Scrisoare Sfântul Mihail 2011

 

         

Continut

Mihael, strălucitoare este faţa ta…...

1

IN MEMORIAM  TACO BAY..

2

Taco Bay - Fiu al toamnei, fiu al faptei

2

La moartea lui Taco Bay.

3

Comunitatea Creştinilor mondială - Întemeierea.

3

FRATERNITATE TRĂITĂ..

5

TAINA TRINITĂŢII.

5

Univers Rudolf Steiner

7

POVESTE..

7

Fetiţa cu lămpaşul

7

Vesti din comunitate.

8

ALTE  VEŞTI.

10

Veşti din comunitatea largă.

10

PERSPECTIVE..

10

PERICOPE..

11

Urare de Mihael

11

 

 

 

Redacţia:

Anca Burloi, Lidia Blidariu, Monica Culda, Verginia Petrovici

 

 

 

Mihael, strălucitoare este faţa ta…

 

          Când vine toamna, toamna exterioară în natură şi toamna interioară (cea pe care o resimţim în sufletul nostru) acest cântec vechi de celebrare a lui Mihael  ne vorbeşte despre un soare particular:

 

“Mihael, strălucitoare este faţa ta,

Care din a Soarelui lumină întreită radiază!

Dinspre cetele tale cereşti

Imnul răsună:

Sfânt este Tatăl !

Sfânt e Cuvântul !

Sfânt este Duhul !

Prin puterea sa,

Prin iubirea sa,

Prin harul sau.

Mihael, strălucitoare este faţa ta,

Care din a Soarelui lumină întreită radiază!”

 

            Mihael este pătruns de Fiinţa solară divină în a sa Trinitate sacră. Această realitate face din el fie un mesager, fie un actor, fie un servitor având în inima sa devenirea umanităţii şi a întregii Creaţii, în serviciul lui Christos, ca şi păzitor al  omenirii. In imagine (vezi următoarele pag.) Mihael ne apare ca o fiinţă cu o statură şi o verticalitate puternică, solidă. Privirea sa poate părea severă şi o simţim pătrunzând, gravă. Descifrăm aici un apel. Obiectul apelului său e vizibil dacă vedem activitatea care-i este proprie: el ţine balanţa, el cântăreşte sufletele. Apelul său ar putea fi, cu cuvintele oamenilor, exprimat astfel: “Omule, în tot ceea ce faci gândeste şi resimte, tu câştigi doar în realitatea existenţială acolo unde tinzi la inconsistenţă. Aceasta este aprecierea realităţii spirituale. Este justiţia şi justeţea balanţei. Veghează să ai “greutate” şi să aduci demnitatea ta spirituală la construcţia lumii viitoare!”.

            Micul personaj din dreapta jos a imaginii noastre reprezintă Umanul căruia acest apel i se adresează. Această imagine deţine şi un al doilea mesaj încă: gravitatea şi forţa staturii lui Mihael, acestea au raţiunea lor de a fi din însăşi apropierea Celui in faţa căruia el stă. Uşoara înclinare a feţei lui Christos, dulceaţa privirii sale, aproape fragilitatea fiinţei sale, pare că Mihael le stă în faţă, protejându-le într-un fel, într-o lume în care el ştie că o fiinţă cu o mare putere, Prinţul tenebrelor, nu se va opri până ce Christos nu  va fi batjocorit, flagelat, până ce numele Său, şi chiar existenţa Sa nu vor fi renegate.

            Trăim într-o epocă în care este normal să vorbeşti despre Buddha, despre Zarathustra, de zeii celtici, de druizi, de Allah... Cât priveşte numele lui Iisus, a lui Iisus Christos este pentru mulţi insuportabil, de  nesusţinut.

            Dar cum se poate spune că Christos este vulnerabil, fragil ? «Nu mă atinge!» spune el Mariei Magdalena. Dar lui Toma îi spune “Pune degetul tău în coasta mea!” Iar discipolilor le spune: ...”voi mă veţi lăsa singur”, şi El adaugă: ”dar eu nu sunt singur căci Tatăl este cu mine.”

            Forţa atotputernică a lui Christos şi  “fragilitatea” sa nu se contrazic. Sunt expresia uneia şi aceleiaşi fiinţe. Atotputernicul Tată este aici în fiecare clipă şi se leagă jertfei de Iubire a fiinţei sale.

            Prin Puterea creatoare a Celui Înviat, care lucrează cu şi prinTatăl, prin Iubirea Sa care se dăruie la altar, prin forţa Sa activă în destinele unde Graţia vrea să fecundeze viaţa umană, Christosul  Isus  este în mişcare în fiecare clipă în profunzimea sufletului şi în univers.

            Harul său, graţia sa este răspunsul la activitatea noastră conştientă, la lupta noastră interioară ca să avem “greutate” în faţa lumii divine. Această greutate este facută de asemenea din rătăcirile noastre, pe care noi Îl rugăm să le transforme în humus fecund pentru actele viitoare. A învăţa sa gândeşti divinul, a da viaţă acestuia în inima ta, a primi forţa de metamorfoză în profunzimi, a ne pune în serviciul divinului, aceasta este Legea nouă a Spiritului.

            Când această lege devine legea noastră interioară, aleasă şi voită liber, atunci presimţim ceea ce este fiinţa în stare de “graţie”. Mihael este cel care ne fortifică în conştienţa noastră, în inima noastră, în voinţa noastră, pe drumul maturizării spirituale.

 

                               “De Putere, de Iubire, de Graţie,

                                Michael, strălucitoare este faţa ta...!”

 

            Astfel  timpul Sărbătorii de Mihaeli devine un răsărit de soare interior, un ecou al  evenimentului răsăritului de soare al Înviatului la Paşte.

            Tatăl, Cuvântul şi Spiritul  îşi ţes fiinţa lor sacră.

                                                                 Marie – Pierrette Robert

                                                                                                                    Traducere Lidia Blidariu

Dragi prieteni ai Comunităţii Creştinilor din România,

După un an bogat în muncă şi întâlniri iată că am ajuns la timpul Sfântului Mihael .

Fie ca această perioada să vă  aducă forţă, curaj şi lumină în inimi.

                                                                Cu gânduri calde,

 Marie- Pierrette Robert

 

image002

Inapoi

 

IN MEMORIAM  TACO BAY

                                
   
                                         

       

               

                                           22 septembrie 1933 – 5 august 2011   

 

 

Taco Bay - Fiu al toamnei, fiu al faptei

 

            Cine a fost odată în Beatenberg (Berna, Elveţia), nu va mai uita vreodată locul acela. E un sătuc la 1250 m înălţime, cu o natură puternică, faţă în faţă cu cei mai înalţi, veşnic înzăpeziţi munţi ai Elveţiei - un adevărat Olimp al zeilor. Un loc în care sunt acum mai multe centre de meditaţie – de cele mai diferite orientări - decât familii de băştinaşi.

