții s-au depănat impresii la cald, apoi, s-au prelucrat, succint, motivele din slujba de hirotonire a preoților. În atenție au stat și perspectivele Comunității din România. Preoții noștri au oferit colegilor, în toate întâlnirile și prilejurile din zilele de la Stuttgart, proaspăta broșură a comunității, în limba germană (2018-2019), destinată  comunităților din străinătate, în scopul strângerii de fonduri.

Ziua Sfințirii noului preot român s-a încheiat într-o mai mare intimitate a grupului de români cu Laurențiu și familia sa, în sala de mese a Seminarului de preoți. A fost prilejul pentru alte felicitări, daruri și dedicații muzicale. Dar și pentru a povesti, în doi, în trei, mai mulți, despre viețile noastre și destinul comunității.

O parte din grupul de români, 15 -16 persoane, am rămas în Stuttgart și luni,17 februarie. Am fost la Actul de Sfințire a Omului de la Seminarul de preoți. Privilegiul sorții a făcut să trăim, alături de familia Cîmpeanu, cu emoție și recunoștință, prima slujbă celebrată de Laurențiu Cîmpeanu ca preot.

 

Început bun, forță a inimii treze, curaj nobil, în calea preoției, Laurențiu!

In plină criză, pandemie, izolare, perioadă de mari Patimi mondiale, sufletele se încălzesc încă la focul și de importanța evenimentului măreț la care am fost martori în februarie 2020, la Stuttgart.

Lidia Blidariu

 

 

 

Impresii ale participanților

 

Calitatea de martor

Cea mai adâncă impresie mi-a lăsat-o în suflet, la Stuttgart, însuși Actul de Sfințire a preoților. Am avut norocul să stau în timpul slujbei  în "loja" - mi-a fost dăruit un loc aproape de rândurile de preoți de către soția unui preot german - și am putut astfel să mă adâncesc cu ușurință în ceea ce s-a înfăptuit la altar. Am ieșit de la slujbă cu certitudinea, că tocmai am fost "martoră" sau mai bine zis participantă la un eveniment esențial din viața lui Laurentiu Cîmpeanu(vechi prieten de la Sibiu), din destinul Comunității Creștinilor din România și din cel al Comunității Creștinilor din lume.

Alt aspect al sărbătorii Sfințirii preoților, important pentru mine, a fost cel social. Ce bucurie să reintâlnesc după foarte mulți ani (în jur de 18!) oameni aparținători de Comunitatea Creștinilor din România!

Apoi , și surpriza pentru mine să văd atâtea "fețe noi" în mijlocul românilor veniți la Stuttgart!

In zilele acelea mi-am luat ragaz să mă gândesc cu recunostință la aceia, care, legați de Comunitatea din România fiind, însoțeau evenimentul din februarie de dincolo de prag.

Ioana Stănuțiu, Freiburg

 

RECUNOȘTINȚĂ

 

               Cu recunoștință mă gândesc la ceea ce am trăit la evenimentul Sfințirii  preoților de la Stuttgart. Sunt recunoscătoare că a fost posibil să ajung și recunoscătoare tuturor celor care au muncit pentru ca noi să ne bucurăm, pe deplin, de fiecare  moment.

             Totul a fost demn, simplu și plin de conținuturi cu sens. Nimic din ceea ce s-a relevat sufletelor noastre nu a fost prea mult sau prea puțin: liniștea dinaintea intrării preoților, muzica, Actul de Sfințire a Omului, în sine, înserat cu momentele de investire a noilor preoți, au venit ca”unelte” de întărire sufletească. A fost un schimb firesc: a da din propria substanță și a primi forțe noi.

             Și nu în ultimul rând, rămâne bucuria de a fi cu preoții noștri, a întâlnirii unii cu alții, cea de a-l felicita pe Laurențiu Cîmpeanu, de a revedea vechi prieteni și cunoștințe. De a reîntâlni dragi preotese, care au slujit comunitatea noastră, Claudia Stockmann și Anca Burloi, precum și de a-l cunoaște pe noul nostru Lenker, domnul Mayer.

