Scrisoare Sfântul Mihail 2015

Cuprins

Misiunea noastră pe pământ- Marie-Pierrette Robert,

Traducere Lidia Blidariu

La altar se pregătește o nouă omenire - Armgard Hasselmann,

Traducere Monica Culda

Frumusețea din Sufletul Europei- Monica Culda

Retrospective

Belișul meu drag- Lidia Blidariu

Simpozionul internațional de tineret Beliș 2015- Ioana Grigore

Sufletul Europei- Verginia Petrovici

O vizită ce ne-a onorat- Rodica Oancea

Intalnire ininima Labirintului-  poem- Oana Ion

Poveste de toamnă

Sabia de lumină

Pagina tineretului-

O aventură aparte- Ioana Grigore

Vești din Comunitate 

Situația finaciară asociației-apel la contribuții - Diana Stoica 

Infobrieful verii 2015- Lidia Blidariu

Vești de la Stuttgart- Gheorghe Aur

PERSPECTIVE

Intîlnirea Comunităților din Estul Europei-  octombrie Tblisi/Georgia

 Programul de toamnă la București și Cluj

PERICOPELE / Urare de Sfantul Mihail

INFO comunitate, site, persoane de contact

Redacţia: Lidia Blidariu, Monica Culda, Verginia Petrovici

 

 

 

 

 

 

 

Misiunea noastrĂ pe Pământ

 

 

 

 

 

 

 

 

Dragă Comunitate a Creștinilor

Mihail este reprezentat cel mai adesea în mișcarea sa de luptă împotriva Balaurului sau și mai bine, într-o pozitie care-l arată stând drept și ținând la/sub picioare adversarul tocmai atunci învins/supus.

În pictura din biserica Crețulescu din București, Mihail este în picioare pe pământul gol (vezi fotografia). Solul, verde, se învecinează direct cu cerul înstelat, radiind o lumină de aur. Puternică, voluntară și solidă este statura Arhanghelului. În mâna sa stângă așezată pe inimă își ține mesajul; Verbul divin pare că izbucnește chiar din inima Îngerului. Da,toata ființa sa interioară este locuită de Cuvântul lui Christos al cărui servitor prin excelență este. Da, cu toată ființa sa interioară!

Această interioritate anima la rândul său forța activă a gândirii care trăiește în Mihail: cu mâna sa dreaptă el ridică sabia deasupra capului său.  Mihail este depozitarul și heraldul  gândurilor Universului, a cărui creator este Christos: „Si Cuvântul a devenit trup” spune evanghelistul Ioan. El spune mai departe despre Cuvânt că ”Totul prin El s-a făcut”.

Picioarele Arhanghelului înveștmântate de aurul stelelor universului sunt puse în mod ferm și hotărât pe sol: aceasta este forța de vointă alui Mihail care din toată ființa sa spune”da”, Pământului și oamenilor.

Împotriva vânturilor și mareelor pe care le traversăm ca umanitate și ca indivizi, statura Arhanghelului Mihail - așa cum  ni se arată dintr-o astfel de imagine-revelează ceea ce este gata să ne facă să descoperim, dacă îl întrebăm: misterul a ceea ce trăiește și vrea să trăiască mereu mai mult în inima noastră, care conferă gândurilor noastre o claritate decisivă - cuvânt cu cuvânt “ tranșantă” – și activă, care transformă lumea; și în sfârșit, o voință, care, zi după zi, spune “da” Pământului și operei/creației pe care am venit să o împlinim. Această voință ar putea avea calitatea realității spirituale: aurul stelelor, așa cum această frescă românească a lui Mihail ne-o arată.

Astfel, noi descoperim un pic mai mult , din an în an, legătura intimă care ne leagă de acela al cărui nume ne amintește de misiunea noastră pe pământ:

 “ Cine este- ca -Dumnezeu?” „MI- KA- EL”.

O pregătire bună a timpului de Sfântul Mihail!

                                                               Și în numele lui Jean-Marie Falcone,

    Marie- Pierrette Robert

                                                                                           Traducere Lidia Blidariu

 

*Domnul J.M.Falcone, preot la Paris,a avut amabilitatea să ne trimită pentru traducere această predică a dnei Robert, care apare în aceste zile și în revista comunității franceze de Sf. Mihail.Le suntem recunoscători (nota trad.)

 

La altar  se pregăteȘte o nouă omenire

Dragă Comunitate a Creștinilor,

În Actul de Sfințire a Omului, chiar la început, este un moment deosebit când ministrantul se apropie de altar și aprinde lumânările. Totul se schimbă. Pe lângă concretețea lumii fizic-materiale a sfeșnicelor, a altarului, treptelor, a scaunelor  – se adaugă elementul ușor fluid:  lumina fină, delicată a lumânărilor.

Flacăra este aproape imaterială. Fiecare adiere de vânt o face să tremure. Privirea abia o cuprinde.

Conștiența noastră se înalță de la lumea fizică la cea a lumii eterice a luminii. Putem simți cum prin lumina care este aprinsă acum la altar suntem în legătură cu cultul care este celebrat necontenit în lumea spirituală.

Ne unim cu el  timp de o oră. Simțirea devine din ce în ce mai profundă. Simțim cum lumina conștienței nostre se înalță din domeniul vieții cotidian-pământești într-o lume în care sunt dragii nostri defuncți.

Ei vor să ni se alăture, să fie împreună cu noi în această sfântăînchinare de la altar. Aceasta, pentru că de aici ei își primesc puterea pentru propriul drum – și pot însoți astfel mai intens destinul comunitătii, al omenirii, al Pământului.

La altar se pregătește o nouă omenire. O omenire care nu va mai fi sub jugul materiei, ci va fi liberă, datorită transformării pământului.

Această transformare începe atunci când pâinea și vinul sunt pătrunse la altar de ființa Inviatului.Puterea solară a lui Christos le pătrunde treptat. El dă forță sufletului omului pentru a păși pe drumul său, pentru a-l urma pe Christos – oriunde l-ar duce destinul.

Noi purtăm în noi lumina fină a ființei Sale. Fină, delicată, de nezdruncinat. Ea ne binecuvântează și ne vindecă sufletul pentru ca apoi să putem lua această binecuvântare și această vindecare în faptele noastre, în mijlocul contemporanilor noștri, în viața de zi cu zi.

Da, așa să fie!                                                                             Armgard Hasselmann

                                                             *Predică rostită la întâlnirea de la Beliș, vara 2015.

 

* Dragi prieteni, să-i urăm bun venit dnei preotese Armgard Hasselmann! Dna. Hasselmann a sosit în 24 septembrie pentru  primele șase luni în România, la București. Dânsa va lucra în Comunitatea Creștinilorîmpreună cu Monica Culda pentru fortificarea muncii spirituale în capitală. Comunitatea noastră are acum doi preoțiîn țară. E un motiv de bucurie, dar și de înnoită responsabilitate.

