Scrisoare Sfântul Mihail 2019

Cuprins

Omul si pământul în relație cu Mihail – Marie-Pierrette Robert, trad.Lidia Blidariu

De Mihail 2019 - Armgard Hasselamnn, trad. Liliana Dumitriu

Un secol de antroposofie –Un secol de la Intemeierea Comunității Creștinilor- Monica Culda

Scrisoare către însoțitorii de drum- Laurențiu Cîmpenau

RETROSPECTIVE

 Belis 2019- Lidia Blidariu

O altă vară la Beliș- Ana Maria Iftimi

In memoriam- Geo Aur (1976-2017)

POVESTIRI DE TOAMNA

Poveste pentru Ziua Recoltei

VEŞTI DIN COMUNITATE

”Haine noi” pentru Comunitatea din București- Armgard Hasselmann

Nunta in august- Craiova- Lidia Blidariu

O nouă vizită- Lidia Blidariu

Invitație la Graz, 10-12 octombrie, trad. Monica Culda

PERSPECTIVE 

Programul de toamnă  Bucuresti- Armgard Hasselmann

Simpozionul de Mihael- București

Seminar de biografie, Cluj- trad. Monica Culda

PERICOPE - Toamna 2019

URARE  de Sf. Mihail- Verginia Petrovici

INFO comunitate, site, pers. de contact

 

 

 

 

 Omul şi Pământul în relaţie cu Mihael

 

 

Marie- Pierrette Robert

Ființa umanăeste creată în gândul lui Dumnezeu într-o legătură profundă, existențială, cu pământul. Ea este coroana Creației, neapărând decât în a șasea zi a marii săptămâni cosmice, despre care ne vorbesc versetele din Geneză.

E un mare mister aici: Omul este creat după chipul lui Dumnezeu și primește ca sarcină să se îngrijească de toată creatura și să-și ia din ea substanța sa.

”Fiți bogați de forțele viitorului, creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l…”

Omul primește pecetea devenirii, a dezvoltării ființei sale, a plenitudii, pe care trebuie să o aducă pe pământ, toate acestea devenind în el un ”Dominus”, un stăpân iubitor, un domn…un zeu poate?

La acest moment de evoluție a lumii și umanității omul se numește - în limbile vechi și a căror moștenire e în greaca clasică- ”anthropos”, care înseamnă ”cel ce ridică privirea spre înalturi”. Ne gândim astfel la cuvinte ca acelea rostite de regele David:”Privirea mi se ridică spre înalturi…De unde o sa-mi primesc sprijinul? Toată puterea vine de la Dumnezeu. El a creat cerul și pământul…”(Psalmul 121).Plonjarea sufletească în aceste cuvinte ne poartă în rezonanța Genezei și a misiunii Omului.

Apoi Omul, mereu mai material, devine ”Adam”, ceea ce înseamnă ”cel țesut din forțele focului terestru”. Adam este pătruns, parte cu parte, de forțele primordiale extarordinar de vitale, ale pământului! El îi poartă de grijă pământului, dar îldeposedează, spoliază, exploatează, îl face să sufere, îl mână inevitabil la autodistrugere…

Mihail este, se ține mereu aproape de Omul-Adam. Până astăzi el veghează ca ca noi să nu pierdem complet din vedere din misiunea și rațiunea noastră de a fi. ”Cine (e) ca Dumnezeu?” este numele său:” Mi- cha- el”, Mi-ha-il. Numele său este întrebare, strigăt de trezire către umanitate. Ecologia este un ecou al acestui Apel: să protejăm, să menajăm, să repectăm pământul care ne poartă și ne hrănește. O ecologie încă și mai dezinteresată, altruistă, mai iubitoare, ne indeamnă să redescoperim  acest cuvânt- apel : ”Fiți bogați în forţe de viitor, creșteți…!” din Geneză.

Să creștem în facultatea de a deveni/ evolua, să creștem în umanitate, înseamnă în fapt să reînvățăm să privim în sus, să ridicăm ochii și gândurile, rugându-ne…

Și această privire care se ridică- „eu văd”, spunem când înțelegem un gând –merge bine împreună cu o ancorare sănătoasă la/în Mama Terra.Sanctuarele vechi, unde erau celebrate cultele zeițelor Pământului, în toate civilizațiile trecute, dau mărturie încă, prin ruinele lor, de puterea legăturii omului cu pământul. Această legătură omul așa zis ”modern” a pierdut-o.

Templele, catedralele, bisericile și capelele cultului creștin sunt solid ancorate în pământ. Altarul cultului euharistic, este, în dimensiunile sale, modest și sobru. Actul sacru care se desfășoară aici este floarea, fructul și sămânța divinei ofrande a lui Christos pe crucea Golgotei. Floarea, fructul și sămânța Învierii vor să cânte în sufletele noastre aceste vechi cuvinte dumnezeiești: „fiți bogați în forţe de viitor, creșteți în umanitate, dați plenitudine pământului, fiți stăpâni iubitori…” Este aici o ecologie sacra, oecologie spirituală de care pământul, toată Creația are mare nevoie.

Mihail, servitor prin excelență a lui Christos, ne inițiază în acest serviciu sacru, dacă vrem cu adevărat să dăm credit apelului său în străfundul sufletului şi spiritului nostru: ”Cine (e) ca Dumnezeu?”. Ne trebuie pentru asta curaj, curajul de a ridica privirea interioară spre El, curajul de a-i reda locul său în rugăciunea inimii și de acolo să-și tragă seva acțiunile noastre.

Germenele Noului Pământ

Vrem să fim

germenii  noului Pământ dinăuntru locuiți de Lumină

cum este sămânța adusă de ceruri, bătătorită și adusă la maturitate

de Soarele spiritului.

Pe frunțile noastre care nasc floarea clarei gândiri.

În inimile noastre care cresc fructul căldurii sufletului.

Ca în voirea noastră

să se îmbrățișeze profunda nostalgie

de a acționa

cu forța intimă a ființei.

Atunci putem noi

îmbrăca iar veștmintele de lumină

ale Christosului – Soare.

                                                                        Hans Sthalmann                                              

                                                                           Traducere  din franceză, Lidia Blidariu

 

 

 

 

De Mihael 2019

 

Dacă profeții s-ar năpusti

prin ușile nopții

și ar căuta o ureche precum o patrie...

Ureche a omenirii,

tu, cea ocupată cu mica ascultare,

oare ai auzi?

          Nelly Sachs


 

          Christos ne spune: „ dar ei nu au vrut să vină.”