Cu adâncă recunoștință, Diana Stoica, Clu

 Sărbătoare românească la Stuttgart

          "Cu fiecare pas nou eu devin un OM NOU, cu o conștientă nouă, care trăieşte într-un spaţiu nou şi într-un nou timp". Acest gând extras din articolul noului preot român hirotonit, în februarie, la Christengemeindschaft Mitte din Stuttgart -Laurentiu Cîmpeanu - sintetizează însăşi expresia şi esenta prezenței grupului de români la marea, impresionanta sărbătoare din inima Stuttgartului: a fi martori, a saluta cu emotie copleşitoare metamorfozarea, devenirea, primirea harului preotesc a vechiului nostru prieten.

          De la momentul, înalt spiritual, din faţa altarului -asistat şi recunoscut cu o forţă cutremurătoare de comunitatea preoţească de pe toate meridianele, la bucuria şi intensitatea sufletească din cadrul festivităţii artistice- o hora de vervă şi exuberanţă românească. De la întâlnirea grupului cu preoții români, până la plăcuta, relaxanta întâlnire la bucătăria Seminarului de preoți, unde biciuiți de emoţii şi impresii copleşitoare,  am regăsit liniştea şi destinderea în simpla bucurie a întâlnirii cordiale la masa de seară - această plenară experienţă ne-a hrănit spiritul, sufletul şi trupul. A fost o nouă oră astrală a Comunităţii Creştinilor din România –hirotonirea- împlinire a unui nou preot român: e o speranţă pentru România şi un dar nou pentru comunitatea mondială.

Cristina Popa van Grootel, Göppingen

 

 

IMPRII

 

       

 UN CERC DE LUMINĂ

 

Participarea la hirotonirea lui Laurențiu Cîmpeanu a fost pentru mine o onoare, ce mi s-a făcut, aici, pe Pământ, cât mai ales în Lumea Spirituală! Am trăit o mare bucurie, încă de când mi-am făcut rezervarea la avion!

Ajunsă în Stuttgart, în imensa sală a bisericii Comunității, am fost impresionată, încă din primul moment, de lumea, care deja își ocupase locul și de numărul mare de scaune goale … plasate imediat în fața altarului, minunat pictat. Abia după începerea Actului de Sfințire aveam să înțeleg măreția evenimentului, când cei 120 de preoți, din toată lumea, au intrat, ca un șuvoi alb de lumină, menită a susține hirotonirea celor trei preoți. Unul din ei era Laurențiu Câmpeanu!

În liniștea nepământeană ce se așternuse, acordurile muzicii special compuse au creat o atmosferă de puritate, pace și armonie în care Hirotonirea putea fi înfăptuită prin cuvintele slujbei și gesturile preotului oficiant. Vibrațiile lor spirituale le puteam simți din plin în suflet. Când Laurențiu Cîmpeanu a fost, prin toate etapele de Sfințire, învestit cu misiunea sfântă de preot, am simțit cum Ceva, venit de Sus, se pogoară pe umerii săi și-l învăluie ca o ”mantie-scut”, protectoare. 

Cei hirotoniți stăteau înconjurați de preoți, ca într‑un Cerc de Lumină. Ce imagine! Emoția a crescut și mai mult. După ce Actul de Sfințire s‑a încheiat și ultimul preot a ieșit în pas egal din sală, liniștea densă s‑a așternut iar. Sufletele noastre au rămas vii și recunoscătoare pentru cele trăite.

 De pe peretele altarului ne privea Christosul cel Viu, Înviat prin noi, toți!

Acum, în contextul actual, îmi explic și mai mult toate cele resimțite...

