Scrisoare Sfântul Mihail 2012


 

               

 

tn

Cuprins

La Mulţi Ani, Dragă Comunitate A Creştinilor, La 90 De Ani !

1

Noi Suntem Parte A Împărăţiei Cerului

2

Ecouri La Intâlnirea  De La Beliş, Vara 2012.

3

RETROSPECTIVE - BELIŞ, 2012.

5

Un Beliş Atât De Solar!

6

Simpozionul  La Odessa, 27-30 Septembrie 2012.

9

Vasile Voiculescu- Credinţă Şi Demnitate.

13

POVESTE: DOI PLUGARI

15

VEŞTI DIN COMUNITATE.

16

Veşti De La Grupul De Lucru Spiritual Din Cluj

17

Veşti Despre Activitatea Grupului Din Bucureşti

18

PERSPECTIVE.

19

URARE DE SFÂNTUL MIHAIL.

20

 

 

Redacţia: Lidia Blidariu, Monica Culda, Verginia Petrovici

*Coperta a fost realizată de Rodica Cantemir

Inapoi

La mulţi ani, dragă Comunitate a Creştinilor, la 90 de ani !

 

V-aţi gândit vreodată de ce trebuie omul să păşească de fiecare dată ca şi copil în această existenţă, oricât de multe încarnări ar fi trăit până acum?

Copilul mic este legat de lumea spirituală cu întreaga sa fiintă. In special în primii ani este învăluit, ca într-o aură divină, de toate ierarhiile îngereşti.

Christos însuşi lucrează prin ele, modelându-ne până în adâncurile trupului, aşa încât prin El,  trupul nostru, sufletul nostru şi spiritul nostru, întreaga noastră statură de om să-şi poată atinge menirea.

Tot ceea ce poate înflori în om ca ideal, drept creaţie artistică, tot ce poartă în sine ca forţe vindecătoare, care permanent compensează ceea ce ne este dăunător în viaţa zilnică, toate acestea le datorăm acestor forţe înalte care lucrează asupra noastră la începutul vieţii.

In ceasul naşterii, precum şi în următorii trei ani, aceste forţe lucrează asupra noastră fără ca noi să contribuim cu ceva la aceasta.

In viaţa ulterioară însă, ele vor fi prezente - creând în noi - doar în măsura în care omul îl caută conştient pe Christos şi vrea să Îi urmeze.

Sensul evoluţiei, idealul ei cel mai înalt, este acela de a ne apropia din ce în ce mai mult de Cel care în primii ani de copilărie lucrează în noi hăruindu-ne astfel încât să ne putem oferi Lui conştient, cu întreaga fiinţă.

A fi copil este o permanentă aducere aminte a ceea ce trăieşte mai înalt în noi.

Nu putem să ne aducem suficient de multe ori aminte  – poate o dată la intrarea în viaţă –  de ceea ce trăieşte mergând  în noi ca forţă prin întreaga  evoluţie umană, de ceea ce de la o viaţă la alta ne face să ne ridicăm deasupra noastră.

O ţesătură de fiinţe divine a stat şi la baza întemeierii Comunităţii Creştinilor. A fost intenţia Lor de a duce pe Pământ ceea ce aştepta în cer să se reveleze din prezenţa lui Christos.

Acum când ne gândim la ora naşterii Comunităţii Creştinilor, e oarecum ca şi la fiecare aniversare: ne simţim uniţi cu forţele Inceputului!

Fie ca Fiinţele spirituale, care pline de har au ctitorit în lumea spirituală Comunitatea Creştinilor, să ne inspire pentru a putea recunoaşte ceea ce este nevoie să facem nou în creştinism! Fie ca Ele să ne dea forţa unei întemeieri permanente din Christos!

                                                                                                       Monica Culda       

 

Inapoi

Noi suntem parte a Împărăţiei cerului

 

              Dragi prieteni,

             În lumea exterioară întunericul şi frigul se intensifică din ce în ce mai mult, atât în ce priveşte anotimpul, dar şi evenimentele din Europa şi din întreaga lume.

            Să încercăm să conştientizăm unele gânduri în acest întuneric care se intensifică. Poate că sunt „doar” gânduri, dar prin ele inima noastră se poate orienta către lumină. Prin ele soarele poate străluci cu deplină forţă în inimă.

            În Evanghelia de Mihaeli, „nunta împărătească” – Matei 22, citim că împărăţia cerului se aseamănă unui om, unui rege, care pregăteşte nuntă fiului său. El trimite servitorii pentru a chema oaspeţii la nuntă.

            Pilda ne captează interior foarte repede cu întreaga ei dinamică şi întregul dramatism: cum se poate ca oaspeţii să nu răspundă chemării regelui? Nici măcar la a doua chemare.... Şi cu toate întrebările care se înlănţuie, legate de următoarele relatări ale acestui pasaj al Evangheliei, trecem foarte uşor peste cuvintele de început: ”împărăţia cerului se aseamănă unui om”. Ce este împărăţia cerurilor? Această întrebare este foarte actuală până în zilele noastre. Să luăm această comparaţie ad litteram: împărăţia cerului se aseamănă unui om! Noi suntem parte a împărăţiei cerului. Cu toate unilateralităţile noastre, noi oamenii suntem asemenea împărăţiei cerului. Este în noi. Dacă am putea citi toate pildele la un loc, ar rezulta omul întreg, complet. De Mihaeli, partea din noi, în care „regele nostru interior” cheamă la nuntă, este cea spre care se orientează. Cristosul din noi cheamă părţile noastre sufleteşti ca ele să se unească interior pentru a sărbători unirea spiritualului cu omenescul.

            De câte ori nu presimţim această chemare în noi, dar tocmai suntem preocupaţi cu altele, încât nu urmăm chemarea şi spunem că vom ajunge mai târziu.

            Însă ce altă chemare ar putea fi mai importantă decât aceea că noi oamenii suntem parte a împărăţiei cerurilor şi că în noi Cristos este pregătit de nuntă cu sufletul nostru.

