Scrisoare Sfântul Mihail 2013

 


coperta Mihael

Cuprins

Sabia Lui Christos Si Sabia Lui Mihail

1

Suntem sub vremi?.

3

Predică la Beliş- Armgard Hasselmann.

4

Dragă Comunitate a Creştinilor!

4

Retrospective.

5

Belis 2013.

5

Beliş, un loc ca acesta, e acasă.

7

Început de septembrie la Cluj

7

Bucureşti – septembrie un nou început

8

Poveste.

9

Legenda Cavalerului Gheorghe.

9

Joc cavaleresc.

10

Vesti din Comunitate.

10

Info Brief, Iulie- August, 2013.

10

Gânduri pentru prietenii mei

12

La Comunitatea Creştinilor din Paris.

14

Perspective.

15

Programul de celebrare toamnă/iarnă.

15

PERICOPE..

16

Urare de Sfântul Mihail

16

INFO..

17

 

 

 

Redacţia:

 

Lidia Blidariu, Monica Culda, Verginia Petrovici, Laurentiu Cimpeanu

 

Sabia Lui Christos Si Sabia Lui Mihail

 

                                                                                      Marie - Pierrette Robert

Cu toamna vine şi timpul Sfântului Mihail. Acest timp de sărbatoare este şi un timp de încercări pentru sufletul şi spiritul uman. El ne pune o întrebare fundamentală în legătură cu umanul autentic, care stă să se nască în noi: Fiul Omului. Aceasta antrenează alte întrebari în ce priveşte relaţia noastră cu forţele Binelui şi cu forţele Răului; relaţia noastră cu lumina şi tenebrele din noi şi din jurul nostru. Simţim că purtăm în noi o fractură care ne scindează în două: lumină- întuneric(tenebre)... Suntem noi singuri în aceasta sciziune ( ruptură) a fiinţei noastre?

Pamântul nostru cunoaşte fracturile, cezurile, abisurile. Munca din adâncurile pamântului a forţelor telurice puternice a spart crusta terestră în aceste locuri.

Dar există şi  “cezuri” de un tip particular pe pământ, de exemplu acolo unde o fractură terestră a dat nastere la o faleză abruptă de unde se aruncă în gol abundenţa maselor de apă. Este un fenomen natural grandios, bulversant.

 

Asemenea cataracte şi asemenea mase de apă uriaşe se întind uneori pe zeci de kilometri în jur. Un vuiet puternic le anunţă , le precede.

Şi nu numai masele de apă se manifestă cu o forţă grandioasă, ritmică; dar şi aerul intră în contact cu apele şi începe să vibreze, să răsune.

Pot fi imaginate, privind la formele pe care le ia apa care cade cu putere spre baza  falezelor, şi formele pe care aerul le desenează prin chiar această mişcare.

Aşa să fie şi cu glasul lui Christos, despre care Cartea Apocalipsei se exprimă că este ca “vuietul unor ape mari”? Cum este  glasul lui Christos de-a lungul Evangheliilor, de-a lungul actelor sacre? Ni-L imaginăm  plin de forţă şi totodată dulce şi iubitor? Şi puternic creator?

O întrebare esenţială vine către noi: suflul nostru de viaţă, sufletul şi spiritul nostru intră ele în mişcare în contact  cu acest glas, aşa cum o face aerul în contact cu cascadele de apă şi cataractele? Gândirea noastră , inima noastră, voinţa noastră se lasă ele metamorfozate în profunzimi de Verbul creator al lui Christos? Vechile noastre încorsetate puncte de vedere, reprezentările psiho-intelectuale sunt ele puse în mişcare, înainte de  a face loc la ceva nou?

Căci verbul lui Christos ne poate transforma din interior. Cuvântul Său nu este numai  rezonanţă exterioară; El atinge deasemenea fiinţa noastră cea mai profundă. Exteriorul şi interiorul sunt concertate. “Din gura Sa ieşea o sabie cu două tăişuri”- spune Cartea Apocalipsei, descriind apariţia Fiului Omului (în primul capitol). Cand Christos “vorbeşte”, în actele sacre de cult, în Evanghelii, în evenimentele vieţii noastre, El atinge exteriorul şi interiorul, vizibilul şi invizibilul: aceasta este sabia cu dublul tăiş.

Aşa şi gândirea noastră fecundată de Verbul  Său, începe să iasă din carcasa de mici reprezentări, convingeri prea strânse, pentru a-şi primi şi avânta aripile sale.

Cu această realitate a sabiei cu dublu tăiş Mihail luptă şi învinge Balaurul şi dă omului forţa de a înfrunta tenebrele. Mihail, el însuşi, el este Arhanghelul liniştii; numeroase sunt incoanele care îl reprezinta cu gura  ferm închisă, şi chiar cu un deget pecetluind buzele.Mihail ascultă vocea lui Christos şi ecoul Său în inima umană. Numai atunci el poate să lucreze şi să se afirme. Atunci şi omul poate implora ajutorul său.

Mihail nu speră decât un lucru: ca omul să i se adreseze astfel lui, ca să-şi asume confruntarea cu forţele întunericului, confruntare cerută de lumile Spiritului, şi care îsi cunoaşte începutul cu adevarat abia în epoca noastră.

În “momentele-fracturi” din vieţile noastre , El este acolo în fiecare clipă , daca noi

i-o cerem. şi când suntem gata să ne lăsăm transformaţi cu adevărat, şi în mod profund de El.

 

                          Mihail  e ”faţa însăşi” a lui Christos.

                                                                                      Traducere Lidia Blidariu

 

            Fiecăruia dintre voi , săptămâni bune şi profunde

                         în perioada  Sfântului Mihail!

 

                                                                                  Marie-Pierrette-Robert

Înapoi

 

Suntem sub vremi?

 

În anul 1911, Mona Lisa lui Leonardo a fost furată din Luvru. Printre mulţii suspecţi era şi Pablo Picasso, care după ce a fost interogat de poliţia pariziană a avut voie să se întoarcă acasă. În anul următor, o altă catastrofă a zguduit lumea: scufundarea Titanicului. Pe prima pagină a marilor ziare stătea scris cu litere mari: “Un timp de aur se apropie de sfârşit. Nu sesizează nimeni?”