 

FrumuseȚea –din sufletul Europei

MONICA CULDA

 

Dacă am încerca să cristalizăm în câteva cuvinte valorile cele mai înalte ale sufletului Europei, la ce ne-am gândi? Desigur, mai întâi la libertatea cucerită în Europa, la demnitatea omului, la posibilitățile de dezvoltare personală de aici. De data aceasta am să vorbesc însă o altă valoare definitorie, categorică  – și anume despre frumusețea Europei. Când te gândești la Europa – nu poți face abstracție de frumusețe. Frumusețea definește sufletul Europei.

Tema este atât de vastă încât nu poți decât să îi rămâi dator. Există conceptul filosofic de frumusețe, există conceptul estetic de frumusețe, frumusețea creată și admirată de om. Aici ar trebui amintită lumea inepuizabilă a artei europene. E suficient să ne gândim la arhitectura, la pictura, la muzica creată de-a lungul secolelor de la Atlantic până la Urali, din Scandinavia până în Grecia.

Pentru această contribuție scurtă aș dori însă sa părăsesc acest făgas clasic și să abordez aspectul de frumusețe din perpectiva experienței personale, a ceea ce întâlnesc eu în viața de zi cu zi ca frumusețe cultică și ca frumusețe  biografică.

As dori să încep cu frumusețea vieții cultice și am să dau trei exemple:

Leagănul Europei este Grecia. În acest leagăn s-au născut toate știintele, întreaga filosofie și  artele – ele au constituit baza întregii noastre culturi europene. Idealul suprem al acestei culturi era binele, frumosul și adevărul, ele fiind, așa cum spunea și Platon, trei aspecte ale aceluiași principiu: ale eternului. În acel timp, oamenii simțeau evenimentele de pe Pamânt ca fiind o prelungire a ceea ce se întâmplă în cer, între zei.

Războiul troian, de ex,  era consecința inevitabilă a disputelor din Olimp. Cele trei zeițe nemuritoare Hera, Afrodita și Pallas-Athena își revendicau întâietatea în frumusețe. Ca judecator a fost chemat Paris, un pământean, un cunoscător al frumuseții, iar el a dat mărul de aur, premiul - Afroditei. Ca răsplată Afrodita i-a promis-o pe Elena și tot așa treptat s-a ajuns la războiul din Troia.

Discipolii centrelor de mistere aveau acces la această sferă a zeilor. Misiunea lor cea mai  importantă era de a transpune în fizic ceea ce  vedeau și trăiau în spirit. Piesele de teatru, sculpturile erau expresia experiențelor lor lăuntrice. Frumos era pe atunci orice conținut spiritual care dobândea o expresie exterioară, care era revelat fizic. Chiar și azi mai spunem ca o operă de artă e frumoasă atunci când forma sa exterioară ne dă senzatia că e vie, că e impregnată de spirit.

Un alt mijloc de expresie a lumii spirituale era  ritualul cultic. În inima fiecărui lăcaș de mistere era venerat un zeu. Ritualul cultic era imaginea vie a acestei zeități. Ritualul devenea frumusețe. Neofitul, participând la ritual se identifica cu viața  zeului, trecea prin aceleași trăiri dramatice prin care a  trecut zeul  și era transformat astfel  până în fizic.

În următoarele secole omul, pe drumul său justificat de a se apropia de pămant și de a-l indrăgi, se înstrăinează mult de lumea spirituală. Sunt tot mai puțini inițiați care se pot înălța în sferele zeilor pentru ca apoi să reveleze oamenilor frumusețea dătătoare de viață.

Să facem încă un pas mare până în sec X.Prințul Kievului, Vladimir– botezătorul Rusiei– trăiește într-o căutare chinuitoare a sensului suprem pentru sine și pentru poporul său. El simte puterea tânărului său popor,dar și golul din sufletul lui.  ”Suntem ca o cupă goală...” – spunea el. De aceea cheamă în anul 987 pe zece dintre cei mai învățați și mai înțelepți oameni ai săi – și îi trimite în toate colțurile lumii cu porunca: mergeți și cercetați toate credințele. Pentru Vladimir, esențial în adoptarea unei credințe nu era în primul rând conținutul teoretic al unei credințe, ci calitatea ei cultică. Aceasta înseamnă:  în ce măsura era posibilă prezența reală a puterilor spirituale în cult.

După ce trimișii au cercetat  toate credintele s-au intors la Kiev și au spus prințului:  “Am fost la musulmani, la iudei și la creștinii apuseni și le-am văzut lăcașurile de închinare și serviciile divine – dar nu am găsit nici o frumusețe în ele. Când  am ajuns însă în țara grecilor și am fost conduși acolo unde se închinau ei Dumnezeului lor – nu am mai știut dacă eram în cer sau pe pământ. Căci pe pământ nu mai există o asemenea priveliște și nici o asemenea frumusețe, și nu știm nici măcar cum am putea să vorbim despre ea. Una însă știm – Dumnezeu este cu fiecare om de acolo, iar serviciul divin al grecilor este mai bun decât toate celelalte. Nu mai putem uita această frumusețe! Si pentru că nici un om care a gustat odată dulceața – nu mai vrea după aceea amărăciune, nici noi mărite prințe,  nu mai vrem să trăim în continuare ca păgâni!”

Așadar, poporul rus a preluat de bună voie creștinismul datorită frumuseții pe care a trăit-o nemijlocit în cult. Desigur prin frumos – nu ne gândim acum la frumusețea exterioară.Capacitatea de a percepe frumusețea depinde de prezența și de acțiunea foțelor spirituale în corpul nostru eteric.  Un cult real  e un cult frumos. Când întelepții rusi au trăit frumusețea, ei au simțit defapt în timpul cultului  revărsarea  forțelor spirituale în trupul lor eteric  până într-acolo că  ”nu au mai  știut” dacă erau în cer sau pe pământ.   Această frumusețe nu era facută de mâna omului, ci era revelarea celei mai apropiate sfere spirituale, a celei eterice.

Să facem un al treilea pas,  la situația din zilele noastre. La începutulsec xx, în mijlocul Europei, o grupă de tineri teologi, dezamăgiti de tot ce era ”biserică” la ora aceea, s-a adresat lui Rudolf Steiner și i-a cerut ajutorul pentru înnoirea creștinismului. Și ei fac o experiență asemănătoare întelepților ruși: prin meditarea intensă a revelației aduse de Rudolf Steiner au avut  viețuirea personală a prezenței concrete a lui Christos.

Ce este nou acum, la întemeierea Comunității Creștinilor, față de sec X? Pe baza înțelegerii aprofundate a omului, a lui Christos, a Evangheliilor, adusă de Antroposofie ajungem la conștientizarea responsabilității noastre. Cultul modern începe cu: Să săvârșim cu demnitate actul de închinare. Să săvârșim – este un plural!  Fiecare din cei prezenți este chemat să urce lăuntric treptele altarului și să aducă jertfa. Începe epoca în care omul nu doar primește frumusețea, revelarea ființelor spirituale, ci începe el însuși să creeze – prin Christos în noi - o realitate eterică, să creeze frumusețe. Prin comuniunea cu Christos sufletul cunoaște pacea, iar pacea e puterea prin care omul, lucrând în lume, o înnobilează.