            Dragi prieteni în perioada 19-21.10 vrem să organizăm la Bucureşti un simpozion de Mihaeli. Pe lângă problemele organizatorice vrem să vorbim şi despre seriozitatea mihaelică a chemării către noi şi ce consecinţe poate avea aceasta pentru viaţa fiecăruia. Dar înainte de toate, în prim-plan, se va afla întâlnirea interpersonală. Să sperăm că mai mulţi români vor putea face posibil ca, în această perioadă în care în exterior totul se întunecă tot mai tare, prin întâlnirea mihaelică să aprindă o lumină strălucitoare în interior care să iradieze plină de lumină prin România.

 

                                                                                         Calde salutări,

                                                                          Al dumneavoastră, Uwe Sondermann

Inapoi

Ecouri la Intâlnirea  de la Beliş, vara 2012


 

ANd9GcS7zIi3XT6UDoYxLPMePg5itQGvrx-nO_vdrymdF8-J8p9Psnyh


  Spirit al Iubirii şi al Puterii creatoare

Vino, să binecuvântezi lucrarea noastra!

Spirit al Inţelepciunii şi al Iubirii

Vino, ca să ne umpli de lumină clară!

Spirit al Păcii şi al Bucuriei,

Dă-ne  nouă un  astăzi nou!”

-rugăciune a călugărilor din ordinul St. Benoit

 

Dragi membri ai Comunităţii Creştinilor,

Fie ca servitorul lui Christos, Mihael, cel care veghează în faţa Actului sacru;

Fie ca Rafael, călăuză pentru a găsi leacul, care vindecă vederea bătrânului tată a lui Tobias, aproape devenit orb;

Fie ca Gabriel, care anunţă perpetuu naşterea lui Christos în noi,” Crăciunul interior” al fiecărei clipe şi al fiecărui an;

Să vă dea forţa, curajul, claritatea, răbdarea şi pe deasupra a toate, iubirea şi pacea!

In gânduri cu voi, aşteptand revederea de la Odessa. Spor la lucru!

                                                                    Din toata inima, Marie-Pierrette Robert


Inapoi

 

RETROSPECTIVE - BELIŞ, 2012  

 Dragă Comunitatea Creştinilor,

Natura e încă învăluită în întunericul noptii. Conturul copacilor, a grădinilor îngrădite şi a dealului împădurit sunt încă îmbrăcate în negru.

În primele ore ale dimineţii, atunci când la orizont se arată prima licărire a răsăritului, lumina începe să se răspândească din ce în ce mai mult. Abia atunci ochiul poate recunoaşte primele forme. Odată cu Soarele ce se înalţă apare treptat şi culoarea. Cât de frumoasă este lumea! Şi cum face lumina ca ea să apară în cele mai încântătoare culori şi umbre!

Uimiţi putem vieţui  bogăţia, varietatea plantelor naturii, cât de minunat se îmbină totul în acest peisaj.

Privirea noastră se poate deda pe deplin acestei revelări, poate învăţa să o venereze şi să o preţuiască. În măsura în care putem avea, de-a lungul anului, tot mai multe trăiri de acest fel, vom începe să cunoaştem natura.  Ea trăieşte dăruindu-se altruist în toate procesele ei, de la încolţire până la creşterea frunzelor şi a florilor, până când planta îşi depune haina exterioară.Putem zăbovi privind cu sufletul plin de pace această devenire, putem să ne identificăm cu ea şi să îi simţim pulsul care se desfăşoară în afara noastră, ştiind că frunza va creşte din mugure, că din sămânţă se va forma din nou întreaga plantă. În gând îi putem crea întreaga formă şi făcând aceasta,  uităm oarecum de noi înşine. Trecem printr-un  mic proces de moarte, chiar dacă nu îl trăim conştient.

Ucenicii au putut trăi o perioadă cu Isus şi L-au  auzit vorbind anumitor oameni sau mulţimii. Li s-a arătat pe munte într-un dialog intim cu Tatăl,  cu ocazia predicii de pe munte, Li s-a arătat când se ruga.

De asemenea,  au fost martorii vindecărilor pe care le-a facut. El li s-a revelat  tot mai mult până când într-o zi a putut să îi intrebe: “Cine credeţi voi că sunt eu?” Apostolul Petru a  răspuns din străfundurile fiinţei sale: “Tu eşti Christosul!”  Insa atunci când Christos continuă, vorbind despre suferinţele, despre patimile şi batjocura  prin care va trece, Petru nu a putut încă înţelege aceasta pierdere. “Să te ferească Dumnezeu, Doamne să ţi se întâmple aşa ceva!”. El, care s-a deschis în faţa lui Isus, care i s-a dat Lui – s-a întors din nou în sine, în simţirea sa proprie, omenească. Înca nu putea înţelege necesitatea morţii. Acest pas îl va putea face pe de-a-ntregul, abia după Înviere.

Să mai facem un pas: Actul de Sfinţire a Omului începe cu cuvintele: “...din revelarea lui Christos..” În Actul de Sfinţire, Christos se revelează, vesteşte despre sine însuşi, se jertfeşte în pâine şi vin şi transformă aceste substanţe aşa încât ele devin purtătoarele trupului şi sângelui Său. El se uneşte în cuvânt şi faptă cu omul.

Prin cele trei cruci pe care le facem, în amintirea faptei lui Christos - faptă care a putut avea loc prin atotputernicia Trinităţii - ne pregătim pentru a merge în întâmpinarea lui Christos abătându-ne privirea de la noi şi unindu-ne pe de-a-ntregul cu El. El moare în noi şi noi învăţăm să murim în El pentru a putea trăi în sfera Lui de viaţă.

Prin Actul de Sfinţire a Omului  putem învăţa să ne punem percepţia şi gândirea noastră în serviciul lui Christos.

Aceasta însemnând să ne dăruim divinităţii paterne, să ne deschidem gândirea în faţa spiritului pentru ca Christos să poată fi activ, mijlocind şi creând în noi - în prezent.

  Armgard Hasselmann            

 Predica ţinută la Beliş, 2012

Trad. Monica Culda

 

 

 

 

belis 2012

Un Beliş atât de solar!

 

Pentru cei ce vin la Belis, la simpozionul de vară din M-ţii Apuseni, al Comunităţii Creştinilor în România, de 5, 10 sau de18 ani, ca mine, se pune o întrebare: ce trăiri noi îţi fac “firul roşu” până la Belişul următor?