Teama că anul 1913 se va dovedi un an nefast, îi îngrijora pe oameni. Aveau dreptate, căci 1913 a fost într-adevăr un an neobişnuit, un an de cotitură. Întreaga Europă era în agonie. Oamenii erau nemulţumiţi, pretutindeni erau mari mişcări muncitoreşti. Chiar şi în artă creştea revolta, din ce în ce mai articulat, împotriva aşa numitei arte decadente, mai ales împotriva tinerilor expresionişti.

În acel an, Rudolf Steiner ţinea o conferinţă despre mărimea spirituală a lui Leonardo da Vinci. Vorbea însă şi despre un apus al societăţii, pe care îl considera chiar necesar. Şi într-adevăr, răspântia se apropia.

 Unul dintre momentele care au marcat răspântia, s-a petrecut în decembrie 1913 în parlamentul italian. Tocmai se ajunsese la încăierare–când cineva a dat năvală în sală strigând: s-a întors Gioconda! Bătăuşii s-au îmbrăţişat. Din acel moment Europa a fost cuprinsă de febra revenirii Mona Lisei. Copiii italieni au primit o zi de vacanţă pentru a putea merge la Florenţa şi a o admira. Călătoria Mona Lisei la Paris a fost un marş triumfal fără asemănare. În fiecare gară unde oprea trenul, Gioconda era aşteptată şi ovaţionată. Părăsise Luvrul ca o pictură şi se întorcea ca o promisiune, ca o profeţie pentru noi zori de zi ai Europei.

Un apus şi un răsărit asemănător, deşi de o anvergură mai mare,  a vieţuit omenirea şi la Răspântia vremurilor: oamenii resimţeau golul, sărăcia, separarea de lumea spirituală. Şi iată că a venit Unul care zicea:  ”Împărăţia lui Dumnezeu se apropie de voi!” Durerea apusului s-a transformat în bucuria naşterii Lui, iar apoi - 33 de ani mai târziu-bucuria zilei de Rusalii, când cei care L-au urmat pe Christos au primit ei înşişi puterea de a-L mărturisi, cu alte cuvinte, când din ucenici au devenit apostoli.

Acum vă veţi întreba, desigur – ce au de-a face Rusaliile din anul 33, cu anul 1913? Ce au ele cu noi, cei care trăim cu 100 de ani mai târziu, în 2013?

Românul spune: “suntem sub vremi” şi vremile trebuie cunoscute. Anumite cicluri istorice, vremurile,  au un ritm de 33 de ani: Isus Christos  a trăit  33 de ani, între 25 decembrie şi ziua morţii Lui sunt de 3 X 33 de zile. În anul 2013 se împlinesc 60 de cicluri a câte  33 de ani de la primele Rusalii.

Intrebările puse rămân deschise. Ele vor să fie doar o invitaţie la conştientizarea accentelor anului 2013 şi la presimţirea Aceluia care poartă şi ordonează destinele vremurilor.

 

 Monica Culda

 predica , Cluj, 1 septembrie 2013

 

Înapoi

 

Predică la Beliş- Armgard Hasselmann

                               Dragă Comunitate a Creştinilor!

 

Noul nume al ucenicului Simon este Petru, stâncă. Numele indică spre pământesc,  spre ceea ce e solidul, sustinerea pământului. Poporul cărui aparţine Petru, după multe peregrinări află în sfârşit, peste ani o statornicire în Israel.  Nu întâmplător se împlineşte acolo, la “crăpătura feţei pământului”, încarnarea lui Christos.

Forţele pământului au cooperat intotdeauna la evoluţia poporului. Ţara însăşi era plină de revelările lui Dumnezeu; nu e nici o palmă de pământ care să nu anunţe întâlnirile omului cu Dumnezeu: pietrele, fântânile, copacii vorbeau despre apariţiile Divinului. Aceasta nu era precum la alte popoare, o simplă zeitate naturală, căci Numele Lui era “EU SUNT CEL CE SUNT”. Aceasta ducea la experienţa Fiinţei-Eu din om. Aceste  împrejurări au constituit destinul poporului Israel - ce trebuia să pregătească drumul lui Christos. Petru este reprezentantul acestui popor, care de la întemeierea Pământului încoace, a experimentat practic o marcare decisivă. Isus, al cărui trup omenesc-pământesc a fost pregătit să primească  EUL-CHRISTOS şi Simon Petru – ca întâiul om care L-a putut recunoaşte pe Christos în omul pământesc Isus, s-au întâlnit împreună.

Petru a putut găsi răspunsul la întrebarea lui Christos în momentul hotărâtor. Răspunsul lui era pregătit de destinul poporului care, într-adevăr a făcut posibilă această re-cunoaştere, dar încă n-o putea dezvălui pe deplin. Pentru aceasta era nevoie de-o forţă mai înaltă, despre care vorbeşte chiar Christos:   “Nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl Meu din ceruri”.  In Christos Isus s-au unit pentru întâia oară,  deplin autentic, două elemente: cerescul şi pământescul. Petru şi-a adus contribuţia la noua experienţă-EU în lăuntrul omului. Astăzi orice om este capabil de această cunoaştere, căci dispune de un trup care-i înlesneşte experienţa Eului.

Odinioară, Biserica a fost construită pe stâncă. Ea stă pe pământ, nu îl reneagă. Dar, totodată, Biserica este de natură spirituală. Astfel, în viitor trupul uman poate creşte mereu mai mult în întâmpinarea Eului, iar Eul – ca spirit încă tânăr – poate cuprinde trupul şi în acesta să-nveţe mereu a trăi mai deplin. Această perspectivă va oferi creştinismului alte trepte de evolutie, personală şi umană.

 

                                                        Armgard Hasselmann

                                                                            traducere Victor Dan         

 

 

* Predica rostită de către Armgard Hasselman în cadrul Simpozionului de la Beliş.