            Sfântul protector al locului este Beatus. După legendă, un calugăr misionar din Irlanda care poposind pe meleagurile acelea a avut de luptat cu un balaur şi l-a învins. Chilia pe care şi-a făcut-o în peştera balaurului şi în care şi-a petrecut tot restul vieţii a devenit loc de pelerinaj.

            In acel sătuc elevetian, Beatenberg, s-a născut la 22 septembrie* al şaptelea copil al familiei Bay. Asteptat cu mare nerăbdare, i s-au pus în leagăn-îngemănate cu numele de botez- cele mai înalte idealuri: l-au numit Taco Marianus Christian Bay.

            Anul 1933, an de mare cotitură în istoria Europei, a marcat puternic şi viaţa familiei Bay.

Tatăl architect, care a lucrat cot la cot cu Rudolf  Steiner la construirea primului Goetheanum

şi a mai multor case din Dornach, a fost obligat, în calitate de ofiter să conducă mai multe lagăre de refugiaţi din diferite oraşe. Famila a trebuit să îl urmeze şi aşa se face că Taco Bay a frecventat 12 şcoli în 5 limbi de predare.

            După război situaţia s-a liniştit puţin. Familia s-a mutat în Marea Britanie. Aici a ieşit la iveală deosebita lui forţă de organizare şi constructivă. Aceste calităţi îngemănate sufletului său cald şi deschis nevoilor altora l-au îndreptat către pedagogiile curative.

            Devine pofesor şi pedagog curativ. Duminica cânta la Actul de Sfinţire a Omului împreună cu soţia sa, Ita – până când, într-o zi din perioada Crăciunul a înţeles clar că trebuie să devină preot. Avea vreo 27 de ani. Nu aşteptă mult, totul se desfăşură repede: înscrierea la seminar, timpul de studiu (pe vremea aceea mult mai scurt decât astăzi). Ajuns la ziua hirotonisirii observă că nu are pantofi negri. Rudolf  Frieling, conducătorul superior din vremea aceea, se descălţă oferindu-i proprii săi pantofi.  24 de ani mai târziu, Taco Bay va prelua sarcina lui Frieling. In această perioadă a fost preot în Anglia, Olanda şi Germania. Indemânarea sa remarcabilă s-a dovedit acum pe deplin: oriunde era, sprijinit de soţie, începea să construiască: în grădina casei sale – o nouă capelă pentru comunitate, apoi o casă pentru colaboratori.

            Efervescenţei lui creative şi conştiinţei lui sociale îi datorăm întreaga structură financiară a Comunităţii internaţionale, care facilitează un schimb fratern între comunităţi. La fel existenţa celor trei seminare teologice (Stuttgart, Hamburg, Spring Valley) şi nu în ultimul rând mutarea sediului Comunităţii internaţionale de la Stuttgart (unde îl aşezase Rittelmeyer pentru a fi mai aproape de Rudolf Steiner in Dornach) – la Berlin.

            A vizitat comunităţile din Europa, America de Nord şi de Sud, Africa, Australia şi Noua Zeelanda. Unul din marile ţeluri i-a fost fondarea de comunităţi în ţările foste comuniste din răsăritul Europei.

            In acest an, la începutul lunii august - după un nou infarct violent şi o imediată operaţie – şi-a chemat soţia spunându-i: “Acum voi pleca, la revedere”. Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-a rostit. Astfel şi-au luat rămas bun soţii Bay. Medicii se pregăteau pentru o nouă operatie, dar Ita Bay s-a opus: a insistat ca ultimele zile ale soţului să fie liniştite.

            După rezolvarea multor formalităţi juridice Taco Bay a fost decuplat de la aparatele de terapie intensivă şi s-a desprins usor…

Inmormantarea a avut loc la 5 august 2011 în Überlingen, Germania, în prezenţa a peste 50 de preoţi. Taco Bay a servit  49 de ani în slujba Comunităţii Creştinilor .

 

                                                                                                                     Monica Culda

image002

Inapoi

 

La moartea lui Taco Bay

 

            Taco Marianus Christian Bay s-a născut în 22 septembrie 1933 în Beatenberg, Berna Superioară, fiind al şaptelea copil şi ultimul al familiei. Tatăl, Paul Bay – arhitect şi sculptor, proiectase singur casa familiei. El participase ca sculptor la construirea primului Goetheanum şi în strânsă legătură cu Rudolf Steiner preluase proiectarea câtorva case din Dornach.

            Întreaga sa viaţă Taco Bay a fost foarte recunoscător pentru primii şapte  ani de viaţă, în care a avut voie să crească în siguranţa familiei şi întinderile naturii. În timpul războiului tatăl a avut ca ofiţer sarcina de a conduce diverse lagăre pentru refugiaţi. Familia îl însoţea întotdeauna. De aceea Taco Bay a trebuit să meargă la douăsprezece şcoli diferite şi a primit educaţie în patru limbi. În sfârşit, după ce părinţii s-au mutat în Marea Britanie el a crescut în limba engleză.

            În Marea Britanie a primit o formare de profesor pentru şcoli speciale şi pedagog curativ şi apoi a lucrat în Scoţia în camphill. În această perioadă, împreună cu soţia sa, Ita făcea muzică pentru actul de sfinţire din Comunitatea Creştinilor. Pornind de la muzică el a pătruns limba Actului de Sfinţire a Omului până când, odată, în perioada de Crăciun în el s-a trezit certitudinea: „Eu trebuie să devin preot”.

            După hirotonisirea ca preot în 1962, la Londra a fost preot în Edinburgh. Începând din 1974 Taco Bay a preluat sarcini de conducere, mai întâi în Olanda apoi în Wurtemberg până când, în final, în anul 1986 a preluat funcţia de conducător superior prim de la Rudolf Frieling (până în 2005). În această funcţie i-a revenit sarcina de a celebra actul de hirotonisire a preoţilor, iar multilingvismul dobândit în tinereţe i-a fost de ajutor: el a celebrat în germană, engleză, franceză şi olandeză.

            Datorită felului său cald de a fi el putea să se apropie în mod nemijlocit la oameni. Şi-a păstrat umorul chiar şi în perioadele grele de boală. Atunci când ajuns la bătrâneţe şi a avut nevoie de un baston a spus odată, că în loc de peste "beţe şi pietre” (in germana "uber Stock und Stein" similar cu "peste munţi si vai" din limba română) pentru el este valabil acum "cu băţul şi Steiner”. În ciuda tendinţei sale către calm şi lentoare – el era un „declarat cetăţean al Bernei”

            Taco Bay a pus multe lucruri în mişcare. Astfel el s-a implicat printre altele ca diferitele regiuni ale Comunităţii Creştinilor să acţioneze împreună frăţeşte până la nivelul financiar (crearea Foundation 1983), ca pregătirea preoţilor să se poată desfăşura în trei seminare; Chicago (acum Spring Valley), Hamburg şi Stuttgart, ca din anul 2004 conducerea să îşi mute sediul de la Stuttgart la Berlin.