          Oare ni s-ar putea întâmpla, în același fel, ca și celor care au fost chemați de Christos, în parabola Nunții fiului de împărat (Evanghelia lui Matei, 22), dar care, totuși, nu au vrut să vină?

          Să ne verificăm pe noi înșine. Poate că ne preocupă întrebarea: „Cum am reacționat ultima dată când m-a chemat un mesager al cerului? Ce a vrut de la mine? Am răspuns?” Dacă îmi adresez această întrebare, poate că observ că nu este deloc atât de simplu să devin conștient de un asemenea eveniment. Ba chiar să și accept ideea, ca să nu mai vorbim despre faptul de a da curs intențiilor acestui mesager.

          Mai sunt câteva întrebări necesare, pentru clarificare: ”Dar oare cum percep apropierea unui înger? Oare cum ascult vorbirea sa către mine? Oare îmi dau seama ce vrea?”

          Îmi devine mai clar, așa, faptul că trebuie să merg pe o cale nouă, să îmi deschid lăuntrul pentru întâlnirea cu Îngerul. Pot, tot mereu, să exersez și să fortific acest gest și să devin treaz pentru ceea ce îmi vine în întâmpinare.

          În Actul de Sfințire a Omului, în perioada de Mihael, auzim faptul că „ochii sufletului nostru văd ...”  Este o descriere. Pot oare conștientiza această activitate, și, cumva, chiar să o fac în mod activ?

          Conștiința este un asemenea simț pentru ceva mai înalt. Pot să devin treaz pentru acest simț, să îl recunosc și să mă capacitez, în cele mai diferite situații, cu mine însumi sau în întâlnirea cu alți oameni, de ”a asculta în sus”. Pentru a auzi ce vrea, de fapt, să spună „a privi în sus pentru a vedea ceea ce vrea să îmi arate”.

          Căci noi pătrundem, cu această ascultare și vedere, în lumea din care viața noastră își primește sensul. Mă poate mișca întrebarea: „Ce vrea îngerul meu de la mine, în această clipă?” Și pot percepe intuitiv că, și eu, sunt invitat la Nuntă și că sunt solicitat, și eu, să contribui la această capacitate, care îmi este proprie, ”de a cununa cerescul cu pământescul”. Aceasta vreau să încerc să fac cu o fidelitate și o iubire crescândă.

Armgard Hasselmann, Traducere  Liliana Dumitriu

 

 

Un secol de antroposofie

 

Monica Culda

De câțiva ani îmi pare că trăiesc o zi de naștere continuă. O zi de sărbătoare, care nu înseamnă doar o privire în trecut, ci și o reîmprospătare, o redefinire a propriei esențe. O sută de ani de la nașterea pedagogiei Waldorf, a Euritmiei, a Evangheliei a cincea, a Agriculturii biodinamice, de Medicinei antroposofice … Mă uit cu recunoștință și la tot ce s-a clădit de-a lungul acestor ani. Ce tezaur de cultură spiritual-fizică! Câtă strădanie, câtă suferința, câtă depășire de sine, câtă creativitate, câtă speranță…! Totul de dragul înnobilării omului și a lumii. Şi câte semințe mai stau încă și așteaptă să încolțească!

În ciuda motivelor de abandon, oamenii și-au legat destinele de acest impuls și au încercat să-l ducă mai departe.  Imi aduc aminte, de un exemplu, poate insignificant. Era în Adventul anului 1958. 

La aproape 33 de ani de la moartea lui Rudolf Steiner, Emil Bock purta în suflet dramele mister şi căuta să le regăsească în realitatea cotidiană. Aşa îşi dădu seama că nu ştia nimic despre culegătorul de plante Felix. Bock, un om practic, se pune pe treabă. Steiner a vorbit, în special în “Povestea vieţii mele”, despre acest om  aparte și totuși nu i-a dezvăluit  identitatea. Spune doar atât:  Un culegător de plante, Felix.L-a cunoscut în trenul spre Viena. Unul mergea la studiu, la Universitatea Tehnică. Celălalt mergea la Viena pentru a vinde plante medicinale adunate de el, la diverse farmacii.Era un om simplu. Mulți zâmbeau îngăduitor în fața lui pentru că nu prea înțelegeau întotdeauna ce vorbea. Steiner însă, i-a învățat “dialectul spiritual” și răsplata i-a fost mare.  A câștigat un prieten.

Desi frecventa în paralel multe alte cursuri - de filozofie,  medicină - R. Steiner nu a găsit printre mulții săi iluștri profesori și colegi nici măcar un om cu care să poată vorbi despre gândurile sale. Se afla într-o profundă singurătate spirituală. Atunci l-a cunoscut pe acest om simplu, din popor, despre care spune: Am devenit prieteni… A fost o binecuvântare pentru tânărul Steiner. Felix Koguzki a devenit mai apoi Felix Balde, personajul principal din dramele-mister.

Bock începe să cerceteze, să caute indicii, date despre el. Prin împrejurari uimitoare de destin pașii îi sunt conduși spre oameni care îl îndrumă spre locul în care trăise Koguzki.L-a mai găsit în viață pe ultimul fiu al lui Felix, pe Richard. Bătrânul care trăia în condiții grele i-a dat numeroase date rămase de la tatăl său, printre care și un jurnal de însemnări, care deschide o fereastră către lumea aparte a lui Steiner şi a acestui om, care a avut o misiune deosebită în biografia lui Steiner.
Datele aflate sunt împărtășite de Emil Bock într-o conferință la care au venit peste 800 de oameni. La ieșire a stat cu pălăria întinsă și cu banii strânși a cumpărat cadouri de Crăciun pentru Richard Koguzki. Peste un an, Emil Bock murea…Imaginea noastră despre acest om e mai bogată.

Acum trăim într-o altă eră. Tehnologizarea galopantă a lumii ne-a depășit fără să băgăm de seama. O privim fascinați și paralizați. Cuceriți, trebuie să respectăm regulile cuceritorilor. Legea:“Un pas în cunoastere, trei pași în moralitate”  ar trebui să fie acum “1000 de pași în cunoastere și 3000 de pași în moralitate”. Oare am pierdut lupta? In ciuda acestui fapt, găsim în continuare în Antroposofie gânduri,care aduse în secolul 21 şi înfăptuite, ne-ar putea scoate la liman. Un exemplu e cartea lui Nicanor Perlas despre inteligența artificială “Humanity`s Last Stand” (vezi “Pământ iubit” nr.6 ). Atacul fără preget de acum la adresa umanității noastre ar putea fi contracarat.