Belişul 2012 a fost, spun eu, atât de solar! A ieşit din tiparul climatic prin zilele toride, cu doar câţiva stropi de ploaie, prin nopti calde şi senine. A fost însa un Beliş solar şi prin armonia crescândă între copii, tineri şi adulţi, 82 de participanţi, dintre care 24 copiii mai mari şi mai mici, veniţi din Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, Sibiu, Bacău, Bârlad.

A fost un Belis solar prin pregătirile deosebite pentru ca simpozionul şi mersul taberei să decurgă în condiţii cât mai bune, material şi spiritual: complexa lucrare de racordare la apa de izvor a comunei, primenirea capelei şi a altarului ca “un boboc” între flori,  pregătirea mensei şi aprovizionarea  masivă cu alimente.

Solara a fost şi prezenţa triadei de preotese: Monica Culda, Armgard Hasselmann de la Bonn şi Marie-Pierrette Robert, datorită cărora Actul de Sfinţire a Omului, predicile, au răsunat în limbile română, germană şi franceză. Ministranţi tineri, proaspăt confirmaţi şi-au luat curajul de a însoţi la altar preoţii, mai ales la încheierea cultică a zilei, unde tot poporul “belişan” se aduna în faţa celor 7 lumânări arzând, să înalţe mulţumire pentru ziua frumoasă, la apusul soarelui.

tn (1)

Centru ne-a fost zilnic  tema simpozionului, pentru al doilea an, Taina Trinităţii, aprofundată,  anul acesta prin studiul Epistolei din timpul sărbătoresc din perioada lunii iulie, al Credo-ului, Actului de Sfinţire, procese conduse de preoţi. Dar şi tema APEI ne-a centrat. Calităţile ei, procesele ei interne, experimentele de dinamizare ne-au fost oferite, stiinţific, artistic, spiritual şi practic de prof. Helmut Wagner de la Viena. Dna Armgard Hasselmann a condus, la fel de practic, “atelierul de transformare a apei “ în “apă vie” şi procesiunea tăcuta de “stropire” însănătoşitoare a terenului taberei (răscolit în fiinţialitatea sa de punerea conductelor de apă).

Raza de soare a fost exersarea zilnică a valorilor şi calităţilor umane (generozitatea, altruismul, politeţea, etc.) propuse şi discutate în Cercurile de dimineaţă şi seară conduse de dna Monica Culda. Noroc a avut dânsa de prietena sa, păpuşa Lailali , care a mai ajutat-o la explicarea regulilor taberei, la găsirea pedepselor cu sens pentru întâziaţi, la împărţitul bonusurilor pentru fapte demne de laudă. Nu cred că cineva din mari şi mici îl poate uita pe Raniero, din povestea adusă de dna Culda, cavalerul care prin atâtea întâmplări trecând a reuşit să ducă lumânarea aprinsă de la Mormântul Sfânt până la Florenţa!

DSC02156

Cursurile de modelaj cu tema “Mâinile” oferit de Maya Wagner (Bonn) ca şi cel de pictură al Mirelei Tatoli (Bucureşti) au pus pe picioare nu numai ateliere artistice, ci adevărate terapii sociale prin artă şi spiritualitate. Ne dorim în viitor spaţii şi mai propice pentru concentrare la lucru, pentru atelierele de artă.

Şi-au făcut loc, rotunjind programul, cursul pentru ministranţi, comemorările celor decedaţi (ex: Taco Bay, la un an de la plecare), întâlnirile biografice dintre membrii spirituali, preoţi şi potenţialii membri ai comunităţii, muzica cu Judith Dan, focurile de tabără, excursiile la lac, întâlnirile productive de asociaţie şi ale responsabililor, şedinţele mici de organizare.

O solaritate în plus ne-a dăruit-o prezenţa copiilor şi tinerilor, programul lor dens, iniţiativele libere diverse, propuse şi conduse de tineri, dar mai ales modul în care cei mai mulţi au putut să ofere exemple bune de iubire în relaţii, de comunicare şi muncă, de respectare a regulilor.

Copiii şi tinerii au făcut teatru împreună cu ambiţioasa Alice Popescu, cu care au pus în scenă o formă prescurtată a “Scrisorii pierdute” în an UNESCO-Caragiale. A meritat riscul, au avut succes mare  la unica reprezentaţie.

belis tobogan

Copiii au lucrat alături de Traian Trif (Cluj), în lemn, la completarea locului de joacă cu un tobogan.

Tinerii confirmaţi recent au participat la Actul de Sfinţire a Omului, copiii mai mici- la Actul duminical pentru copii.

 

 

Copiii nostri, stimulaţi de preoţi, au avut iniţiative de lucru pentru prietenii lor: împletituri (Ana Ţigăreanu), obiecte din mărgele (Laura), mers în echilibru pe banda elastică (George Moga) şi muzică (Darius Mocanu).

tn (3)

Copiii au cântat şi dansat la focul de tabără, au curăţat tabăra când a fost nevoie, au ajutat la punerea temeliei din pietre de râu la capelă, au fost buni spălători de vase, buni cărăuşi de apă de băut şi lemne. Demonstraţiile finale artistice şi sportive ne-au arătat că au mai avut timp să înveţe şi elemente primare de arte marţiale de la noul nostru prieten de la Bârlad, Gabriel Pântea.

Organizatorii taberei, miniştrii de “resoarte” (Sacristie, Capelă, Finanţe, Igienă, Aprovizionare-Administraţie, Bucătarie, Foc, Clopot) s-au străduit să-şi facă sarcinile cu bucurie şi fără să lipseasca la conţinuturile spirituale ale simpozionului.

Nimic n-ar fi fost aşa solar, dacă soba n-ar fi duduit, oalele n-ar fi forfotit, mâncărurile nu s-ar fi revărsat gustoase şi în cântece de laudă către mesenii înfometaţi.

Datorăm meniurile echilibrate, mâncarea bine gătita şi variată, îndestulătoare, noii bucătărese, Mirela Gligor, vecina noastră la Beliş, Norei Ţigăreanu care a monitorizat activitatea la bucătărie, fam. Mirela şi Nicu Stan, altor ajutoare harnice.