Acestea au fost câteva gânduri legate de frumusețea cultică.

II. Acum voi trece la al doilea aspect propus, lafrumusețea biografică sau la frumusețea din destinul nostru. Omul suferă vieți la rând din cauza nedesăvarșirii personale (a micimii, a minciunii, a tulburării etc). Amintirea frumuseții pe care o mai purtăm în suflet – a acelei frumuseți ”dintâi” care cuprinde de la începuturi binele-adevărul-frumosul, o unitate din care făceam și noi parte odinioară, această amintire trezește în noi dorul de schimbare. Omul începe să privească în sine, să fie atent la gândurile, la faptele lui, iar această muncă de autocunoaștere îl duce inevitabil la întâlnirea cu Păzitorul pragului (micul). Sufletul se cutremură la vederea păzitorului  – din cauza urâțeniei lui adesea insuportabilă. Acum se produce schimbarea reală. Acum omul e motivat să lucreze consecvent la cizelarea sufletului, cu alte cuvinte - la înfrumusețarea păzitorului..

Munca spirituală aduce întotdeauna roade. Când un om se hotărăște să împlinească chemarea:Omule, cunoaște-te!  întregul cer îi vine în ajutor.  Aș dori să numesc doar două din rezultatele acestei munci care aduce frumusețe.

Primul rod al muncii interioare este dobândirea unei  noi conceptii despre lumea morală. În mod obișnuit, ordinea morală este văzută azi ca ceva relativ, conjuctural, care se impune printr-un construct de norme tradiționale. Însă pe măsură ce  pătrundem în lumea spirituală începem să ne dăm seama că ordinea morală a lumii este mai reală decât ordinea lumii fizice.Nu este ca un fulger care a fost și a trecut, oricare ar fi fost consecințele.  ”Cerul și pământul vor trece – însă cuvintele mele nu vor trece”. Sunt cuvintele lui Christos care exprimă același adevăr. Toată această realitate fizică înconjuratoare poate dispare, și va dispare, dar lumea morală va continua să existe în efectele sale.

Discipolul  spiritual conștientizează  că viața sa morală devine viața lumii; curățarea propriei grădini duce la curățarea grădinii  propriei comunități, a lumii întregi. Când un trandafir se împodobește – se împodobește întreaga grădină.

Iar când începem să fim mai buni în voire, mai frumosi în simțire, mai drepți în gândire – păzitorul își schimbă înfățisarea. Înfrumusețarea păzitorului înseamnă înfrumusețarea lumii.

Un  al doilea rezultat  al muncii  spirituale – este conștientizarea rolului suferinței în viață.Chipul întregii omenirii este brăzdat de suferință. Nu doar în Europa. Toate popoarele au suferit și fiecare popor a  trăit dramatic, până la sânge, nedreptatea suferinței la care a fost supus. In Europa, în special datorită celor două războaie mondiale, suferința a trezit multe întrebări. În unii ele au adus îndoiala, în alții au adus o nouă înțelegere a sensului suferinței.

Sunt suferițe și suferințe. La început sufăr doar din cauza mea,a propriului egoism nesatisfăcut. Dar suferința mă duce la autocunoaștere pentru că ea  îmi arată exact locul unde am de lucrat.  Orice om care dobândește o cât de modestă cunoaștere de sine este desigur recunoscător destinului pentru bucuriile pe care le-a avut în viață. Mult mai recunoscător este însă, privind retrospectiv, pentru încercările și suferințele îndurate care i-au deschis o noua perspectivă asupra vieții.Suferința limpezește ochiul sufletului.Mă face să-l văd mai bine pe celălalt, să-l cunosc mai bine. Treptat mă  sensibilizează față de suferința întregii lumi.  În viitor, spune Rudolf Steiner, nici un om nu va mai putea sta liniștit, savurându-și fericirea, atâta timp cât alături de el  vor fi alții care sunt nefericiți. Suferița fratelui va fi resimțită la fel de acut ca și suferința proprie. Ceea  ajută și vindecă este interesul, iubirea și compasiunea.Înfrumusețarea păzitorului înseamnă și vindecarea lumii.

Frumusețea este șansa Europei. Șuvoiul majoritar al omenirii se îndreaptă într-o directie incertă – dar mai tresare, se trezeste încă în fața frumuseții. Această forță mai trăiește în noi. Trebuie doar cultivată. Pe făgașul frumuseții putem să ne recucerim drumul în lumea spirituală. 

 Alocuțiune ținută de M. Culda la Simpozionul Sufletul Europei , Simeria  Veche , aug. 2015

 RETROSPECTIVE

 

 

 

BELIȘUL MEU DRAG

Anul acesta, în 20 iulie, am împlinit 60 de ani. Unde credeți? La Beliș, desigur, căci de câțiva ani Simpozionul de vară al Comunității Creștinilor începe mai devreme, la jumătatea lui iulie. Imaginați-vă cum este să-ți cânteLa multi ani întreaga comunitate, vreo 60-70 de glasuri de tineri, adulți și copii și să-ți mai facă și alte  surpize de-a lungul întregii zile de aniversare!

La Beliș mi-am făcut și retrospectiva biografică a celor șase decenii de viață.Așa am realizat că de 20 de ani fac parte din Comunitatea Creștinilor. Port în spate tot de 20 de ani un rucsac numit Beliș, cu povești și întâmplări, oameni, artă, capela și cultul, sarcini, iubire pură.

Cum a fost Belisul meu drag în acest an, pentru mine dublu aniversar?ÎNSORIT! Soarele ne-a guvernat, uneori arzător, de-a lungul întregului simpozion, 17-27 iulie 2015.

Tinerii împreună cu câțiva adulți au pregătit tabăra cu câteva zile înainte, pentru noi toți,  participanți din toate colțurile țării și din Germania.O surpriză de început a fost amenajarea  căbănuței pentru dna Hasselmann, care  astfel a putut să înnopteze în inima taberei.

Preotesele Armgard Hasselmann și Monica Culda au conceput și coordonat un program de simpozion dens și divers. Capela noastră de lemn care rezistă demnă de 14 ani (verificată anul acesta de un specialist) a cuprins în manșonul ei de caldură și vibrație axele zilei la Beliș, cultul-Actul de Sfințire a Omului și Încheierea cultică a zilei(la care participam cu mic cu mare, înălțând un cânt iubit «Doamne rămâi cu noi» dar și «Noapte, liniștea mea»…). Tinerii încheiau într-un mod spiritual aparte ziua, tot aici, dar duceau elanul lor de viață la Focul de tabără, în relații de prietenie, muzică și dans.