 

 

 

Un secol de la Întemeierea  Comunităţii Creştinilor

 

1922- 2022

 

 

 

 

În curând vom sărbătorii 100 de ani de la fondarea Comunității Creștinilor. Pionierii ei au devenit deja eroi de legendă. 45 de oameni, 12 mai în vârstă şi 33 mai tineri trăiau mistuiți de întrebarea: Mai lucrează Christos prin biserică? Mai poate avea  biserica un rol în viața oamenilor? Răspunsul lui Steiner a fost: Veniți la Dornach! Există o cale.

Dezamăgirea vizavi de ceea ce se întâmplase în istorie până atunci și dificultatea paralizantă de a întrezări un făgaș nou pentru viaţa religioasă era atât de mare încât până azi sunt oameni,care nu pot să creadă în perspectiva revoluționară adusă de Rudolf Steiner din sfera eterică a lui Christos.

După câteva sesiuni de cursuri dedicate teologilor, fondatorii se întâlnesc în septembrie 1922, pentru trei săptămâni la Breitbrunn, pe malul lacului Ammersee, într-un grajd. Gazdele lor sunt Michael Bauer și Margareta Morgenstern. Se pregătesc acolo și plecară apoi, traversând lacul, la Dornach.

În septembrie 2022 vom sărbători pe toate continentele 100 de ani de la nașterea Actului de Sfințire a Omului. În fiecare comunitate și în fiecare regiune se va sărbători conform vieţii concrete de acolo. Sinodul internațional al preoților va fi la Dornach. În octombrie, mai exact din 7 în 11 octombrie 1922, în perioada de Mihael, vom sărbători această aniversare în Dortmund, în cadrul unui simpozion mondial.

Organizarea a început deja. Prin această începere din timp a organizării vrem să facem posibil un proces retrospectiv de percepere a drumului făcut. E un prilejde recunoștință față de lumea spirituală și față de oamenii purtători ai Comunității Creștinilor.

După 100 de ani bogați în experiențe, cum numai viața le poate aduce, vrem să ne îndreptăm privirea și spre viitor. Incotro vrem să ne îndreptăm? Ce trebuie să păstrăm? Ce trebuie să depășim? Ce forme noi ale vieții comunitare sunt potrivite în secolul 21? Putem construi punți? Cum putem să ne exprimăm idealul? Cum putem colabora mai bine cu celelalte confesiuni și cu orice om căutător de spirit? Care este potențialul nostru, care sunt obstacolele? Cum putem înteți bucuria de a deveni?

*Cei interesați pot să urmărească pregătirile, să se informeze pe www. cg-2002.org.  Există și unforum pe care vă puteți comunica gândurile, propunerile, întrebările, aprecierile dumneavoastră.

 

Monica Culda

 

 

 

 

Scrisoare către însoțitorii de drum

 

 

Dragi prieteni,

dintre toate lucrările scrise pe pământ de la începutul omenirii și până astăzi, se distinge într-un mod grandios Evanghelia după Ioan.

Iar dacă am vrea să extragem esența acestei scrieri sfinte, de o înălțime spirituală deosebită, eu aș alege fără ezitare capitolul 15, de la 12-17 (în traducerea lui Emil Bock - preot al Comunității Creștinilor):“Acesta este țelul pe care Eu vi-l dau: iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit Eu pe voi. O iubire mai mare nu poate nimeni avea, decât aceasta: să-și dăruiască (dedice) cineva viața și sufletul prietenilor săi. Voi sunteți prietenii mei, dacă urmați țelul pe care Eu vi-l dau. Eu nu pot să vă mai numesc slujitori, deoarece slujitorul nu știe ce face stăpânul său. Eu vă numesc prieteni, deoarece tot ceea ce Mi-a fost vestit prin Tatăl Meu, Eu v-am încredințat vouă spre Cunoaștere. Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și am dat viață ființei voastre superioare. Eu v-am dat forța, ca atunci când veți părăsi Pământul, roadele vieții voastre să dăinuiască. Atunci Tatăl Meu vă va da ceea ce voi întru Numele Meu veți cere.

Acesta este marele țel pe care Eu vi-l dau: să vă iubiți unii pe alții!”

Așadar țelul (misiunea, însărcinarea și nu porunca) esteIubirea (Agape). Adevărul ne dezvăluie că în Viața noastră, Calea către țel ne este astăzi luminată de către Cunoașterea lui Christos. Pentru a ne urni și a purcede către marele țel, Iubirea, avem nevoie însă, ca merinde de drum, să ne întărim Credința și să nu ne pierdem Speranța. Și țelul poate deveni realitate atunci când ne strângem în Numele Lui, în Comunitatea Lui ca împreună-purtători, trăitori și lucrători, în a inimii Gândire, a sufletului Simțire, și cu deplină Bună-Voire.

Ne mai despart câteva zile până când vom aniversa doi ani de la Fondarea Comunității Creștinilor în România. În strânsă legătură cu acest eveniment aș putea adăuga și eu un motiv nou de împreună-bucurie, prin faptul că începând cu data de 15 septembrie destinul mi-a îngăduit să îmi continui studiul la Seminarul de preoți din Stuttgart, în cursul de pregătire în vederea sfințirii. Bucuria mea e deplină și deasemenea mare este și speranța într-un deznodământ care să ne aducă într-un timp relativ scurt împreună.

Dragi prieteni, însoțitori de drum, vouă vă sunt recunoscător pentru căldura și lumina gândurilor voastre bune, care chiar dacă m-au însoțit în ultimii ani de-acolo din țară, de departe, eu le-am simțit de multe ori foarte aproape. Poate că datorită vouă am rămas pe drum și nu l-am rătăcit. Firește că din aceeași echipă de susținere face parte și îngerul meu păzitor, care mă îndatorează zilnic.

Vă scriu astăzi pentru a-mi exprima recunoștința, dar și pentru a vă invita să parcurgem tot împreună această ultimă sută de metri, care așa cum se spune în atletism, ar fi cea mai dificilă.

Crezul meu, mărturisirea mea de credință, ca unul dintre multele mădulare care formează trupul Comunității Creștinilor, este că atât timp cât rămânem împreună în Iubirea lui Christos și nu pierdem din vedere țelul testamentar din cuvântarea Lui de despărțire - Iubirea Christică (Agape), vom primi tot ceea ce vom cere în Numele Lui din Cunoaștere justă.