Cântări de mulţumire şi binecuvântare au răsunat din inimile tuturor la mensa şi la capelă “din zori şi până la asfinţit” şi mai departe în noapte la foc...

 

DSC05834

În 2012 la Belis, în Comunitatea Creştinilor în România, preoţi şi comunitate au lucrat în Christos, la “temelie”, şi “Dumnezeu a cercetat pe poporul său”.

 

Roadele cele mai bune ale acestui Beliş vin şi ele cu noi în toamnă, la Simpozionul ţărilor din Europa de Est, de la Odessa şi mai departe în viaţa comunităţii din România.            

                                                                                                                     Lidia Blidariu

Inapoi

Simpozionul  la Odessa, 27-30 septembrie 2012


                             Christos si Michael. Lupta pentru Demnitatea Umana                    


                    

        CAPELE ŞI ALTARE

 Există 3 capele: la Bucureşti, (Str.Astronomului, 5), în Cluj (Str.21 Decembrie 1989, Nr.36, ) şi una la Beliş, în munţii Apuseni, la 80 km distanţă de Cluj.

Terenul taberei din munţi a fost cumpărat în 1990, prima capelă fiind o cabană mică , apoi o capelă mai mare  construită in 1992, iar cea nouă în 2002.

În Cluj, primele întâlniri au avut loc într-un apartament privat, apoi în 2003 a

rollUp-01

fost cumpărat un apartament mai spaţios într-o clădire centrală. În 2010 acesta a fost renovat, fiind înlocuite uşile, ferestrele şi instalat un sistem central de încălzire.

În Bucureşti, prima casă a fost cumpărată în 1993, în str.Tugomir, nr.71, iar în 2011 capela a fost mutată într-un apartament mai spaţios şi luminos din centrul capitalei.

 

SĂRBĂTORI ANUALE- Simpozioane

 

CRĂCIUNUL estesărbătorit, de obicei,în ultimasăptămână din decembrie, când un preot poate fi prezent în România. Cele mai multe din aceste întâlniri au avut loc la Bucureşti, dar în ultimii doi ani pentru două zile şi la Cluj.

In ultimii 4 ani au fost organizate simpozioane şi in perioada de PAŞTE .

SF. IOAN, sărbătoarea mijlocului de vară, este sărbătorit regulat în tabăra montană de la Belis. 60-100 persoane sunt, de obicei, prezente la acest simpozion timp de 10-12 zile.

SF. MIHAIL a fost sărbătorit, în ultimii ani, mai ales, în capela de la Cluj.

Când o astfel de întâlnire are loc, oamenii călătoresc  8-10 ore cu trenul din locul unde locuiesc.

Preoţii responsabili pentru Romania sunt: Marie-Pierrette Robert, Monica Culda, Armgard Hasselmann şi Uwe Sondermann

 

CEREMONII- Sacramente

Botezuri, confirmări au loc, de obicei, legate de un eveniment mai important al anului.

În ultimii ani, am avut în august 2008, botezul lui Aron Andras, în 2009, luna mai, pe al Clarei Barbu şi a lui Simon Sora, iar în august al lui Matia Cîmpeanu.

Cele două confirmări au avut loc în Cluj, în 2008, patru tineri, iar în 2012 alţi 3.

Actul de Sfinţire a Omului este celebrat în limba română din 2002 şi toate textele cultice sunt deja traduse.

                                                  EVENIMENTE ÎN ROMÂNIA

 

În decembrie 2008, împreună cu Societatea antroposofică din Romania, a fost organizat un simpozion de Crăciun, dl. R. Gädeke, fiind invitatul nostru.

În mai 2011, 5 preoţi au fost prezenţi în România: dna. Marie-Pierrette Robert, responsabilă pentru România în Cercul celor şapte, dl. Vicke von Behr, erzoberlenker al Comunităţii mondiale, dl. Uwe Sondermann, de la Hamburg şi preotesele românce, Anca Burloi (Dresda) şi Monica Culda (Viena).  Dl.Vicke von Behr, a vizitat Bucureştiul, Clujul şi Belişul, ţinând conferinţe publice şi întâlnindu-se cu oamenii din comunitate.

Cu această ocazie cărţile editate de Univers Enciclopedic şi Triade au fost prezentate publicului, într-o binecunoscută librarie din Bucureşti, Cărtureşti.

 

EVENIMENTE ÎN STRĂINĂTATE

           

Grupe de oameni din comunitate au participat la diferite evenimente din Europa.

La Dresda, în oct 2008, 17 persoane au fost prezente la simpozionul Etică şi Economie, Gotz Werner ţinând conferinţe despre venitul de bază.

În octombrie 2009, 15 persoane au vizitat comunitatea din Viena, ocazie de a ne cunoaşte unii pe alţii.

În mai 2010, 24 români au fost prezenţi la Congresul mondial al Comunităţii de la Dortmund, Future NOW!

În octombrie 2010, în Madrid, la Fondarea Comunităţii din Spania, România a fost reprezentată de 3 persoane.

În februarie 2012,  6 persoane au luat parte la ceremonia de Fondare a Comunităţii ungare, la Dobogoko, în ciuda relelor condiţii meteo.

 

(Conţinutul pliantului de prezentare al Comunitatii noastre şi roll-up cu imagini ale „vietii comunităţii” în ultimii 4 ani, din standul României la Odessa) VP

 


 


                                                          LA ODESSA

 

Un grup de membri şi prieteni din comunitatea noastră -12 persoane- au fost prezente la Simpozionul de la Odessa, în Ucraina, al Comunităţilor din ţările din Estul Europei, susţinând cauza fondării Comunităţii Creştinilor în România. Am oferit pliante, în limba engleză, (traducerea textelor o aveţi mai sus), un roll-up a stat permanent în holul bisericii comunităţii din Odesa (în imagine). In seara dedicata comunităţilor, Lidia Blidariu şi Verginia Petrovici au prezentat, pe scurt, istoricul şi activităţile din grupele noastre, reafirmând în plen speranţa că ne vom reîntâlni, în curând, la Fondare, în România.

Dl. Victor Dan a fost invitat să puncteze câteva repere ale biografiei lui, legate de comunitatea noastră. In cadrul prezentării comunităţii a interpretat la pian un Preludiu din creaţia lui George Enescu.