Capela a găzduit multe alte activități de grup mare și mic: Cercurile de dimineață și seară, de pornire a zilei cu noi sarcini observative sau cu tâlc, și apoi de retrospective și poveste- conduse de Monica Culda cu voioșia și umorul ei bland. Adulții au continuat tema Taina Cununiei- Comunitatea de viață de anul trecut, într-un mod viu,  aplicații psihologice/ de comunicare, ghidați de Armgard Hasselman. Capela a devenit sală de teatru pentru tinerii care au moșit împreună cu  Alice Popescu, un text greu de semnificații, cu mari satisfacții la reprezentația finală-Rinocerii de Eugen Ionesco.Dar și sală de studiu pentru cei care împreună cu Agenor Crișan s-au aplecat asupra Dramelor Misteriu de R.Steiner.

Tot la capelă organizatorii au pus țara la cale, cu miniștri responsabili și ajustări din mers și s-au făcut planuri la Adunarea generală a Asociației Comunitatea Creștinilor.

Modelajul, susținut pentru al 4-lea an consecutiv de Maya Wagner de la Bonn,  pictura tematică cu Agneta Cișmasiu(artist plastic,prima dată docent la Beliș), dar și lucrul in lemn cu copiii acompaniați de Traian Trif, au avut loc in Mensa multifuncțională. Aceste cursuri au »duduit » de oameni, de rezultate deosebite (arătate în expozitii sau dând frumusețe peisajului) alături de Soba pe care s-au fiert bucatele pregătite de familia Todea.

Cabana mare a găzduit și ea antrenamentul unor frumoase surprize artistice, realizate de copii împreună cu Cristiana Olteanu și Amelia Man, din Cluj- două piese de teatru, de umbre și de păpuși la care copiii au fost mânuitori, actori, povestitori, muzicanți iscusiți. Un succes de necontestat pentru cei mici, aflați în număr mare  în acest an de Beliș (peste 20).

« Meleagul » taberei a cunoscut multe alte manifestări/cursuri: Land-Art cu pecețile Soarelui și labirinturi din materiale naturale, cu Maya,improvizație muzicală cu Aaron Dan, care a strâns un grup tânăr foarte avizat. Cursul de chitară ținut de foarte tânărul Alex Nicolici, din Timișoara, a avut căutare. Șapte sau opt chitare au răsunat ziua, dar și seara, exersând împreună cântece dragi ale Belișului.

N-a lipsit munca,  cunoscută acum ca « Miercuri pentru tabără », în care s-a primenit peisajul-tăiat copaci, s-a marcat granița taberei, s-a stropit cu apă dinamizată teritoriul, s-au spălat podelele și geamurile capelei, reconditionat vestminte,dar nici «Duminica excursiilor« la Lacul Belis și la cascadele din apropiere, la zmeură și afine.

Revelația Beliș 2015 rămâne însă Grupa de tineri a comunității. Ei au fost peste tot maxim implicați în acest an. Au crescut frumos și au arătat multă responsabilitate pentru locul care le-a hrănit copilăria. Au pregătit tabăra, au dat cursuri, au muncit și curățat tabăra,au fost actori, muzicieni, spălători de vase și însoțitori de copii, au ministrat în fiecare seară,dar și la slujba mare și cea pentru copii și câte altele. Le datorăm respect și recunoștință. Tinerii au prelungit Belișul mare cu o excursie-aventură la peșterile din Apuseni, împreună cu entuziastul prieten mai mare, Sebastian Iacobi. Unii dintre ei au revenit, în august, la Belis pentru tabăra internațională cu tinerii din comunitatea din Stuttgart.

Nota dominantă a Belișului 2015 a fost,în afară de căldura continuă(zi și noapte), chiar TINEREȚEA, căci media de vârstă a celor 75 de participanți a fost sub 35 de ani. Faptul că viața comunității pulseazăși de entuziasmul și elanul celor mai tineri ne arată o comunitate care crește organic. Și mai sunt și alte motive de speranță pentru dezvoltare.

După 20 de ani de Beliș, loc unde a bătut de la început inima Comunității Creștinilor, nu–mi imaginez cum ar fi fost viața mea fără  acest puls. Vă mulțumesc, prieteni! Lidia Blidariu

Simpozionul international de tineret, 12-24 august, Beliș 2015

În a doua tabără de la Beliș din anul acesta, grupa de tineri poate primi și titlul de “Gazde bune și prietenoase” întrucât au asigurat o comunicare deschisă cu oaspeții, o grupă de tineri din Stuttgart, însoțiți de preoteasa  Xenia Medvedeva. Am avut și ocazia să revedem câțiva  prieteni “de-ai casei,” care nu au putut ajunge la Belișul mare, precum: Andra Croitoru, Ioana și Teo Cimpeanu, Iulia Pop, Călin Pântea, Laura Gabor.

 Cea mai mare surpriză a fost faptul ca preoteasa Monica Culda a  trebuit să plece după două zile. Noi știam că va avea o conferință la Simeria Veche, la Simpozionul Sufletul Europei, dar nu credeam că atât de repede. O responsabilitate mai mare a apăsat pe umerii grupei noastre de tineri, căci au venit noi sarcini: mersul în fiecare zi, la tanti Florica, pentru a lua mâncare, hotărârea activităților de la cercul de seara, împodobite cu multe cântece, jocuri.  Bineînțeles, am continuat munca de primenire a peisajului. Am început munca de curățare a șurei familiei Dan.

 

Cred ca relația cu colegii nemți a început să se contureze în momentul când am jucat, în engleză, jocul Mafia: toți, în saci de dormit, așteptam cu sufletul la gură să vedem cine e killer-ul. Cântece precum cel al Belisului, compus în prima tabără mare , le-a plăcut prietenilor germani și l-au învățat, au început să-l fredoneze. Nu știm cine a găsit tabla de șah, dar a avut mare întrebuințare.

La întoarecerea din Beliș, ajunși în Cluj, Capitala europeană a tineretului, am început să căutăm, săînvățăm. Am participat la evenimente precum Zilele Maghiare în Cluj și la concert, am vizitat Catedrala Ortodoxă. Ziua de duminică a fost acaparată de vizita Salinei din Turdași s-a încheiat cu reîntâlnirea cu M. Culda, la comunitate, unde am și dormit. Înainte de somn,am făcut muzică, întreruptă  de un foc de artificii, care ne-a mânat pe toți,în picioarele goale, în stradă.

Dimineața încheierii întâlnirii noastre a fost un pic tristă, dar îndulcită de gândul că am reușit să stabilim o punte între culturi, între comunități. Așadar, cu lacrimi în ochi sau nu,ne-am despărțit. Eu  am avut și o trăire de fericire.Un gând cred zbura prin inimile tinerilor români: “Am făcut-o și p-asta! Am reușit!”Ioana Grigore, 16 ani, București

 

Simpozionul internațional -  SUFLETUL EUROPEI

 

În perioada 20-23 august 2015 a avut loc, la Simeria Veche, simpozionul Sufletul Europei în perioada mihaelică, organizat de Societatea Antroposofică din România, în colaborare cu Secţiunea pentru Ştiinţe Sociale de la Dornach. Într-o atmosferă de prietenie şi interes reciproc, cele peste 80 de persoane, din mai multe ţări europene, au audiat conferinţe, au lucrat în gupe de discuţii sau artistice, în încercarea de a  înţelege fenomenele socio-culturale actuale.