Având în fundal sunetularipilor de înger care vestește viitorul creștinismului în întreaga lume, exprimat prin ultimele cuvinte profetice ale apostolului Petru:

“URBI ET ORBI!” (“Orașul și Universul”),

vreau să las să răsune, din suflet, un autentic , românesc:

“LA MULȚI ANI, Comunității Creștinilor în România și în întreaga lume!”

 

Din inimă cu bucurie,

Laurentiu Cîmpeanu

 

 

RETROSPECTIVE

 

 

 

Belis 2019

Tabăra de vară a Comunităţii Creştinilor, Beliş 2019, s-a desfăsurat anul acesta între 27 iulie şi 4 august. Tema, deosebit de ofertantă: ”Eu şi comunitatea” (Eul în confruntrare şi responsabilitate, faţă de sine şi faţă de comunitate”). Timpul taberei, mai scurt. Conţinutul foarte dens. Au lucrat pentru aceasta cele două preotese, Armgard Hasselmann și Monica Culda.

Am avut şi în acest an o participare numeroasă. Cu fluctuaţii, în jur de 60 de persoane, între care tineri, mulţi copii, de toate vârstele, cu părinții sau bunicii, tineri, adulți. Unii pentru prima dată la Beliș. Au venit din toate locurile, din Bucureşti, Cluj, Braşov, Oradea, Timişoara, dar şi din Germania şi Olanda.

Startul a fost mai greu, datorită unor stricăciuni majore (vandalizare a unor tineri localnici ”furioși”) la caminul de apă. Dar, oameni pricepuţi, Marius Mălăescu şi Adrian Şerban, au reuşit să facă reparaţiile în timp record şi să avem apă potabilă. Şi izvorul a ieșit la lumină, cu apa lui bună, datorită lor!

Actul de Sfintire a Omului ne-a adus în fața altarului în toate diminetile de simpozion. Incheierea cultica a zilei ne-a dat un rşgaz meditativ şi s-a bucurat de servanți tineri.

In cercurile de dimineață și seară ne-am adunat cu toţii şi ne-am reconectat la farmecul Belișului prin muzica cu Judith Dan, povestea Monicăi Culda despre cavalerul creștin, momentee de cunoaştere a plantelor...

Pe timpul cursului principal pentru adulți, care a avut o abordare artistico-practică, prin dna Hasselmann, copiii au avut mini-cursuri de euritmie (în refăcuta sală din cabana mare) cu Daniela Giurgiu şi lucru manual, modelaj, pictură cu Ana Maria Iftimi. Precum și lucru în lemn cu Ciprian Iacob, alte activități practice cu Wolfi Probst. Numeroși adulti s-au bucurat de gimnastica Bothmer cu Marius Mălăescu, dar şi de noutatea lucrului muzical cu lira, datorat dnei Marie-Helen van Tool din Olanda. Nu au lipsit improvizațiile teatrale cu haz  şi bineinţeles  producţia teatrală, cu o trupă foarte tânără, în regia Alicei Popescu. Anul acesta Oscar Wilde, ”Fantoma din Canterville”.

 Tinerii au avut întâlniri mai neconvenţionale (sub copaci), de introducere în antroposofie, cu  Monica Culda. Ei au fost foarte prezenţi, ca voluntari, în supravegherea copiilor. Mulţumim, Maria, Alex ,Cristian, Andrei, Alexa!

Pentru prietenii veniți la simpozion au lucrat mulţi alţii, de la cei care s-au ocupat de hrana noastră, familia Todea (supele au fost foarte bune în acest an!!!), de strângerea taxelor, de igiena taberei în locurile esențiale, Călin Culda şi Rita Probst (bucatarie, toalete), de coordonarea timpului, de planificarea ministranţilor, sacristie, flori, capelă şi câte altele.

 Timpul frumos a lăsat ca bucuria focului de tabără să încununeze aproape fiecare zi a taberei de la Beliş.

 Cred că fiecare a putut să fie el însuşi, să se bucure de conținuturi spirituale, de artă, de natură, dar şi să fie parte din comunitate, oferind celorlalţi din plinătatea sa, din ideile și sentimentele sale. Un frumos tablou social!

 Pentru mine a fost al 23–lea simpozion de vară al Comunității şi de care mă simt mereu resposabilă. Dar e primul în care mi-am luat puține sarcini. Şi tot primul în care m-am bucurat să ofer nepoatei mele de cinci ani un fragment de viaţă de comunitate şi să observ cum înfloreşte laolaltă cu alţi copii şi tineri. Un mare mulțumesc tuturor!

 Lidia Blidariu

 

 

 

O altă vară la Beliș

O altă vară la Beliș, o altă experiență. In primul an experiența trăită a fost legată de locuri - Tabăra Beliș. Anul acesta  am simțit puțin din sufletul Belișului. Nu e doar un loc, nu e doar un eveniment, o tabăra unde se adună niște oameni și fac diverse activități, e mai mult decât atât. E ceva ce are cumva o energie, o vibrație, un suflet. E un loc geografic, care se însuflețește când e locuit, dar, cumva, am simțit că mă pot raporta la tot ce e acolo ca la o ființă, Beliș. 

Anul acesta Belișul a fost altfel, un pic întristat la început pentru că era prăfuit, ușor vandalizat, bradul din fața capelei bolnav, veștile despre oamenii dragi pline de un pic de tristețe (Verginia Petrovici s-a accidentat). Dar praful se șterge, ce-i murdar se curăță, durerea fizică trece, locurile prind viață când sunt animate de oameni frumoși …Astfel a început o nouă trăire, cu o altă calitate decât în anul anterior. 

Una dintre temele explorate direct sau indirect, planificat sau spontan, la începutul, la mijlocul sau chiar la finalul șederii a fost comunicarea. Cuvinte, sunete, emoții, fapte, comportamente, consecințe, au fost trăite, cântărite și au conturat o altă  latură a Belișului.

 

 

Ce am oferit eu Belișului anul acesta? Bucuria revederii locurilor, bucuria reîntâlnirii oamenilor, bucuria de a cunoaște oameni noi, bucuria și entuziasmul de a lucra cu cei mici dar și cu cei mari (în atelierele artistice pe care le-am propus şi pregătit).

Ce mi-a dăruit Belișul? – mult mai mult: posibilitatea de a mă descoperi pe mine și pe cei din jur, în contexte și ipostaze diferite. Asta a fost cea mai prețioasă trăire. Mă întreb, ne întrebăm ”cine sunt eu?”, ”cine suntem noi?”, ”cine sunt ceilalți?”, ”ce pot eu face, care-mi sunt limitele, posibilitătile, reactiile?” iar răspunsurile vin, puțin câte puțin, doar atunci când suntem puși într-un anumit context, cu anumiți oameni, pentru o anumită perioadă de timp.