În faţa celor 6 preoţi responsabili prezenţi la întâlnire, din Cercul celor şapte conducători ai Comunităţii Creştinilor mondiale, dna. Marie Pierrette Robert a luat cuvântul, întărind spusele noastre, iar repetarea de câteva ori a formulei:  noi, românii” confirmă dorinţa ei fermă de a sprijini intens munca noastră pentru o întemeiere sănătoasă.

Dna. Armgard Hasselmann, venită şi ea ca să ne susţină cauza, a fost deosebit de activă, discutând cu preoţii responsabili, dar mai ales am simţit-o ocrotitoare şi încurajatoare. Am discutat mult cu ambele preotese susţinătoare ale noastre privind posibilitatea intensificării activităţilor, competenţele ce trebuie să le dezvoltăm, aspectele practice de care e necesar să ţinem seama, dacă vrem să păstrăm o direcţie corectă şi un ritm alert. 

Participanţii la simpozion, veniţi din comunităţi din vreo 12 ţări estice, au simpatizat cu noi, s-au interesat de diferitele aspecte ale activităţii comunităşii noastre şi au promis să fie prezenţi la viitoarea noastră Fondare.

Dna. Monica Culda a avut grijă să nu ne lipsească nimic din cele necesare traiului zilnic, a luat parte la discuţiile financiar-administrative ale Asociaţiei, a slujit Actul de Sfinţire a Omului în limba română într-una din dimineţi şi a susţinut o predică în limba română. Dar mai ales ne-a însoţit cu zâmbetul ei încurajator, cu o delicată căldură sufletească şi o fermă voinţă de acţiune.

A fost o călătorie lungă cu microbuzul, de 10 ore, de la Iaşi la Odessa şi tot atât la întoarcere, vămi, emoţii, fără a mai pune la socoteală drumul de la Cluj, Sibiu, Bucureşti şi Bacău către Iaşi şi înapoi spre casă...Dar a meritat efortul şi timpul! Şi inimile sunt pline la acest început de timp mihaelic.

 

                                                                                                           Verginia Petrovici 


P1170001

                                          Teme mihaelice la Odessa

Christos si Michael -lupta pentru demnitatea umană-  aceasta a fost tema Intâlnirii Ţărilor-Comunităţilor din Estul Europei între 27 şi 30 septembrie 2012 din Odessa.

Tomas Bonek, preot al Comunităţii Creştinilor in Praga ne-a purtat în conferinţa dânsului ”Creştinismul popoarelor şi Comunitatea creştinilor” prin istoria creştinismului; la începuturi a fost o decizie individuală a fiecăruia de a găsi legătura cu Christos, au urmat perioade mari de timp în care creştinismul a devenit o chestiune de stat, politică, urmând ca în zilele noastre omul să ajungă din nou să caute şi să găsească, din proprie libertate şi conştienţă, legatura cu Christos, cu lumea spirituală.

            Christward Kroner de la Berlin a ţinut conferinţa “Increderea lui Michael în oameni”, pornind de la întrebările: Ce ne face pe noi oamenii oameni? Ce vom face în viitor cu libertatea noastră? Depinde de noi ce se va întâmpla cu lumea şi cu noi în viitor? Increderea lui Michael în oameni e un gest de deschidere pentru ceea ce se va întâmpla în viitor. Christos ciocăneşte la uşa sufletului nostru. Este răspunderea noastră de felul în care reacţionăm şi răspundem.

“Imaginea triplă a lui Michael” conferinţa ţinută de d-nul  Anand Mandaiker, Berlin, ne-a adus în faţa sufletului cele 3 imagini cunoscute ale Arhanghelului: Michael cu lancea sau sabia, Michael cu balanţa şi Michael în veştminte preoţeşti cu un glob cu cruce sau cu hostia în mână.

Ne-am bucurat în aceste zile de sfârşit de septembrie de Actul de Sfinţire a Omului în diferite limbi, dar şi în limba romana. Ne-am bucurat de întâlnirea cu prieteni din comunităţile vecine, cu  preotesele noastre, Monica Culda, Armgard Hasselmann, Marie-Pierrette Robert şi cu 6 dintre membrii Cercului celor şapte. Am avut posibilitatea să auzim cum a luat naştere şi a evoluat Comunitatea Creştinilor în diferite locuri şi ţări estice. Ne-am bucurat de ospitalitatea gazdelor noastre, de posibilitatea de a vizita frumosul oraş ucrainean, Odessa, de plimbarea nocturnă a grupului nostru entuziast, pe lună plină, la malul mării.

Am primit substanţă sufletească din discuţiile pe care le-am purtat, impulsuri şi idei noi. Ne dorim să ne revedem cât mai curând cu prietenii din Est şi la Fondarea din România.

                                                Cu recunoştinţă, Diana Corina Stoica

 

         

 

 

 

                       

voiculescu

   Motto: „Dacă ţi-ai îngropa bulbul inimii în pământ ce fel                                                                                  de flori ar răsări: crini sau mătrăgună?” Vasile Voiculescu

Inapoi

Vasile Voiculescu- credinţă şi demnitate

 Studiu la tema „demnităţii în comunism”- pentru Simpozionul de la Odessa

Din seria minibiografiilor pe care le-am schiţat în ultimul timp (Albert Steffen, Rudolf Steiner, Friedrich Rittelmeyer) vă propun de această dată un periplu autohton prin ultima parte a vieţii unui OM – Vasile Voiculescu.

Pentru tot ce a făcut ştiinţific şi cultural, dar mai ales pentru calităţile sale umane, marea sa modestie, "demnitatea care nu caută să impună" Pan M. Vizirescu propunea: „Ca şi Eminescu ar trebui beatificat!”. Astfel de cuvinte aveau pentru Vasile Voiculescu toate marile personalităţi care au avut norocul să-l cunoască în situaţii diferite de destin.

Nu voi aduce în prezentarea mea date biografice, nume şi locuri, deoarece nu servesc acum scopului dinainte stabilit: percepţia devenirii umane, a ceea ce este general uman.