            Îi datorăm multe lucruri în Comunitatea Creştinilor celui decedat în data de 5 august.

 

                                                                                                        Andreas Weymann    

image002

Inapoi

            

Comunitatea Creştinilor mondială - Întemeierea

                                                     (partea I)

*** La 16 septembrie 1922 a fost celebrat primul Act de Sfinţire a Omului în Dornach, Elveţia. S-au implinit anul acesta 89 de ani de la această naştere. La multi ani, dragă comunitate !

Anul viitor Comunitatea Creştinilor va implini 90 de ani.

      Vrem să marcăm acest eveniment  deosebit  cu recunoştinţă, publicând în revista până atunci serialul istoriei comunităţii, prelucrări după Hans Werner Schroeder, „Comunitatea Creştinilor”, Editura Triade).

 


          Primul război s-a încheiat cu nişte prăbuşiri exterioare, dar şi cu unele interioare, de natură spirituală, care au avut consecinţe de anvergură, în primă instanţă pentru Europa Centrală. Multe dintre lucrurile care până atunci erau considerate că dau vieţii umane un fundament social ajung să se clatine.(p.7) În dezastrul care a răvăşit destinele individuale şi colective, tot mai mulţi oameni pun sub semnul întrebării justeţea orânduirii sociale existente, a autorităţii bisericii asupra adevărului absolut şi chiar a cârmuirii divine a lumii, zdruncinând din temelii sentimentul religios tradiţional. Apare ca un dor arzător căutarea unor noi forţe care să susţină sufletele şi care să fie în măsură să reînnoiască viaţa socială în aşa fel încât să ridice la alt nivel convieţuirea în comunităţile umane.

            Această stare de lucruri a fost precedată de o viguroasă mişcare de tineret - în Germania organizaţia Wandervogel – indicând clar existenţa unor năzuinţe mai profunde ale noi generaţii, iardinspre viitor au acţionat sufletele celor trecuţi dincolo de Prag, în urma războiului care le-a secerat vieţile prematur.

            Aşadar la începutul secolului nostru, în sânul omenirii trăieşte dispoziţia sufletească a reînnoirii.(p10) Ea are ca izvor un eveniment cosmic, numit în Noul Testament „a doua venire a lui Christos”, pregătind omenirea, prin această suferinţă de proporţii, să devină conştientă de prezenţa lui Christos cel etern viu. Datorită faptului că Christos vrea să se reveleze într-un mod nou în omniprezenţa Sa, toate raporturile lumii pământeşti şi spirituale se schimbă: spre omenire se revarsă un curent de viaţă spirituală, se pune în mişcare forţa unor noi revelaţii spirituale; spre existenţa pământească îmbătrânită se porneşte un vânt al viitorului.(p11)

            Naşterea Comunităţii creştinilor stă sub aceste auspicii, contribuind la reînnoirea vieţii comunitare religioase, aducând o transformare a Bisericii creştine, în acord cu nevoile evolutive ale omenirii. Cum a avut loc această zămislire este revelator pentru felul în care cerul vorbeşte oamenilor de ţelurile divine şi de modul în care oamenii înţeleg să le aducă în viaţa lor.

            Procesul propriu-zis al cultului reînnoit trebuie căutat în lumea spirituală: acolo trebuie perceput, „citit” şi adus pe Pământ. Acest lucru a trebuit să se întâmple din cauză că de la Evenimentul de pe Golgota de acum 2000 de ani, prin a doua venire a lui Christos, în lumea spirituală au avut loc iarăşi schimbări de cea mai mare importanţă, care cereau o dezvoltare pe mai departe a cultului de pe Pământ.(p49)

            Cel ce s-a făcut instrumentul instituirii cultului reînnoit, din marea sa responsabilitate pentru adevăr şi preocupare pentru direcţia justă de evoluţie a omenirii, a fost Rudolf Steiner, care deja în anul 1920 ieşise în arena publică, aducând vaste impulsuri culturale: clădirea în construcţie a Goetheanumului era deja vizibilă la Dornach, euritmia - o nouă artă a mişcării – se prezenta spectatorilor pe scenă, la fel ca şi dramele-misterii cu noile lor dimensiuni în ceea ce priveşte vorbirea şi arta dramatică, şcoala Waldorf de la Stuttgart, înfiinţată în septembrie 1919, aduna tot mai mulţi elevi şi părinţi în jurul ei, luase naştere o mişcare de înnoire a artei medicale şi a cultivării şi îngrijirii pământului (agricultura biodinamică), iar conferinţele lui adunau sute de oameni în diferite locuri din Europa.

            Era firesc să vină şi din partea teologilor întrebări despre misiunea creştinismului, despre viitorul lui, ştiindu-se că R. Steiner nu se erijase niciodată în promotor de iniţiative, ci că răspundea doar la cererile semenilor care erau însufleţiţi cu adevărat de o întrebare arzătoare. Astfel, un tânăr student, Johannes Werner Klein, însoţind familia Borchart la Dornach, după audierea primei conferinţe din februarie 1920, dori să aibă o întrevedere cu R. Steiner adresându-i întrebarea: Care ar fi „cea de a treia biserică, dincolo de catolicism şi protestantism”, arătându-se dispus să se pună la dispoziţia unei astfel de iniţiative. Primi răspunsul: Dacă veţi realiza ceea ce aveţi de gând - şi formele acestea pot fi găsite - de aici va rezulta ceva foarte mare pentru omenire, dar şi întrebarea dacă poate entuziasma pentru această idee un număr destul de mare (vreo 30-40) de oameni, cam de vârsta lui. Întors acasă nu pomeni nimic prietenului său despre această convorbire, căci la vârsta de 21 de ani nu-l înţelesese pe Rudolf Steiner, ci crezuse că el însuşi trebuie să găsescă noul cult, drept care îşi notă în jurnalul intim paşii hotărâtori ce-i are de făcut pentru viitor.

            Aşadar prima scânteie din lumea spirituală nu fusese folosită pentru a aprinde focul; nici cea de a doua: Gertrud Sporri, o altă studentă în teologie protestantă, a avut o întrevedere cu R. Steiner cu aceeaşi frământare, dar au trecut luni de zile până s-a întâlnit cu Klein, la cursul de Paşti de la Şcoala superioară din Dornach. Acum, în sfârşit, „scânteia s-a aprins”. Gertrud Sporri plecă la Belin şi adună împreună cu Emil Bock, cercul berlinezilor; la Hamburg, Klein şi Borchart formează şi ei un cerc asemănător; la Tubingen erau Ludwig Koehler, Thomas Kaendler, Gottfried Husemann ş.a., iar de Rusalii, anul 1921 primii întemeietori se întâlnesc şi ţin sfat.(.. ) Se luă hotărârea de a se scrie lui R. Steiner, formulându-se încă o dată întrebarea referitoare la viitorul creştinismului, dar acum în numele unui cerc de aproximatv 18 tineri, are apoi au şi luat parte, aproape toţi, la întemeierea noii mişcări.(p.58)

            R. Steiner răspunse pozitiv şi astfel a început primul curs pentru teologi, între 12-16 iunie 1921, urmat de alte cursuri, până în septembrie 1922 când are loc fondarea Comunităţii creştinilor.           