Adriana Petrescu, aprilie 202

 

 

POVESTE DE PAŞTI

Luna de Paşti

Într-o seară luna se simţi foarte slăbită, simţi că nu mai poate să lumineze. „Ce o să se întâmple cu mine?” se gândi. „Aş avea nevoie de foarte multă putere, ca să pot străluci foarte frumos în noaptea de Paşti. N-am altceva de făcut, decât să cer de mâncare de la cineva, ca să mai prind putere. Altfel, n-am să pot lumina cerul nopţii!” gândi ea.

Începuse să se întunece. Luna privi cu atenţie în jos şi văzu o luminiţă. Coborî în locul acela şi bătu la uşă. Un iepuraş îi deschise uşa.

– Bună seara! spuse luna. Te rog, iepuraşule, dă-mi ceva de mâncare, pentru că sunt foarte slăbită, îl rugă ea pe iepuraş.

– Ce păcat că n-ai venit un pic mai devreme, răspunse iepuraşul. Chiar acum mi-am terminat cina. Îmi pare tare rău pentru tine... Dar, uite, aproape de locul acesta locuieşte fratele meu mijlociu. Du-te la el, poate că te va putea ajuta.

Luna, sărmana, se duse să-l caute pe celălalt iepuraş. Găsindu-i căsuţa, bătu la uşă şi îl rugă:

– Dragă iepuraşule, te rog, dă-mi ceva de mâncare, căci nu mai am putere nici cât să mai urc înapoi la stele!

– Am să-ţi dau cu plăcere, doar că eu de-abia acum m-am apucat să pregătesc cina şi va trebui să aştepţi până ce va fi gata.

– Oh, dar eu nu mai am timp să aştept, oftă luna. Trebuia deja de mult să fiu sus pe cer!

– Atunci, du-te la frăţiorul meu cel mic! Poate are el mâncarea gata. Stă foarte aproape.

Porni din nou luna, dar abia avea putere să se târâie până la uşa iepuraşului cel mic.

Cu ultimele puteri ciocăni şi povesti de ce a venit. Iepuraşul o pofti imediat înăuntru şi îi spuse:

– Chiar acum îţi aduc mâncarea! spuse iepuraşul şi, hop! sări în cuptor, ca să aibă luna ce să mănânce.

În semn de recunoştinţă, luna îl luă pe iepuraş cu ea sus în cer, iar de atunci, când e Paştele şi e lună plină, se poate vedea iepuraşul de pe lună.

 

 

 

VEŞTI DIN COMUNITATE

INFOBRIEF FEBRUARIE-MARTIE 2020

De la începutul anului, în ambele capele, București și Cluj, s-a slujit, până în data de 18 martie, când s-a declarat starea de urgenţă, la nivelul întregii ţări. În această situaţie dificilă, Actele cultice au avut loc şi pe parcursul săptămânii, însă fără participarea comunității.

La Comunitatea Creștinilor în Cluj, în 26 ianuarie, a fost Duminica familiei. După Actul duminical pentru copii, în cadrul proiectului: ”Întâlnire cu un om deosebit”, au avut ca invitat pe scriitorul Mircea Muthu. S-a continuat, totodată, cursul de modelaj cu doamna Maja Wagner- artist și terapeut din Bonn, în 8-9 februarie. Tema: Formele planetare și influența lor regeneratoare.

La Comunitatea Creștinilor în București, sâmbătă, 1 februarie, după Actul de Sfințire a Omului au urmat cor cu Zoltan Andras şi Studiul Evangheliei, iar duminică, 9 februarie s-a celebrat şi Actul duminical pentru copii, urmat de Ora de religie.

Evenimentul Sfințirii de preoți în Comunitatea Creștinilor, Stuttgart, 14-16 februarie a fost şi pentru români o sărbătoare deosebită: hirotonirea lui Laurențiu Cîmpeanu.