Voi spune că s-a născut undeva la ţară, ceea ce el însuşi considera că este cel mai mare noroc din viaţa sa, din părinţi simpli şi pioşi. A trăit însă o viaţă autentic rurală, ritmată de anotimpuri, poruncită de natură, înseilată pe datini şi străvechi obiceiuri, în aşteptarea lui Dumnezeu care, deşi ascuns, nu-i era necunoscut. Convingerea sa a fost că s-a născut credincios fără a fi religios şi că credincioşia nu este ereditară.

„Domnilor, dacă nu aş fi ajuns medic, cred că aş fi fost preot”, mărturisea Vasile Voiculescu în confesiunile sale. Cel mai plăcut joc de al său a fost de-a biserica. Iar "jocul" avea să-l poarte departe pe mările spiritului şi ale credinţei, făcându-l să dezvăluie şi să-şi dezvăluie cu un curaj pe care, poate, nici unul dintre marii trăitori mistici de la noi nu l-a avut vreodată, taine ale lumii şi ale universului.

„Doctorul fără arginţi” care vindeca trupul şi sufletul refuzând ferm orice onorariu şi răspunzând prompt chemării oamenilor sărmani, a pornit de la medic de circă şi a ajuns până la statutul de medic al Casei Regale, fiind foarte apreciat de însăşi Regina Maria.

Ceea ce l-a pasionat în mod deosebit a fost latura sentimentală a profesiei de medic pe care a practicat-o cu rară conştiinţă a datoriei. Vocaţia sa permanentă însă a fost scrisul. Activitatea de medic i-a permis să întreprindă interesante investigaţii asupra psihologiei umane.

„Fiecare poet este, intr-un anumit fel, un doctor de suflete şi fiecare medic trebuie să fie, într-un anumit fel, poet, căci altfel nu va putea citi într-o fiinţă străină" (Egon Friedell).

„Pregătirea ştiinţifică, studiile medicale, cunoştinţele de filozofie şi tot câştigul meu în celelalte domenii de cultură, artă literară, în loc să mă îndepărteze, m-au apropiat de credinţă.”

„Jocul” lui Vasile Voiculescu de-a credinţa avea să-i ţină loc de viaţă şi, uneori, de moarte, în clipele cele mai grele pe care le-a străbătut în acei ultimi ani ai existenţei sale, când drumul spre nefiinţă l-a apropiat mai mult decât oricând de …. Iubire. În formele ei cele mai pământeşti, căutându-i în permanenţă sensurile şi nonsensurile se exprima astfel:

            „S-a străduit natura ca omul să nu-i scape:

            Iubirea îl urcase deasupra ei prea tare,

            A-nmormântat-o-n carne …”

Sau:

            „Şi mâna cu condeiul căzu ca o aripă

            Culcai pe masă tâmpla…şi aşteptând pieirea,

            Crezui că este moartea….era, vai, tot iubirea.”

Zbuciumul sufletesc l-a purtat prin toate curentele spirituale ale vremii, ajungând să cunoască şi antroposofia lui Rudolf Steiner, de care s-a simţit apropiat.

Vasile Voiculescu s-a căsătorit dintr-o mare dragoste cu femeia care i-a dăruit cinci copii, trei fete şi doi băieţi. Atunci când soţia sa, Maria, moare pe neaşteptate, în el se declanşează o profundă criză de conştiinţă. Se închide într-o existenţă ascetică şi se dedică meditaţiei şi scrisului.

Mulţi intelectuali ai vremii, pentru a rezista, au format gruparea spirituală „Rugul aprins”, care avea ca scop ridicarea morală şi intelectuală a vieţii bisericeşti, întâlnirea unică dintre intelectualii români şi biserică. Mişcarea a fost interzisă de regimul comunist ajuns la putere, iar membrii grupului „Rugul Aprins” au fost pedepsiţi crunt pentru credinţa lor pe care n-au încetat să o afirme.

La vârsta senectuţii, când se aşteaptă împăcarea cu viaţa, la 74 de ani, când fiecare clipă ce trece rodeşte amintiri şi tânjeşte liniştea, Vasile Voiculescu a fost aruncat în temniţă pentru „motivul politic” de a fi scris şi dat spre lectură un „caiet de poezii duhovniceşti”, ceea ce însemna pentru regim educaţie mistică interzisă.

A fost probabil una dintre cele mai mari erori judiciare ale regimului comunist din România. Condamnat la 5 ani de muncă silnică este maltratat până la ruperea coloanei vertebrale, înfometat şi târât prin cele mai odioase puşcării comuniste: Jilava şi Aiud.

Este eliberat după ispăşirea a 4 ani de pedeapsă în condiţii absolut inumane despre care el a refuzat să vorbească, la noi ajungând mărturiile altor foşti deţinuţi cu care a interferat destinul tragic al lui Vasile Voiculescu. Moare bolnav de tuberculoză, la un an de la eliberare, în vârstă de 78 de ani, iar cu câteva zile înainte de a se sfârşi, spunea familiei: „Nu mă ispitiţi, lăsaţi-mă să mor!”.

Dintre ultimele rânduri pe care le-a scris într-un mod absolut semnificativ, ne dăm seama că pentru V. Voiculescu fiecare vers a fost o experienţă:

            „ Ştiu şi-o voiesc; aceasta mi-e ultima viaţă….

            Nu mai renasc de-acum, căci iată, te-am găsit…

            Se-ncheie rătăcirea-mi, cu un glorios sfârşit…”

Sau:     „Durerea e pârghia vieţii

            Apasă cu un capăt, dar cu celălalt te ridică.”

În 1993, Academia Română l-a desemnat pe Vasile Voiculescu membru postmortem.

                                                                                                                              Laurenţiu Cimpeanu

Inapoi

POVESTE: DOI PLUGARI

 

Au fost cândva doi fraţi. Unul era bogat, celălalt sărac. Într-o zi s-au dus să are.  Atunci veni la ei Dumnezeu însuşi. El se duse întâi la cel bogat şi zise:

          -Bună ziua.

-Ce faci?

          -Ar, apoi vreau să semăn secară.

          -Domnul să-ţi binecuvânteze recolta!

          -Şi fără Domnul recolta va fi bună, căci pământul e mănos.

         Dumnezeu nu spuse nimic, trecu doar de-a curmezişul peste câmpul lui şi se duse la sărac:

          -Bună ziua, omule!