 

Înapoi

                                                                                    

Retrospective

 

                                                    

     

P1200165

      

P1200240

  

 

Belis 2013

 

Ca în fiecare an, în miez de vară, Comunitatea Creştinilor, se adună cu mic cu mare la tabăra din Beliş. De 21 de ani, aici răsună Actul de Sfinţire a Omului şi muzica de cult însoţitoare. Anul acesta ne-am bucurat în plus, căci întâlnirea a fost prefaţată, la începutul lui iulie, de sosirea şi stabilirea preotesei Monica Culda în România.  

Simpozionul Beliş 2013 s-a desfăşurat între 18-29 iulie, cu tema Taina Trinităţii, pentru al treilea an, şi a fost ajutat să debuteze de tabăra de tineret şi tabăra de lucru dintre 15-18 iulie, coordonate de preoteasa Monica Culda.

Beliş 2013 s-a bucurat de o participare numeroasă, 88 de participanţi, numărând şi pe cei care doar au „degustat” pentru 2-3 zile activităţile simpozionului. Între participanţi 24 de copii, dintre care 14 între 7-18 ani.

  Cercul de dimineaţă şi seara a reunit în fiecare zi toată suflarea împreună cu preoţii. Ne-am preocupat de o seamă de valori (a fi mulţumit, a cumpăni, a te entuziasma), cu elemente de euritmie curativă, cu noi producţii muzicale, cu reglarea din mers a treburilor taberei şi ne-a însoţit si povestea micuţei Momo de Mihael Ende.

Luminile fiecărei zile ne-au fost „din răsărit de soare şi până la apusul lui”, Actul de Sfinţire a Omului, încheierea cultică, şi duminica Actul cultic pentru copii. S-a slujit alternativ în română şi germană. Cu mult curaj, au păşit servind la altar şi minstranţi tineri şi foarte tineri. Capela primenită, florile proaspete, şi lumânările la altar le datorăm prietenilor din Germania: fam Henrike şi Udo Heinkel şi fam. Maria şi Liviu Oros.

Tema simpozionului „Trinitatea” a fost aprofundată, în acest an, cu ajutorul preoţilor Armgard Hasselmann, Bonn, şi Monica Culda, prin găsirea aspectelor trinitare cu precădere în Vechiul Testament, în partea de Geneză şi Împăraţi.

În studiul Evangheliei, a putut fi abordată mai complex figura lui Ioan Botezătorul, în relaţia cu cosmicitatea fiinţei christice şi a devenirii sale terestre.

În tabara noastră de la Beliş, arta a fost, ca de fiecare dată, acasă.  Adulţii, dar şi cei mai tineri s-au bucurat de cursul de modelaj, ţinut de Maia Wagner, de la Bonn, în care s-a urmărit transpunerea tematicii religioase, relaţia omului cu lumea spirituală.


 

P1200194

P1200292

 

Dar producţia artistică care a unit teatrul, muzica şi euritmia, şi a strâns laolaltă întreaga comunitate, a fost desigur, punerea în scenă a textului shakespearian Visul unei nopţi de vară. Datorăm spectacolul nemaipomenitei echipe formate din Aron şi Frederike Dan, Judith şi Victor Dan.

Tinerii nu au fost numai actori minunaţi, ci împreună cu Gabriel Pântea s-au iniţiat în arte marţiale, în „pădurărit” cu Eugen Diac, şi lucru manual cu Maia Wagner.

Au fost multe momente de neuitat, anul acesta la Beliş: excursiile la lac şi cascadă, focurile de tabără cu Aron, repetiţiile la teatru, dar una din seri rămâne specială. Este seara dedicată Monicăi Culda, sărbătoririi venirii preotului în România, prin concertul de corale, flaut şi pian, ca şi prin alte manifestări de preţuire ale comunităţii.(exemplu, Copacul urărilor de bun venit).

Soarele de Beliş a fost de la Dumnezeu pe îndestulate, în toate zilele de simpozion, dar masa bună, serviciul de la bucătărie, aprovizionarea, curăţenia, le datorăm oamenilor inimoşi: fam. Pântea, fam. Grigore şi mulţi alţii.

O noutate a acestui an a fost şi constituirea fondului social Beliş; prin donaţii mai mari sau mai mici s-a putut acorda sprijin parţial, pentru 5 participanţi. Din strângerea taxelor de participare şi alte donaţii a rămas şi un fond de plecare pentru Beliş 2014, în valoare de 2000 Ron şi 582 Euro.

Un puternic factor de echilibru, maturitate şi armonie, a fost dat de prezenţa, mai mare în acest an, a familiilor şi cuplurilor care şi-au luat în mod liber, multe sarcini pentru bunul mers la taberei şi comunităţii. Le mulţumim!

Retrospectiva Beliş 2013, din duminică 28 iulie, a arătat mai degrabă ca o sărbătoare a recunoştinţei sau ca un Crăciun, căci din tolba plină, s-au  revărsat daruri pentru toţi cei care -tineri şi maturi- prin sarcini, artă, socialitate, au contribuit la împlinirea întâlnirii de vară a comunităţii noastre.

 

                                                                         Lidia Blidariu

 

Înapoi

 

                            Beliş, un loc ca acesta, e acasă

 

Anul acesta, a fost foarte diferit în ceea ce priveşte acomodarea mea în Tabăra de la Beliş. Înainte aveam nevoie de câteva zile pentru a mă obişnui cu oamenii noi şi cu cei pe care nu îi văzusem de un an, dar anul acesta mi-am zis :"Nu mai pierd nici o zi din Beliş."

Noi, tinerii, am fost extraordinar de uniţi atât la Tabăra de Tineret cât şi la cea mare, inclusiv cu  prietenii cei noi: Călin, Alexa şi Maria. Pur şi simplu, pe parcursul taberei, simţeam că zbor. Simţeam că am aripi şi libertatea de a fi eu însămi, libertate pe care aici, în comunitate, am primit-o, în timp ce în colectivul clasei mele trebuie să o dobândesc.

Aici, la Beliş , toţi zburăm pe drumuri diferite, dar impreună. Suntem liberi, dar nu nişte lupi singuratici. Avem ţeluri diferite, dar ne asemănăm în multe lucruri şi iubim ce e bun în celălalt.