            Aceşti oameni tineri aduceau cu ei entuziasmul, elanul, voinţa necondiţionată de a realiza noul(p.21)(...) şi la început multe erau absolut imperfecte, purtând semnele lipsei de experienţă şi de griji ale tinereţii. Dar aceşti tineri ai anilor 20 au purtat destinele Comunităţii creştinilor până mult după al doilea război mondial, împulsurile originale putând astfel fi transmise mai departe de întemeietori celei de a doua şi a treia generaţie de preoţi.

            Elanul şi forţa acestor tineri a fost dublată de experienţa de viaţă şi puterea de sacrificiu a decanului de vârstă al comunităţii Friedrich Rittelmeyer (1872-1938), care la vârsta de 50 de ani a renunţat la cariera strălucitoare din cadrul Bisericii Evanghelice germane, pentru a se dedica noii mişcări de înnoire religioasă. Rittelmeyer era binecunoscut în mediile culturale germane, iar Biserica sa îi ceruse să ţină conferinţe împotriva antroposofiei. Fire metodică, se apucă să studieze temeinic antroposofia, găsind îndrumare la Michael Bauer, discipol al lui R. Steiner de mai multă vreme, care înaintase mult pe calea vieţii interioare.

            La aceasta se adaugă faptul că Rittelmeyer era în măsură să vieţuiască, prin trăire spirituală proprie, realitatea spirituală a Actului de sfinţire a Omului- faptul că în el e prezentă lucrarea lui Christos.(p45) El mărturiseşte: Dacă ceea ce ai aici este adevărat, atunci acest lucru trebuie situat în centrul vieţii, gândirii şi vorbirii religioase într-un cu totul alt mod decât cel care a fost posibil în Biserica Evanghelică, aşa cum a devenit ea în epoca actuală. Atunci avem aici un nou serviciu divin, o nouă comunitate, o nouă lucrare a  lui Christos şi o nouă vestire a lui Christos (p67).

            Din momentul în care el s-a implicat în fondarea noii mişcări religioase un număr de personalităţi din domeniul cultural şi teologic s-au alăturat lui, formând cercul celor 12 mai vârstnici alături de cei 33 mai tineri, adică oameni sub 30 de ani, care au constituit cercul celor 45 de preoţi întemeietori.

            Cupa în care să poată picura inspiraţia divină se formase şi din acest moment un proces întreit se desfăşoară:

  1. fundamentarea spirituală (declanşarea unor procese de cunoaştere, de restructurare a gândirii şi simţirii câtor mai mulţi oameni, la cursul al doilea participând, la Dornach, 120 de persoane, în urma numeroaselor călătorii şi discuţii pe care cei 18 semnatari ai scrisorii le-au făcut prin toată Germania, în cursul verii lui 1921)
  2. fundamentarea pământească (prin înţelegerea a tot ceea ce era necesar fizic: veşminte, obiecte şi substanţe de cult, formele de existenţa ale unei comunităţi, mijloacele financiare- aşadar forme noi pentru un conţinut nou, forme care au fost apropiate de arhetipurile lor)
  3. fundamentarea sacramentală (întemeierea unei preoţii reînnoite, care de-abia ea avea să umple cu viaţă nouă tot ceea ce oamenii trebuiau să înţeleagă şi să întreprindă) (p63)

            Cu trei săptămâni înainte de a pleca la Dornach, întemeietorii s-au întâlnit la Breitbrunn de la lacul Ammersee unde trăiau Michael Bauer, deja grav bolnav, dar treaz pentru lumea spirituală, şi Margareta Morgenstern, soţia poetului, care murise în 1914, dar al cărui spirit a prezidat lucrările. Fiindcă în mica aşezare de ţărani nu se găsise nici un alt loc de întâlnire, doamna Morgenstern închiriase un grajd gol. Pereţii văruiţi în alb fuseseră împodobiţi cu ramuri verzi de mesteacăn. Rittelmeyer, de care noi cei tineri, de-abia cum încercam să ne apropiem, a fost primit în sensul cel mai deplin al cuvântului drept conducător spiritual al acestui cerc şi recunoscut din ce în ce ca atare, pe măsură ce făceam cunoştinţă cu calităţile sale de conducător.(p86) Naşterea noii comunităţi christice începea să-şi croiască drum în lume, pornind tot dintr-un „grajd”.

            La 16 septembrie 1922, întemeietorii se adunaseră la invitaţia lui R. Steiner, în clădirea primului Goetheanum. În  „sala albă”, lambrisată în întregime cu lemn alb de mesteacăn şi situată la înălţime, Friederich Rittelmeyer a oficiat pentru prima dată Actul de sfinţire a Omului, care a cuprins şi prima sfinţire de preoţi.(p.9o) va continua


 


                                                                                            Verginia  Petrovici

Retrospective

 

  Tabăra de vară, Beliş 2011

 


 

  

image002

Inapoi

 

FRATERNITATE TRĂITĂ


Pe drumul către tabara de vară, seara târziu -pe ultimii km spre Beliş- ne-a întâmpinat o furtună violentă: ploua torenţial, intervalele dintre fulger şi tunet erau mereu mai scurte, apoi brusc am ajuns în mijlocul lor. Un fulger izbi în imediata apropiere. In ziua următoare prietenii ne-au arătat un trunchi lung de 3 metri zăcând pe podea in sala de mese: fulgerul a trăznit lângă mensa despicând un brad măreţ, târând o parte din el in mijlocul mensei. O etajeră fu ruptă, dar ca prin minune nimeni n-a fost rănit. Aceasta se-ntâmpla de Sf. ILIE , la 20 iulie.

 

Tabăra cu capela, micile cabane ascunse in pădure, mensa cu locul de joacă al copiilor, vatra focului de tabără - s-au mlădiat armonios in natura puternică, eteric intactă. Un izvor a avut grijă de gustoasa apă de băut... Un loc paradisiac pe pământ !

           

Slujba duminicală pentru copii, timpuria Slujbă de sfinţire a omului - zilnică şi încheierea cultică seara au îmbrăţişat multele activităţi artistice,
muzicale şi conferinţe  de-a lungul simpozionului.