Începând din 20 februarie, dna. Armgard Hasselmann a făcut o nouă vizită la grupul Comunității Creștinilor din Brașov, iar pe 22 februarie, a avut loc a treia întâlnire cu tinerii confirmanzi. Pe 23 februarie, la capela din București, după Actul de Sfințire a Omului, a urmat conferința “Preoția veche și cea nouă - omul se află într-un curent de devenire”, prezentată dna A. Hasselmann.

În Comunitatea Creștinilor în Cluj, pe 23 februarie, o nouă Duminică a familiei şi ”Întâlnire cu un om deosebit” - Doamna Constanza Kaliks, conducătoarea Secțiunii de tineret și membră a Consiliului Director al Societății Antroposofice Generale de la Goetheanum, eveniment organizat în colaborare cu SAR-Cluj. Totodată a fost inaugurat Centrul de Cultură Curativă al Comunităţii Creștinilor, careva susţine proiectele care promovează ideea însănătoșirii omului și societăţii.

În București, sâmbătă, 29 februarie, după Actul de Sfințire a avut loc Intâlnirea colaboratorilor, ecouri de la Sfințirea preoților, Stuttgart. Aceeaşi activitate a avut loc şi la Cluj, duminică, 1 martie.

Duminică, 8 martie, la Comunitatea Creștinilor în București, după Actul de Sfințire a Omului şi Actul duminical pentru copii, a avut loc Ora de religie pentru copii.

Comunitatea Creștinilor în Cluj, duminică, 15 martie, a celebrat Actul de Sfințire a Omului, urmat de conferinţa: Semnificația substanțelor și a veștmintelor cultice, susţinută de M. Culda

La Comunitatea Creștinilor în București, sâmbătă 14 martie, a avut loc Intâlnirea cu confirmanzii, iar pe 15 martie, Actul de Sfintire a Omului a fost urmat de Actul duminical pentru copii cu predică şi Studiul Evangheliei lui Matei.Verginia Petrovici

 

 

Proiect: ”UN LEU PENTRU PREOTUL MEU

Mulți dintre dumneavoastră  au fost martori la hirotonirea ca preot a lui Laurențiu Cîmpeanu, din 15 februarie 2020 de la StuttgartDe mai mulți ani,  gândurile noastre bune s-au îndreptat spre el pentru a-l sprijini, moral, în toată "perioada de așteptare", pentru a persevera și a nu pierde din vedere calea către preoție. Cu siguranță nu a fost o cale ușoară pentru el și pentru familia lui. Acum, el este sfințit ca preot al Comunității Creștinilor și intră pe o nouă cale de devenire.

Și noi?  Cei care suntem în țară sau în diferite locuri din lume, care suntem legați în gânduri cu devenirea  Comunității Creștinilor din România? Ce facem noi pentru a face posibil ca încă un preot să lucreze aici, în țară?

A apărut o idee! Cum vi se pare, dacă toată lumea, dacă, realmente, fiecare, care este legat în felul său de Comunitatea Creștinilor din România, fie că trăiește în țară, fie în altă parte a lumii, decide …să economisească un LEU pe ZI!

Acest lucru pe o perioadă, să spunem, de doi ani, poate crea o bază financiară, un suport de trai pentru un preot, posibil cu familie, care va fi trimis nou în România.

La ora actuală, 61 de persoane din țară s-au angajat financiar, dau contribuții lunare/ anuale, pentru a face posibilă dezvoltarea Comunității și asigură traiul celor doi preoți de la București și Cluj, încă cu sprijinul Fundației internaționale de la Berlin, Germania (care se străduiește financiar și lucrează pentru răspândirea Comunității Creștinilor în întreaga lume.)