Din partea Comunităţii creştinilor au existat două conferinţe: Ucraina–ţară de graniţă în mijlocul Europei(pr. Andrej Ziltsov) şi Frumuseţea din sufletul Europei (pr. Monica Culda), primite cu multă căldură de toţi participanţii.

Ambele intervenţii au scos în evidenţă rolul creştinismului în Europa secolului XXI, cu valorile lui eterne: adevăr, libertate, demnitate umană, posibilităţile de dezvoltare personală, suferinţa demnă, compasiunea şi frumuseţea morală.

Evocând momentul fondării comunităţii din Ucraina, preotul din Odessa ne-a făcut să simţim cum se pot crea noi forţe spirituale din sânul comunităţilor umane unite în Actul de Sfinţire a Omului.

Pe de altă parte, pr. Monica Culda ne-a emoţionat cu pledoaria ei pentru a cultiva frumuseţea în orice chip, atât în plan biografic cât şi în cel cultic. Comuniunea cu Christos aduce pacea şi înnobilează lumea. Omul nu doar primeşte revelaţia, ci el începe să creeze în sfera eterică - începe o nouă creaţie prin „Christos în noi”.

Multumim pe această cale tuturor străduitorilor în organizarea şi buna desfăşurare a acestui eveniment internaţional care ne-a îmbogaţit pe toţi cei ce am fost prezenţi la faţa locului, dar şi pe cei apropiaţi nouă.

 

Verginia Petrovici

 

  O vizită ce ne-a onorat 

În data de 25 august 2015 am avut bucuria să avem oaspeţi la Cluj-Napoca, fraţii Gadeke împreuna cu soţiile şi prietenii. Rudolf Gadeke, vechi preot al Comunității Creștinilor în Germania a mai fost în România, cu ani în urmă, i-a plăcut şi a vrut să o arate prietenilor şi famiiei sale. Rudolf Gadeke se ocupă de  multi ani de zile cu studiul arhivei Comunităţii Creştinilor de la Berlin. Periodic face informari legate de strădania cercetării sale.

  La Cluj dl. Gadeke a fost rugat să ne vorbească despre munca sa. A ales să ne prezinte „Drama destinelor fondatorilor Comunităţii Creştinilor” şi a specificat că această fondare „se desfăşoară  încontinuu, de acum 93 de ani, suntem deci la început”. Fondarea nu este fără probleme, se poate întâmpla când evenimentele se petrec profund în sufletele oamenilor.

După Primul Război Mondial a venit timpul unui nou început în toată Europa. Un nou început, social şi politic care s-a simţit şi pe plan spiritual. Era o stare de fermentare – se încercau tot felul de soluţii, dar situaţia interioară a oamenilor era dramatică.

În conferinţa din 20 februarie 1917, Rudolf Steiner vorbeşte de însemnătatea vieţii religioase ca şi completare a vieţii spirituale pe care o practică prin antroposofie. La această conferinţă a fost prezent şi doctorul Friederich Rittelmeyer, la acea oră preot evanghelic, care din 1911-1912 se preocupa de antroposofie. Tot în 1917 într-un dialog cu Friederich Rittelmeyer, Rudolf Steiner afirmă „eu trebuie să mă mărginesc la esoteric, religiosul este sarcina dumneavoastră”.

În iunie 1920, Rudolf Steiner a oferit şansa unui curs pentru  teologi la Stuttgart şi a oferit o primă orientare în ceea ce priveşte cultul, practica, activitatea în cadrul comunităţii religoase. În octombrie 1921 are loc, la Dornach, al doilea curs, cu o participare numeroasă unde Rudolf Steiner a dat textul „Actului de Sfinţire a Omului”. Acum a fost de faţă şi Friederich Rittelmeyer. În 16 septembrie 1922 a fost oficiat de Friederich Rittelmeyer pentru prima dată „Actului de Sfinţire a Omului”, care a cuprins şi prima sfinţire de preoţi.

În conferinţa din 30 decembrie 1922 Rudolf Steiner vorbeşte despre cele două lucruri: Societatea Antroposofică şi Comunitatea Creştinilor. Ambele servesc lui Mihael, dar sunt două mişcări diferite. În încheiere domnul Gadeke ne-a spus „Comunitatea Creştinilor nu ar exista fără Rudolf Steiner şi antroposofie”.

Vizita  la comunitatea noastră, aflată și ea într-o etapă de fondare, a celor trei frati Gadeke, dintre care doi sunt preoți, ne-a onorat și ne-a luminat sarcinile noastre continue in Comunitatea Creștinilor. A fost si o invitație să aniversăm cu recunoștință cei 93 de ani pe care Comunitatea Creștinilor îi implineste in 16 septembrie 2015.

Cu drag de la Cluj, Rodica Oancea

 

 

Întâlnire spre inima Labirintului

 

 

 Dong, dong, dong

 10 minute.

Dooong

 5 minute.

Începe…

Lumânările se aprind una câte una.

Şapte lumânări.

Cea din mijloc, înalta

Lumineaza Christosul.

Îngerul coboară, întinde aripile,

Îmbrăţişează şi adună laolaltă

OAMENII

Mai mici, mai mari

Mai tineri, alţii copii si tineri cu sufletul lor.

Au crescut împreună.

 

Atât de armonios

Şi frumos

Se arată acum această FIINȚĂ

Ce păşeşte curajoasă spre 20 de ani.

Cu braţele deschise,

Căldură şi iubire

 Celor de demult,

Celor de acum.

Aceeaşi lumină învăluie pe toţi.

Recunoşti:

Suflete pe cale, demult,

Demult de tot,

Dintotdeauna.

 

Acum, în tabără la Beliş

Trăim în comuniune,

În ritm, în culoare,

În forme de lut

                  de lemn

                       de piatră.

Pornim în labirintul cunoaşterii,

În Dramele mister

Johannes sunt eu.

 

Muzica ne adună, ne poartă.

Cu glas tineresc,

Cânt de chitară.

 

Muzicanţii din Bremen

Deschid porţile teatrului.

Cenuşăreasa,

           Mătasea,

Ne prinde gingaş în mrejele ei.

Ariciul cel isteţ

În lumină şi umbre.

Oamenii devin rinoceri,

Noi ce devenim?

 

 

Se lasă seara,

Oscar ne veghează,

De acolo, de sus,

Ne strânge pe toţi,

În vremi de furtună,

Şi vreme cu soare.

Să ascultăm Cuvântul,

Povestea devenirii noastre.

 

Flaut de argint

Deschide porţi spre cer

Şi închide în suflet comoara.

Lumânările se sting

Una câte una.

 

Suflet de copil,

Natură ocrotitoare,

Iubire Christică,

Aprinde lumina în spirit.