Când făceam eurythmie formam trei cercuri, unul pentru copii şi micuţi, al doilea pentru tineri iar cel exterior pentru adulti, euritmizam toţi împreună
sub conducere profesională.

 

 O minunată trăire în capelă!  Afară, pe pajiste păşunau vitele... clopotele lor le aud şi astăzi, deşi de multă vreme cu inimă grea a trebuit să-mi iau rămas bun.

 

In mensa, zilnic prietenii au vrăjit o mâncare gustoasă pe mesele noastre pentru cei peste 1oo de participanţi flămânzi. Era impresionant când toate mâinile formau un cerc şi împreună cântam o rugăciune de masă. 

Fraternitate trăită, comunitate a creştinilor trăită .

 

 Cu adânc ataşament, vă salută cordial al vostru,

Helmut Wagner.


 

image002

Inapoi

 

TAINA TRINITĂŢII

 

            Simpozionul de vară al Comunităţii Creştinilor în România s-a desfăşurat şi anul acesta în locul hărăzit de Dumnezeu, Beliş- Călăţele, din Rezervaţia Munţilor Apuseni.  Intre 21 iulie şi 1 august 2011 ne-am întâlnit  mai mult de 90 de participanţi români, din  Cluj, Bucureşti, Sibiu, Bacău, Iaşi,

Timişoara, dar şi prieteni din Austria (Viena), Franţa, Germania, dintre care 62 adulţi şi tineri.

            Zilele Belişului au început în capelă cu Actul de Sfinţire a Omului, oficiat în limba  română şi franceza, alternativ, şi s-au încheiat  la lumina lumânărilor cu momentul cultic de seară. Tema simpozionlui din acest an a fost “Taina Trinităţii”. Prelegerile şi dezbaterile  pe acest subiect teologic-antroposofic au fost susţinute de Monica Culda-preoteasă la Viena, şi Marie Pierrette Robert - preoteasă la Paris, amândouă responsabile pentru comunitatea din România. S-a dezvoltat  tema Trinitatea - “fiinţa cea mai înaltă a ierarhiilor spirituale”- în contextul istoriei creştinismului şi a teologiei creştine, raportată la căile de iniţiere precreştine şi creştine, la conţinuturile Vechiului şi Noului Testament, ale Actului de Sfinţire a Omului (numele liturghiei în Comunitatea Creştinilor). O aprofundare a adus şi abordarea  formulării rozicruciene:

  Ex Deo nascimur/ In Christo morimur/ Per Spiritum Sanctum reviscimus

  (Ne naştem din Dumnezeu/ Murim în Christos/ Prin Duhul Sfant renaştem).

 

            Un conţinut  care a stârnit viu interes a fost Radioactivitatea. Prezentarea a fost facută  de prof. Helmuth Wagner de la Viena şi a avut o strânsă legatură cu aspectele de Creatori ale persoanelor Trinităţii: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeul–Fiul, Dumnezeu-Spiritul Sfânt. Am putut întelege mai bine pericolul pentru întreg pământul al radioactivităţii artificiale, nu numai legat de accidentul nuclear  din Japonia, de la Fukushima (de 1000 de ori mai devastator decât cel de la Cernobîl din 1986), ci şi de procesele de  moarte-distrugere, care au loc în jurul şi în interiorul fiecarui reactor  nuclear din lume .

 

Acestea pervertesc forţele fizice minerale, forţele eterice ale plantelor, forţele astrale ale animalelor şi forţele de Eu ale omului. Singurele care se pot sustrage procesului de agresare a forţelor de viaţă, de anemiere şi moarte sufletească şi spirituală sunt forţele elementare christice.

           

            In tabăra Comunităţii Creştinilor un loc deosebit l-au avut activităţile practice, dar şi cursurile artistice. Adulţii, membri şi prieteni ai comunităţii, s-au bucurat de pictura terapeutică cu  Helga Kirpicsenko de la Viena şi muzica corală cu  Judith şi Victor Dan.

            Copiii între 7-14 ani au avut un program complex: lucru în lemn cu Traian Trif, pictură cu Verginia Petrovici, jonglerie cu Monica Nicolici, şi împreună cu adulţii, teatru muzical “David şi Goliat”- regizat de Judith Dan şi Alice Popescu.

 

            Multă bucurie, în ciuda timpului capricios, au adus excursiile la lacul Beliş şi cascadele din apropiere şi, desigur, cele două concerte pentru flaut şi pian cu Aaron, Mihai şi Victor Dan, împreună cu coralele de slavă adresate dumnezeirii de grupul muzicienilor.

 

   

            Roadele celui de-al 21-lea Simpozion de vară de la Beliş au putut fi văzute şi aplaudate la serbarea de închidere a taberei. Dar roadele spirituale sunt mult mai multe, e  “merindea de drum” pentru întreg anul creştin până la noul Beliş, unde bate inima Comunităţii Creştinilor în România.

 

 

 

            Mă gândesc la întâlnirile cu familiile copiilor botezati în comunitate, la evocarea primei preotese a comunităţii - Rose Klockenbring - trecută peste Prag acum 7 ani, la alte întâlniri ale grupului de purtători şi ale membrilor spirituali cu preoţii responsabili. Bineinteles şi la discuţiile aplicate din cadrul Adunării Generale a Asociaţiei Comunitatea Crestinilor, la sarcinile în prezent şi în viitor ale noului Consiliu.

     

 

            Din roadele inimii la Beliş au înflorit anual şi proiectele Asociaţiei, care au adus multe  îmbunătăţiri, amenajări. In acest an  proiectul, condus de Nora Ţigăreanu, administratorul taberei, de renovare prin donaţii  avansate, a cabanelor şi de aducţiune a apei menajere a avut succes. Meşterul Valentin Isip şi echipa sa au dus şi în acest an în  practica aceste lucrări. Le multumim.

 

 

 

            Belişul e unul  din locurile dragi unde Mişcarea de înnoire religioasă-Comunitatea Creştinilor - înfiinţată acum 89 de ani datorită impulsurilor primite de la Rudolf Steiner-

are activităţi ritmice de 21 de ani şi prin care fiinţa ei se împământeneşte, treptat, şi în România.  

 

Şi toate se fac bine având ca bază ”Taina Trinităţii“!   

                                                                                                                                        Lidia Blidariu

 

 


 

image002

Inapoi

Univers Rudolf Steiner

Simpozion Internațional aniversar – 150 ani de la naștere

Sibiu 09-11.09.2011

 

          Cu 11 ani înainte de sfârșitul secolului XIX, în perioada Crăciunului 1889, Rudolf Steiner a venit la Sibiu (Hermannstadt) la invitația prietenului său Moritz Zitter. Evenimentele legate de călătoria sa în Transilvania, Sibiul fiind cel mai estic punct în care Rudolf Steiner s-a aflat vreodată, sunt amplasate biografic în perioada pe care el o consideră ca aparținândsfârșitului primului capitol al vieții” sale.