Sentimentul trăit la final a fost acela al revenirii – revenirea la cursul evenimentelor din viața de zi cu zi, dar cu forțe mai viguroase și mai multă cunoaștere de sine, dar și revenirea la Beliș în anul ce va veni. Speranța în revenirea forțelor de viață ale bradului din fața Capelei.

Ana Maria Iftimi (Iași)

 

 

 

 In memoriam- Geo Aur (1976- 2017)

In 15 septembrie, s-au împlinit 2 ani de când prietenul nostru Gheorghe (Geo) Aur, student la Seminarul de preoți al Comunității Creștinilor din Stuttgart, a trecut pragul lumii spirituale. A adormit în pace, după o grea suferință într-un spital din Tubingen, Germania. Geo Aur avea 42 de ani.Am pierdut, atunci , un prieten pe pământ, dar am câștigat un înger în ceruri.

 

Dumnezeu să-l ocrotească în cerurile sale! Să-l luăm mereu în rugăciunile noastre!

 

*Reproducem un articol autobiografic, scris pentru revista comunității în 2015.

 

Urme în Lumină

          Am venit pe lume în orasul Braşov.Cea mai mare parte a copilăriei mi-am petrecut-o în pădurea de la marginea oraşului. Când eram mic aveam doua “vise”: vroiam să devin actor şi vroiam să privesc un bloc zgârie-nori.

            La 23 de ani a început să prindă contur primul meu “vis”. M-am înscris la Facultatea de Teatru şi Film din Bucureşti şi am fost admis. După cei patru ani de studiu am obţinut posibilitatea de a juca la Teatrul Naţional din Bucureşti. În acelaşi timp am cunoscut o altă iniţiativă teatrală, o iniţiativă antroposofică – Teatrul Logos.         După două săptămâni în Teatrul Naţional, am refuzat acest angajament şi m-am decis să urmez impulsurile Teatrului Logos. Aveam 27 de ani când am început să citesc scrierile lui Rudolf Steiner. Am primit aceste scrieri ca pe ceva de la sine înţeles.

            Am încercat să găsesc o punte de legăturăîntre impulsurile lui Rudolf Steiner şi societatea românească. Gândeam că pot rămâne sincer cu mine însumi dacă lucrez numai în astfel de iniţiative. Trei ani am fost actor la Teatrul Logos. Apoi am lucrat aproape trei ani ca recitator la Ansamblul de Euritmie “Isis- Osiris”. După aceea am urmat un master în Arta Actorului, la Facultatea de Teatru şi Film. În timpul studiului am lucrat ca pedagog la Centrul de Pedagogie Curativă “Corabia”.   Au urmat apoi trei ani în care am fost profesor de Teatru şi de Istoria Artei la Liceul Waldorf Bucureşti.

            În aceşti ani mi-am retrezit iubirea faţă de natură. Deseori făceam trasee montane, singur, în Carpaţi. Când priveam vârfurile munţilor mă întrebam: De ce m-am născut aici, în România?

            La 37 de ani am vrut să îmi petrec vacanţa în Germania. În vara anului 2013 am căutat un loc unde să lucrez sau să fac practică. Răspunsul a venit de la o Şcoală de Călărie din Munţii Pădurea Neagră. Aşa am plecat spre Germania. O lună mai târziu părăseam Şcoala de Echitaţie şi măîndreptam spre Lacul Bodensee. Acolo am vizitat un Centru de Cercetare în domeniul Forţelor Eterice. A apărut în mine dorinţa de a lucra în acest Centru. La întrebarea mea am primit un răspuns pozitiv. Şi aşa am rămas în Germania.

            La începutul lunii martie 2014, pentru a 38-a sărbătorire a zilei de naştere, colegii de muncă mi-au făcut cadou o săptămânăîn Stuttgart, la Cursul de Orientare din cadrul Seminarului de Preoţi ai Comunităţii Creştinilor. Gândeam că nu am o legătură cu Comunitatea Creştinilor. Şi consideram Calea Antroposofiei suficientă. Totuşi am acceptat să merg la Stuttgart: un cadou este un cadou!

            În acea săptămâna am participat zilnic la Actul de Sfinţire al Omului. Deşi nu înţelegeam bine limba germană, aproape cu fiecare cuvânt rostit aici primeam ceva din altă lume. Şi în timpul unui Act de Sfinţire am avut o trăire interioară. În acel moment mi-am spus: De acum eu voi deveni preot. În aceeaşi zi am avut o discuţie cu o studentă despre finanţarea studiului. Ea mi-a spus: Banii, de fapt, sunt ultima problemă. Două minute mai târziu, pe strada pe care se afla Seminarul am găsit 50 euro. Şi am înţeles că banii sunt ultima problemă.

            Plin de uimire şi smerenie mă întreb uneori: Ce este viaţa?Aş vrea să spun în înţelesul lui Novalis: O naştere este o lume magică. Depinde de noi să facem din orice zi, o zi a Naşterii.

Gheorghe Aur, 2015, Stuttgart

 

 

 

Poveste de toamnă

 

 

 Sărbătoarea Recoltei

 

          Demult, tare demult, erau pe lume numai trei împărăţii: Împărăţia Cerealelor, Împărăţia Legumelor şi Zarzavaturilor şi Împărăţia Fructelor. În Împărăţia Cerealelor domnea Păpuşoi-Împărat cu soţia sa Cucuruza, iar cavalerul Ovăz le era sfetnic bun – el le şoptea mereu lucruri înţelepte. Printre supuşii lor se numărau şi Secara Mustăcioasa şi Prea–Frumosul Grâu Copt,Albul Orez şi Orzul cel Viteaz. Cu toţii trăiau în bună înţelegere şi bucurie.