                                                                                                 OANA ION, Ministrul timpului

                                                                                                  Tabăra Comunităţii Creştinilor, Beliş, 2015

 

Poveste de toamnĂ

 

 

 

 

 

 

 

 

SABIA DE LUMINĂ

 

           Arhanghelul Michael veghează la poarta cerului. Cu balanţa sa el cântăreşte Binele şi Răul. Cu sabia sa împinge Răul înapoi.

                      Cu multă vreme în urmă, un balaur înspăimântător voi să se ridice împotriva Îngerilor şi să tulbure liniştea din Cer. Avea un trup plin de negi, o coadă lungă solzoasă şi un bot lat. Suflând zgomotos se apropie de poarta Cerului, scuipând foc înspre Îngerul de pază. Atunci Arhanghelul Michael îşi ridică sabia sa de lumină şi împinse cu putere monstrul jos pe Pământ. Balaurul nu era mort, dar îi trebui mult până să se poată mişca din nou. Aripile şi le pierduse în lupta cu Sfântul Michael. El putea să se mai mişte doar târându-se. Cu multă trudă se târî sus pe un munte de unde se uită în jos.

                      De acolo zări mulţi oameni, ce munceau bucuroşi, şi cântau în timp ce munceau, şi râdeau, şi-şi spuse, pufăind mulţumit: “Dacă n-am putut face nici un rău Îngerilor, îl voi face oamenilor!” Se ascunse în apropiere într-o peşteră stâncoasă. Aburi otrăviţi ieşeau din botul său şi otrăveau aerul din jur.

                      De atunci, viaţa oamenilor de acolo începu să se schimbe. Tot mai rar puteau fi auziţi râzând sau cântând. Se certau şi se ocărau din cele mai mici motive. Munca şi-o îndeplineau fără bucurie. Invidia creştea ca un şarpe în inimile lor, şi-I făcea răi.

                      Într-o zi sosi un cavaler în ţinutul în care bântuia balaurul. Era un om evlavios, de bună credinţă şi care străbătuse multă lume. Multe văzuse, dar feţe atât de nemulţumite şi de posomorâte nu mai întâlnise nicăieri. Încuiau uşile în faţa lui, când îl zăreau de departe venind. Nimeni nu voia să-i răspundă la salutul prietenos. Nici chiar copiii nu se jucau cu bucurie, aşa cum văzuse pretutindeni.

                  Străinului i se strânse inima. El călări mai departe şi văzu câmpuri cultivate, câmpii mănoase, pe care se aflau vite la păşune, copaci plini de roade. Era limpede că oamenii nu erau săraci. Aşadar, ce să fie ceea ce le amărâse atât de tare inimile?

                      În amurg, cavalerul ajunse la un sat. Coborî de pe cal ca să ceară adăpost peste noapte. Ciocăni la o uşă şi aşteptă. Ciocăni încă o dată. Auzi şoapte omeneşti, dar nimeni nu deschise uşa. Şi la celelalte case uşile rămaseră închise. Între timp se întunecase de tot. Fără să-şi fi găsit vreun adăpost, cavalerul părăsi satul. El ajunse într-o pădure unde voia să caute un loc ferit pentru a înnopta. Observă o luminiţă printre copaci. Străinul se apropie şi zări o colibă modestă. Oare l-ar primi cineva aici? Ciocăni la uşă. Uşa se deschise. Un pustnic privi afară şi se minună.

          - Cine eşti şi ce cauţi în regiunea aceasta părăsită de Dumnezeu?

          - Sunt cavaler şi caut un adăpost peste noapte, răspunse bărbatul.

          - Cu dragă inimă, poftim înăuntru! spuse bătrânul. Era bucuros să revadă un om.

          - Mai înainte veneau adesea străini aici, dar de mult n-au mai venit.

Cavalerul deveni atent şi întrebă din ce cauză. Pustnicul povesti:

          - Avem un necaz mare. Un balaur se află într-o peşteră stâncoasă. Cu răsuflarea sa de pucioasă a otrăvit aerul. De când s-a adăpostit acolo, oamenii au devenit răi. De atunci fiecare nu se mai gândeşte decât la sine. Mulţi cavaleri puternici şi curajoşi au încercat să omoare monstrul, dar nici unul nu s-a întors din luptă. Iar balaurul trăieşte!

Cavalerul asculta alent şi în timp ce asculta privea mereu pe perete. De unde să fie sabia ce era atârnată acolo? Cât de diferit arăta faţă de propria-i sabie, care din ultima bătălie era atât de stricată şi de îndoită, încât nu mai era bună de nimic. Acea sabie de pe perete, în lumina făcliei ce lumina încăperea, strălucea ca aurul. Pustnicul ghici gândurile străinului şi-i spuse:

          - Un cavaler a lăsat cândva aici această sabie. A fost ultimul care a voit să ucidă balaurul, dar curajul l-a părăsit. N-a îndrăznit să meargă la luptă.

                      Bătrânul se ridică pentru a întocmi un pat pentru oaspetele său şi apoi se duse la culcare. Străinul se tot gândi la toate cele pe care le trăise şi le auzise în ziua aceea. Ar fi vrut să-i ajute pe oameni, chiar dacă l-ar fi costat viaţa. Când în sfârşit adormi, avu un vis. Arhanghelul Michael stătea strălucind în faţa sa, şi-i spuse:

          - Eşti un om cinstit şi fără teamă. Poţi să-i ajuţi pe oameni şi să învingi balaurul. Dar fii atent, căci monstrul e puternic. Săbiile făcute doar din materiile pământului nu au puterea să-l învingă. Cu sabia mea de lumină te voi ajuta în luptă, dacă mă chemi!

                      Când cavalerul se trezi, se simţi odihnit şi curajos. El mulţumi pustnicului pentru ospitalitate şi-l rugă să-i arate drumul spre peştera balaurului. Înspre apusul Soarelui ajunse acolo. În curând răsună un zgomot asurzitor şi aburi de pucioasă umplură aerul. Când apăru balaurul, cavalerul fu cât pe-aici să se descurajeze, dar atunci îşi aminti de visul său. Îl chemă pe Arhanghelul Michael în ajutor. Şi atunci simţi că Arhanghelul se află în spatele său şi că-l ajută să învingă monstrul cu forţa săbiei de lumină.

                      Balaurul zăcea mort la pământ, iar oamenii din regiune fură eliberaţi de forţa sa nefastă. Invidia şi răutatea căzură ca nişte măşti de pe sufletele lor. Oamenii se grăbiră înspre peştera din stâncă. Ei vrură să-i mulţumească eroului pentru fapta sa curajoasă, dar cavalerul spuse:

          - Eu singur n-aş fi putut învinge monstrul. Sfântul Michael cu sabia sa de lumină mi-a ajutat.