            La 11 ani de la începutul secolului XXI și al mileniului trei, în perioada 9-11.09.2011, aproximativ 100 de oameni din țară și străinătate au venit la Sibiu pentru a aduce un omagiu maestrului și operei sale, la cea de-a 150-a aniversare a nașterii lui Rudolf Steiner.

            Programul simpozionului a cuprins un vernisaj de fotografii cu viața și opera lui Rudolf Steiner, o expoziție de carte antroposofică, prelegeri, referate și evocări în legătură cu istoria Societății Antroposofice din România și evoluția științei spirituale în România, o plimbare pe urmele lui Rudolf Steiner prin oraș, ateliere artistice de euritmie și arta vorbirii, spectacolul de monooperă „Faust”, prezentarea inițiativelor antroposofice actuale, momente lirico-muzicale s.a.

            Din partea Consiliului Director al Societății Antroposofice Generale de la Goetheanum (Dornach) a participat doamna dr. Virginia Sease, care și-a lansat cartea „Femininul arhetipal” și a susținut conferința „Vizita lui Rudolf Steiner la Sibiu – contexte karmice”.

            Lucrările simpozionului s-au desfășurat la Biblioteca Județeană Astra Sibiu , care a fost și partenerul Societăţii Antropozofice din România la organizarea evenimentului, la amfiteatrul Liceului de Artă Sibiu și sala festivă (auditorium) a Colegiului Bruckenthal unde Rudolf Steiner a susținut în 29 decembrie 1889 conferința „Femeia în concepția despre lume a lui J.W. Goethe – o contribuție la problema femininului”.

            Atât ființa spirituală Antroposofia cât și știința spirituală orientată antroposofic, dăruită oamenilor de către Rudolf Steiner din iubire christică, au strâns la Sibiu oameni cu interese spirituale comune care se străduiesc să dea sens atât propriei lor existențe cât și vieții comunităților în care trăiesc.

            Opera marelui inițiat Rudolf Steiner care, pentru prima dată în istoria lumii, a acționat în mod public, stă astăzi la obârșia reînnoirii întregii vieți sociale.

            În acest sens putem cuprinde cu gândirea și simțirea noastră adevărul tămăduitor care radiază din cuvintele sale:

                „Vindecător este numai dacă în oglinda sufletului omenesc

se formează întreaga comunitate,

iar în comunitate trăiește

forța sufletului individual.

 

                                                                                                         Laurenţiu Cîmpeanu

image002

Inapoi

 

POVESTE

 

                                              Dragi copii,

 

 În fiecare toamnă, când puterea soarelui scade, ziua se face mai scurtă şi noaptea mai lungă, frigul creşte tot mai mult şi plantele suferă. Iarna tot pământul îngheaţă, dar nu şi rădăcinile plantelor: Primăvara iarba, florile, pomii, înverzesc din nou. Acest lucru este posibil datorită plăpumii de zăpadă care ocroteşte pământul, dar şi datorită muncii neobosite prin care piticii de sub pământ îngrijesc rădăcinile.

Voi copiii care toată vara ati adunat căldura şi lumina în suflete,  veti  putea merge să duceţi din  bucuria voastră şi vieţuitoarelor de pe pământ, dar şi piticilor de sub pământ. Redacţia

image002

Inapoi

 

 

Fetiţa cu lămpaşul

 

A fost odată o fetiţă, care-şi purta lămpaşul mititel şi era tare bucuroasă:

„Eu merg cu lămpaşul meu,

Şi el cu mine;

Acolo sus strălucesc stelele,

Aici jos luminăm noi.”

A venit vântul val-vârtej şi i-a stins luminiţa. „Ah, strigă fetiţa, cine-mi aprinde şi mie luminiţa în lămpaşul meu?” Dar, de jur împrejur nu era nimeni ca să o audă...

Atunci fetiţa a pornit să caute ajutor şi nu peste mult timp s-a întâlnit cu un arici care se apropia foşnind printre frunze, cu paşii lui mici.

– Dragă ariciule, vântul mi-a stins luminiţa. Nu ştii tu cine mi-ar putea aprinde din nou luminiţa?

– Nu ştiu, spuse ariciul. Trebuie să întrebi pe altcineva. Eu nu pot zăbovi, trebuie să mă grăbesc la copilaşii mei.

Fetiţa a plecat mai departe, când deodată în faţa ei a apărut un urs. Era Moş Martin.

– Dragă ursule, vântul mi-a stins luminiţa. Nu ştii cine mi-o poate aprinde din nou?

Ursul a clătinat din cap încet:

– Nu ştiu a-ţi spune. Eu sunt tare obosit, trebuie să dorm, să mă odihnesc. Mor, mor, mor...

A venit o vulpe strecurându-se prin iarbă, foşnind uşor; o vulpe şireată. Şi-a ridicat năsucul şi a întrebat-o pe fetiţă:

– Ce cauţi tu în pădure? Noi vânăm acum şi tu sperii toţi şoriceii, du-te iute-n casă!

Fetiţa s-a aşezat pe o piatră şi a început să plângă:

– Nu vine nimeni să-mi aprindă luminiţa? Nu mă poate ajuta nimeni?

Stelele au auzit-o şi i-au spus:

– Pe soare trebuie să-l cauţi. El te poate ajuta.

Fetiţa aprins curaj şi a plecat mai departe. Într-un târziu a ajuns la o căsuţă. În căsuţă era o bunicuţă care torcea, torcea fire subţiri. Fetiţa a intrat şi a întrebat:

– Nu cumva ştii tu drumul spre soare? Nu vrei tu să vii cu mine?

Bunicuţa i-a răspuns:

– Eu trebuie să torc, să torc fire subţiri. Dar odihneşte-te un pic aici la mine, căci mai ai cale lungă de făcut. După ce s-a odihnit, fetiţa şi-a luat lămpaşul şi a plecat mai departe. A ajuns la o altă căsuţă în care locuia bătrânul pantofar, care ciocănea mereu, reparând încălţăminte.

– Bună ziua, dragă pantofarule, cunoşti tu cumva drumul spre soare? Nu vrei să vii cu mine?

– O, nu, spuse pantofarul, mai am de reparat foarte mulţi pantofi. Dar odihneşte-te aici la mine o vreme, căci mai ai cale lungă de făcut.

După ce s-a odihnit, fetiţa şi-a luat lămpaşul şi a pornit mai departe. Deodată a zărit în faţa ei un munte înalt ce strălucea în depărtare. „Acolo sus poate o să-l întâlnesc pe mândrul soare”, s-a gândit fetiţa şi a început să alerge spre munte. Un copilaş i-a ieşit în întâmpinare. El se juca cu o minge.

– Hai cu mine! i-a strigat fetiţa. Să mergem înspre soare!