          Vecinii lor, a căror ţară era mult mai întinsă şi bogată, erau conduşi de Vărzoi-Împărat şi dolofana lui nevastă, Varza Creaţă. Ea era mereu îmbrăcată cu atât de multe fuste, de nu le mai ştiai numărul şi îşi alinta mereu odorul, pe zglobia Domniţă Guliuţa. Doamna de curte, sfioasa Conopidă, îşi ţinea mereu frunzele peste faţă şi doar arareori puteai s-o vezi, de timidă ce era. În poporul cel mare al legumelor şi zarzavaturilor mai trăiau şi Ardeii cei Graşi, Umflaţii Gogoşari, Zemoasele Roşii şi Pătrunjelul cel Cuminte, care era bun prieten cu Relu-Morcovelu. Ostaşi viteji erau Cartofii, Puternicii Castraveţi, Ardeiul cel Iute şi, când intrau în luptă şi Ceapa Albă şi sora ei cea Roşie, ba chiar şi Usturoiul cel Ustură-Tot, atunci să te ţii bine! Şi în această împărăţie era tare bine şi frumos, cu toţii trăiau fericiţi şi mândri de bogăţia lor.

          În dulcea ţară a Fructelor lucrurile stăteau cam la fel. Tuturor le plăcea să se scalde în lumina caldă a soarelui. Măr-Împărat şi soţia lui, Prea-Aromata doamnă Pară, domneau cu înţelepciune peste poporul lor cel blând. Prinţul Gutuie cel Voinic era bun paznic şi vedea din turnul său până hăt-departe, la marginile împărăţiei. Ostaşi prea-supuşi erau Nucile Tari de Cap, Castanele Săltăreţele şi Prunele-Bunele. Doi sfetnici înţelepţi avea împăratul: pe Strugurel cel Alb şi pe Marele Strugure Roşu, care, cu toate că adunaseră multă ştiinţă în boabele lor nenumărate, se certau mereu să-şi arate deşteptăciunea şi, de necaz că Strugurel cel Alb nu se lăsa mai prejos, Strugurele cel Roşu se înroşise şi mai tare. În afară de certurile lor nevinovate, şi în această împărăţie era bună înţelegere şi multă, multă bunătate.

          Dar, cum rostul răului în această lume e acela de a pune bunătatea la încercare, o mare nenorocire se abătu şi asupra celor trei împăraţi. Mai întâi, în Ţara Cerealelor, cu vuiet mare se arătă din pământ groaznicul Balaur Ţelinoi cu Frunze Moi, care pustia fără milă orice loc pe unde trecea. Suliţele Mustăcioasei Secare, boabele puternice ale Grâului Copt şi ale Orezului cel Alb şi tare se dovediră neputincioase în faţa lui, aşa că el pustii în voie, ca apoi să treacă ca o vijelie la vecinii lor, unde puternicele oşti ale lui Vărzoi Împărat se luptară cu multă vitejie, dar tot degeaba. Până şi Ceapa cea storcătoare de lacrimi, usturătorul Usturoi, Ardeiul cel Iute fură înfrânţi într-o clipă. Merse apoi crudul balaur mai departe, în Ţara Fructelor, unde Prunele-Bunele, Nucile-Tarile şi Castanele Sprintene nu avură nici o şansă în faţa îngrozitorului balaur.

          Multă jale şi plânset se lăsă asupra celor trei împărăţii, iar sfetnicii se puseră pe treabă, căutând o cale spre a scăpa de marea năpastă. Sfetnicul Ovăz îl sfătui pe Păpuşoi Împărat să-l trimită pe Frumosul Grâu Copt în solie la Vărzoi Împărat, să se sfătuiască. Ajuns acolo, şi auzind acestea, Vărzoi Împărat se gândi că n-ar fi rău să se sfătuiască şi cu Măr Împărat, aşa că-l trimise şi pe Relu-Morcovelu cu Frumosul Grâu Copt până în Împărăţia Fructelor. Solii intrară cu plecăciuni, aşteptaţi fiind de către Măr-Împărat, care ştia de la Prinţul Gutuie că vor veni, căci el îi văzuse din turnul său de pază. Tocmai atunci sosiră şi Strugurel cel Alb şi Strugurele Roşu, care în cearta lor nesfârşită îşi amintiseră de Marele Înţelept, singurul care avea răspuns la orice întrebare; acum numai el putea să-i ajute pe toţi din cele trei împărăţii. Fără să mai stea pe gânduri, solii fură trimişi, alăturându-li-se şi Pruna-Buna, către marginea Împărăţiei Legumelor, unde trăia în mare taină Marele Înţelept – Dovleacul cel Uriaş. Greu le-a fost să-l găsească, dar şi mai greu le-a fost să-l trezească din somnul lui adânc. Dovleacul cel Uriaş nu s-a supărat că a fost trezit din somn şi, după ce le-a ascultat ponosul, cu vocea lui puternică le-a spus aşa: „Mergeţi la împăraţii voştri şi spuneţi-le că Ţelinoi-cu-Frunze-Moi poate fi învins numai atunci când armatele celor trei ţări se vor uni şi vor lupta împreună!”, apoi se cufundă din nou în somnul lui adânc...

          Solii alergară într-un suflet înapoi la împăraţii lor şi pregătirile de luptă se porniră neîntârziat. Se adunară castanele, nucile, prunele; cartofii, morcovii, castraveţii, ardeii, ceapa, usturoiul, fasolea; boabele de porumb, de orez, de secară, de orz şi ovăz, aşteptând cu toţii începerea luptei. Prinţul Gutuie stătea la pândă şi, de cum zări umbra cea mare a balaurului, dădu veste şi armatele se pregătiră de luptă. Astfel, când capul hidos al balaurului se arătă cu limbile lui de foc, o ploaie de lovituri se abătu asupra lui cu putere. Cădeau boabe de porumb, orz, ovăz, secară şi orez, loveau cartofii, morcovii, castraveţii, ardeii, ceapa, usturoiul, ca şi nucile, castanele şi prunele... Ca o adevărată furtună, soldaţii celor trei împărăţii îl atacară pe balaur din toate direcţiile, de nu mai ştia încotro să se apere. Atunci, ca un laş şi un fricos ce era, fugi şi se ascunse adânc în pământ şi nimeni n-a mai auzit de el, niciodată.

          În marea lor bucurie, locuitorii celor trei ţări s-au hotărât să pecetluiască prietenia ce s-a legat. Astfel, Prinţul Gutuie a cerut-o de soţie pe Zglobia Guliuţa, iar Păpuşoi Împărat le trimise în dar de nuntă o năzdrăvană corabie de aur, care mergea şi pe apă şi pe uscat. Şi făcură o nuntă mare, de i-a mers vestea.

          Şi de atunci a rămas obiceiul ca în fiecare toamnă să ne amintim de ceea ce s-a întâmplat atunci şi să ne adunăm cu toţii, să ne bucurăm împreună, aducând laolaltă minunaţii supuşi ai celor trei împărăţii într-o mare sărbătoare: Sărbătoarea Recoltei.