          -Bună ziua!

          -Ce faci aici?

          -Ar, ca să semăn apoi secară!

          -Domnul să-ţi binecuvânteze recolta!

          -Mulţumesc, om bun! Dacă vrea Domnul, e şi recolta bună.

           Trecu vara, şi cei doi fraţi se duseră să-şi vadă secara. Săracul se uită la câmpul său: secara crescuse  atât de bine, atât de frumos, că era o adevărată minune!

          Şi bogatul se uită la câmpul său: măi, drăcie, nimic, ogorul gol! Numai pe cărarea pe care păşise Dumnezeu creştea secară înaltă şi deasă.

          Atunci săracul spuse bogatului:

          -Vezi, frate, atunci când am arat, a venit la noi chiar Dumnezeu.

          -De unde ştii?

          -Uită-te: pe unde a păşit El pe ogorul tău, acolo creşte secară bogată, pe unde nu a călcat, nu creşte nimic.

           -Ce păcat, zise bogatul, că n-am ştiut de atunci. L-aş fi dus pe tot ogorul.

                                                                                                                                                                                                                                                                                Poveste ucraineană

Inapoi

VEŞTI DIN COMUNITATE

                                        Brief, iulie-septembrie 2012

            La o scurtă privire retrospectivă asupra trimestrului III al anului 2012 concluzionăm, spunând că o bună parte din aceste activităţi nu ni le-am propus, dar totuşi realitatea le-a impus. Probabil, nu este uşor de crezut că în acest timp s-au întâmplat destul de multe lucruri.

            Facem din această prezentare–brief o datorie de onoare pentru a informa membrii şi prietenii Comunităţii Creştinilor în România, pe a căror susţinere loială contăm în continuare. Ne vom bucura pentru orice semn de încredere şi interes real pentru munca pe care ne-am asumat-o în mod liber, dar vom reflecta cu seriozitate la orice propunere sau critică constructivă, pe care vă asigurăm că le vom primi cu cea mai mare deschidere.

            Cu siguranţă că în perioada următoare conţinutul acestui Brief se va îmbunătăţi prin prezentarea unor informaţii concise şi detaliate din toate cele cinci domenii ale asociaţiei: juridic, financiar, administrativ, comunicare şi viaţă spirituală.

v 

 

  • La data de 23.07.2012 a avut loc tradiţionala Adunare Generală Extraordinară a Comunităţii Creştinilor în cadrul Simpozionului de vară – Beliş 2012.
  • Au fost finalizate lucrările de instalare a apei curente racordate la reţeaua generală şi a curentului electric pentru tabăra de la Beliş, toate acestea ducând la o îmbunătăţire substanţială a condiţiilor din tabără.
  • Finalizarea locului de joacă de către admirabila echipă de adolescenţi, ca un dar pentru cei mici.
  • Amenajarea în regie proprie şi cu materialul existent a unui spaţiu destinat igienizării vaselor, în spatele sălii de mese.
  • Construirea unei centuri din piatră de râu de jur împrejurul capelei de la Beliş.
  • O „igienizare spirituală" prin stropire cu apă de izvor dinamizată manual care a avut ca scop însănătoşirea forţelor eterice în spaţiul natural al taberei.
  • Întărirea cercului de susţinere al preoţilor prin cooptarea doamnei Armgard Hasselmann, preot în Comunitatea Creştinilor de la Bonn, Germania.
  • Stabilirea unui program-cadru de activităţi organizate de către Asociaţie până la sfârşitul anului 2012:

-         

Simpozionul Comunităţilor din ţările de est, la care a participat şi România – Odessa, 27-30.09.2012.

-         

Simpozionul de Michael  cu dl. Uwe Sondermann, Hamburg – Bucureşti, 19-21.10.2012.

-         

Întâlnire cu dna Monica Culda, cu oficierea Actului de Sfinţire a Omului– Cluj, 19-21.10.2012

-         

Întâlnire cu doamna Armgard Hasselmann (Bonn) cu oficierea Actului de Sfinţire a Omului, Bucureşti, Advent, 7-10 decembrie.

-         

Simpozion de Crăciun cu dna Monica Culda  - Cluj Napoca, 30.12.2012-1.01.2013.

 

  • Stabilirea unui cadru de lucru al Consiliului de Administraţie împreună cu cercul de purtători şi unul din preoţii responsabili:

-         

20 octombrie 2012, Bucureşti

-         

8-9 decembrie 2012, Bucureşti

  • Semnarea antecontractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul din Tugomir, urmând ca în termen de maxim 60 de zile Asociaţia să primească contravaloarea preţului de vânzare convenit de 58.000 euro.
  • Încheierea procesului anevoios de rectificare a tuturor actelor juridice ale Asociaţiei.
  • Depunerea dosarelor de reevaluare a imobilelor Asociaţiei, la administraţiile financiare din Bucureşti şi Cluj, în vederea recalculării impozitelor.
  • Achitarea tuturor taxelor şi impozitelor, conducând la situaţia clară în care în momentul de faţă Asociaţia nu are nici un fel de creanţe către stat.
  • Întocmirea situaţiilor lunare de contabilitate primară pentru cele două centre Bucureşti şi Cluj.

                                               În numele Consiliului de Administraţie şi al Cercului de purtători,

                                                                                         Laurentiu Cimpeanu

Inapoi

Veşti de la grupul de lucru spiritual din Cluj

La Casa Comunităţii Creştinilor – întâlnirile noastre continuă, în fiecare duminică, la ora 11, aşa cum am hotărât din primavară (martie 2012).

Anul acesta, am avut bucuria, ca după tabăra de vară din Belis, datorită preotului nostru Monica Culda, să se oficieze Actul de Sfinţire a Omului şi în luna august de trei ori. La unele slujbe au participat şi educatoare de la cursul de vară de la grădiniţa Waldorf.

În 19 august a avut loc, la sediul Comunităţii, conferinţa domnului Manfred Schneider de la Dresda (Germania), vechi antroposof şi membru al Comunităţii Creştinilor, despre opera "Lohengrin" de  R.Wagner. Participarea a fost consistentă. A doua zi am vizionat opera pe DVD, împreună, la familia Judith şi Victor Dan. Aşa că ziua de 20 august a fost una  cu totul deosebită: dimineaţă am avut Actul de Sfinţire a Omului, la capelă, iar după amiază- vizionarea operei Lohengrin.