 Pentru mine, un loc ca acesta e acasă.    

                                                          Ioana Grigore, Bucureşti     

Înapoi

 

 

  

P1200620

  Început de septembrie la Cluj

 

După întoarcerea de la Beliş ne-am reluat, ritmic, întalnirile de duminică.

In ziua de duminică, 1 septembrie, a fost sărbătoare la Cluj. Preotul  Monica Culda, şi-a inceput oficial activitatea în România cu celebrarea Actului de Sfinţire a Omului. A urmat  o conferinţă despre sacramentul botezului şi apoi Botezul micuţului Gabriel Celestin Cristea. Au fost emoţii şi mare bucurie.

Micutul  Gabriel Celestin ne-a impresionat pe toţi. A fost atât de prezent şi pot spune părea conştient de tot ce se întâmpla şi de importanţa momentului.

Aşa cum spuneau Verginia Petrovici şi Lidia Blidariu în “Info-Brief” a fost un început fericit al slujirii preotului în România.

In continuare am hotarât împreună cu preotul , avem activitate şi în timpul săptămânii. Asfel ne întâlnim pentru învăţarea limbii germane. Profesoara noastră este chiar Monica Culda.

 Ne întâlnim şi pentru alte activitaţi. Am făcut  de curând puţină euritmie . Ceea ce este mai important, încercăm o traducere “a noastră” a pericopelor -  comparăm diferitele traduceri pe care le avem şi alegem ce ni se pare mai bun. E o muncă de durată şi sperăm ca peste 2 ani , să avem aşa cum am spus “ traducerea noastră”.

Acum ne pregătim de saăbatoarea de  Mihaeli.

Fie ca perioada Mihaelică sa ne aducă tuturor curaj, forţă şi multă răbdare.

 

                                                                            Cu drag de la Cluj, Rodica Oancea.

Înapoi

 

 

DSC_0207

      Bucureşti – septembrie un nou început

Programul întâlnirii organizate de Comunitatea Creştinilor din Bucuresti, în 14-15 septembrie a încercat să satisfacă  nevoi şi dorinţe existente în plan spiritual. A fost prima vizită a preotului la Bucureşti, după stabilirea sa în ţară, în această vară.

Actul de sfinţire a Omului oficiat de dna Monica Culda a fost aşteptat cu multă nerăbdare de grupul nostru.

Activitatile s-au desfăşurat pe grupe (tineri şi adulţi):Arta vorbirii şi improvizaţie cu Ioana Fărcaşanu şi Bogdan Dita, actori de la Teatrul Logos;Desen cu Mirela Tatoli; Tir cu arcul în parcul Izvor; Discuţii cu tinerii pe temele: Stima de sine şi relaţiile cu părinţii; Vizionarea piesei "Visul unei nopti de vara" de William Shakespeare jucată în cadrul simpozionului de la Beliş; Studiul Evangheliei condus de dna Monica Culda.

    Toate aceste activităţi s-au desfăsurat în armonie şi au scos la iveală o forţă imensă de spiritualitate şi dorinţa de socializare.  Venirea preotului dă un nou impuls şi o mai mare coerenţă în viaţa comunităţii din Bucureşti.

 Tinerii au adus cu ei un val nou de energie.Ei s-au implicat cu mult entuziasm in toate activitatile si au catalizat fortele din jurul lor.Au adus o nota optimista  pentru dezvoltarea activitatii din Comunitatea Crestinilor.                                                                                                                                                                                  

             

DSC_0295

                                    Tinerii la comunitate                                             Ella Grigore

 

Înapoi

 

Poveste

                    Legenda Cavalerului Gheorghe

 

Demult, demult, după apariţia lui Hristos pe pământ, erau undeva în îndepărtata ţară a zorilor nişte cavaleri viteji care se numeau „cavaleri ai dreptăţii”. Ei mergeau din ţară în ţară şi, de câte ori vreun animal sălbatic pustia un ţinut din ţară, sau bandiţi răi pândeau oamenii pe drumuri neumblate şi-i furau, acolo apăreau într-o bună zi şi ei. Animalele sălbatice erau învinse, iar bandiţii erau pedepsiţi sau alungaţi. Nimeni nu ştia dacă într-un loc sau altul, într-o bună zi, astfel de cavaleri se vor ivi pentru a-i ajuta pe cei năpăstuiţi. Aceşti cavaleri erau o speranţă continuă pentru cei slabi şi o spaimă a nelegiuiţilor. Ce jurământ au făcut pentru acest ordin cavaleresc era necunoscut oamenilor, dar se ştia că ei nu zăboveau mai mult de trei zile în acelaşi loc.

În această vreme exista un oraş frumos la mare, numit Selena. Cetăţile şi porţile oraşului se întindeau până pe coastă. Un palat înalt era reşedinţa regelui care domnea peste această ţară, în care de la un timp domnea o mare tristeţe şi multă suferinţă. Din când în când, marea devenea agitată şi îşi făcea apariţia un balaur fioros. Jumătate zburând şi jumătate târându-se, pustia tot ce găsea prin ţară: turme de animale, case, ba chiar înghiţea şi oameni. Nimeni nu s-a putut împotrivi acestei mari nenorociri, nici măcar soldaţii regelui. Regele a poruncit să fie întrebat un înţelept care locuia sus în munte, ce este de făcut. Înţeleptul i-a răspuns aşa: „Când marea devine agitată, leagă două oi la mal, acolo unde iese balaurul din apă. El va mânca oile şi va pleca.” Sfatul a fost urmat întocmai şi, într-adevăr, monstrul a înghiţit oile şi s-a întors în mare. Dar, cam pe când s-a împlinit un an, balaurului nu-i mai ajunse această hrană. După ce înghiţea oile, intra iarăşi prin ţară, pustiind totul în jur.