Să facem acum un calcul! 61 persoane x 365 lei/an = 25.500 lei într-un an, 25.500 x 2 = 51.100 lei în doi ani

Aceștia sunt 10.757 euro, care se pot strânge în plus față de contribuții, dacă fiecare se entuziasmează pentru această idee. Putem să fim mai mulți chiar decât cei 61 de contribuabili, 70, mai mulți! Nimeni nu ar suferi din cauza a 30 sau 31 de lei pe lună, pe care i-ar vira în contul Comunității în acest scop util: 

RO34 BTRLRONCRT0091144804 - BANCA TRANSILVANIA, CLUJ NAPOCA, cu menţiunea ”fond preot”. 

Dar apoi, încet și sigur, această sumă considerabilă crește, devine un  fundament,  pe care se poate construi în continuare.

UN LEU PENTRU PREOTUL MEUCum vă sună? V-ați entuziasmat? Atunci să transpunem această idee în faptă! 

 

Sper din toată inima că o să avem o experiență bună cu acest proiect!  

Creăm astfel un viitor comun! 

  

 

 

 Cu salutări cordiale, Armgard Hasselm

VESTI INTERNATIONALE PERSPECTIVE

 

     ”Realize truth 

International Youth Festival of the Christian Community,

20 – 24 Mai , Darmstadt,https://iyfestival.org/registration/

 

 

                    INVITAȚIE 

 

Fondarea Comunității Creștinilor în Lituania! Vilnius, 16-18 octombrie 2020

            In Lituania, Actul de Sfințire a Omului a fost celebrat pentru prima dată în 2001. Preoții mulți care au vizitat țara au ajutat comunitatea ca să crească. Din 2017 sacramentele pot fi auzite și în limba lituaniană și din septembrie 2017, în Vilnius lucrează prima preoteasă lituaniancă – dna Rasa Kabalaite.

            Acum ne pregătim pentru marea sărbătoare a nașterii și a Fondării Comunității Creștinilor în Lituania.

            Vă invităm cu mult drag pe toți - dragi prieteni din toată lumea!

            Atunci când se naște un copil îi spunem ”bun venit” pe pământ. La botez se întâlnesc  oamenii,  care sunt gata să îl poarte pe acel copil, să îi însoțească devenirea.

            La sărbătoarea din octombrie vă invităm, dragi prieteni, ca să fiți martori ai acestei nașteri, să participați la sărbatoare și astfel să dăm expresie dorinței noastre comune de a însoți comunitatea din Vilnius și de a o susține.

            Ne bucurăm să vă avem ca oaspeți în Vilnius,

Gisela Thriemer, Lenker regional, trad. Monica Culda

 

 

Simpozionul Național de Inălţare, Cluj, 22-24 mai

Vă invităm la Cluj-Napoca, la  al treilea Simpozion Național de Inălţare al Comunității Creștinilor. Va fi un eveniment complex, cu mai multe conferinţe, ateliere creative şi un concert.Simpozionul se înscrie în cei 30 de ani de viață ritmică a Comunităţii Creştinilor în România. Scopul nostrueste de a înlesni, prin conferințele docenților invitaţi, prin dialog, conştientizarea experienței creștine de „Inălțare la cer”.

 

Vineri, 22 mai                                                                                                                                                                                     

17.00  Deschiderea simpozionului – prezentări, muzică                                                                                                           

17.15 -18.30 Conferință: „Cine sunt eu? De la autoportret la selfie”, DieterHornemann, Germania                                                                                                                                                                                                                                                 

19.30 - 20.15  Abordarea temei în plenum:  „Înălțarea  la cer”                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                         

20.15- 20.30  Încheierea cultică a zilei                                                                                                                

20.45 -21.30 Din dansurile popoarelor                                                                                                      

Sâmbătă, 23 mai                                                                                                                                                                                        

9.00 Actul de Sfințire a Omului                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                               

10. 30 Cântăm împreună cu Judith Dan                                                                                                                                                                            

10.45-11.45  Conferința: „Înălțarea Cuvântului”. Prezintă Monica Culda, Cluj                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                          

12.00 Aprofundarea Evangheliei: Faptele apostolilor,cu Doina Stoicănescu,Bucureşti                                                                                                                                                                                                             

15.00 -16.00  Atelier muzical cu Carmen Vasile   / Euritmie                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                        