În altă ordine de idei, din această toamnă, am hotărât majorarea chiriilor pentru grupurile de chiriaşi, în locaţia comunităţii din Cluj, în aşa fel încât să ne acoperim cheltuielile cu utilităţile, impozitul şi unele servicii contabile; asta pentru că la Comunitatea din Cluj contribuţiile sunt foarte modeste, mai clar, nu sunt bani. În felul acesta sperăm, în plus, să  rămână din chirii şi o sumă pentru diverse investiţii şi reparaţii.

Avem în proiect pe 2012-2013: trepte pentru altar, dulapuri pentru bucătărie, perdea pentru Sacristie (cea existenta este împrumutată) şi altele. 

Duminica, 16 septembrie 2012, ne-am adunat cu drag să aniversăm cei 90 de ani de la întemeierea Comunităţii Creştinilor. Am avut lecturi retrospective şi muzică de pian.

                          "La mulţi ani!" draga noastră Comunitate!

                                                                                                                         Rodica Oancea     

Inapoi

Veşti despre activitatea grupului din Bucureşti

Aşa cum am s-a spus şi cu alte ocazii, centrala din Astronomului este defectă, trebuie să achiziţionăm una nouă pentru a nu avea probleme cu Distrigazul. Costurile pentru achiziţionare se ridica cam la 2800lei. Căutam soluţii.

Am reuşit să achitam restul de plată pentru impozitului (în urma revaluării) pe anul 2012. Impozitul din acest an an a depasit 6000 de lei, evaluarea nii casei dispunand aceasta suma. Am platit mai devreme impozitul datorită faptului că până pe 30 septembrie se poate achita fără penalităţi.

La o întâlnire de duminică, am discutat problema închirierii unei camere, la locaţia din Astronomului. Am ajuns la concluzia că dorim să închiriem pentru suma de 200E/lună. 

                                                                                                                                  Dorin Iuga

După întoarcerea de la Beliş, toţi am simţit nevoia să facem curat. După o primăvara destul de ploioasă, după căldurile sufocante din vară şi praful acumulat, ne-am mobilizat, am cumpărat o scară pentru a ne cocoţa pe la pânzele de paianjan de la  mare înălţime; scara a încăput şi ea printre impozite, taxe şi facturi  consacrate locaţiei  Astronomului.

Suntem în permanentă  căutare  de  chiriaş,  tot  timpul socotim bănuţii; iată, oricare chiriaş are nevoie şi de  un  dulap de haine,  alţi  bani!    

Grupa de lucru la Evanghelia lui Ioan – de care v-am povestit la Beliş -  a funcţionat  pe  timp de vară, cu oarecare constanţă, în păstrarea ritmului. Sperăm ca numărul de participanţi să se întremeze.

Cristina Popa şi Evert Grotel, prietenii noştri de la Goppingen, au fost în  vizită la Bucureşti şi ne-am întâlnit. Prietenii din comunitatea bucureşteană au început să revină şi ei din concedii şi să refacă grupul de lucru duminical.

Comunicarea noastră e mai bună; ex: ne lipseşte cafeluţa, apa? dau  de  veste şi fiecare contribuie cu ceva; dna Doina Vasilescu aduce pâinişoare coapte de ea şi flori proaspete pentru măsuţă. Dacă cineva lipseşte mai mult timp de la întâlniri, ne ducem dorul reciproc, ne întrebăm ce s-o fi întâmplat (unul e plecat în  China  sau  Caraibe sau  India, altul are  probleme cu copiii la Bac., altul ne anunţă dinainte că nu vine, alţii sunt la clasa esoterică, etc). Venerabilul domn Papacostea e  atât de matinal, încât unul dintre noi vine mai devreme pentru ca dânsul să nu  stea pe afară. 

Programul pentru Bucureşti se arată bogat pentru toamna aceasta. În 19-21 octombrie vine dl. Uwe Sondermann pentru o întâlnire în perioada mihaelică. La început de decembrie, din 7 până în 10, în Advent, primim prima vizită a dnei Armgard Hasselmann (Bonn). Dar Crăciunul cu Monica Culda se mută la Cluj!

   Cam atât despre Bucureşti,  telegrafic!  S-aveţi spor în  ce vă  propuneţi!

                                                                                                                      Mihaela Deaconu

Inapoi

PERSPECTIVE

 

* Simpozionul de Mihaeli, 19-21 octombrie,  Bucureşti, cu Uwe Sondermann (Hamburg)

 * Intâlnire de toamnă cu Monica Culda, Cluj, octombrie 2012

* Intâlnire în Advent, 7-10 decembrie, Bucureşti, cu Armgard Hasselmann (Bonn)

* Simpozion de Crăciun, 2012-2013, Cluj, cu Monica Culda

 

                                                              PERICOPE

 

 Sfântul Mihail


   29.09        Matei 22,1-14

   30.09        Matei 22,1-14

    7.10         Apocalipsa 12

   14.10        Apocalipsa 19,11-16

   21.10        Efeseni  6,10-19

 

Perioada intermediara

 28.10           Apocalipsa 1

  4.11            Apocalipsa 3

            11.11      Apocalipsa 14,1-20

            18.11       Apocalipsa 21

             25.11       Apocalipsa 22

 

                            Advent

              2.12        Luca 21,25-36    

              9.12       Filipeni 4,1-9

            16.12      1  Tesaloniceni5,1-8,23-24

            23.12       Luca 1,26-38


 

URARE DE SFÂNTUL MIHAIL

 


the-karmic-scales-of-balance

 

 

FIE CA INTRAREA ÎN PERIOADA MIHAELICĂ SĂ NE ADUCĂ UN SPOR DE FIINŢĂ, O COACERE A ROADELOR MUNCII DE PESTE AN ŞI CURAJUL DE A NE CONFRUNTA CU PRORIILE LIMITE ŞI A LE DEPĂŞI SPRE O FRUMOASĂ ÎNFLORIRE A  VIEŢII COMUNITARE!

 

                                                                 Redacţia