 

                                                                      După motive din vechi legende michaelice

 

   \

 

PAGINA TINERETULUI

O aventură aparte

Anul 2015 a însemnat pentru grupa de tineri a Comunității Creștinilor un nou tip de provocare, o serie de probe, o serie de roluri pe care a trebuit să și le asume. Au fost oaspeți primiți cu căldură și apreciați pentru spiritul viu pe care l-au adus cu ei în mai, la Simpozionul de tineret de la Dortmund. Au fost gazde primitoare, în august, pentru grupa de tineri din Stuttgart, care au venit însoțiți de îndrumătoarea lor, Xenia Medvedeva. Împreună, cele două grupe au ajutat la întreținerea taberei, la tăierea puieților și au colaborat cu bucurie, având multe momente distractive, cu jocuri, cântece, dansuri și schimb de experiențe.

 

Belișul anual, din iulie 2015, a fost compus din 4 etape pentru tineri: Tabăra de pregătire, care a durat 5 zile și care a necesitat la fel de mult entuziasm din partea tinerilor cum a necesitat și Tabăra mare. Apoi tabăra mare, în care terii au avut ocazia să țină la cursuri: Alex Nicolici - un curs de chitară, participanții dând reprezentație în ziua cea mare, iar Alex Stan - un curs de jonglerie. Au fost, de asemenea, actori în Rinocerii de  Eugen Ionesco.

 

A urmat o excursie în Poiana Călineasa, cu corturile, în care am experimentat mai mult ca oricând .
În ultima etapă a verii, grupul s-a micșorat, dar a avut parte de multă voie bună, în continuare la  Belis și Cluj împreună tinerii din Stuttgart și Monica Culda.

Din inima familiei noastre vine o urare călduroasă: Haideți cu noi sa cântăm, să găsim ce căutăm, să ne-ntoarcem cu dor în Belișul nemuritor! IOANA GRIGORE

 Căutați-ne și pe site-ul nostru www.tabarabelis.eu, pe care din această vară îl administrăm.

 

VESTI DIN COMUNITATE 

 Dragi membri, dragi prieteni ai Comunității Creștinilor

În perioada de Mihaeli natura îmbracă haina toamnei cu multele ei culori luminoase. Roadele bogate sunt strânse și depozitate în hambare sau în cămările gospodinelor. Viața din natură se retrage treptat și se stinge în frumusețe. Mihael stă pe pragul de trecere și arată oamenilor o altă viață, viața ce vine din spirit.

Noi ca și comunitate ne strângem bogația evenimentelor trăite și ne îndreptăm spre o nouă etapă în strădania noastră spre fondare.

Preotesei noastre, Monica Culda, i se alătură din aceasta toamnă preoteasa Armgard Hasselmann căreia îi urăm bun venit.

Condiția esențială a vieții comunității noastre o constituie celebrarea Actului de Sfințire al Omului. Pentru ca acest lucru să poată fi înfăptuit e nevoie de strădania noastră spirituală, dar și de cea materială. Crescând, cresc și nevoile materiale ale comunității.

În acest an marile hopuri financiare le-au constituit plata reevaluării celor 3 proprietăți(București, Cluj, Beliș) și plata impozitelor. Acestora li s-au adăugat cheltuielile lunare: salariu preot, servicii contabile,utilități, material de cult, întreținere imobile, transport, etc.

Comparativ cu ultimii 2 ani veniturile Asociatiei au scăzut, iar nevoile au crescut. În acest an, 2015, am pornit la drum cu 59 de angajamente/contribuții, din care au fost achitate integral 10, iar parțial 21.

Ne exprimăm întreaga noastră recunoștință pentru toți aceia care au reușit să-și onoreze angajamentele, acest lucru făcând posibil bunul mers al activității asociației. Avem speranța că, până la finele anului să avem un număr mult mai mare de angajamente achitate integral. Doar împreună, asumându-ne în libertate contribuțiile și onorându-le, punem pietre de temelie pe drumul Fondării.

În numele Consiliului de Administrație, responsabil financiar

                                                Diana Corina Stoica

*In 2 august la capela din Cluj s-a slujit Actul de Sfințire a Omului. A fost prezent,împreună cu familia, și Laurențiu Cîmpeanu, care studiază de 2 ani la Seminarul de preoți din Stuttgart. După  cult a urmat o emoționantă revedere şi un  cerc de discuții.

*12- 24 august-Tabăra internaționalăde tineret– Beliş.Un grup de 9 tineri din Comunitatea Creștinilor, între 14 si 19 ani, din Stuttgart, împreună cu dna pr. Xenia Medvedeva, au venit  în România, întâi la Cluj. Apoi cu grupul de tineri români conduși de dna M. Culda au făcut experiențe interesante sociale, de adaptare, de muncă. Cei 20 de participanți au continuat munca de îngrijire a peisajului începută în iulie, în ciuda vremii ploioase. Tinerii români au fost gazde bune și companioni experimentați și prietenoși  pentru  oaspeți. Proiectul s-a încheiat la Cluj cu vizita orașului și Actul de Sfintire a Omului.

* In cadrul Simpozionului Sufletul Europei, organizat de Societatea antroposofică mondială(Dornach-Elveția) la Simeria Veche, 19-23 august, au fost invitați și au  participat cu prezentari şi conferinte preoții Comunității Creștinilor, Andrej Ziltsov (Ucraina) și Monica Culda(România). Monica Culda a vorbit despre Frumuseţea Europei.

*In 25 august, la capela  din Cluj, am avut bucuria, împreună cu Monica Culda, să-l primim pe dl Rudolf Gadeke, preot cu o mare experiență din Comunitatea Creștinilor, Germania. Aflat în vizită în Transilvania, a fost însoţit şi de cei doi fraţi ai săi şi soţiile lor. Dl. Gadeke a susținut Conferința: "Drama fondatorilor Comunitătii Creștinilor".  Personalităţi cunoscute, fraţii Gadeke se ocupă de mult timp de arhiva Comunităţii Creştinilor şi fac prezentări asupra documentelor descoperite.

 

*In această vară lungă,  în Comunitatea Creștinilor din Ungaria au avut loc frumoase sărbători. NUNTA a fost și la ei o tema concretă: a trecut într-o nouă comunitate de viață, prin sacramentul cununiei, chiar preotul Imre Silye. II dorim și noi, cum se zice la noi,  « casă de piatră » sau și mai bine « casă pe piatră » cum spune o parabola din Evanghelie. Felicitări întregii comunități martoră la evenimentul fericit de la Budapesta! Imaginile  grăiesc de la sine.

* In 2015 avem și o aniversare! Se împlinesc 10 ani  de când, împreună cu preoții,  Lidia Blidariu, Verginia Petrovici, Laurențiu Cîmpeanu, realizează de patru ori pe an, la marile sărbători, Crăciun, Paște, Sânziene și Mihael, Scrisoarea circulară a Comunității  Creștinilor în România.LA MULTI ANI  REVISTEI! Felicitări redacției! Mulțumiri colaboratorilor !