Din nou a trimis regele soli pentru a cere sfat înţeleptului. Acesta, când a auzit veştile proaste, a spus: „Veniţi înapoi peste trei zile să vă sfătuiesc.” Când solii s-au întors la timpul promis, înţeleptul nu a vrut la început să le dea sfatul, dar ei au spus: „Fără sfatul tău nu ne putem întoarce. Regele se va supăra foarte tare pe noi.” Atunci înţeleptul a dat vestea cea groaznică: „Când balaurul va vrea să se sature din nou, singura şansă de a scăpa ţara este ca să i se dea o fecioară.” Aceste cuvinte au trebuit să le ducă solii regelui. Disperarea era mare. Până una-alta nu aveau de ales, decât să adune fecioarele şi, prin tragere la sorţi, să o aleagă pe nefericita care trebuia sacrificată. Şi astfel, la malul mării, la „stânca balaurului”, a fost dusă fecioara aleasă de sorţii vitregi. Era legată la ochi, apoi strâns legată de stâncă. Balaurul ieşea din marea înspumată, o înghiţea şi se întorcea din nou în adâncuri. Şi astfel, ori de câte ori i se făcea foame balaurului, o fecioară era sacrificată. Şi tot aşa, până când în ţara aceasta rămase numai fata regelui. Cu toată jalea regelui şi a reginei, fata fu dusă şi ea la stânca balaurului. Când au vrut să o lege, după cum se obişnuia, ea s-a rugat: „Nu mă legaţi de stâncă, eu nu am să fug, şi vă rog să nu-mi legaţi ochii, căci am să mi-i acopăr eu cu voalul meu alb!” Regele şi regina se rugau în acest timp să se întâmple o minune care să o salveze pe prinţesă.

Şi iată, pe când marea începu să se agite, apăru un cavaler călare pe un cal alb. Veşmântul său strălucea în lumina soarelui. Calul său galopa spre mare şi, când balaurul a vrut să o înghită pe prinţesă, cavalerul i-a sărit înainte, cu paloşul într-o mână şi cu lancea în cealaltă. După o luptă înverşunată, cavalerul reuşi să străpungă trupul plin de solzi ai balaurului, care, cu o smucitură, se prăbuşi în apele învolburate ale mării, lăsând după el o dâră groasă de sânge.

Fata şi-a ridicat voalul de pe ochi şi l-a văzut pe cavaler coborând de pe cal. El şi-a înfipt paloşul în pământ, a îngenuncheat pentru rugăciune, făcându-şi semnul crucii. Apoi se duse la fată şi o ajută să coboare de pe stâncă. Mulţimea veni să-i mulţumească, iar regele îl întrebă: „Nobile călăreţ salvator, spune-mi te rog numele tău, ca să-ţi pot mulţumi! Şi oare sub ce semn ai luptat?” Atunci cavalerul arătă semnul de pe scut şi grăi: „Gheorghe este numele meu. Eu lupt sub semnul lui Hristos şi Mihail din ceruri mă ajută şi îmi dă putere nouă.”

Bucuros l-ar fi primit regele pe cavaler în ţara sa, dându-i de soţie prinţesa, dar cavalerul a plecat a treia zi pentru a împiedica alte nelegiuiri, în alte părţi ale pământului.

 

                                 Joc cavaleresc

 

În familie, sau cu un grup de copii, se poate desfăşura în perioada michaelică un joc cavaleresc. O armură şi un coif din hârtie aurită, ca şi o sabie din lemn luminos, deschis la culoare, conferă fiecărui erou demnitatea cavalerească.

Turnul va fi format de cel puţin doi copii. Ei îşi dau mâinile şi o închid înăuntru pe prinţesă. Aceasta stă în centru. Are o coroană şi un voal sau un batic.

După ce cavalerul cu sabia a învins balaurul imaginar, turnul se deschide. Prinţesa eliberată îi întinde cavalerului mâna. Toţi copiii se bucură şi dansează.

 

            

Michaelmas Circle, Story & Resources

 

Înapoi

 

Vesti din Comunitate

 

INFO BRIEF, IULIE- AUGUST, 2013

 

·        

Venirea preotului în ţară - 1 iulie În ultimile zile ale lunii iunie, o mică delegaţie a comunităţii noastre a participat la Viena, la ceremonia de punere a ” pietrei fundamentale” la construcţia capelei comunităţii Viena Sud (Mauer). De asemenea a luat parte la manifestările dedicate plecării  dnei preotese Monica Culda, care a activat la Viena, timp de 5 ani.  În 1 iulie Nora Ţigăreanu şi Lidia Blidariu au însoţit-o în drumul ei spre ţară. Doamna Monica Culda va activa în România, timp de 1 an, pregătind împreună cu noi toţi, condiţiile pentru Fondarea Comunităţii Creştinilor în România.BUN VENIT!

·        

Mediatizare Belis 2013 La începutul lunii iulie s-a intensificat activitatea de mediatizare a Taberei de tineret, a Taberei de lucru şi a Simpozionului Beliş 2013. S-a realizat pliantul-program de către L. Blidariu, s-a difuzat la grupurile din ţară şi a fost multiplicat de Mirela Stan.

·        

Tabăra de tineret, 15-18 iulie, de la Beliş, sub îndrumarea preotului Monica Culda.  Au participat 14 tineri între 14-22 ani; părinţii lor s-au implicat în  desfăşurarea a activităţilor, bucurându-se alături de ei.

·        

Tabăra de pregătire a simpozionului Beliş 2013aavut loc în paralel cu tabăra de tineret, principalele lucrării fiind cele de reconectare a apei şi curentului electric, a reamenajării capelei şi bucătăriei şi igienizarea tuturor locurilor,  activităţi coordonate de Nora Ţigăreanu.

·        

Simpozionul Belis 2013, 19-29 iulie, cu tema Taina Trinităţii III, în coordonarea preoţilor Monica Culda şi Armgard Hasselmann; au participat mai mult de 80 de persoane, dintre care 24 de copii. În organizarea activităţilor s-au implicat anul acesta şi prieteni noi ai comunităţii: fam. Ella şi Silviu Grigore, fam. Doina şi Gabriel Pântea, fam. Mirela şi Eugen Diac, fam Maria şi Liviu Oros. Nota distinctivă a acestui simpozion a fost prezenţa mai multor cupluri şi a familiilor cu copii. Evenimentul simpozionului a fost producţia teatral-muzicală Visul unei nopţi de vară de W.Shakespeare, care a polarizat întreaga suflare a comunităţii, în regia entuziastei şi neobositei Alice Popescu, împreună cu Aron şi Judith Dan. Întreg simpozionul a stat sub semnul bucuriei venirii preotului Monica Culda în România, exprimat printr-o seară muzicală şi alte momente festive.