Dar copilaşul a rămas să se joace cu mingea. Alerga şi sărea încolo şi-ncoace. Fetiţa a pornit singură la drum, a urcat până sus, sus pe munte, dar nici acolo nu l-a întâlnit pe soare.

– Aici am să stau şi am să aştept până când vine soarele, zise fetiţa. S-a aşezat pe pământ. Era atât de obosită de drumul lung, încât a închis ochii şi a adormit imediat.

Soarele o văzuse deja de multă vreme... Şi cum era pe înserate, s-a aplecat numai un pic şi a lăsat o rază în lămpaşul fetiţei, care s-a aprins imediat. Chiar atunci, fetiţa s-a trezit.

– Lămpaşul meu luminează iar! a strigat ea veselă. A sărit în picioare şi a pornit veselă la drum. Aşa s-a reîntâlnit cu copilaşul, care era foarte necăjit, pentru că îşi pierduse mingea şi acum nu o mai putea găsi în întuneric. Fetiţa i-a spus:

– Îţi fac eu lumină!

Băieţelul a găsit mingea şi a început să cânte de bucurie. Fetiţa a mers mai departe până când a ajuns la casa pantofarului. Pantofarul stătea necăjit în cămăruţa lui:

– Focul meu s-a stins, mâinile mi-au îngheţat de frig şi nu mai pot să repar pantofii.

– Îţi aprind eu focul, a spus fetiţa. Şi aşa pantofarul a putut din nou să lucreze: acum avea lumină şi mâinile i s-au încălzit.

Fetiţa a mers mai departe şi în scurtă vreme a ajuns la casa bunicuţei. Şi aici era întuneric.

– Lumânarea mea s-a stins, şi de multă vreme nu mai văd şi nu mai pot să torc, i-a spus bunicuţa.

– Îţi aprind eu o lumină nouă, i-a zis fetiţa bucuroasă. Aşa că bunicuţa a apucat roata de tors, a rotit-o vârtos şi a tors, şi a tors fire subţiri.

Fetiţa a mers mai departe şi a ajuns în poiană, unde toate animalele s-au trezit de la lumina lămpaşului ei. Vulpea a strălucit, ursul a bombănit şi s-a adâncit mai tare în bârlogul său. Ariciul a păşit curios, să vadă ce-o fi. Fetiţa a pornit fericită spre casă, cântând:

 

„Eu merg cu lămpaşul meu,

Şi el cu mine;

Acolo sus strălucesc stelele,

Aici jos luminăm noi.”

 

 

                                                                                    Reprodusă după culegerea Teodorei Ile

image002

Inapoi

 

 

Vesti din comunitate   

 

 Proiectele Belişului 

 

 Vă informăm că din donaţii obţinute de la persoane din comunitatea internă, în vara 2011, prin Apelul pentru Proiectul de renovare a cabanelor de la Beliş şi construcţia de duşuri, adică din suma de 2400 lei s-au cumparat materiale de constructie; din taxele de participare la Simpozionul Belis 2011 a putut fi platită şi manopera de 2300 lei. Alte amenajări şi reparaţii, finalizarea fântânelor, aducţiunea apei menajere, au fost realizate din sumele obţinute din închirierea proprietăţii Beliş, în iunie şi august  claselor Waldorf  din Cluj si de la Viena. Sumele obţinute în avans şi investite au fost de 4000 lei. In ultimele zile de august s-a terminat şi etanşierea exterioara la capelă, plus mobilierul pentru veştminte cultice. Toate lucrările au fost realizate de  meşterul şi prietenul comunităţii, Valentin Isip şi echipa sa. Sperăm ca prin noi donaţii strânse de-a lungul întregului an de la voi toţi, în afara contribuţiilor anuale în fondul general al Asociaţiei, să continuăm renovarea cabanei mari de la Beliş, până la viitorul nostru Simpozion de vară, din iulie 2012.  Lidia Blidariu

 

   Belişul cu porţi deschise

 


    

 

Focul de tabără s-a înălţat toată vara la Beliş. Prin Asociaţia noastră şi administraţia taberei porţile au fost  deschise şi cabanele închiriate altor intâlniri  de vară cu scopuri apropiate de cele comunitare.

In luna august un grup de 18 tineri liceeni de cl. XI a Scolii Waldorf Saar-Hunsrück din Walhausen – Saarland (Germania) împreuna cu patru profesori,

 

 printre care şi cunoştinta noastră, Anton Winter, au avut o frumoasă întăânire în care au făcut sculptură, lucru practic asupra mediului şi au dat o estetică mai bună locului nostru de joacă prin împletituri de mesteacăn. Tinerii au lucrat de asemenea capace de lemn pentru fântâni. Locul le-a plăcut mult şi credem ca vor reveni.

Le mulţumim!                        L.B.

 

                           

                                                            


 

Bucureşti, o nouă casă

 

                                                              Dragi prieteni,


Vreau să vă informez, pe scurt, despre noile evenimente de la Bucureşti!


De la începutul lunii august, 2011, noul sediu al Comunităţii Creştinilor în Bucureşti este pe strada Astronomului la nr. 5.


Timp de o săptămână o echipă de meşteri pricepuţi au amenajat camera mare a apartamentului, transformând-o în capelă. Peretele de altar a fost placat cu rigips, au fost trase fire pentru aplice şi s-a zugrăvit proaspăt.  Lucrările s-au făcut cu sprijinul domnului Vlad Popa. Ii mulţumim!


In acelaşi timp câţiva dintre noi au strâns şi împachetat cea mai mare parte a lucrurilor din casa de la Tugomir Voievod. nr 71, care ne-a servit mai mult de un deceniu.


Sâmbată, pe 6 august a avut loc mutatul propriu-zis, în două tranşe. Apoi a urmat aranjarea altarului şi a capelei pentru cult, şi pe cât a fost posibil aranjarea întregului apartament.


Iar duminică, pe 7 august, a putut fi celebrat Actul de Sfinţire a Omului  pentru 21 de participanţi ca şi Actul de Duminică pentru Copii. 

 

Din fotografiile alăturate vă puteti face o imagine despre cum arată noua capelă din Bucureşti!


                 Cu mare recunoştinţă faţă de toţi cei care au facut posibil acest nou pas,



                                                                                                                                                    Anca Burloi

 

      

         

                 

 


*** Vă putem anunţa că după înregistrarea noului Consiliu al Asociaţiei la judecătorie, în luna septembrie s-a putut realiza contractul de împrumut cu Fundaţia internaţională pentru cumpărarea casei din str. Astronomului nr 5, Bucureşti. In curând - credem ca în ziua de 29 septembrie- se va semna contractul de vânzare -cumpărare. Sub vghea lui Mihael! Finalizarea acestui drum început la Crăciunul 2010 -2011 ne  bucură pe noi toţi.