*In cadrul Adunării generale a Asociației Comunitatea Creștinilor în România desfășuratăîn cadrul Taberei de vară Beliș, în 22 iulie, membrii consiliului de administrație au prezentato dare de seamă a activităților pe o perioadă de un an, situația financiară a comunității comparativ cu alti ani, situația contribuțiilor. Pentru perspectiva una din temele luate major în discuție a fost DONAȚIA DAN. Este vorba de faptul că Asociațtia a primit în administrare pentru nevoile comunității de la Judith Dan și fiii săi, și a acceptat,o casăși o șură, cunoscute de noi ca fiind «casele lui Victor». S-a format un grup de ințiativă – prieteni din Cluj mai ales, care au stabilit ulterior acțiunile ce pot săînceapă pentru igienizarea și recondiționarea locațiilor. În august și septembrie, Nora Țigăreanu și Amelia Man ne-au transmis,  că au fost făcuți primii pași de curățare și decongestionare a clădirilor(în august au lucrat tinerii). Urmează realizarea unei evaluări a costurilor pentru renovare în etape, 2015-2016.

*Dragi prieteni, în 24 septembries-au împlinit 11 ani de când Rose Klockenbring, preoteasa începutului Comunității Creștinilor în România, a trecut  pragul lumii spirituale. Dânsa a slujit câteva decenii la Strasbourg, Colmar, Paris și a fost printre primii preoți femei în Franța. Rose  s-a legat  de români cu o mare dragoste și a fost cea care , ca preot, împreună cu dragii pionieri, Victor Dan și Agenor Crișan, a intemeiat munca ritmică în România și Belișul.  A slujit la Beliș  Actul de Sfințire a Omului în franceză și germană timp 12 ani (1991-2002). Din inimă înălțăm către spiritul ei recunoștința noastră!

Vești de la Stuttgart

Salutare

Drumul spre sfințire trece în timpul nostru în mod necesar prin înfăptuire.

Dag Hammarskjöld (1905-1961)

Dragi cititori ai revistei,

Cuvintele fostului Secretar General al Natiunilor Unite, Dag Hammarskjöld, privesc omul de astăzi, om ce, inevitabil, în căutările sale spirituale ia în considerare și strădania sfințirii.

După un studiu de bazăîn Seminarul de Preoți din Stuttgart, doi dintre studenții români au posibilitatea de a-și verifica,în mod practic, idealul întrezărit în cunoștințele dobândite. Laurentiu Cimpeanu va urma anul de practicăîn Comunitatea din München, orașul perla Bavariei, iar Gheorghe Aur în Comunitatea din Leipzig, important centru al Reformei și oraș cu traditie muzicală.

Al treilea student român al Seminarului, Liviu Oros, va susține, odată cu trecerea în anul II de studiu, un referat ce are ca temă conferința lui Rudolf Steiner "Eterizarea sângelui" .

Și pentru noi, fiecare pas este un pas al înfăptuirii, pas ce se aflăîn acord cu perioada toamnei, cu perioada mihaelică. Studenții români ai Seminarului vă salută din inimă și vă doresc o toamnă plină de rod!

Gheorghe Aur

 

 PERSPECTIVE

 

 

 *Intre 8-11 octombrie va avealoc la Tblisi, Georgia, Intâlnirea comunităților din Estul Europei. Un grup de noua membri ai Comunității Creștinilor din România va participa la eveniment împreună cu dna .pr Monica Culda si pr. dna Armgard Hasselmann. Ei vor prezenta comunitatea din Romania si vor relata despre dezvoltarea ei in ultimii doi ani. Vor fi prezenți membrii Cercului celor șapte.  Dl. Vicke von Behr va susține conferința Realtatea in care trăim .


 

 

 

ÎNTÂLNIRE DE TOAMNĂ  LA BUCUREȘTI

 

Vineri:        18 .00    Mihael = " Cine e ca Dumnezeu?"- Omul?

 

25.09                      Conferință, prezintă dna Armgard Hasselmann

Sambata:   10.00    Actul de Sfintțre a Omului
 26.09          11.45    Saluturi / Primirea dnei Armgard Hasselmann
                    12.30    Discuții -Epistola de  Sfântul Mihail -  partea 1
                    15.30    Epistola de Sfântul Mihail-  partea 2
                    17.15    Convorbire despre viitorul apropiat al comunității București
                    20 .00   Intâlnire cu tinerii- Monica Culda, Armgard Hasselmann

Duminica
    10 .00    Actul de Sfințire a Omului
27.09           11.20     Actul duminical pentru copii
                    12 .00    Calitățile mihaelice ale trăirii comunitare            

 

                    15.00     Pregatire pentru Sărbătoarea de Mihail pentru copii din 4 octombrie

Marti   8.00 Actul de Sințire a Omului- Sfântul Mihail
29.09

 

Duminica,  10.30  Actul duminical  pentru copii
  4.10              Sărbatoare pentru copii de Sf. Mihail (afară în parc sau înăuntru)

 

 

 

INTÂLNIRE DE TOAMNĂ LA CLUJ

 

Luni, 28 septembrie, ora 19.00- Serbare de Mihail ( In cadrul Cercului de Antropozofie)

 

Marți, 29 septembrie,  ora 8,30 - Actul de Sfințire a Omului- Sfântul Mihail

 

Duminică. 4 octombrie, ora 10.00- Actul duminical pentru copii,

 

    Duminica Familiei,  Sărbătoarea de Sf. Mihail -Sărbătoarea Recoltei

 

 

                                           PERICOPE

Sfantul Mihail 

 29 sept.- 31 octombrie

            29.09  Matei 22,1-14

            4.10    Matei 22,1-14

            11.10  Apocalipsa 12

18.10 Apo 19,11-16

           25.10 Efes 6,10-19

   Perioada intermediara

 1- 28 noiembrie

            1.11    Apocalipsa 1

              8.11  Apocalipsa 3

            10.11  Apocalipsa 7,9-17

            15.11  Apocalipsa 14

             22.11 Apocalipsa 21

 

 

URARE DE SFÂNTUL MIHAIL

 

 

 

 

 

 

Fie ca roadele acestei veri să ne aducă bucuria și căldura care să unească inimile noastre într-o nouă lucrare plină de har!

 

redactia

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

INFO
http://www.comunitateacrestinilor.ro/

https://www.facebook.com/pages/Comunitatea-Creştinilor/597762496949151

http://www.tabarabelis.eu/

Centre ale Comunităţii Creştinilor în România

Bucureşti :Str. Astronomului nr. 5 sect 1;

Mihaela Deaconu, tel:0733701244 email: deaconu_mhl@yahoo.com,

Zoltan Andras 0723296306, e.mail zoltanandras@dnt.ro

Cluj-Napoca : Bulevardul. 21 decembrie 1989 nr 36, ap 5

Rodica Oancea tel 0264554732, Diana Stoica e.mail:diana.stoica@yahoo.com 

Alte persoane de contact

Nora Tigăreanu, Cluj, email: noratig@yahoo.com, 0741076471

Lidia Blidariu, Bacău,  tel.0234515261; 0788968599, e.mail: lidiablidariu@yahoo.com

Verginia Petrovici, Iaşi,: tel 0748140974 e.mail:  vpetrovici2002@yahoo.com

Laurenţiu Cîmpeanu,  e.mail: laurentiucimpeanu@yahoo.com