·        

O întâlnire a membrilor spirituali ai comunităţii a avut loc în timpul Simpozionului de vară,  cei prezenti evocând momente semnificative din viaţa lor; comunitatea a primit în acest context un nou membru spiritual.

·        

Adunarea generală a Asociaţiei, 28 iulie. S-a prezentat raportul activităţilor din ultimul an; preşedinta asociaţiei, Diana Stoica a detaliat raportul financiar; Lidia Blidariu, de la Bacău, a fost cooptată în Consiliul Asociaţiei, răspunzând de comunicare; au fost discutate mai multe aspecte legate de prezenţa preotului în ţară şi perspectivele dezvoltării comunităţii.

·        

Consolidarea legăturilor de vecinătate ale taberei Beliş La reprezentaţia teatrală, din seara de 27 iulie, au fost invitate oficialităţi ale comunei şi familiile din vecinătatea taberei; responsabilii Belişului au abordat ulterior cîteva teme de interes comun cu aceştia.

·        

Sedinţă de Consiliu a Asociaţiei, 29 iulie, Cluj; s-a făcut raportul financiar al Taberei Beliş 2013 şi s-au discutat aspecte financiare legate de stabilirea preotului în ţară; în paralel s-a realizat şi un inventar al  veşmintelor şi obiectelor cultice/starea lor,  la capela din Cluj.

·        

Vizita familiei Grigore( Bucureşti) la Munchen Fam. Gabriela şi Laurenţiu Cîmpeanu de la Sibiu se află de două luni îin Germania. E primul an în care ei şi copiii lor nu participă la Tabăra din Beliş. Călătorind la Munchen, în primele zile de august, Ela şi Silviu Grigore şi fiica lor, Ioana, le-au dus Belişul la noua lor casă, povestindu-le noile experienţe de comunitate.

·        

Vizita dnei Armgard Hasselmann  prin nordul ţării şi la Iaşi Timp de două săptămâni, după simpozionul de la Beliş, dna. preoteasă Armgard Hasselmann, însoţită de Giza Schake de la Kassel, a călătorit pentru a doua oară în Bucovina, simţindu-se tot mai atrasă de locurile, limba şi cultura României.  Duminică, 4 august, doamnele din Germania au făcut o vizită prietenilor comunităţii noastre din Iaşi. Călătoria prin nordul ţării a avut şi un scop practic, în perspectiva organizării unei excursii a unor membri din comunităţile din Bonn şi Viena, în primăvara lui 2014, în România.

·        

Reluarea lucrului de duminică la Cluj, Bucureşti, Timişoara, în a doua parte a lui august.

·        

Joi, 22 august, la capela comunităţii din Cluj, a avut loc conferinţa Motivul fidelităţii în creştinism ţinută de dl. Manfred Schneider din Dresda; prezentarea a fost urmată, a doua seară, de vizionarea operei. Olandezul zburător de R. Wagner, spectacol înregistrat.

·        

Duminică, 1 septembrie,  la Capela comunităţii din Cluj a fost sărbatoare. Dna preoteasă MonicaCulda şi-a început official activitatea în Romania cu celebrarea Actului de Sfinţire a omului şi  predică la Evanghelia lui Luca , cap 10. Apoi a avut loc oficierea botezului micuţului Gabriel Celestin Cristea, din Oradea, prefaţat de o conferinţă pregătitoare despre sacramentul botezului, prezentată de preot . Un inceput fericit!

·        

A fost obţinută suma de 630 Eu, pentru realizarea de veştminte noi de cult pentru capela Cluj: casula pentru perioada trinitară şi  mantie de seară. Suma a fost obţinută din fondul special pentru obiecte de cult. Fondul este întreţinut din donarea de resturi de aur,  proiectul  fiind coordonat de preotul Johannes Lenz în Germania, în folosul comunităţtilor tinere. Aşa au fost realizate şi cele două potire ale comunităţii noastre .Ne propunem să donăm şi noi  pentru acest fond ,ca şi alţii să beneficieze de el. Cei interesaţi se pot adresa   dnei Monica Culda.

·        

 Prima casulă cusută în România o datorăm dnei Rita Probst. A fost o muncă foarte meticuloasă şi pretenţioasă de câteva săptămâni, pentru care îi mulţumim.Treptat, cu ajutorul şi a altor mâini harnice sperăm să ne înnoim întregul inventar de veştminte cultice.

·        

Din luna septembrie la capelele comunităţii din Bucureşti şi Cluj au loc, alternativ,  activităti cultice, sociale, studiu evanghelic, în coordonarea preotului. Programul de toamnă-celebrările-  a apărut în Scrisoarea de Mihaeli 2013.

·        

In ziua de Mihaeli 2013, 29 septembrie Laurenţiu Cîmpeanu, membru al comunităţii noastre ia drumul către Stuttgart, unde va studia începând din aceasta toamnă la Seminarul de preoţi al Comunităţii Creştinilor.Îl purtăm în gandurile noastre.

 

                                                    Au consemnat     Verginia Petrovici si Lidia Blidariu

 

Înapoi

 

Gânduri pentru prietenii mei

 

Dragi prieteni,

 

            La o lună de la plecarea noastră din ţară am adunat câteva gânduri , care îmi doresc să vă găsească în pace. Am vrut mai mult sa surprind esenţa a ceea ce am trăit în ultimul timp, dar mi-a fost foarte greu, pentru că la retrospectivă am fost pur si simplu uluit de câte lucruri s-au întâmplat. Desfăşurarea unora dintre evenimente poate părea acum puţin „forţată”, dar eu care le-am vieţuit direct sunt încredinţat că a fost „condusă". Nu mi-am propus acum sa vă povestesc despre ele, ci vreau să mă rezum la gândurile şi sentimentele  care s-au născut.