                                                               (Informaţii obţinute de la Diana Stoica şi Laurentiu Cîmpeanu)

 

image002

Inapoi

 

 

 


ALTE  VEŞTI

Veşti mari şi despre copiii noştri  care cresc şi devin adolescenti tineri. Ei nu sunt numai  harnici, buni actori, jongleuri, sculptori şi câte şi mai câte, aţa cum îi ţtim. Incă de la Simpozionul de vară  al comunităţii de la Beliş trei dintre ei, Ana Tereza Ţigareanu, Teodor Cîmpeanu şi Alexandru Stan , au început pregatirea pentru Confirmare . 

Dupa etapele prin care vor trece cei trei confirmanţi , vom trăi împreună Sacramentul şi Sărbătoaarea Confirmării cu  întreaga comunitate, la Cluj, în perioada de Paşte.  Monica Culda

 

 

 

 

                     Prietenii lor mai mici îi vor urma.

 

 


*** Avem bucuria să vă anunţăm că din această toamnă , septembrie 2011, a început studiul la Seminarul  Comunităţii Creştinilor dinStuttgart, Liviu Oros,  originar din Brasov, prieten al comunităţii din România. Ii dorim  din partea comunităţii noastre drum bun spiritual! L.B.

 

 

*** In 24 septembrie 2011 s-au împlinit 7 ani de la plecarea în lumea spirituală a iubitei preotese a începutului comunităţii noastre, Rose Klockenbrig. Ne ramâne în suflete si evocarea facuta de dna Robert la Beliş în acesta vară, muzica ce s-a înălţat ca recunştintă pentru sufletul ei. LB

 

 

*** Adresăm doamnelor Rodica Oancea  şi Liliana Dumitriu din Cluj condoleanţe şi gâandurile noastre de caldă compasiune , acum când şi-au însoţit, fiecare, mama, la trecerea peste prag.

 

image002

Inapoi

 

 

Veşti din comunitatea largă

 

*** După cum cunoaşteţi deja cei mai mulţi, în curând are loc Fondarea Comunităţii Creştinilor din Ungaria. Evenimentul este, de fapt, un proces şi are  loc la Budapesta. Fondarea începe în a treia  săptămână de Advent, 11 decembrie 2011 şi are caracter intern. Să le fie într-un ceas bun!

Apoi, între 17-19 februarie 2012, la Budapesta, procesul Fondării comunităţii vecine continuă  pentru oaspeţi din toată lumea. Suntem invitaţi şi vrem să ne organizăm pentru călătorie.M.Culda
 

*** Şi în această toamnă  are loc între 3- 6 octombrie, la Praga, Întâlnirea  tuturor preoţilor activi in Răsăritul Europei.

 

 

*** Am aflat că în 22 octombrie are loc la Kassel - nunta de argint a dragilor nostri prieteni de comunitate Udo şi Henrike Heinkel. Felicitari dragă Henricke şi Udo!

 


image002

Inapoi

 

 


PERSPECTIVE            

 

          

                 Simpozionul de toamnă

                                                             Cluj, 22 - 24 octombrie 2011

              Impreună cu preoţii Monica Culda  şi Uwe Sondermann (Hamburg)

 

Vineri, 22 octombrie

16.30 -Intâlnire cu organizatorii
Cina
18.30 - Motive mihaelice în Actul de Sfinţire a Omului- Prezentare şi discuţii
 20.00-  Incheiere cultică
 
Sâmbătă, 23 octombrie

09.00 - Actul de Sfinţire a Omului
 Pauza
10.30 - Deschidere muzicală
11.00 -12.30 - Studiul Evangheliei: “Nunta împărătească”, Matei 22

 Pauza de prânz

14.00 - Pregatirea sărbătorii 
16.00-17.15 - Sărbătoarea lui Mihael pentru copii
 17.30 - 18.30 - Mărturisirea de credinţă: Crezul 
 
Cina

19.30 - Conferinţa   “Puterea mărturisirii: a oamenilor, a îngerilor, a lui Christos”
 21.00 - Incheiere cultică


 Duminică, 24 octombrie

9.00 – Actul duminical pentru copii
9.30 - Actul de Sfinţire a Omului 
Pauza

11. 30 - Studiul Evangheliei

13. 00 - Incheierea întâlnirii; retrospectivă -perspectivă
 
 

 

PERSPECTIVE

 

* Simpozionul de Toamnă al Comunităţii Creştinilor, 21-23 Octombrie, Cluj,

  cu preoţii Uwe Sondermann şi Monica Culda

* Simpozionul de Crăciun – Bucureşti, ultimele zile din anul 2011

* Participare la Fondarea din Ungaria, Budapesta, 17-19 februarie 2012

 * Confirmarea tinerilor, Cluj, în perioada de Paşte 2012

 

 

 

 

PERICOPE

 

Sfantul Mihail

 

29.09  Matei 22,1-14

2.10    Matei 22,1-14

9.10    Apocalipsa 12

16.10  Apocalipsa 19,11-16

23.10  Efeseni  6,10-19

 

Perioada intermediara

 

30.10  Apocalipsa 1

6.11    Apocalipsa 3

13.11  Apocalipsa 14,1-20

20.11  Apocalipsa 22,12-21

 

Advent

 

27.11  Luca 21,25-36

4.12    Filipeni 4,1-9

11.12  1 Tesaloniceni5,1-8,23-24

18.12  Luca 1,26-38

 

 

 

 

 

 

 

 

Urare de Mihael

 


       

 

 

 

 

 

Fie ca roadele verii

să le păstrăm cu grijă

în întunericul şi frigul iernii, iar seminţele lor

să germineze sănătos

sub ocrotirea lui Mihael, purtându-ne curajos

prin lume,

împlinindu-ne destinul.

 

                                                                                                 


                                                                                                                        Redacţia

 

 

 

INFO

 

Centre ale Comunităţii Creştinilor în Romania

 

Bucureşti

Str. Tugomir Voievod  71 sect 2;

Mihaela Deaconu, tel:0733701244 email:deaconu_mhl@yahoo.com

Zoltan Andras 0723296306 ,e.mail zoltanandras@dnt.ro

 

Cluj-Napoca

Bulevardul. 21 decembrie 1989 nr 36, ap 5

 Nora Tigareanu, Cluj, email: noratig@yahoo.com, 0741076471

Rodica Oancea tel 0264554732

Diana Stoica e.mail:diana.stoica@yahoo.com

 

Alte persoane de contact:

Lidia Blidariu, Bacău,  tel.0234515261; 0788968599, e.mail: lidiablidariu@yahoo.com

Verginia Petrovici, Iasi,: tel 0748140974 e.mail:  vpetrovici2002@yahoo.com

Laurentiu Cimpeanu, Sibiu, tel 0722504832  e.mail: laurentiucimpeanu@yahoo.com