 

 

VEȘTI DIN COMUNITATE

 

 

 

 

”Haine noi” pentru Comunitatea Creștinilor din București

Dragă Comunitate,

Vacanţa s-a sfârşit, unii se întorc deja la munca lor obișnuită, copiii s-au bucurat de vacanţăşi de alte noi experienţe pe care le-au făcut în călătorie cu părinţii.

Şi în Comunitatea din București s-au schimbat unele lucruri în săptămânile trecute.

Astfel am primit dupăÎnâlţare o nouă casulă pentru această sărbătoare. Acest vestmânt se coase manual, ca toate celelalte vestminte pentru cult. Cu ajutorul aşa-numitului “Fond de aur vechi” am primit această casula în dar.O caldă mulţumire pentru Johannes Lenz, initiatorul acestui fond, care prin colectarea şi vinderea aurului şi argintului a putut să sprijine deja multe comunităţi, mai ales comunitățile tinere, la realizarea obiectelor pentru cult.

În vacanţa de vară am îndeplinit planul de a muta sacristia în camera mare. Prin asta capela s-a mărit şi de sărbători pot lua parte mai mulţi oameni la Actul de Sfinţire a omului. Altfel unii stăteau în hol şi îşi imaginau doar ce se petrece la altar. Aceasta schimbare a făcut vizibil faptul că după aproximativ 10 ani şi pereţii au nevoie de o nouă zugrăveală. O acţiune necesară de curăţenie a făcut mai mult spaţiu şi în bucătărie.Imaginaţi-vă toată această muncă la temperatura caniculară de vară!Mulţumiri din inima tuturor celor care au făcut posibile aceste schimbări!

O altă noutate este de anunţat: după consultări în cercul responsabililor s-a hotărât cumpărarea unei pianine care să susţină energic cu acompaniament şi improvizaţii cântecele comunităţii. Pianina stă acum și ne așteaptă în vechea sacristie.

Cine poate să sprijine cu un obol toate aceste cheltuieli poate oricând s-o facă.

Ne asteaptă primele duminici de septembrie cu acte cultice și Simpozionul de Mihael din 28-29 septembrie! Să ne îndreptăm spre toamnă cu bucurie! 

Salutări călduroase, Armgard Hasselmann

4.09.2019

 

 

 

 Nuntă la Craiova    

 

Duminică, 25 august la Craiova, pe ”Dealul cu trandafiri”, unde mai mulți antroposofi şi-au construit case, a avut loc un eveniment deosebit. Prietenii noștri Mioara Gheorghiu și Dirk Kruse și-au unit destinele într-o comunitate de viață. Sacramentul cununiei a fost oficiat în cultul Comunității Creștinilor. La evenimentul fericit de la Craiova au participat prieteni din toată țara și din Germania. Imaginile vorbesc ele însele.L. Blidariu

Felicitări prietenilor noștri Mioara și Dirk! La mulți ani!

O viață frumoasă și plină de sens, împreună!

 

 

 

O nouă vizită

 

Într-o miercuri - fapt neobișnuit în comunitatea noastră -11 septembrie, la Comunitatea Creștinilor în Cluj s-a oficiat Actul de Sfințire a Omului. Asta pentru că am avut  oaspeți.

Un  nou grup de 14  prieteni, din Germania și  Elveția au călătorit o săptămână în România.

Au văzut mănăstirile pictate din Bucovina, Maramureșul, împreună cu dna. Armgard Hasselmann. Ei  şi-au încheiat minunatul periplu la Cluj. Aici i-a întâmpinat dna pr.Monica Culda, care le-a arătat locurile deosebite ale Clujului și le-a povestit parte din istoria orașului.

Au participat cu toții, germani, elvețieni și români la slujbă, s-au cunoscut, au discutat.

Doi din participantii la excursie au realizat un film cu impresiile din România.L. Blidariu

Varianta publică a filmului poate fi vizionată pe linkul următor:

 https://wkorinek.wordpress.com/2019/09/20/bukowina/ 

 

 

 

Invitație la simpozionul regional Europa de mijloc

 

 

 11-12 0ct. 2019, Graz

Dragi prieteni,

În anul acesta pregătirea Simpozionului regional a fost preluat de comunitatea din Graz. In perioada de pregătire ne-am preocupat cu multe teme: Cu transformările, schimbările sociale din timpul nostru, cu posibilităţile de a merge mai departe. Toate aceste căutări au avut loc pe fundalul conștientizării faptului că ne apropiem de 100 de ani de existență a Comunității Creștinilor.

De aceea, pregătirea noastră a atins și întrebări care țin de viitorul Comunității Creștinilor, de acțiunea rugăciunii și a Actului de sfințire asupra mediului nostru  înconjurător. Ce efect au ele asupra oamenilor din orașul nostru, asupra naturii și asupra ființelor elementare? Ce posibilități,ce cadou ne-a fost incredinţat prin întemeierea Comunității creștinilor? Ce drumuri ne ajută să fim mereu proaspeți și să depășim sentimentul de neputință, de lipsă de speranță a timpului nostru? Cum putem contribui la vindecarea pământului?    

Am vrea să lucrăm la aceste întrebări împreună cu dumneavoastră în timpul simpozionului. De asemenea, la fel ca și anul trecut, vrem să ne bucurăm și de o abordare artistica. De aceea, vă rugăm să vă ocupați în grupele dv.de pregătire de următoareleîntrebări: Ce fel de oameni sunt de jur împrejurul meu? Ce îi interesează? (să urmărim aceasta cu o atenție caldă) Ce fel de oameni se îndreaptă spre Comunitatea Creștinilor? Ce teme îi preocupă? Care sunt temele și nevoile timpului nostru?

Din mănunchiul acestor trei întrebări vă rugăm să pregătiți un tablou, o prezentare plastică sau o altă prezentare fără cuvinte. Dacă aveți întrebări vă rugăm să vă adresaţi dnei Veronica Zamalloa.


Ne bucurăm să vă primim în Graz.