            Acum două luni, când practic mutarea noastră în Germania începuse, după un an întreg de pregătiri, vă mărturisesc că nimic din ceea ce ne-ar fi dat un oarecare confort fizic sau sufletesc-spiritual nu era "aşezat" şi "plutea". Încercări apăreau în fiecare zi, provocări la fiecare pas şi motivele ca să reconsiderăm totul ne-au însoţit permanent. Nu ştiu să vă spun cum s-a întâmplat că voinţa noastră în tot ceea ce ne propusesem a rămas neclintită, dar cred acum că acest lucru a fost necesar pentru ca suficiente forţe din cer şi de pe pământ să lucreze "misterios" astfel încât am realizat că în scurt timp aproape toate întrebările noastre deschise au primit răspuns, iar pentru fiecare situaţie în parte s-a găsit rezolvarea potrivită. Aşa este!

            Dacă acum ar trebui să o iau de la capăt şi nu mă îndoiesc că acesta este doar începutul unui şir de mari schimbări în viaţa mea, atunci ceea ce simt că „îmi umflă pânzele” este o credinţă sporită în destin, în legăturile karmice şi în întreaga lume spirituală care însoţeşte evoluţia omului.

            Cu toate că aceste vieţuiri care aduc cu ele in viaţa noastră claritate şi deopotrivă răspundere şi recunoştinţă, aş vrea să vă spun că pentru mine „punctul arhimedic”, acea „axis mundi” sau ceea ce am găsit mai preţios în toată această vreme  au fost deopotrivă atât sentimentul cald cât şi gândul rodnic că aparţin unei comunităţi spirituale karmice pe care o reconstruiesc în suflet de fiecare dată când mă gândesc la voi.

            De data aceasta, atunci când la începutul mesajului am scris „Dragi prieteni” pentru mine in aceste două cuvinte am pus şi am regăsit tot ceea ce este esenţial şi aş fi putut bucuros să mă opresc aici.

            Mă bucur însă dacă şi pentru voi, prietenii mei, este important să aflaţi de la mine că datorită vouă o mare parte din existenţa mea de până acum a căpătat sens şi că prin ceea ce reuşim să clădim împreună ca o comunitate a Eu-rilor individuale primesc forţa de care am nevoie ca să merg mai departe.

            Poate faptul că în planul fizic, în timp şi spaţiu, relaţia noastră are dintr-odata o altă calitate m-a făcut să devin conştient de trăinicia legăturilor spirituale dintre noi şi de un sentiment motivant că împreună avem în faţă mult viitor.

            Mai cred că fiecare dintre noi avem nevoie să împărtăşim deschis astfel de gânduri şi sentimente, împliniri sau neîmpliniri, preocupări si multe altele atunci când ele există, mai ales că din astfel de trăiri se hrăneşte şi îngerul unei comunităţi.

            Şi chiar dacă ne simţim uneori atât de aproape, atunci când ne gândim unii la alţii conştientizăm cât de puţin ne cunoaştem între noi. Trec zile şi săptămâni întregi şi despre unii dintre noi nu mai ştim aproape nimic. Apoi aflăm de o reuşită sau de un necaz al cuiva şi în ambele cazuri fiinţa noastră cea mai intimă este mâhnită că nu am fost împreună „la bine şi la rău”. Consolarea „post festum” nu are aceeaşi forţă cu compasiunea momentului potrivit (a te bucura sau a suferi pentru şi împreună cu celălalt).

            Un paradox al omului modern este acela că astăzi oamenii îşi refuză cu îndărătnicie tocmai ceea ce le este cel mai necesar. Noile misterii accesibile tuturor rămân in continuare un mister. Şansa de a mă cunoaşte pe mine însumi prin celălalt o pierd consecvent de fiecare dată când nu găsesc interes pentru celălalt şi nu o recunosc pentru că de fapt nu o cunosc. Mă supun forţelor de autoizolare şi automulţumire (eu îmi sunt deajuns mie însumi) care sunt potrivnice forţelor de construcţie a formelor asociative – comunităţile umane. Dacă mă găsesc practic într-o comunitate, am de partea mea şi şansa să mă regăsesc de fiecare dată atunci când simt nevoia să mă caut. Găsesc că ar fi interesant să aflăm în mod individual răspuns la întrebările: Cine sunt eu de fapt?  Ce sau cine mă împiedică sa fiu eu însumi şi în acelaşi timp împreuna cu ceilalţi?

             Mai vreau să menţionez că acestea nu sunt gânduri ale unui om care se simte singur, ci dimpotrivă ale unuia care nu se mai simte singur.

            Gândurile s-au chemat unele pe altele, s-au ţesut şi acum ca un  "covor zburător" pleacă către voi. Atunci când se strâng suficiente porneşte din nou războiul de ţesut. Am avut chiar o imagine de poveste a unui spaţiu prin care se mişcă încoace şi încolo "covoare zburătoare" cu gânduri pentru prieteni.

            Îmi doresc să mă invitaţi în viaţa voastră şi să ajung să vă cunosc cu adevărat, la fel de mult cum vreau să mă străduiesc cu voinţă bună pentru o prietenie curată.

 

Vă îmbrăţişez,

 Laurenţiu Cimpeanu

 

                               

DSC_0212

 

                          La Munchen, Ioana şi Teo Cimpeanu cu Ioana Grigore

 

 

Înapoi

 

La Comunitatea Creştinilor din Paris

 

Timp de 10 zile, la începutul lui septembrie, am vizitat, pe îndelete, muzeele Luvru, Orsay, al impresionistilor, De Branly, cu arta primitivă, Versailles, bisericile Sacre Coeur, St Madelene,

St Etienne/St Genovieve (unde am avut bucuria să întâlnesc un alt semn pe cale).