16.15 Conferința: „ Legătura interioară dintre Paşte, Înălțarea la Cer şi Rusalii”,  prezintă Vlad Popa, Bucureşti                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                            

18.30  Muzica. Aprofundarea conferințelor în plenum                                                                                                                                               

19.45 Încheiere cultică a zilei

20.00 Concert „Amor Sanctus” -  solistă Carmen Vasile

 

Duminică, 24 mai                                                                                                                                                                                           

9.00Actul de Sfințire a omului,  Ioan 16:22-33                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   

10.30 Muzică cu Judith Dan                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   

11.00-12.30  Aprofundare în plenum. Retrospectivăşi perspectivă

Locul desfășurării:  Cluj, B-dul 21 decembrie 1989 nr. 36/5                                                    Cazare: La Grădinița Waldorf, str. Anatole France

Masa de prânzîn oraș, cina în comunitate                                                                                   Info:  Monica Culda   tel: 0753701986

Costuri: Contribuții benevole –70 lei, orientativ                   

*Simpozionul se va desfășura în condițiile în care starea de urgență în România va fi ridicată.


 

 

 

INVITAȚIE la Tabăra de vară

Belis, 30 iulie-9 august, 2020


Dragi prieteni, vă invităm la Beliș!   
 Din 30 iulie pănă în9 august - va avea loc Tabăra de vară. Copii, tineri și adulți vom petrece, împreună, zece zile pline de experiențe bogate! 
Încă de anul trecut ne-am propus să alocăm mai mult timp aspectelor concrete ale vieţii. Aşa că şi în anul acesta vom îngriji pământul, tabăra, pădurea, izvorul, cabanele. Vom da mai multă atenţie şi bucătăriei. Cei doritori vor putea lua parte la un un curs de gătit oferit de o grupă de prieteni din Olanda.
Între7-15 august -alături de Rita şi Wolfram Probst – lucrări de reparații /întreţinere a taberei.
Tema cursului de dimineată: ”Cele 12 pietre preţioase ale Apocalipsei şi sufletul omenesc”
Partea artistică va fi bogată, ca de obicei.  În grupele de lucru vom face muzică, euritmie,  teatru. Vom avea şi un curs de mişcare Bothmer – jonglerie – acrobatică, lucru cu lemnul.  
 După masă va fi loc pentru: Studiul Evangheliei împreună cu preoții, dar și pentru momente de reculegere în liniștea naturii. Seara vrem să dăm un loc discuțiilor bazate pe întrebările participanților.
Programul va fi așa făcut încât să fie loc și pentru inițiative personale. Cine are o temă preferată, cu cântec, o idee – e invitat să o împărtășescă și celorlalți!
Toți cei care se bucură să meșterească, să repare, să gătească sunt așteptați cu drag. Vom avea timp suficient și pentru mers la cascadă sau pentru cules afine. Cine are puterea de a se implica în organizarea taberei, e chemat. Ne bucurăm!
O veste bună! Prețurile vor ramâne aproximativ aceleaşi. De exemplu, masa/ zi – ne va costa 40 de lei. Detalii, în curând!
Așadar, pe la vară, cu voie bună, în Belis! In numele organizatorilor,
Monica Culda și Armgard Hasselmann
Cazarea: în  tabără, în cabane de lemn cu priciuri și la săteni: Familiile Todea Lucian (la tanti Florica) și Todea Aurel/Angela. 
                                                                                                  
*Avand în vedere că la tanti Florica cabana de jos a fost mistuită de foc vă propunem și posibilităţi noi de cazare în pensiuni familiale, nu departe de tabără(20 de min. de mers pe jos și 5 min cu auto). Putem închiria și o casă/pensiune întreagă și prețul poate fi mai bun.
 