În numele grupei de pregătire, Veronica Zamalloa

 

 

 

 

PERSPECTIVE

Programul la Comunitatea Crestinilor în București

 P e r i o a d a  M i h a e l i c ă

Sâmbătă, 28.09- Duminică 29.09 ,Simpozion de Mihael  (vezi program separat)

1-3.10 vizită la Timişoara

Sâmbătă,  5.10 , 10.00 Actul de sfinţire a omului

12-17.10 Sinod în Vilnius, Lituania

Duminica, 20.10,10.00  Actul de sfinţire a omului

11.30 Conferinţa “Anne Sullivan, îndrumătoarea lui Hellen Keller”, A. Hasselmann

Vineri, 1.11- duminică, 3.11, seminar cu Brigitte Bahlmann (urmează program)

Sâmbătă,  2.11, 10.00 Actul de sfinţire a omului

Duminică, 10.11, 10.00 Actul de sfinţire a omului

                               11.20 Actul dominical pentru copii

Duminică, 17.11,10.00 Actul de sfinţire a omului

                              11.30 Evanghelia după Matei, cap 10, discuţii

18.11-21.11 Sinodul regional pentru Europa Centralăîn Bucureşti

                     Sedinţă de consiliu cu Walther Giezendaner şi Christine Jost

Duminică, 24.11, 10.00 Actul de sfinţire a omului

11.30 Comemorarea morţilor: conferinţa “Moartea ca prieten-există o creştere a Calităţii vieţii?”, Armgard Hasselmann

 

 

 

 

 SIMPOZION DE MIHAEL  2019

28 - 29 septembrie, BUCUREŞTI


Comunitatea Creştinilor din București vă invită la Simpozionul de Mihael din acest an. Conferințele şi activităţile artistice vor avea loc la Casa RUDOLF STEINER, str. Vişinilor nr. 17, iar Actul de Sfințire a Omului, sâmbătă şi duminică, în Comunitate, str. Astronomului nr. 5.

Sâmbătă, 28 septembrie

9.00  Actul de Sfintire a Omului

10.45 Conferinta:”Lupta lui Mihael pentru puritatea orizontului spiritual”, M. Culda

12.30 Euritmie

13.30 Pauză de prânz

15.30 Gimnastica Bothmer cu Marius Mălăiescu

16.45 Conferinţa:”Christos şi Mihael–Dezvoltarea omului între Iubire şi Libertate”, Zoltan Andras

Duminică, 29.09

10.00 Actul de Sfințire a Omului

 11.45 Conferinţa: ”Mihael, deschizător al drumului istoriei gândirii”, A. Hasselmann  

 

 

 

 

 

SEMINAR Biografie – Percepere –Plămădire

Prieteni dragi, vă invităm la Cluj!


La atelierul de biografie cu tema ”Biografie – Percepere –Plămădire”, susținut de Dr. med. GERHILD SIGNER-HEYN, de la Viena, specialist de peste patruzeci de ani în munca biografică.


          Este un seminar de lucru biografic în care vom explora sensul acestor cuvinte. A învăța din propria biografie. Aceasta ne propunem! Sören Kierkegaard spunea că ”viața trebuie înțeleasă retrospectiv și trebuie trăită prospectiv”.
Preocuparea cu propria biografie ne ajută să percepem dinamica unică a vieții noastre și să dobândim astfel capacitatea de a interveni în desfășurarea ei.
Pentru omul individualizat al zilelor noastre, care se abate de la o traiectorie biografică tipică, nu mai există scheme în care să-și poată integra experiențele proprii. Descoperim ce este omul, abia din multitudinea experiențelor sale individuale.
          Totodată, vorbim de viața noastră proprie, de drumul nostru personal, dar și de încercarea de a înțelege diversitatea și specificul vieții oamenilor din jurul nostru.
Înainte de a vedea elementul “individual” în om, trebuie să învățăm să vedem elementul „universal“ din evoluția umană.

          În același timp, este important să privim trecutul. Acesta ne ajută să plămădim mai bine viitorul.


Vom aprofunda aceste idei în cadrul seminarului susținut de Dr. med. GERHILD SIGNER-HEYN, Viena, specialist de peste patruzeci de ani în munca biografică.

PROGRAM
Vineri, 4 octombrie,18.00 - 20.30
Sâmbătă, 5 octombrie,10.00 - 13.30; 15.00 - 18.00
Duminică, 6 octombrie11.30 - 13.00

Atelierul are loc la sediul Comunității Creștinilor din Cluj, strada 21 Dec. 1918, nr. 36/5

 

Pentru a acoperi costurile de organizare, recomandăm o donație.
Înscrieri: Monica Culda, tel.0753 701986

 

 

 

 

 

 

PERICOPE TOAMNA 2019           

 

Sfantul Mihail   29 septembrie- 26 octombrie

          29.09  Matei 22,1-14

          6.10    Efeseni  6,10-19

            13.10 Apocalipsa 19,11-16

          20.10  Apocalipsa 12

 

Perioada intermediara  27 octombrie- 30 noiembrie

          27.10  Apocalipsa 1,7-20

            3.11  Apocalipsa 3,1-6

          10.11  Apocalipsa 14,1-12

          17.11  Apocalipsa 17

             24.11 Apocalipsa 21

 

Advent   1 decembrie – 24 decembrie

          1.12    Luca 21,25-36        

          8.12    Filipeni 4,1-9

          15.12  1 Tesaloniceni 4,13-18

          22.12  Luca 21,25-36

 

 

 

 

 

URARE DE SFÂNTUL MIHAIL

 

 Fie ca roadele verii să se coacă frumos în lăcaşul inimii noastre, spre a ne da forţa necesară de a ne alătura luptei întru lumină a lui Mihail!

 

 

În octombrie Comunitatea Creștinilor în România împlinește doi ani de la Fondarea sa din 2017.

La mulți ani, dragă comunitate!


 

 

 

INFO

http://www.comunitateacrestinilor.ro/

https://www.facebook.com/pages/Comunitatea-Creştinilor/597762496949151

Centre ale Comunităţii Creştinilor în România

 

Bucureşti :Str. Astronomului nr. 5 sect 1;

Mihaela Deaconu, tel:0733701244 email: deaconu_mhl@yahoo.com,

Zoltan Andras 0723296306, e.mail : zoltanandras@dnt.ro

 

Cluj-Napoca: Bulevardul. 21 decembrie 1989 nr 36, ap 5

RodicaOancea tel 0264554732, Diana Stoica: diana.stoica@yahoo.com

 

Alte persoane de contact

Nora Tigăreanu, Cluj, tel.0741076471, email: noratig@yahoo.com

Lidia Blidariu, Bacău,  tel. 0788968599, email: lidia.blidariu@yahoo.com

Verginia Petrovici, Iaşi, tel 0748140974 email:  vpetrovici2002@yahoo.com

Laurenţiu Cîmpeanu: laurentiucimpeanu@yahoo.com