E vorba de 12 vitralii din sec XVII, cu scene din Vechiul şi Noul Testament, fiecare lucrare având tema tratată în comparaţie - una din iudaism alta din creştinism. A fost un semn, zic, pentru că toate prezintă calea de la vechea comunitate la noua comunitate, care e un lait motiv al vieţii mele. De ex. Spălarea mâinilor la evrei cu forma dreptunghiulară a sinagogii, iar în registrul de jos, Spălarea picioarelor şi forma rotunjită a bisericii creştine: trecerea de la domeniul Tatălui-spaţiul, la cel al Fiului-timpul, de la exterior-cap, la interior-inimă. Sau stoarcerea strugurilor, ca ritual vechi şi sângele ce curge din inima lui Isus Christos,  ca nouă comuniune.       

        

       


O altă întâlnire de suflet a fost cu operele lui Brâncuşi, la muzeul amenajat în cadrul Centrului Pompidou. Să stai în faţa unei păsări măiastre din aur, e cu adevărat o minune! Păcat că nu pot fi văzute de aproape şi de jur împrejur, căci sunt închise după vitrine, în aşa zisele ateliere succesive pe care le-a avut artistul de a lungul anilor.

 

Duminică, 15 sept. am fost la comunitatea creştinilor din Paris, cu o veche cunoştinţă, Cornelia, implicată în activităţile diferitelor iniţiative antroposofice franceze. Erau acolo până în 20 de persoane.

 

La sfârşitul slujbei, am schimbat câteva cuvinte cu noul lor preot - Jean Marie Falcone (al doilea din dreapta) şi cu alte persoane cu care m-am şi pozat!

 

Cu drag, pentru voi toţi,

                     Verginia Petrovici

 

 


 

 

Înapoi

 

Perspective

Programul de celebrare toamnă/iarnă

 

                        Comunitatea Creştinilor în România

   Programul celebrărilor , septembrie 2013 – ianuarie 2014

 

2013

1 septembrie 2013 – Cluj, Monica Culda

14 - 15 septembrie – Bucureşti, M.Culda

29 septembrie – Cluj, M.Culda

13 octombrie – Bucureşti, M.Culda

27 octombrie – Cluj, M.Culda

27 Oct – 2 noiembrie – Bucureşti, Armgard Hasselmann

17 nov–Bucureşti ,M.P. Robert, M.Culda – în continuare vizită în ţară, conferinţă în grădiniţa / şcoala Waldorf

24 noiembrie – Cluj,  M. P. Robert, M.Culda

15 decembrie- Bucureşti ,M.Culda; 13-15 dec. – Conferinţe cu

 Michael Debus la SAR

16—19 decembrie Cluj,  M. Debus, M.Culda

20 Dec – 1 ian 2014 , Bucureşti ,Claudia Stockmann, M.Debus, M.Culda –  cele trei slujbe de Crăciun

25-26 dec- Cluj, M.Culda

 

2014

1 ian 2014– Cluj, M. Culda

24-26 ian – Bucureşti,  Uwe Sondermann

26 ian – Cluj, M.Culda

 

 

 

                                                                            Monica Culda

 

 

Perspective

 

 25 oct.- 2 nov. – Vizita dnei Armgard Hasselmann la Bucureşti si Cluj Napoca.

 

 14– 25 noiembrie – Vizita dnei Marie Pierrette Robert în România.

 

 Decembrie 2013 – vizita dlui Michael Debus: 13-15. 12; 20-23.12 – Bucureşti;

16-18.12 Cluj şi a dnei Claudia Stockmann :  20- 28.12 Bucureşti 29.12 – 1.1 Cluj.

 

28 oct.-1 nov. - La Bochum-Germania va avea loc o întalnire de lucru cu Tema “Veştminte”. Toti cei interesaţi sa înveţe cum se coase o casulă, un talar, o stolă  – pot lua parte la această întâlnire.Informatii la Monica Culda.

              

 

 

Înapoi

 

PERICOPE

 

 


michael-scales-and-beast

Sfantul Mihail   29 septembrie- 26 oct.

 

            29.09   Matei 22,1-14

              6.10   Apocalipsa 12

            13.10   Apocalipsa 19,11-16

            20.10   Efeseni  6,10-19

 

Per. intermediara  27 octombrie- 30 nov.

            27.10   Apocalipsa 1

              3.11   Apocalipsa 3

            10.11   Apocalipsa 14,1-20

            17.11   Apocalipsa 21

             24.11 Apocalipsa 22

 

Advent

              1.12   Luca 21,25-36           

              8.12   Filipeni 4,1-9

            15.12   1 Tesaloniceni5,1-8,23-24

            22.12   Luca 1,26-38


 

 

Înapoi

 

 

 

Urare de Sfântul Mihail

 

 


coperta Mihael

 

 

Dragi prieteni, dacă ar fi posibil să o luăm înapoi pe un drum ce duce în vară - cu siguranţă, tentaţia ar fi mare.

Ceea ce ne ajută să mergem, totusi, mai departe, este lumina iubitoare, încurajatoare ce o percepem - mai mult sau mai puţin conştient - radiind de la  fiinţa lui Mihael.

 

Redacţia vă doreşte o toamnă frumoasă în spirit mihaelic!

 

 

 


 

Înapoi

 

INFO

 

Centre ale Comunităţii Creştinilor în Romania

 

Bucureşti

Str. Astronomului nr. 5 sect 1;

Mihaela Deaconu, tel:0733701244 email:deaconu_mhl@yahoo.com

Zoltan Andras 0723296306 ,e.mail zoltanandras@dnt.ro

 

Cluj-Napoca

Bulevardul. 21 decembrie 1989 nr 36, ap 5

Rodica Oancea tel 0264554732 Diana Stoica e.mail:diana.stoica@yahoo.com

 

Alte persoane de contact:

Nora Tigareanu, Cluj, email: noratig@yahoo.com, 0741076471

Lidia Blidariu, Bacău,  tel.0234515261; 0788968599, e.mail: lidiablidariu@yahoo.com

Verginia Petrovici, Iasi,: tel 0748140974 e.mail:  vpetrovici2002@yahoo.com

Laurentiu Cimpeanu,  e.mail: laurentiucimpeanu@yahoo.com

 

 

Înapoi