*Telefoane utile:La Aneta - 0764 504 337.La Marinela - 0774 083 680.
La Liviu -0744 771 249.La Hanul de vis- 0747 082 653


 

 

PERICOPE


   Săptămâna Mare, 5-12 aprilie

5.04 -Duminica Floriilor - Ev: Intrarea în Ierusalim, Matei 21:1-9  sau  Luca 19:12-40

6.04 -Lunea Mare – Evanghelia: Blestemarea smochinului,  Marcu 11:12-25 Izgonirea vânzătorilor din templu,  Matei 21:10-17

7.04 -Marțea Mare – Evanghelia: Isus mustră pe farisei, Matei 23 Dărâmarea templului, Matei 24 ( Mica Apocalipsă)

8.06 -Miercurea Mare – Evanghelia: Maria Magdalena unge capul lui Christos, Matei 26:6-13 .Trădarea lui Iuda: Matei 26:14-16

9.04 - Joia Mare – Evanghelia: Cina cea de Taină, Matei 26:17-29, Ghetsimani, prinderea lui Isus, Isus înaintea Sinedriului, lepădarea lui Petru 26:36-75                                                        

10.04 Vinerea Mare – Evanghelia: Hotărârea lui Pilat, batjocurile, Răstignirea, întunericul, catapeteasma se rupe, înmormântarea,  Matei 27:11-61 (sau Ioan 19)

11.04  Sâmbăta Mare – Evanghelia: Pecetluirea mormântului, Matei 27:62-66   În împărăția morții.                               

12.04  Duminica Invierii  - Evanghelia Învierii:  Iată, mormântul este gol! Marcu 16

 

 

Paști, 12 aprilie-20 mai 

12. 04  Duminica Invierii Marcu 16,1-18

13. 04   A doua zi de Paste Marcu 16,1-18

19. 04  Ioan 20,10-29

26. 04  Ioan 10,1-21

  3. 05  Ioan 15,1-27

10. 05  Ioan 16,1-33

17. 05 Ioan 14,1-31

 

Înălțarea, 21- 30 mai

21. 05 Ioan 16,24-33

24. 05 Ioan 16,24-33

Rusaliile, 31 mai-2 iunie

31.05  Ioan 14,23-31

1. 06   Ioan 14,23-31

2. 06 Ioan 14,23-31

 

Perioada intermediară, 3- 23 iunie

3.06    Ioan 3,1-21

7. 06 Ioan 3,1-21

14. 06   Ioan 4,1-26

21. 06  Ioan 17

  

 

 

 


URARE DE PASTE

 

 

Când lumea se clatină din temelii, ştim că noul stă să se nască. 

Fie ca lumina pascală să ne umple de speranţă, curaj şi puterea de a ne găsi noua formă, mai bună şi mai frumoasă personală şi comunitară!

 

Christos a Înviat!

 

 

 

 

 

 

 

INFO

http://www.comunitateacrestinilor.ro/

https://www.facebook.com/pages/Comunitatea-Creştinilor/597762496949151

Centre ale Comunităţii Creştinilor în România

Bucureşti:Str. Astronomului nr. 5 sect 1

Doina Stoicănescu, telefon: 0727608693 e.mail:doinastoicanescu@yahoo.com 

Zoltan Andras, tel. 0723296306, e.mail:zoltanandras@dnt.ro

Cluj-Napoca: Bulevardul. 21 decembrie 1989 nr 36, ap 5

RodicaOancea, tel.0264554732, Diana Stoica: diana.stoica@yahoo.com

 

Alte persoane de contact

Nora Tigăreanu, Cluj, tel.0741076471, email: noratig@yahoo.com

Lidia Blidariu, Bacău,  tel. 0753143203, email: lidia.blidariu@yahoo.com

Verginia Petrovici, Iaşi, tel 0748140974 email:  vpetrovici2002@yahoo.com

Laurenţiu Cîmpeanu: laurentiucimpeanu@yahoo.com